miercuri, mai 6, 2026

Războiul din Ucraina la patru ani – bilanțul primei etape dintr-o confruntare care abia a început

Astăzi se împlinesc patru ani de la începutul agresiunii Federației Ruse asupra Ucrainei. Nimeni nu ar fi pariat inițial pe o asemenea durată, iar finalul acestui război nu este încă la orizont. Ceea ce părea de neimaginat și absolut spectaculos în zorii zilei de 24 februarie 2022, astăzi nu mai trezește aproape nicio emoție. Zilnic, civili și militari își pierd viața, într-un mod absurd. Numărul victimelor nici nu mai poate fi numărat, iar bilanțul final este încă departe.

Pe plan politic, nu există mari șanse pentru pace în viitorul apropiat. Federația Rusă a crezut că, prin distrugerea sistemului energetic al Ucrainei, va cauza o atitudine care să fie conciliantă la negocierile de pace – acest lucru nu s-a întâmplat. Federația Rusă a crezut că îndepărtarea SUA de Ucraina va duce la colapsul Ucrainei pe câmpul de luptă – nici acest lucru nu s-a întâmplat.

Acest război are conotații foarte diferite pentru ambele părți. Pentru Ucraina, este vorba de continuarea unui război început în 2014 în Donbas. Pentru Federația Rusă, este o continuare a unui conflict permanent cu Occidentul, început odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, un conflict privit identic și de statele care i s-au aliniat împotriva Ucrainei – R.P. Chineză, Iran, Coreea de Nord.

Războiul a fost gândit pentru a dura foarte puțin, eventual câteva ore, precum operațiunea de extragere din Venezuela a lui Maduro dar, datorită incapacității liderilor de la Kremlin de a avea o reprezentare corectă  a realității, durează și în prezent.

A demarat ca un război de manevră dar a început să semene tot mai mult a război de uzură, deși cele două categorii au sfârșit prin a se întrepătrunde în Ucraina. Timp de 4 ani, manevra ucraineană a  alternat cu cea rusă, iar etapele uzurii au ajuns să fie practic infinite. Avem de-a face cu un război de adaptare și de exterminare reciprocă, din moment ce ambele părți au un scop maximal – victoria uneia este înfrângerea totală a celeilalte și viceversa.

Este greu a descifra în prezent care este scopul Ucrainei dar devine evident că recuperarea întregului teritoriu al țării nu mai poate fi realizată – cel puțin nu prin mijloace militare. Scopul Ucrainei în prezent este hărțuirea forțelor armate ruse, prin provocarea de pierderi care să facă războiul nesustenabil. Ucraina mai încearcă și să anihileze capacitățile de producție ale Federației Ruse folosite în efortul de război. Greu de cuantificat dacă această strategie a dat roade dar este clar că a pus și pune în dificultate mașinăria de război rusă. Pe de altă parte, strategia rusă este de a distruge sistemul energetic al Ucrainei, pentru a genera o capitulare, prin inversarea opiniei cetățenilor ucraineni față de conducerea de la Kyiv. Unul din obiectivele „operațiunii militare speciale” a fost „denazificarea” Ucrainei – respectiv, renunțarea la un regim politic bazat pe democrație și înlocuirea cu un regim autocrat, favorabil Moscovei – după modelul Belarus. Fiecare dintre părți consideră că aceste strategii vor aduce un avantaj, în așa fel încât să se reușească așezarea la masa negocierilor dar nu precum în prezent – pentru a trage de timp, fără a propune soluții serioase – ci pentru a se ajunge la un acord de pace în termenii doriți de o parte sau de alta.

2025 nu a fost un an tocmai rău pentru Ucraina care a reușit să țină departe trupele ruse de principalele localități din Donbas. Asediul Pokrovsk nu a reușit, iar situația a ajuns într-un relativ echilibru. Forțele ruse nu pot folosi acest important nod logistic pentru a lansa noi ofensive, iar forțele ucrainene nu mai pot reface unele legături logistice absolut necesare. Ofensiva rusă a stagnat în 2025 dar pare a căpăta un nou avânt în 2026. Pe de altă parte, forțele ucrainene au reușit lovituri de manevră în anumite porțiuni secundare ale frontului.

Dinamica războiului din Ucraina este remarcabilă. Sunt momente în care o parte capătă un avantaj, iar imediat cealaltă parte recuperează și chiar plusează pentru a căpăta la rândul ei un avantaj. Ucraina a obținut un avantaj în materie de drone, Federația Rusă a recuperat rapid prin producția de drone pe fibră de sticlă, iar în acest moment s-a reinstaurat echilibrul. Niciuna dintre părți nu a avut o supremație aeriană care să fie decisivă. Au existat momente în care apărarea antiaeriană ucraineană a fost aproape de colaps dar întotdeauna s-au găsit soluții ingenioase pentru a recupera acest handicap. În condițiile acestui echilibru care dispare și reapare constant, se pune în mod firesc întrebarea: care parte va beneficia de scurgerea timpului? Dacă la început se putea da un răspuns clar, acum, la 4 ani de la invazie, timpul pare a sta în loc și a nu crea niciun fel de avantaje, nici Federației Ruse, nici Ucrainei. Paradoxal, un război prelungit este singura variantă pentru ambele părți pentru a-și atinge scopurile.

Ucraina a beneficiat de sprijin masiv în prima parte a războiului în materie de echipamente militare și de intelligence. Odată cu venirea la putere a Administrației Trump, acest beneficiu a dispărut dar s-a reușit înlocuirea rapidă cu avantaje similare din partea partenerilor europeni. Aceasta este una dintre marile realizări de până acum ale războiului – Ucraina nu a intrat în colaps odată cu abandonul SUA – despre care nu se poate spune că a fost total dar în mod cert noua strategie la Washington a fost și este să împiedice ca Ucraina să aibe un avantaj în materie de intelligence, pentru a forța negocieri de pace care să ducă la încheierea războiului în orice condiții.

Federația Rusă a suferit înfrângeri cu totul neașteptate la începutul războiului. Rezistența ucrainenilor a fost cu totul subestimată. Pierderile suferite de armata rusă au fost foarte mari, cu toată moștenirea rezilienței de care aceasta a dat dovadă în cursul istoriei. Ucraina a reușit să realizeze aproape simultan două operațiuni de manevră reușite, în regiunile Kherson și Kharkiv la sfârșitul anului 2022 dar de atunci asemenea operațiuni nu au mai avut loc. Tipic pentru războiul din Ucraina a devenit încleștarea pentru Bahmut care a durat 10 luni sau asediul Pokrovsk – în plină desfășurare.

Așa – numita contraofensivă ucraineană din 2023 a fost un dezastru – fără o pregătire corespunzătoare în prealabil, bazată pe operațiuni ofensive în puncte ale frontului care nu erau nicio surpriză pentru adversar, fără dotarea adecvată scopului maximal definit. Paradoxal, tocmai evoluția războiului și echilibrul tehnologic la care s-a ajuns pe front a făcut ca această contraofensivă ucraineană să nu aibă rezultate catastrofale. Generalul Zalujnîi a scris și a declarat public: până când nu va exista un breakthrough tehnologic al unei părți sau a alteia, nu se va ieși din ecuația de echilibru relativ de pe front. Rând pe rând, dronele UAV, cele pe fibră de sticlă, cele maritime, Flamingo, respectiv Oreșnik au marcat avansuri tehnologice care imediat au fost anihilate de partea adversă. Inovația tehnologică a devenit decisivă nu pentru victorie, ci pentru menținerea unui status quo, uneori foarte greu câștigat. Treptat, ambele armate au început să se confrunte cu probleme identice: muniție, personal militar, mobilizare, capacitate de comandă la eșalonul superior și de execuție la eșalonul inferior. Pe câmpul de luptă artileria a rămas decisivă dar niciuna dintre părți nu pare a avea sau a fi avut un avantaj decisiv în materie. Ucraina a testat noi modalități de luptă, precum IA sau roboți, însă toate acestea sunt pe o scară mult prea redusă pentru a face diferența. La rândul său, Federația Rusă a inovat prin repetarea unor vechi strategii de luptă pe front. Am observat ironii la adresa folosirii cailor sau a motocicletelor de către forțele armate ruse dar se uită că această strategie „tot ce poate folosi avansului poate fi și trebuie să fie utilizat” a dus trupele ruse de la Moscova direct la Berlin în 1944 – 1945.

Dacă la început în acest război conta foarte mult viteza de reacție și de deplasare, în prezent s-a ajuns la situația în care asistăm la repetarea în buclă a unor cicluri. Forțele militare se adaptează, fac evaluări aprofundate ale situației de pe teren, așteaptă, se retrag strategic doar pentru a reveni pentru o perioadă scurtă de timp. Federația Rusă beneficiază de sprijinul Chinei, Coreei de Nord și Iranului. Ucraina beneficiază de sprijinul partenerilor occidentali (mai puțin SUA). Fiecare parte încearcă să maximeze avantajele unor astfel de alianțe. Războiul din Ucraina a început ca un război între cele două țări și a evoluat într-o formă extrem de complicată de înfruntare pe mai multe dimensiuni, în cadrul unor alianțe multiple.

Ambele forțe armate se bazează pe bruiajul inamicului, războiul electronic a ajuns la cote foarte înalte. Drumurile sunt acoperite cu plase antidrone, în așa fel încât Ucraina a primit un cadou extrem de prețios din Franța – plase folosite de pescarii din Normandia. Atunci când o parte capătă superioritate temporară în materie de drone, rar se întâmplă ca aceasta să însemne în cele din urmă o rupere de ritm și un avans consistent.

Forțele ruse au avansat în total 3106 kilometri pătrați în 2025, prin comparație cu 2607 kilometri pătrați în 2024. Raportat la dimensiunea teritoriului ucrainean, aceste câștiguri teritoriale sunt nesemnificative. Până la capturarea întregului Donbas va mai trece mult timp, acesta fiind motivul pentru care Putin insistă ca această regiune să fie cedată fără luptă ca o condiție preliminară pentru pace.

Marea problemă cu care se confruntă Ucraina în prezent nu este atât lipsa militarilor în rândurile sale – devenită cronică – ci mai ales creșterea numărului de militari ruși în zona frontului. Dacă în urmă cu 4 ani, Federația Rusă se baza pe 900.000 de militari, în prezent acest număr se cifrează la 1,3 milioane. Numărul celor uciși pe front a depășit recent numărul celor înrolați într-o lună, ceea ce ridică serioase probleme și părții ruse – ori se reduc pierderile, ori se înrolează mai mulți militari. Pe front, rușii se bazează și pe contingente largi de nord-coreeni sau de militari (mai mult sau mai puțin) voluntari din țări terțe. Ucraina se bazează de asemenea pe voluntari din țări terțe, numerele folosite de ambele părți fiind greu de estimat.

Provocarea majoră pentru 2026 rămâne, așa cum am precizat, găsirea acelui avans tehnologic imposibil de recuperat de către partea adversă. Până acum, acest lucru nu s-a întâmplat decât pe perioade foarte limitate de timp. Va conta IA în 2026 pentru vreuna dintre părți? Ucraina se bazează deocamdată pe drone manevrate manual. Va reuși Ucraina să implementeza IA în ceea ce privește folosirea dronelor, pentru a-i reloca pe militarii care le manevrează în alte sarcini ale frontului? Greu de anticipat.

2026 va marca un alt episod al războiului din Ucraina, continuarea extinderii conflictului și asupra navelor din „flota fantomă” a Federației Ruse. La rândul său, Federația Rusă va intensifica războiul hibrid asupra statelor europene. Ucraina a reușit să blocheze accesul Federației Ruse la Starlink – se va transforma această realizare într-un avantaj tactic pe câmpul de luptă? Din nou, greu de anticipat.

Este foarte dificil a accepta pînă la urmă un adevăr simplu – acest război nu este despre teritoriu. Federația Rusă dorește anihilarea completă a Ucrainei, din punct de vedere militar dar mai ales politic. Acest obiectiv maximal nu va putea fi adus la îndeplinire în 2026. Este dificil a anticipa cât va mai dura acest război dar un lucru este cert: avem de-a face cu primul război în care alinierea unor state complet opuse modelului democrației liberale practicat în Occident este vizibilă. Probabil că, în această epocă ce deschide noi alinieri politice și militare, experiența războiului din Ucraina va conta foarte mult. Tocmai din acest motiv, mizele acestui război sunt mult prea mari pentru a putea fi înțelese la un nivel sumar de analiză, cu atât mai puțin pentru a găsi remediul. Criza care a dus la acest conflict este semnificativă și ea rezultă din înarmarea sistematică a statelor care se opun Occidentului în ultimul deceniu. 24 febbruarie 2022 a deschis un nou capitol, foarte violent, al unei confruntări care de fapt nu a încetat niciodată în ultimele sute de ani.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Ca părere, Rusia a pierdut războiul deși Ucraina nu l-a câștigat (încă). Indiferent ce se va întâmpla în viitorul imediat, Ucraina va fi o putere importantă în Europa de mâine. Și pentru această eventualitate România trebuie să se pregătească.
    Ca părere, sunt trei mari forțe politico-economice care se luptă PENTRU Ucraina: Rusia, Europa de Vest( Franța, Germania, Polonia, eventual UK) și SUA( împreună cu Turcia și România). Nu cred că SUA vor lăsa Europa de Vest „să se extindă” spre Ucraina….
    Așa că România ar face bine să strângă relațiile politice și militare cu SUA, Turcia și Ucraina. Poate „ne pică” și Moldova….

    • @Lucifer _ „Rusia a pierdut războiul…”

      Dacă Rusia ocupă și un centimetru pătrat din Ucraina, se cheamă că a câștigat.
      Iar Rusia înaintează pe frontul de vest încet, dar sigur.

      Din altă perspectivă…
      Ucraina este un stat artificial, nu intru iar în detalii istorice.
      (Trebuie să ajutăm Ucraina, căci prin rezistența ei apără Europa, inclusiv România, de invadatorul rus etc. Nu despre asta discut. )
      Războiul acesta este unul de formare, de determinare, a statului Ucraina.
      Dacă la sfârșitul lui va rezulta o Ucraina democratică, independentă, suverană, care să se alăture Uniunii Europene, atunci, ceea ce rămâne teritorial din Ucraina, se cheamă că a câștigat râzboiul. Adică, a învins.

      Râmâne de văzut cum se vor raporta ucrainenii la această nouă situație…
      …La relațiile cu vecinii. Ucraina are minoritari etnici români (pe care cu greu îi recunoaște ca fiind români, considerându-i moldoveni), slovaci, maghiari.
      Se observă, după exacerbarea sentimentului național pe vreme de război, o dificultate a Ucrainei în ase adapta la regulile europene privind minoritățile.

      …La statutul de importantă putere militară regională. Occidentul a trimis tehnică militară, industria de război s-a dezvoltat, experiența pe câmpul de luptă este neprețuită. Ucraina devine o putere militară care ar putea fi mai arogantă decât ne-am dori noi europenii care o ajutăm și decât ar fi firesc.

  2. De la vorba la fapta e drum lung .De la uniformele de parada aflate in geamantanul purtatorului la situatia actuala este deasemenea un drum lung deja parcurs .Totul trebuie privit dintr-un alt unghi politic si militar ba chiar si istoric .Dupa destramarea URSS si aparitia parcursului democratic si european al natiunilor foste comuniste ,aflate in lagarul sovietic, viitorul era deja cunoscut .Urmarea fireasca era reintegrarea tuturor natiunilor europene sub steagul Bruxellului , reinarmarea intregii Europe ,care era obligata sa devina si o mare putere militara ,pe masura ce evidenta ne arata egalizarea in formare a capacitatilor militare a natiunilor aflate , dupa cel de al doilea razboi mondial ,in conflict inghetat .Europa si mod special Germania nu puteau sa isi realizeze visul de refacere a Imperiului fara a deveni o mare forta militara si fara ca cineva sa conteste „actiunea ”de inarmare .Cum sa faci asta fara mari costuri politice si fara impotrivirea cetatenilor intregii planete care nu puteau uita Germania hitlerista ?Voluntar sau involuntar (inca nu stim dar vom afla curind) Rusia lui Putin si SUA lui Trump au gasit solutia .Cum nimic nu pare a fi intimplator pe aceasta lume acum vedem cum nici Putin si nici Trump nu reusesc sa isi atinga obiectivele .Dupa ce timp de zeci si zeci de ani Europa a folosit ,cu costuri extrem de mici , resursele Rusiei (totul trecea prin Ucraina ) acolo unde coruptia si-a spus cuviontul si dupa ce timp de alti zeci de ani SUA a aparat (cu costuri proprii)Europa si a ajutat Ucraina cu sute de miliarde de dolari (asa ne zice Trump ) evident a venit rindul noastru al europenilor .Acest joc politico- economic , de o finete nicind atinsa vreodata si care a avut un randament extrordinar, a adus Europa in situatia de a deveni o mare putere militara suprapusa peste cea economica .Fara deciziile SUA si cele ale lui Putin niciodata Europa nu putea a se reinarma .Marele vis de refacere a Imperiului este in miscare .Imensele sume de bani la care Europa are acces (vin din trecut si din prezent) obliga natiunile europene la unitate si la dezvoltare (PNRR) ba chiar si la o inarmare asistata de la Bruxelles (SAFE).In paralel natiunile de forta ale Europei aloca alte sute de miliarde de euro pentru inarmare .Marea gaselnita se numeste unitatea Europei in fata dusmanilor mai vechi sau mai noi .Niciodata Europa nu a fost mai unita ca acum.SUA nu mai are avantajul tehnologic militar care sa ii permita sa conduca intreaga lume iar Rusia s-a dovedit un tigru de hirtie .Rusia nu a reusit decit sa faca din Ucraina o mare putere militara si sa trezeasca (vorba sa fie eram treji de mult )Europa .SUA lui Trump nu a facut altceva decit sa legitimizeze procentul din PIB oferit de europeni inarmarii preluind astfel intreaga ura europeana care il crediteaza si il dezaproba, in tot ceea ce face, probabil cu buna stiinta .Lech Wałęsa are si el marii dubii recente (probabil asa trebuia sa zica ) in ceea ce priveste prostia sau intelepciunea lui Trump .Poate daca privim totul din acest unghi geostrategic am putea sa avem o alta fata a monedei .

    • „Niciodata Europa nu a fost mai unita ca acum.SUA nu mai are avantajul tehnologic militar care sa ii permita sa conduca intreaga lume iar Rusia s-a dovedit un tigru de hirtie .Rusia nu a reusit decit sa faca din Ucraina o mare putere militara si sa trezeasca (vorba sa fie eram treji de mult )Europa .”
      – vorbe frumoase, dar rupte de realitate. Ranking-ul militar mondial al GFP pe 2026 spune asa: 1.SUA; 2.Rusia; 3.China;…6.Franta; …8.UK …10.Italia….12. Germania…16. Iran…18. Spania…20.Ucraina. Iar a vorbi despre „unitatea” Europei, pare o gluma.

      • @Adrian Cristescu

        Nu stiu la ce ‘ranking’ vă referiți dar nr. 2 (al dumneavoastră) nu reuşeşte să îl bată pe nr.20.
        Iar unitatea Europei (dupâ plecarea Perfidului Albion) nu e deloc o glumă ci o realitate!

  3. „Pentru Federația Rusă, este o continuare a unui conflict permanent cu Occidentul, început odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, un conflict privit identic și de statele care i s-au aliniat împotriva Ucrainei – R.P. Chineză, Iran, Coreea de Nord.”
    Afirmatia asta nu e corecta.
    Gorbaciov a reusit sa stabileasca relatii cordiale cu Occidentul. Si a demarat reforma cu sprijinul neconditionat al Occidentului. Elita comunista si KGB au privit cu dusmanie reforma si au sabotat-o cat au putut. Jucand rolul reformistilor care nu pot sa obtina rezultate daca nu li se dau puteri mai mari, au dus de nas Occidentul. Pina la aruncarea mastii de Putler. Nu e vorba de Rusia, ci doar de revansarzii din Rusia, care nu au fost neutralizati nici de gorbaciovisti, nici de Occident.,
    Cu China lucrurile sunt mai complicate. Reforma lui Deng s-a facut cu ajutorul Occidentului. Dezvoltarea economica a Chinei s-a bazat pe Occident. La un moment dat, China seconda SUA si apoi a preluat conducerea globalizarii, la prima alegere a lui Trump. Ceva s-a intimplat dupa aia. China si Rusia s-au unit si au atacat Occidentul. Desi Rusia pierde pozitii importante in Siberia, in fata Chinei.
    Viitorimea va afla ce anume.
    Dar nu putem spune ca Rusia a fost in dusmanie cu Occidentul din 1990. Si nici China. Sunt miscari politice interne in state dictatoriale.
    In ce priveste razboiul din Ucraina, e de subliniat ca desi -initial- NATO si Japonia, Coreea de Sud erau mai mult neutre (nu ajutau sau dadeau ajutoare neletale), acum Ucraina este copios ajutata de tot NATO (fara Ungaria), plus cele doua tari din Extremul Orient. (O nota aparte a facut SUA. Initial au ajutat militar U,. Singurii. Apoi, la venirea lui Trump nu au mai ajutat. Au vandut arme . Pe bani ucraineni sau NATO.)

    Acum, se pune o singura intrebare: cine va ceda primul? U, care este bombardata salbatic in zonele civile si infrastructura sau Rusia, care pierde 35.000 soldati pe luna si recruteaza 30-35.000, avind si rafinariile, fabricile de armament, depozite de arme/munitii, porturi si vapoare atacate sistematic?
    Rusia lupta in U, dar nu mai lupta doar cu U.

    • R. Carp are dreptate: pentru Federația Rusă, razboiul din Ucraina este o continuare a unui conflict permanent cu Occidentul, început odată cu (de fapt continuat si dupa) destrămarea Uniunii Sovietice, un conflict privit identic și de statele care i s-au aliniat împotriva Ucrainei – R.P. Chineză, Iran, Coreea de Nord.
      Gorbaciov s-a prefacut ca nu ar mai fi dusmanul Occidentului pentru a salva comunismul din URSS, de aia a sacrificat fostele state comuniste. Yeltin s-a prefacut a fi amicul Occidentului pentru a salva Rusia in sine (care incepuse a se destrama – vezi Cecenia 1994). Deng s-a prefacut a fi prietenul Occidentului pentru a salva dictatura comunista din China. In naivitatea lor (asumata, calculata??) occidentalii s-au prefacut ca nu vad ce se intampla in Piata Tienanmen si in Cecenia si in Iran si in Correa de nord (?) sperand/crezand ca planul care a demontat comunismul in Europa de est va merge si in Orientul cel tiranic (incepand cu preistoria) si deci prin definitie incompatibil cu democratia. Cine a fost mai inteligent??

      • Gorbaciov s-a prefacut? Hai pe bune? Adica a dat jos zidul asa cum i-a dictat Reagan, Tear down this wall!, dar s-a prefacut. E o gluma sau ce?

        • Nu e nici o gluma. Gorbaciov a cedat Deutsche Demokratishe Repunlik Vestului pentru ca devenise prea scump pentru URSS ca sa se inarmeze ca si SUA si in plus sa mai duca in spate CAER-ul ca pana atunci. Reagan si Bush senior i-au cerut sa accepte liberalizarea Estului Europei (adica sa faca comerț liber in DDR, Polonia, si Ungaria) ca o conditie a reducerii armamentelor nucleare, in special eliminarea lui “Star Wars” al lui Reagan. Gorbaciov a acceptat strângând din dinti, nu pentru ca era mare prieten cu Occidentul. A ramas comunist pana la sfarsit. Deci era la fel de “apropiat” de Occident cum este Li Xining de Occident azi – de fațadă.

      • „…pentru Federația Rusă, razboiul din Ucraina este o continuare a unui conflict permanent cu Occidentul, început odată cu (de fapt continuat si dupa) destrămarea Uniunii Sovietice, un conflict privit identic și de statele care i s-au aliniat împotriva Ucrainei – R.P. Chineză, Iran, Coreea de Nord.”
        – Ca traitor al acestor ani, nu-mi amintasc de niciun conflict Rusia-Occident. Ba, mai mult, s-a fluturat chiar ideea integrarii Rusiei in NATO, ca o contrapondere la China- respinsa de occident, iar relatiile economice s-au derulat normal.

  4. Ucraina a învățat războiul de uzură. Ucraina are avantajul psihologic de a lupta la ea acasă împotriva unui cotropitor. Mai are și avantajul strategic de a lupta pe terenul ei. Într-un război de hărțuire soldatul rus nu are decât să-și aștepte moartea pe un teritoriu în care nici chiar el, soldatul rus, nu prea își poate explica de ce se află acolo. Tictocărirea minții merge cât stai în spatele ecranului bine măsluit, dar când dai piept cu realitatea nu prea mai merge. Viață grea pentru niște oameni înrolați în nebunia unui caghebist psihopat și iresponsabil.

  5. Ucraina va renaste ,aidoma Paserei Phoenix ,din propria cenusa .Abia acum Ucraina a devenit o natiune iar Putin stie asta . .Intemeietorul Zelenski va ramine astfel aratat in cartile de Istorie ale Europei .Niciodata ucrainienii nu vor mai putea locui ,usa in usa, cu sovieticii rusofili. Decuplarea este uriasa .Ucraina o natiune care devine tot mai europeana pe masura ce Putin se incapatineaza sa o cucereasca .Istoric vorbind acesta este marele cistig al Europei .Fara Ucraina Rusia nu mai este Rusia .

  6. In fiecare zi aflam despre noile capacitati militare de ultima generatie ce apar mai ceva ca ciupercile dupa o ploaie de primavara . Noul sistem IRIS-T SLM/X ca si noile interceptoare submarine realizate impreuna cu Israel fac din Germania, care operează sistemul Patriot si care a achiziționat și operaționalizat recent și sistemul antiaerian israelian Arrow 3, care este destinat în special interceptărilor exo-atmosferice , o mare putere europeana . Sistemul SAMP-T cu rachete Aster 15 și Aster 30, dezvoltat de consorțiul franco-italian MBDA. impreuna cu sistemele nucleare miniaturizate folosite de Franta pe avioanele Rafale pot da dureri de cap orisicarei natiuni .Ceea ce vine din urma la nivelul tehnologiei militare este formidabil .Europa se inarmeaza practic de la zero cu astfel de capacitati militare .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

anunt

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Societatea română pentru Istoria Religiilor organizează la București, în perioada 20-25 septembrie 2026, Congresul mondial al disciplinei.

Tema generală a Congresului – Religions 360° – va reuni sute de savanți din șase continente, care vor prezenta cercetările actuale desfășurate în toate centrele semnificative ale discipline la nivel global – vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro