joi, mai 19, 2022

Proiectul Luka, marele iluzionism și probabilul geopolitic din lumea lui Vladimir Putin

Înainte de a expune această analiză, sunt nevoit să ofer câteva clarificări. Tiparul extrem de fluid și schimbător al evenimentelor din ultimele două luni și jumătate alterează capacitatea oricărui cercetător de a avansa predicții categorice și de a oferi verdicte cu impact strategic.

Așa cum precizam și în cadrul analizei publicate în urmă cu o săptămână [link], Putin a lansat o provocare Occidentului, iar acum culege percepții pentru a-și calcula următorii pași. Am înțeles, în urma solicitărilor avansate de Kremlin, că obiectivul central constă în realizarea unei zone tampon în raport cu Vestul, bazată pe efortul și dorința lui Putin de a controla regimurile non-NATO și non-UE din regiune.

Pornind de la aceste ipoteze, și înțelegând că Putin va evita cu orice preț să slăbească Rusia, este previzibil ca strategia lui să vizeze maximizarea rezultatelor geopolitice ale Rusiei, ocolind totodată confruntarea cu regimul unor sancțiuni severe. Un val de sancțiuni din partea G7 și restul membrilor UE ar fi o catastrofă pentru Rusia. Obiectivul central al lui Putin constă în schimbarea regimurilor – prin negociere sau forță, dar ar prefera ca această schimbare să se producă cu costuri cât mai mici și cu maximizarea rezultatelor geopolitice în raport cu UE, NATO și SUA.

Urmărind îndeaproape dezbaterile din cadrul mediilor de reflecție euroatlantice consacrate, am constatat că ideile au ajuns la un soi de capăt de linie, unde aceleași construcții analitice se învârt redundant în jurul tabloului principal intitulat criza din Ucraina. Dar, oare aici se oprește probabilul geopolitic al lui Putin?

Nassim Nicholas Taleb, a dezvoltat conceptul de lebădă neagră atribuit unei eveniment rar care influențează semnificativ societatea și atrage atenția asupra modului în care subestimăm probabilitatea sa de apariție, marșând adesea inoportun spre clișee de interpretare care oferă judecăți cu caracter de adevăr absolut. Taleb explică valoarea scenariilor în analiză pentru a evita conturarea unor opinii precise despre un anumit subiect și de a rămâne deschiși unei viziuni generale, cu riscul de a comite și erori de judecată. El vorbește despre iluzia înțelegerii și despre faptul că știm cu toții ce se întâmplă într-o lume care este de fapt tot mai complexă. Așadar, o lebădă neagră este reprezentată de un eveniment care depășește intervalul normal de așteptări și nimic din trecut nu ar putea indica faptul că este posibil să se întâmple.

Cu toate acestea, pe măsură ce ne apropiem de manifestarea acelui eveniment conectăm date și relații între diverse variabile care rafinează permanent explicațiile noastre și ne apropie de acea previzibilitate. Deoarece efortul nostru de a anticipa viitorul se produce în relație cu experiențele acumulate în trecut, este oarecum facil să apelăm la oglinzile retrovizoare în interpretarea evenimentelor, însă, de cele mai multe ori, apar și unghiuri moarte. Depistarea acestor unghiuri moarte este vitală în analiză, cu riscul ca anumite perspective să fie catalogate ca excentrice.

Potrivit lui Sherman Kent, un pioner al analizei de intelligence, cu toate că o metodă care prezice nouă din zece evenimente este considerată a fi una bună, un eveniment din zece neprevizionat poate reprezenta un eșec semnificativ al acelei metode.

Aruncând în discuție aceste nuanțe, mă simt dator să precizez de la bun început că micul exercițiu analitic nu își propune emiterea unor rezoluții implacabile și, cel mai probabil, îi va dezamăgi pe cititorii aflați în căutarea unor răspunsuri absolute. Însă, cum spuneam mai devreme, Putin țese o pânză geopolitică fără să știe deocamdată care va fi compoziția coloristică finală a acesteia, iar noi ne mișcăm în funcție de capacitatea de a descifra elementele acestui tipar ce evoluează în etape.

Statutul geopolitic și aspirațiile Rusiei în ochii liderilor ruși

Cu riscul de a mă repeta, dar probabil relevant pentru cei care nu au parcurs analizele mele anterioare, Rusia caută să evite o cădere în izolarea geopolitică pe fondul structurării sistemului relațiilor internaționale într-o lume bipolară unde SUA și China au devenit rivali direcți [link], situație care împinge Rusia spre statutul unui actor regional. În cadrul ultimului interviu acordat de fostul președinte al Israelului, Shimon Peres, pe 6 aprilie 2010 [link], acesta afirma că Atlanticul este spațiul vechiului imperiu, în timp ce Pacificul devine locul de dispută pentru noul imperiu. Viziunea lui Peres întărește această nouă realitate geopolitică în care Rusia pierde din relevanță, pentru că nu deține instrumentele și resursele unui jucător plurivalent în Pacific, însă Putin a crezut mereu în relevanța afacerilor cu Europa și acest lucru îl face încrezător.

Întorcându-ne în timp la o analiză oferită pentru Contributors în 2018 [link], putem desprinde din dialogul lui Boris Elțîn cu Bill Clinton din cadrul întâlnirii bilaterale ruso-americane la Istanbul (19 noiembrie 1999) perspectiva Moscovei de a-și proiecta interesele strategice și viziunea geopolitică în raport cu Europa:

Președintele Elțîn: „Îți cer un lucru. Doar lasă Europa Rusiei. SUA nu sunt în Europa. Europa ar trebui să fie treaba europenilor. Rusia este jumătate Europa și jumătate Asia.”

Președintele Clinton: „Deci vrei și Asia?”

Președintele Elțîn: „Sigur, sigur, Bill. Eventual, va trebui să cădem de acord asupra acestor lucruri.”

Președintele Clinton: „Nu cred că europenilor le va plăcea asta prea mult.”

Președintele Elțîn: „Nu toți. Dar eu sunt un european. Locuiesc în Moscova. Moscova este în Europa și îmi place acest lucru. Poți lua toate celelalte state și să le oferi securitate. Eu voi lua Europa și îi voi oferi securitate. Bine, nu eu. Rusia o va face.”

Sursa foto: The Times

În cadrul aceleiași analize, a fost redată și discuția Elțîn-Clinton din 21 Martie 1997, purtată la Helsinki în reședința președintelui finlandez, în contextul Parteneriatului NATO-Rusia, START, ABM/TMD. Mai jos poate fi parcurs un fragment care întărește deopotrivă viziunea Rusiei asupra spațiului ex-sovietic dar și fabricarea unui context de înțelegeri dintre Moscova și Washington la care face astăzi referire președintele Putin:

Președintele Elțîn: „Propunem ca în declarație să putem accepta faptul că Rusia nu are pretenții față de alte țări. De fapt, în ceea ce privește țările din fosta Uniune Sovietică, să avem un acord verbal, gentlemen’s agreement – nu o vom scrie în declarație – faptul că nici o fostă republică sovietică nu ar intra în NATO. Acest acord tacit nu va fi făcut public.”

Președintele Clinton: „Permite-mi să încep prin a spune că accept acum existența unei noi Rusii ce nu este interesată să ocupe alte state. Dacă îți amintești, ultima oară când ne-am întâlnit, am spus că încerc să creez un nou NATO care nu reprezintă o amenințare pentru Rusia, dar ar permite Statelor Unite și Canadei să rămână în Europa și să lucreze cu Rusia și alte țări pentru a construi o Europă liberă și să se ocupe și de alte probleme. […]

Dacă vom conveni că nici un membru al fostei Uniuni Sovietice nu ar putea intra în NATO, ar fi un lucru rău pentru încercarea noastră de a construi un nou NATO, dar ar fi și un lucru rău pentru încercarea de a construi o nouă Rusie. Nu sunt naiv. Înțeleg că aveți interes pentru cine intră în NATO și când. Trebuie să ne asigurăm că toate acestea sunt subiecte pe care le putem consulta în timp ce mergem mai departe; înseamnă să vă asigurați că suntem conștienți de preocupările voastre și că înțelegeți deciziile, pozițiile și gândirea noastră.

Dar, gândiți-vă ce mesaj teribil s-ar transmite dacă am recurge la o presupusă înțelegere pe care o sugerați. În primul rând, nu există secrete în această lume. În al doilea rând, mesajul ar fi că „suntem încă organizați împotriva Rusiei – dar există o linie peste care nu vom merge”. Cu alte cuvinte, în loc să fie creat un nou NATO care să ajute la o Europă integrată, nedivizată, am avea un NATO mai mare, așteptând ca Rusia să facă ceva rău. Iată de ce este rău pentru Rusia, ceea ce propuneți. Rusia ar spune: „încă avem un imperiu, dar care nu poate ajunge la fel de departe ca și Vestul”.

În al doilea rând, ar crea întocmai frica în rândul balticilor și a altora pe care încercați să o distrugeți, iar negarea devine justificată. Al treilea punct: înțelegerea pe care o sugerați ar submina în totalitate Parteneriatul pentru Pace. Ar înspăimânta țările mai mici care lucrează acum cu voi și cu noi în Bosnia și în alte părți.”

Poziția lui Boris Elțîn confirmă faptul că Moscova și-a menținut activ interesul de a recupera unele teritorii pierdute după destrămarea Uniunii Sovietice, în timp ce pentru Putin fereastra de oportunitate se reduce și potențialul coercitiv al Rusiei în raport cu Europa va scădea dramatic în următorii ani. Uniunea Europeană caută alternative la gazul rusesc, urmărește să-și diversifice aprovizionarea și sursele de energie proprii. În timp ce Putin discreditează democrația ca model politic și exercițiu societal, membrii UE, Marea Britanie, SUA și Canada se activează pentru a preveni expansiunea autoritarismului în Europa. Limitarea opțiunilor de mișcare îl determină pe Putin să recurgă la provocări și problematizarea securității militare europene pentru a găsi o formulă de a obține un compromis geopolitic din partea Vestului. Oglinzile retrovizoare despre care aminteam mai devreme ne aruncă în matrice câteva variabile, parte dintr-o scenă vizibilă pe care pășește Putin. Este destul de evident faptul că Putin testează cât de eficienți suntem în a lucra în coaliție și caută să obțină efecte multiplicatoare în Europa. Dar, ce ar putea fi mai mult în acest joc decât presiunea pusă de Putin pe Ucraina pentru a atrage atenția Occidentului?

Doctrina rusă, geopolitica și iluzionistul de la Kremlin

Moștenirea doctrinară sovietică oferă argumente convingătoare pentru a ne aștepta la situații imprevizibile. Disimularea nu este abordată în doctrina militară rusă, în schimb valoarea elementului surpriză este subliniată în cadrul acestor documente. Rușii prețuiesc pregătirea elementului surpriză, deoarece face posibilă provocarea de pierderi grele inamicului în perioade scurte de timp, paralizarea voinței acestuia și limitarea posibilității de a oferi rezistență organizată. În consecință, diversiunea este mijlocul principal de a câștiga surpriza și face, în mod clar, parte din limbajul doctrinar rusesc, iar documentele descriu patru categorii de Maskirovka (diversiune): camuflaj, ascundere, disimulare și imitație [link].

În cartea d-lui prof. Cristian Troncotă, intitulată Mihail Moruzov și Frontul Secret (p.365), întemeietorul primului serviciu de informații modern al României, Mihail Moruzov, rezuma succint în cadrul unei note informative modul de acțiune sovietic în lumea informațiilor secrete: „Sovieticii una spun, alta gândesc și cu totul alta fac.”

Exponentul de marcă al gândirii geopolitice ruse este Alexandr Dugin. În cartea sa The Fourth Political Theory, Dugin accentuează obsesiv clivajul ideologic și civilizațional dintre spațiul eurasiatic și Occident. El a insistat ulterior, în mod ostentativ, ca Ucraina să fie divizată de ani de zile, avansând 3 modalități tactice:

Scenariul 1. Ucraina este împărțită în două zone: vest și sud-est. Dugin a susținut că acest lucru se datorează riscului de război civil – iminent în Ucraina.

Scenariul 2. Un guvern ucrainean pragmatic este convins să se alăture proiectului de integrare eurasiatică.

Scenariul 3. Este prevăzută folosirea naționaliștilor ucraineni occidentali. În viziunea lui Dugin, „ucrainenii occidentali, prin definiție și în conformitate cu clasificarea tradițională, nu împărtășesc valorile liberalismului, individualismului, toleranței, multiculturalismului, ideologiei drepturilor omului și altor standarde postmoderniste predominante în societatea occidentală modernă.”

Alături de Igor Panarin, un alt geopolitician rus reprezentativ, încă din 2011, ambii au promovat ideea unei combinații între război informațional, federalizare și schimbarea de regim ca opțiuni pentru a rupe aspirațiile Ucrainei în raport cu Vestul. Însă, aceste practici nu se reduc doar la Ucraina și la statele non-NATO, ci sunt utilizate ample operații de influență pentru a susține ascensiunea partidelor naționaliste în Europa și a zdruncina încrederea colectivă a societăților în sistemele democratice.

Este oare Putin un mare iluzionist geopolitic; va îmbogăți el manualul de disimulare în patrimoniul tactic al Rusiei? Pentru a răspunde la aceste întrebări ar trebui să ne gândim dacă privim întotdeauna în direcția potrivită sau am scăpat o anumită perspectivă din vedere.

Un personaj util pentru Putin, dar dorit de nimeni, este Aleksandr Lukașenko, președintele Belarusului.

Pe blogul său, Dugin afirma în august 2020 că Lukașenko este incontrolabil și respinge intermediarii oligarhi ruși iar nemulțumirile s-au acumulat de ambele părți.

Punând mișcările de protest și aspirațiile democratice ale cetățenilor din Belarus pe seama eforturilor globaliștilor de a schimba regimul de la Minsk, Dugin invocă necesitatea Rusiei de a acționa pentru nu-l scăpa din mână pe Lukașenko și pentru a asigura o prezență militară a Moscovei în Belarus.

Pentru că Dugin invoca o posibilă implicare a Lituaniei și Poloniei sub forma unei amenințări militare directe pentru Lukașenko, în cele din urmă el susține deschis: „vom trimite trupe, nu chiar în Ucraina, dar cel puțin în Belarusul fratern” [link].

Oare ce vedem, chiar vedem?

Maskirovka/diversiunea rusă de a pune presiune pe Ucraina, a condus la justificarea, sub pretext fals, a lui Putin de a înfige un steag militar rusesc în Belarus. În timp ce Occidentul se îngrijorează pentru Ucraina și o face pe bună dreptate, pentru că tot Dugin ne prezintă și „marile” sale idei pentru federalizarea Ucrainei, Rusia își pregătește terenul pentru un joc geopolitic mai amplu care va problematiza securitatea europeană.

Secretarul General NATO, Jens Stoltenberg, a atras atenția recent că „desfășurarea militară rusă în Belarus este cea mai importantă de la încheierea Războiului Rece” [link].

Pe 29 ianuarie a.c., contul de Twitter al Ambasadei Federației Ruse în Marea Britanie a transmis un mesaj al ministrului de externe Serghei Lavrov prin care invită SUA să discute despre desfășurarea trupelor și adaugă că „spre deosebire de SUA, Rusia desfășoară forțe militare numai la cererea țărilor gazdă. Îndeplinim acordurile cu ei și respectăm dreptul internațional” [link]. Acest tweet a fost preluat de reputatul General Ben Hodges, fost comandant al forțelor armate americane în Europa, adăugând ironic mesajul: „Undeva, Pinocchio roșește…” [link]. Dar merită să ne întrebăm, dacă nu cumva în mod subtil Lavrov spune adevărul, referindu-se la Belarus? Oare ne aflăm în situația în care nu vedem pădurea de câțiva copaci? Este posibil ca operația psihologică dirijată pe Ucraina să fi creat și un efect iluzoriu, favorabil pentru Putin în a-și extinde aria de influență mult dorită spre vestul Europei.

Nu știm dacă este o capcană, dar acest joc psihologic al Kremlinului i-a determinat pe președinții Biden și Macron să trimită trupe suplimentare pe Flancul Estic al NATO, iar Putin are acum un pretext cheie pentru a-și spori efectivele militare în Belarus.

De ce ar alege Putin calea nerentabilă să ocupe o țară ca Ucraina, pe care nu o va putea controla, pierzând soldați într-un război nepopular în Rusia, când poate plimba tancuri pe tren și muta convoaie pentru o miză pe care Occidentul nu o vede?

Un lucru este cert, dacă Germania și Franța nu ar fi subminat relațiile NATO/UE-Rusia, cel mai probabil nu am fi fost astăzi în această situație. Acest scenariu va invita gurile căscate ale Occidentului să constate ca de obicei efectele propriilor neputințe și greșeli, în timp ce Putin va găsi formula optimă să-l înlăture pe răzvrătitul Luka, orchestrând un referendum fabricat de intrare a poporului său în Federația Rusă. Răsturnarea prematură a lui Lukașenko ar fi însemnat împingerea Belarusului spre Vest, în timp ce ocupația militară rusă îi va asigura lui Putin cadrul optim pentru a se dedica liniștit schimbării de regim la Minsk. Deși efectele tacticii lui Putin au accentuat relațiile SUA-Europa, UE-NATO și preocupări pentru consolidarea Flancului Estic al Alianței, acestea reprezintă pierderi pentru Rusia care poate merită sacrificate în favoarea unui premiu atât de mare precum Belarus.

Ironia sorții constă în faptul că de data aceasta Occidentul nu va mai aplauda înlăturarea lui Lukașenko, cu toate că este un personaj total nefrecventabil. Primele mutări ale Rusiei au pornit cu trimiterea imigranților din Orientul Mijlociu la granița Polonia-Belarus, iar o Federație Rusă lărgită va prinde la mijloc, între Kaliningrad și actualul Belarus, țările baltice și Polonia, dar va amenința și mai dur Ucraina dinspre nord. Cu astfel de achiziții geopolitice, nu avem garanția că prin dezescaladare Rusia se va opri, ci din contră, va deveni mult mai problematică utilizând strategii de amenințare multidimensională.

Sursa foto: delphipages.live

Această situație nu minimizează anvergura agresiunilor militare generate de Rusia la adresa Ucrainei, pentru că Moscova nu este interesată să obțină un acord echitabil în urma conflictului din est și are obiectivul primordial să mențină Ucraina pe orbita sa. Conflictul din Donbas este instrumentalizat pe fondul unui vid de securitate care se aplică de asemenea Georgiei și Republicii Moldova. Cât timp nu sunt dezarmate grupurile ilegale, Rusia subminează procesele de clarificare și capturează teritoriile. În consecință, intervenția Kremlinului nu are legătură cu etnia rusă din estul Ucrainei, ci cu Kievul în sine.

Acest tablou descris pe parcursul exercițiului analitic și jocul Rusiei sunt posibile datorită vidului de securitate existent în Marea Neagră, neînțeles de vesticii europeni, dar și rezistenței Turciei de a considera oportunitatea ca Marea Neagră să devină o mare NATO. Concluziile pot fi dure, însă fără a întări securitatea aliată la Marea Neagră, Rusia va continua să profite pentru a spori arcul de instabilitate în Europa și la nivel regional. Sprijinindu-se pe acest vid de securitate din Marea Neagră, Rusia eurasiatică își împinge ambițiile geopolitice foarte aproape de exclava Kaliningrad cu implicații viitoare largi pentru securitatea continentului european. Așa cum Rusia a venit spre NATO în Crimeea, dorește să vină și prin Belarus, cu toate că narațiunea Moscovei se află în antiteză cu practica sa.

Ambiția lui Putin este mare și a desfășurat întreaga flotă rusă la nivel oceanului planetar pentru a arăta lumii că Rusia este un actor capabil de balansare globală, cel puțin în termeni militari [link]. Această demonstrație de forță are rolul de a devia atenția de pe obiectivul central al Moscovei, de a întări credibilitatea solicitărilor Kremlinului și a avea o pârghie în viitoarele negocieri cu Occidentul.

În aceste condiții, NATO este obligată să vină cu un plan asumat în cadrul Conceptului Strategic al Alianței de a asigura șansele de aderare în viitor ale Georgiei și Ucrainei.

Perspectiva Rusiei pentru Belarus ne arată că UE nu a apăsat niciodată pedala unde trebuie, nici în Marea Neagră, dar nici la Minsk pentru a susține aspirațiile societății pentru democratizare în Belarus. Fanteziile economice ale Germaniei și fetișismul strategic al lui Macron au oferit un câmp de manevră Rusiei care a profitat de pe urma acestor slăbiciuni politice.

Europarlamentarul Siegfried Mureșan se pare că este unul dintre puținii politicieni români care înțelege dimensiunea acestei provocări și alături de 76 eurodeputați a transmis săptămâna aceasta o scrisoare deschisă liderilor UE, semnalând faptul că prezența trupelor ruse în Belarus reprezintă o amenințare pentru Ucraina, Polonia, Lituania, Letonia și întreaga Europă. [link].

Desertul geopolitic Luka și isprava scenariilor

Pozițiile lui Lavrov și efortul lui Putin s-ar putea materializa, validând în cele din urmă unul dintre enunțurile acestui articol: este previzibil ca strategia lui Putin să vizeze maximizarea rezultatelor geopolitice ale Rusiei, ocolind totodată confruntarea cu regimul unor sancțiuni severe. Și tocmai pentru că va căuta să evite cu orice preț aplicarea sancțiunilor, este foarte probabil ca Putin să continue conflictul de uzură pentru erodarea Ucrainei și schimbarea regimului în Belarus. Dacă se confirmă acest scenariu, prin intermediul ultimatumurilor și perdelelor de fum aruncate de echipa Putin-Lavrov, acestor doi nostalgici ai Uniunii Sovietice li se poate asigura fără reținere un loc de taină în lumea iluzioniștilor geopolitici ruși. Dacă nu va fi așa, și să sperăm că nu va fi, atunci acest exercițiu ne-a pus în situații noi, ne-am luptat cu paradoxul geopolitic, cu potențialitățile lumii în care trăim și cu iluzia înțelegerii, așa cum spune Taleb.

Tocmai de aceea, utilizând metoda scenariilor nu putem avea dreptate pentru că lucrurile nu au apucat să se întâmple, iar ghemul pentru țesătura pânzei geopolitice nu a fost epuizat de meșteșugarul din Kremlin.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Dacă vrem să aflăm ce gîndeşte Putin poate ar trebui să studiem cu mai mare atenţie ”The Joint Statement of the Russian Federation and the People’s Republic of China on the International Relations Entering a New Era and the Global Sustainable Development” din 4 Februarie 2022.

  2. Foarte bun si documentat eseul autorului Silviu Nate. Dar cred ca dincolo de situatia prezenta este de privit si trecutul Ucraina a fost un stat concentrat pe Nipru. Din 1922 si pana in 1945 a acumulat teritorii care nu i-au apartinut. Lvovul si regiunea sa a fost al Poloniei, nordul Bucovinei a fost al Romaniei, etc. Nu vor fi departe timpurile cand vechi teritorii se vor reintoarce la vechile hotare. Pana la urma politica lui Putin este data de orgoliul de mare putere si de a si pastra vechile sfere de influenta economica. Chestia cu NATO este doar un pretext. Iar exagerarea de a aduce noi militari in Po si Ro nu face dacat sa creasca costurile de dotare si inarmare.

    • Ucraina nu va face parte nici din NATO si nici din UE atata timp cat exista un conflict deschis in Donbas, statutele acestor organizatii nepermitand aderarea unei tari care este in conflict militar cu alta, e simplu.
      Rusia va avea grija sa intretina acest conflict mocnit astfel incat dorintele Ucrainei sa ramana blocate, despre ce vorbim ?

  3. Rusia este ,in mod cert, doritoare de as arata puterea militara si nu numai de a o arata dar si de a o folosi in cazul in care pretentiile ei de Mare Putere nu vor fi respectate .Pe de alta parte Putin doreste sa ramana in istoria Rusiei si in Istoria Lumii cel care a unit intreaga populatie ruseasca si rusofila si ortodoxa sub aripa sa ocrotitoare . Intentia Rusiei de a rupe, punctual, zone locuite majoritar de rusi ,este evidenta si are o componenta ce ii permite lui Putin sa ramana in istorie cel care a adunat toti rusii sub Sceptrul sau .Nu poate reface URSS dar poate comasa zone limitrofe Rusiei sau poate muta , prin aceasta formula de amenitare cu razboiul , mari grupuri de rusi . Probabil asa se va intimpla si cu Transnistria acolo unde rusii vor pleca spre patria mama . Practic rusii, aflati oriunde in acesta zona de razboi ,nu se vor simti confortabil ca si cetateni si din acest motiv Putin fie va ocupa aceste zone , majoritar ruse , acolo unde ii permite continuitatea granitelor si acceptul cetatenilor , fie rusii , ce sunt cumva singulari ,vor migra .Deja , multi formatori de opinie se intreaba daca nu cumva si zona limitrofa orasului Narva ,ce este al treilea oraș ca mărime din Estonia sau Coridorul Suwalki, o fâșie de teren lată de 100 de kilometri care leagă Polonia de Lituania,vor deveni tinte ale unui posibil atac rus chiar daca aparteneta la NATO ar trebui sa impiedice aceasta .Cred ca Putin nu va ataca NARVA decit daca acolo vor exista manifestatii solide ce vor cere unirea cu Rusia . Ucraina nu este o prioritate a rusilor , ce tine de o cucerire totala cu trupe regulate ,practic o declaratie de razboi , dar si acolo Putin poate incerca sa mai atasazeze niste teritorii .In cazul Ucrainei doar ucrainienii il pot opri si asta daca ucrainienii raspund militar in pofida riscului .Putin va da inapoi daca Ucraina raspunde armat sau daca informatiile lui Putin ii spun asta .Practic Putin va incerca sa arate cum NATO nu isi respecta statutul si cum SUA nu are ce ii face si asta face din NARVA o tinta sigura .UE joaca o carte pacifista si ea este normala atita timp cit Putin „nu sare calul ”.Vizitele , in Ucraina , Rusia , lui Macron sunt de maxima importanta si imi pare ca el este singurul ce poate rezolva situatia . De urmarit Macron .SUA is face treaba si trimite trupe, conform intelegerilor , in statele ce pot fi afectate direct de Rusia .Pina pe 20 februarie nu se va intimpla nimic .Dar dupa 20 februarie vom sti rapid care este situatia .Vor exista renuntari si de o parte si de alta dar nici SUA si nici UE nu cred ca au vreun anume chef sa o puna de un razboi adevarat asta daca nu cumva exista vreo noua formula de descurajare ce va obliga Rusia in a renunta .

  4. Este printre puţinele momente din istorie când Rusia joacă la cacealma. Numai că, atunci când nu ai bani, jocul la cacealma este o pierdere sigură.
    Între timp, Rusia a făcut un „deal” cu China, plusând în jocul de poker cu Occidentul. Care şi Occident, a mărit miza, deşi unele ţări ca Germania şi Franţa încă nu pun banu’….
    Cine va trişa în final şi va lua potu’? Aceasta-i întrebarea!

    • Romanii in laboratorul mondial / 606 / ispita Tarului Vladimir Putin
      de a intoarce timpul inapoi … 1989 … Uniunea Sovietica … Imperiul Rus … Marele Cnezat al Moscovei …Rusia Kieviana … Istoria se repetă: mai întâi ca tragedie, apoi ca farsă. Karl Marx. USA preia de la Imperiul Roman imperativul ocuparii coastei adverse, Atlanticul devine astfel Mare Nostrum si Limesul ajunge pe diagonala tragica de la Baltica la Marea Neagra. Rusia ortodoxa se revolta pentru ca Imperiul anglo-mozaic isi muta Mare Nostrum din Atlantic in Pacific, si o obligata la o alianta cu China idolatra. Lumea e europeana in sec 19, americana in sec. 20, va fi asiatica? Daca istoria este ciclică, noi, acum, unde ne aflam?
      *
      Este printre puţinele momente din istorie când Rusia joacă la cacealma. Numai că, atunci când nu ai bani, jocul la cacealma este o pierdere sigură. Între timp, Rusia a făcut un „deal” cu China, plusând în jocul de poker cu Occidentul. Care şi Occident, a mărit miza, deşi unele ţări ca Germania şi Franţa încă nu pun banu’…. Cine va trişa în final şi va lua potu’? Aceasta-i întrebarea (!) lui Lucifer la excelenta analiza a lui Silviu Mate, Proiectul Luka, marele iluzionism și probabilul geopolitic din lumea lui Vladimir Putin, Contributors, Bucuresti, 06/02/2022
      *
      http://bentodica.blogspot.com/2022/01/viorel-roman-romanii-in-laboratorul_30.html
      http://bentodica.blogspot.com/2022/01/viorel-roman-romanii-in-laboratorul_20.html

      • Am greşit, este A TREIA OARĂ când URSS/ Rusia joacă la cacealma. A mai fost Yalta când Stalin le-a luat Europa de Est lui Roosevelt şi Churchill şi „criza rachetelor” din Cuba când Hruşciov l-a fraierit pe J.F.Kennedy( de la asta i s-a şi tras….)….
        Doamne fereşte ca Putin să-l fraierească pe Biden!….

  5. CONSTANTIN STERE – MARELE RĂSBOIU ȘI POLITICA ROMÂNIEI

    EDITURA ZIARULUI „LUMINA” BUCUREȘTI
    1918

    EXTRASE

    pag.133-136

    UCRAINA

    Când într´un discurs din Cameră d. Take Ionescu, în perfectă armonie cu polițismul moscovit, și sprijinit de aplauzele d lui N. Iorga, a tăgăduit existența Ucrainei — i-am răspuns :
    „Atunci când în Parlamentul țării românești se afirmă dreptul la viață al neamului românesc întreg și unit, aceasta asociare la cea mai mare minciună și la cel mai mare păcat al Rusiei oficiale, prin tăgada dreptului la viață al unui popor atât de obidit ca cel ucrainean, și cel puțin de două ori mai numeros decât întreg poporul românesc, este un simbol care caracterizează de minune întreaga politică preconizată de d. Take Ionescu.
    N’am în vedere numai sentimentalitatea, dar în momentul acesta mare de prefacere, ce simț politic și ce putere de prevedere denotă însuși faptul ignorării chestiunii ucrainene ?
    O națiune vie de 30 milioane nu va putea sa fie stârpită de pe fața pământului, oricare ar fi rezultatul răsboiului de astăzi. Rusia fiind învinsă, chiar de nu s’ar renaște imediat Statul ucrainean, problema nu poate fi sustrasă din câmpul de viziune al nici unui om de
    Stat, și mai puțin al unui om de Stat român. Iar în cazul triumfului Rusiei, necesitatea pentru aceasta țară de a duce lupta fara preget impotriva unui mare popor ce nu vrea să moară, predestină caracterul și rolul Statului rus in toata Istoria europeană.”
    («Viața Românească», 1915, No. 12, p. 167).

    *
    Au trecut puține luni după ce aceste rânduri au fost publicate, și ca unul din primele rezultate ale revoluțiunei rusești, ne a fost dat să asistăm la lupta pentru reconstruirea statului ucrainean.
    Ce este această Ucraină, necunoscută până eri marilor noștri bărbați de Stat și marilor noștri savanți ? Cari sunt sorții de izbândă pentru această luptă de renaștere ?
    […]
    Insăși Academia de științi din Petersburg, într-o ședință istorică din 30 Ianuarie 1905, a fost silită să recunoască, că graiul rușilor mici (ucraineni) nu constitue un dialect al limbii ruse, ci e o limbă slavă independentă, ca și celelalte limbi slave, cum sunt cea poloneză, cehă, bulgară sau sârbă, și că «națiunea lor e distinctă de a marilor ruși».

    *
    Destinele poporului ucrainean până la a doua jumătate din secolul al XVII au fost cu totul separate de Istoria rușilor mari. Viata de stat a ucrainenilor e cu multe veacuri mai veche de cât a Moscoviei, si numai după o Istorie glorioasă, bogată în lupte și momente dramatice, Ucraina s’a unit în 1654 prin tratatul din Pereiaslavl, pe baza uniunii personale, cu Rusia.
    E de prisos să expun aci peripețiile lungei tragedii ce a urmat după acest tratat. E o strangulare sistematică a unui popor de peste 30 milioane suflete.
    Deja în 1720 Petru cel Mare a început să prigonească limba ucraineană; sub Ecaterina II limba ucraineana a fost cu desăvârșire interzisă ca limbă de Stat și în toate manifestațiile vieții publice, autonomia Ucrainei a fost desființată, țara împarțită în gubernii ; în sfârșit și toată populația liberă de la sate a fost transformată în iobagi. Iar în zilele noastre, în 1876, un celebru ucaz interzice chiar limba literară ucraineana, și oprește pînă și introducerea oricărei scrieri în această limbă în imperiu.
    […]
    In adevăr, pentru imperiul rus stăpânirea Ucrainei este de o importanță vitală.
    Numai prin Ucraina împărăția moscovită a ajuns o mare putere europeana ; fără Ucraina, ea ar fi rămas un Stat, pe jumătate asiatic, fără mare influență în viața Europei.
    *
    Pierzând Ucraina, Rusia nu numai că ar fi enorm slăbită economicește, dar ar fi izolată și de țărmul mării Negre, cu porturile ei prospere.
    Aici trebue căutat, cum vom vedea, unul din cele mai puternice motive, care a îndemnat Rusia țaristă la răsboiu.
    […]
    Oamenii de Stat ai Rusiei țariste întotdeauna își îndreptau privirile cu îngrijire în spre Ucraina.
    Din punctul de vedere strict juridic, nu se putea tăgădui revendicările ucrainenilor.
    Chiar profesorul Nolde, dela universitatea din Petersburg, a fost silit să recunoască în tratatul sau despre «Dreptul Constituțional al imperiului rus», că :
    «Tratatul de Pereiaslav, care a fost încheiat în 1654 între Rusia și Ucraina, trebue considerat ca o uniune personală între cele doua State. Astfel poporul ucrainian «cu drept cuvânt, vede în acest tratat un act de independență, ce nu poate fi contestat din punctul de vedere al Dreptului constituțional».
    Bine înțeles, stăpânii Rusiei nu se jenau de considerațiunile juridice, — după concepția oficială poporul ucrainian pur și simplu nu există. Chiar sub liberalul țar Alexandru II ministrul Valnev a declarat, ca «o limbă ucrainiană n’a existat veodată, nu există, și nu va exista niciodată». Iar d. Sasonov chiar în cursul acestui răsboiu a asigurat «că toată chestiunea ucraineană este o pură invențiune nemțească !…»
    […]

  6. Foarte interesanta analiza. As mai spune doar ca Lukashenko e mai smecher decat pare si e foarte posibil ca Putin sa aiba o surpriza din partea lui. Zilele trecute spunea ca vrea sa cumpere de la Putin toate echipamentele militare pe care Putin le-a adus acum in Belarus. Cu alte cuvinte: „ia-ti soldatii innapoi, dar lasa-ne tancurile noua aic si ti le platim”. tot Lukashenko a arestat lotul ala de mercenari Wagner care fusese ademenit de Ucraina cand au aterizat la Minsk si Lukashenko a aflat despre ei. Deci capturarea Belarusului de catre Putin nu cred ca va fi o plimbare in parc.

  7. Re: „Un lucru este cert, dacă Germania și Franța nu ar fi subminat relațiile NATO/UE-Rusia cel mai probabil nu am fi fost astăzi în această situație.”

    Iata ca s-au gasit si vinovatii. Avand in vedere gravitatea acuzelor, va rugam sa fiti mai explicit, respectiv sa explicati – la modul concret – sensul si cum au subminat Germania si Franta relatiile UE/NATO-Rusia.

      • https://www.youtube.com/watch?v=bJiqrVWLfdw
        Nu inteleg perfect ce interes aveti voi ca Ucrania sa nu poata intra in UE, insa care-i de fapt situatia – ce statut are Ucraina (si dupa ea rep.moldova, sabotata de Romania), IN MOMENTUL DE FATA, in relatia cu UE?
        Poi, de moment ce ucrainenii circula liber prin UE inainte de a incepe sa circule cetatenii rep,moldova care nu au si cetatenia romana, despre ce vorbim?
        Au deci dreptul de a circula liber prin UE – turcii din cate am inteles nu-l au, nici georgienii presupun -, insa au inceput efectiv negocierile de aderare (ca Turcia le-a inceput in urma cu DECENII)?

      • D-le Nate,
        Dacă in 2014 când cu Maidan-ul in loc să „fuck EU” plan (V.Nuland dixit) și să ne bucurăm toți de înlăturarea violentă a lui Ianukovici s-ar fi recurs la alegerile prevăzute ar mai fi avut RUS oportunitatea și pretextul necesar anexării Crimeei?!? Dar „separatiștii” din Donețk & Lugansk? Poate că da, ar fi găsit altele. But not right away.
        In opinia mea, criza actuală durează încă din 2014, doar că acum s-a acutizat.
        Diplomația și planul EU e foarte posibil să fi fost mai solide, mai legitime. Pe termen mediu și lung.
        Dar s-a preferat confruntarea și „fuck EU”/discreditarea tuturor eforturilor EU ptr.ca oricum, at the end of the day, securitatea EU este externalizată „accross the pond”.
        EU nu are autonomie strategică. So, who cares about EU?!?
        Așa vine chestiunea cu autonomia strategică. Și e strategică, nu tactică. Nu e ceva doar pe termen scurt.
        Nu cred că mai trebuie argumentat că EU nu trebuie să depindă de hachițele sau de intersele in alte domenii, zone geografice ale diriguitorilor neeuropeni. Nu e vorba despre a da cu flit aliaților noștri naturali. Nu. Este doar despre a fi aliați și nu vasali.
        E real politik și e firesc să fie așa.

  8. Asa cu vedem , dupa ce are trupele adunate de luni bune la granita ,Rusia inca nu a atacat. Este evident ca ceva mult mai puternic il tine in loc . Rusia se poate sparge ne zice un scriitor georgian . Sa nu care cumva din pradator sa devii pradat este marea teama a rusilor .Cea mai mica infringere ii destabilizeaza . Una e sa mergi la pas prin Crimeea , asa cum au facut prima data si alta e sa te lupti cu o omenire intreaga .Va imaginati ce ar insemna un atac cu tancuri si in secunda doi tancurile dispar (Ucraina nu va sta cu rachetele Stinger in poala ) iar a porni un razboi cu rachete ce ar atinge Kievul este o prostie ce radicalizeaza intreaga natiune ucraineana si intreaga omenire iar Moscova este in pericol .Belarusul nu poate deveni nici el stat atacator si de acolo nu poate porni un razboi .In mod cert Rusia nu poate cistiga si nici nu poate porni o agreusiune anti NATO .Vor pleca„ cu coada intre picioare ”sau se vor mai framinta o vreme la granite dar asta este tot ce pot face .

  9. Ar ma fi de adaugat ca asistam la ultima zvacnire a defunctului URSS, prin degeneratia actuala care inca mai detine PUTEREA in Rusia – sper sa nu se sfirshesca in coada se peste cu cantecul lebedei negre!
    Urmeaza o schimbare de generatie, inevitabila – in maximum 10 ani, toti Astia… vor fi senili de tot, ori morti.
    Iata si de ce trebuie sa fim atenti la ce ni se poate intampla, pentru a ne modela un viitor convenabil. Caci, daca or avea urmasi, cu siguranta respectivii nu vor avea nostalgiile lor – insa, ar putea nazui la ceva creionat/ trasat/ planificat si inceput in anii anii acestia de catre bosorogi.
    Meciul lor e deci cu OCCIDENTUL in general, UE, NATO si americanii in special.
    Putin a si CLASIFICAT UE ca fiindu-i DUSMAN – nu de aceeasi factura cu NATO = americanii -, si deci nu RIVAL sau competitor cu care poti si coopera la o adica. Iar asta nu din cauza Frantei si Germaniei/ Parteneriatului estic, ci din cauza visului EURASIATIC in care vrea sa vare cu de-a sila Ucraina!

  10. Analiză de mare acuitate, bazată pe poziții preexistente. Manevrele Rusiei pune pe oricine pe gânduri și este bine că autorul a tras acest semnal de alarmă.

  11. Da, o analiza excelenta. Majoritatea analistilor si comentatorilor politici si geostrategici s-au dus dupa fenta si striga doar Ucraina, Ucraina. Dar adevarata tinta a lui Putin nu e Ucraina, ci Belarusul, Kazastan. Adica asa cum spune autorul sa tina suba rusa sa nu se descoasa si sa se rupa. El stie ca URSS e dus deja, n-ai ce sa-i mai faci, mortul nu mai invie, dar macar sa nu moara la fel si maica Rusie, deci asta e miza mare a lui Putin. Aglomerarea de forte pe langa Ucraina e ca sa arate ce forta mai are, sa impresioneze pe rusi si sa sperie pe Occidentali. Se pare ca a reusit cu ambele. Deci miza mare pentru Putin se joaca in Belarus si Kazastan, daca le pierde si pe astea, Rusia devine doar o putere regionala, acum ea fiind o putere intercontinentala. Insa e adevarat ca lucreaza la divizarea si federalizarea Ucrainei, pentru ca ea sa fie vulnerabila si slabita si ca sa nu poata performa economic. Deci de la Ucraina Putin nu vrea anexare, ci doar preocupare a lor pentru aparare, dezbinare si conflicte interne, ca sa nu devina o putere economica ATRACTIVA pentru celelalte repiblici din spatiul rusesc. Iar Belarusul si Kazastanul au dat ceva semna de nesupunere cel putin si Putin vrea sa le securizeze, sa nu pateasca ca si cu Ucraina. De aceea nu cred ca va fi razbel, ci doar hartuire ca si pana acum in Ucraina, plus un BALET diplomatic prin care sa arate puterea si preocuparea lor pentru pace. Dar intre timp ambele parti iisi VAND cu mare succes armamentul din dotare si de aceea le convine ambelor parti situatia conflictuala.

  12. Liderii occidentali isi dau clanta din mana in mana la Kremlin, care sunt ofertele ? deocamdata in afara de amenitarii cu sanctiuni economice si politice nu se vede mare lucru. Sa lasa oare Putin impresionat ?
    Realitatea in teren este cu totul alta decat se incearca a ni se sugera.

  13. Şueta pe acest subiect parca-i desprinsa dintr-o nuvela ruseasca.
    Pur si simplu pentru atmosfera voi face o cura de Oblomov, Vodka Lemon si Mihalkov à volonté.
    Chiar nu se simte nimeni inconfortabil ascultandu-l pe Ministrul Apararii exprimandu-se penibil si in aproximatii, intr-un moment realmente dramatic pentru romani?
    Ascultandu-l ma gandeam ca este jalnic pentru un sociolog de talia domnului Dancu sa nu aiba cuvintele cu el. E la pamant cu nervii.
    https://m.facebook.com/B1TV.Romania/videos/dezbatere-despre-criza-de-securitate-din-ucraina/690425282332612/
    Aliatii ne-au ocupat preventiv pentru ca Basescu sau Iohannis i-au rugat sa o faca intr-un context oarecare, ei stiu cand…
    Trupele vor stationa catva timp, posibil ceva mai mult decat cele sovietice, adica muuult si bine.
    Si la o adica, putem lua generozitatea americanilor ca pe un gest de multumire, pe banii nostri, pentru faptul ca ne-am incapatanat sa respingem minciunile elvetienilor privind inchisorile de la Bucuresti in care erau torturati teroristi arabi.
    Si polonezii au fost recompensati cu 1200 de parasutisti .
    Un lucru este cert, si cu conflict si fara conflict s-a ales praful de turismul in Maramures si Bucovina.
    Moldovenii nostri de peste Prut ce or zice? Pe ei nu ii intreaba nimeni ce parere au despre situatiune.

    • @Clement
      Chiar credeți că „putem lua generozitatea americanilor ca pe un gest de multumire, pe banii nostri, pentru faptul ca ne-am incapatanat sa respingem minciunile elvetienilor privind inchisorile de la Bucuresti in care erau torturati teroristi arabi.”?!? Nu știu. Prea e low level. Pe bune.

  14. Războiul cu arme poate reprezenta continuarea cu alte mijloace a războiului economic dus împotriva păturii medii și sărace din Europa. Pentru că politica SUA-UE este influențată de aceeași oameni care dețin mare parte din banii oligarhilor ruși: bancherii. La mijloc este bătrâna Europă, ai cărei cetățeni de rând pierd chiar zilele astea libertăți și bunăstare, iar declinul nu dă semne de oprire. În schimb, trebuie să ne concentrăm pe reacțiile unui dictator rus, despre care trebuie să înțelegem că a atacat primul (oare?) și care a pierdut un război cultural în Ucraina, țară pe care a șicanat-o ani în șir cu oprirea-pornirea gazelor iar acum vrea să-i sară în brațe! Sorry, gaspadin Putin, aici trebuie să fii bărbat și să-ți recunoști înfrângerea! Decât să așteptăm „reacțiile imprevizibile” ale lui Putin, mai bine să observăm că nu el conduce dansul, ci joacă după cum i se cântă. Ar fi de-ajuns ca SUA-UE (adică SUA, ca să fim sinceri) să propună un moratoriu de 10 ani, să zicem, privind extinderea NATO și lucrurile se vor calma: gazul rusesc va continua să curgă, oligarhii ruși au timp să obțină cetățenia țărilor în care-și țin banii, bijuteriile și activele imobiliare, Putin are timp să fie reales și să crape, ca orice mujic, europenii au timp să-și construiască centralele nucleare și să planteze câteva milioane de hectare de culturi energetice, iar țările au timp să-și crească datoriile pe care nu le vor putea plăti niciodată, vestele galbene și convoaiele de camioanne au timp să ajungă la Bruxelles, Sfântul Imperiul German de Apus (cunoscut și ca Al IV-lea Reich financiar) are timp să pună și mai multe paiațe și marionete în politica statelor latino-catolice și slavo-ortodoxe (sau latino-ortodoxe), Macron are timp să înarmeze Europa, Europa are timp să îmbătrânească și mai mult, BCE are timp să arunce câte 120 miliarde eur/săptămână ca să întrețină aparența de ne-Grecie etc. Problema tuturor e că China știe să folosească timpul. Ratele negative ale dobânzilor la împrumuturi precum și funcționarea nebunească a tiparniței de bani, ne arată istoria, se rezolvă prin apariția unui dictator nebun care pune foc, după ce curg niște fluvii de sânge și totul se resetează.
    Să ne privim ca europeni, să ne întrebăm ce speranțe avem pentru viitorul nostru care cred că pare mai fluid decât umorile lui Putin. Pentru europeanul de rând, Putin pare o sperietoare îndepărtată, în timp ce disoluția puterilor statelor și atomizarea societăților sunt gloanțe trase în ceafă. Alții sunt iluzioniștii care ne-au transformat în nici doi ani din societăți prospere, în care avea loc speranța, în societăți ale fricii și, curând, ale sărăciei și marilor inegalități. Ori, în alt caz de figură, sunt ucenicii vrăjitori care s-au jucat prea mult cu narativele lor invalidate tot mai mult de realitate.

    • Pai saracirea, marile inegalitati, frica, atomizarea nu sunt de 2 ani. Au venit cu distrugerea familiei, a invatamantului obisnuit, ura pentru propria istorie, autoritati, proprietate, etc. La noi au fost aduse pe tancuri si implementate de Pauker si Dej. Sunt luate direct de la Lenin si aplicate in Vest incepand de la comintern, prin manipularea intelectualilor interbelici, slefuirea lui stalin si diabolizarea SUA, mai 68, pacifism, occupy, etc. E mentalitate asiatica. De aia spun chinezii ca inainte sa trimiti armata impotriva dusmanului trebuie sa trimiti femeile usoare. Vestul nu isi va reveni decat atunci cand va gandi si se va comporta occidental.

  15. Multumesc pentru acest articol de referinta care desfiinteaza mitul promisiunii americane ca nu va extinde NATO catre est dupa 1990.
    Va rog sa oferiti linkul catre discutia discuția Elțîn-Clinton din 21 Martie 1997 in Helsinki.

    • Sincer, nu cred că e un mit. Dimpotrivă.
      Doar că așa se petrec lucrurile in politica/relațiile internaționale. Până la urmă interesul bate principiile, promisiunle, angajamentele, etc. Evident că nu se petrec la modul nesimțit și pe față. Se găsesc rațiuni, pretexte, motivări. Niciodată nu e lipsă de așa ceva.
      În speță occidentul a profitat, i-a dus cu preșul pe ruși. A fost bine?!? A fost rău?!? Raportat la „interes” amintit mai sus a fost bine. In orice caz ptr.noi DA.
      Dar chestiunile nu sunt simple.
      Chiar dacă am fi avut dovada concretă a unei promisiuni, a unui angajament, etc.am fi găsit suficiente motive ptr.a invoca nerespectarea prevederilor de către cealaltă parte. Don’t worry about it.
      Cum vă explicați retragerea puterii X sau Y dintr-un acord oarecare?!? Acord semnat, parafat și considerat esențial până ieri-alaltaieri. Să nu fim naivi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate. Este conferențiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fiind totodată directorul Centrului de Studii Globale din cadrul aceleiași universități și coordonatorul programului de licență Studii de securitate. Preocupările sale directe vizează elaborarea analizelor și construcția documentelor de recomandări strategice dedicate spațiului Mării Negre și securității euroatlantice.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro