Ce se întâmplă acum în Găgăuzia ne amintește de evenimentele din stânga Nistrului din anii ’90. Liderii locali găgăuzi, controlați de Ilan Șor, încearcă să diminueze dependența Comratului de Chișinău și să le-o ofere pe tavă Rusiei. Aceasta se reflectă în câteva fumigene: permiterea exporturilor de produse agricole spre Rusia, utilizarea sistemului de plăți diferit „Mir” și oferta de a reduce prețul gazelor exclusiv pentru locuitorii Găgăuziei. În plus, promisiunile de protecție venite din partea președintelui rus Vladimir Putin, precum și vizitele frecvente la Moscova, după instrucțiuni, întreprinse de bașcana Evghenia Guțul, fugarul Ilan Șor ori de alți lideri de partide și deputați, adaugă greutate acestui scenariu. Asta ne amintește de acțiunile separatiste din Transnistria, care au escaladat într-un război pe Nistru. Și atunci ne confruntam cu aceleași acțiuni ale războiului hibrid.
Kremlinul continuă să promoveze scenariul similar celui din Transnistria
În contrast cu această abordare, președinta Maia Sandu și Guvernul de la Chișinău încearcă să abordeze nevoile Găgăuziei printr-o politică de incluziune și de emancipare națională, încercând să se asigure că dezvoltarea identității găgăuze se realizează într-un mod care respectă suveranitatea și integritatea Republicii Moldova. Eforturile Chișinăului se concentrează pe promovarea limbii și culturii găgăuze, într-un cadru care evită rusificarea și susține o integrare armonioasă în statul Republica Moldova. Despre aceasta a și fost vizita repetată a Maiei Sandu în regiune, ce poate fi interpretată ca o încercare de a consolida legăturile dintre Guvern și locuitorii din Găgăuzia. Însă pentru gruparea Șor, controlată de Rusia, a fost încă un moment de dezinformare prin care să arate „nesupunerea” față de puterea centrală.
În plus, presa rusă pare să alimenteze temeri și îngrijorări în Găgăuzia, în special prin reînvierea temei unirii cu România. Guțul a jucat excelent această carte a dezinformării, amenințând cu un răspuns violent, care, iarăși, ne aduce aminte de conflictul transnistrean. Acest lucru poate fi interpretat ca o încercare de a întări sentimentul de separare și de a crea diviziuni în interiorul Republicii Moldova.
Recentele evoluții din Găgăuzia par să deschidă calea spre un scenariu care amintește de situația din Transnistria de la începutul anilor ‘90. Pe de o parte, există o încercare vizibilă de a lega economic și politic regiunea de Rusia, iar, pe de alta, un efort din partea Guvernului de a integra mai bine regiunea în arealul constituțional al țării, promovând o identitate națională găgăuză distinctă de influența rusă.
Totodată, se subliniază o încercare tot mai accentuată de realiniere economică și politică spre Federația Rusă. Aceste manevre, orchestrate de actorii locali pro-ruși, sunt în directă contradicție cu politica pro-europeană a autorităților de la Chișinău. Asta accentuează diviziunile interne și complică perspectivele de integrare europeană ale țării.
Rusia încearcă să creeze o entitate economică separată în Găgăuzia
Este interesant de observat că, spre deosebire de regiunea transnistreană, care în ultimii ani a încercat să-și diversifice economia, prin intensificarea comerțului cu Uniunea Europeană, Găgăuzia pare să se orienteze decisiv spre Rusia, în momentul de față, doar declarativ. Autorizarea importurilor de produse agricole găgăuze de către Rosselhoznadzor, autoritatea rusă de control, semnalează o mișcare strategică pentru a consolida legăturile economice dintre Găgăuzia și Rusia.
Acordul semnat între bașcana Guțul și Promsvyazbank, alături de aderarea la infrastructura financiară rusă alternativă la SWIFT, denumită „Mir”, indică o ancorare și mai profundă în sfera de influență rusă. Aceste acțiuni nu numai că întăresc legăturile financiare și economice, dar creează o dependență structurală care poate fi dificil de inversat pe termen mediu și lung. Asta desigur, dacă s-ar și materializa. Cardurile „Mir” ar fi folosite mai degrabă pentru a plăti protestatarii și votanții Șor, pentru a vota împotrivă la referendumul privind aderarea UE, care va fi organizat pe 20 octombrie.
Dar ce efect ar avea aceste complicații din Găgăuzia asupra integrării europene a Moldovei? Strategia adoptată de Găgăuzia, sub conducerea Evgheniei Guțul, este susceptibilă să complice semnificativ aspirațiile de integrare europeană. Prezența unui separatism economic și politic activ poate servi drept pretext pentru întârzierea sau chiar blocarea proceselor de aderare, având în vedere criteriile stricte ale UE privind stabilitatea politică și integritatea teritorială a statelor candidate.
Găgăuzia, cu o populație majoritar vorbitoare de limba rusă și cu puternice legături cu Rusia, a fost întotdeauna un focar al influenței ruse în Moldova. Deși regiunea beneficiază de un statut autonom din 1994, recentele activități ale Rusiei sugerează o încercare de a transforma această zonă într-o nouă regiune transnistreană, care este independentă nu doar din punct de vedere politic și social, ci și economic. Și la începutul independenței țării, cei cu viziuni separatiste făceau vizite regulate la Moscova, unde primeau instrucțiuni de destabilizare a democrației, care și așa este una fragilă.
Un alt element al strategiei rusești este sprijinul acordat partidelor și politicienilor pro-ruși din regiune. Prin finanțare directă sau prin campanii de dezinformare, Rusia se asigură că liderii pro-ruși rămân la putere sau câștigă influență semnificativă. Aceasta este o replică a modelului utilizat în regiunea transnistreană, unde Moscova a susținut constant regimul separatist. Chestiune care a fost dezbătută și la recentul forum de reintegrare, o inițiativă productivă de a discuta soluționarea problemei transnistrene și care a adunat peste 100 de oficiali, experți locali și europeni.
Rusia pare să exploateze și să amplifice tensiunile etnice și politice interne din Moldova, folosind Găgăuzia ca un exemplu de regiune care ar putea fi mai bine protejată sub aripa rusă decât sub cea a Guvernului pro-european de la Chișinău.
Replicarea scenariului transnistrean în Găgăuzia ar avea consecințe grave pentru stabilitatea politică a Republicii Moldova. Dialogul continuu, sprijinul pentru dezvoltarea regiunii și integrarea europeană sunt esențiale pentru contracararea influenței rusești și pentru a le oferi locuitorilor din Găgăuzia o perspectivă de stabilitate.
Care este puterea Găgăuziei?
În timp ce Găgăuzia explorează posibilitățile de a-și extinde autonomia, este esențial să se recunoască că orice tentativă de a acționa ca un stat independent este complicată de realitățile juridice și politice. Republica Moldova, ca stat unitar, deține autoritatea finală asupra politicii externe și interne, iar orice mișcare către o separare efectivă ar avea implicații profunde, atât pentru regiune, cât și pentru întreaga țară.
Politica Comratului este în mod inevitabil influențată de Guvernul central, care supervizează direct administrarea regiunii, dar stabilește și orientările generale ale politicii externe și interne. Aceasta include relațiile diplomatice și comerciale cu alte națiuni, inclusiv cu Federația Rusă. Orice inițiativă locală care contravine directivelor naționale poate fi considerată neconstituțională și, prin urmare, invalidă.
Economic, Găgăuzia este, de asemenea, strâns legată de deciziile Guvernului. Republica Moldova, ca stat, controlează legislația fiscală, vamală și economică, ceea ce include și sancțiunile impuse asupra altor țări. Moldova a adoptat sancțiuni economice împotriva Rusiei, ceea ce complică orice formă de colaborare directă între Găgăuzia și Rusia, care ar putea să încalce aceste sancțiuni.
În acest context, colaborarea legală între firmele sau agricultorii găgăuzi și partenerii ruși devine problematică. Orice astfel de colaborare trebuie să respecte cadrul legal impus de Chișinău, care în prezent exclude anumite forme de comerț și schimburi economice cu entități rusești. Aceasta se referă și la prețul gazelor. Orice livrare de gaze doar către regiunea autonomă trebuie aprobată de Chișinău.
Prin urmare, în timp ce Găgăuzia poate aspira la o independență și poate încerca să cultive relații economice și politice preferențiale cu Rusia, realitatea constituțională și politică a Republicii Moldova impune restricții semnificative asupra a ceea ce poate face efectiv la nivel local.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Gagauzia ca si teritoriu e neviabil economic. Seamana cu Cisiordania sau Gaza, un fel de minighetouri franjurate inconjurate de zone cu populatie romaneasca sau dincolo de granita de ucraineni. O regiune de „cultivatori de maslini si crescatori de capre”. Economie de subzistenta. Soarta lor va depinde de ceea ce se va intampla cu teritoriile adiacente. Transnistria e diferita, are industrie, depozite de armanent, o baza militara rusa. Dezvoltarea economica e motivul pentru care exista si dorinta de a face comert catre Moldova si Uniunea Europeana.
Pe de alta parte statutul de Regiune Autonoma pe care il are Gagauzia in Republica Moldova ca si structura populatiei e la fel ca si in cazul Crimeei. Scenariul e deja ecranizat.
„Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!”
Mihail Eminescu
Da, aceasta este o tristă realitate. Și, din păcate, aceste probleme au fost generate de ”cozilor de topor” care s-au aflat prin toate instituțiile publice din R. Moldova după anii ’90. Apoi, când lucrurile s-au mai echilibrat, a început o politică păguboasă de integrare a zonei autonome în contextul economic european. Spun păguboasă pentru că, se pare, că tot ”cozile de topor” și-au spus cuvântul. S-a spus, mereu, ceva de genul: ”Să ajutăm Găgăuzia, să facem investiții în zona lor. Și, astfel, găgăuzii vor vedea că România și Uniunea Europeană le vor binele și se vor apropia de noi, și-i vom câștiga de partea noastră”. Și au fost ajutați în detrimentul celorlalte zone. Investiții în infrastructură, etc. etc. În afara Uniunii Europene și a României au fost ajutați, constant, și Turcia. Dar cu cât au fost ajutați mai mult, din păcate, fără condiții, cu atât ei au votat mai mult candidații pro-ruși și s-au apropiat și mai mult de Moscova. De mult timp s-a văzut acest lucru, dar guvernanții vânduți n-au făcut nimic. Sper ca guvernanții actuali să învețe ceva din această scurtă istorie și să ia decizii bune de acum încolo. Fără condiții clare și fără decizii ferme situația poate lua o turnură gravă. Și, este clar că, totul va depinde de cum se va termina războiul din Ucraina și de alegerile prezidențiale din toamnă și de cele parlamentare de anul viitor. Doamne, ocrotește-i pe români!
Importanța acordată Găgăuziei este exagerată, pare să ascundă mai degrabă o promovare a defetismului, ceva la modul ”rușii îs tari, măi! Fac numa’ ci vor ii în Moldova”. Cu pronunția locală, pentru credibilitate 😀
În realitate, toată Găgăuzia are aproximativ populația orașului Bacău, în jur de 135.000 de locuitori, iar suprafața este cam un sfert din cea a județului Bacău. Iar ”capitala” Comrat e de fapt mai mică decât Dorohoi, e cam cât Comânești, ca să fie comparația tot cu un oraș din județul Bacău.
Situația din Găgăuzia nu are o miză reală, ea poate fi invocată doar pentru a promova interesele rușilor, dacă R.Moldova ajunge din nou condusă de unul ca Voronin. Însă asemenea oameni erau caracteristici epocii sovietice, cam toți sunt trecuți de 70 de ani, e greu de crezut că mai ajunge unul ca el la conducerea R.Moldova.
România are peste 100 de ani de experiență în ce privește gestionarea relației cu minoritățile, Găgăuzia va fi o problemă absolut minoră în cazul reunificării. Cu-atât mai mult cu cât relațiile României cu Turcia sunt destul de bune: are cine să-i potolească pe găgăuzi, după ce câțiva dintre liderii lor se refugiază la Moscova.
Scuze pentru câteva greșeli de editare: ”cozile” în loc de ”cozilor”, o virgulă mutată după ”se pare că” și ”de Turcia”. Sper, totuși, că se înțelege.
O analiză interesantă cu o viziune a locului prea putin cunoscută în România.
Gagauzia poate fi o necunoscuta pentru multi romani, dar pentru institutiile din Romania nu ar trebui sa fie o necunoscuta.
De ce se permite trecerea frontierei de stat a Romaniei pentru gagauții care sunt spioni rusi ?
Biata Moldova! O țară mică dar cu două regiuni separatiste( Transnistria și Găgăuzia), prinsă la mijloc între Rusia, Europa, România și Ucraina.
Despre găgăuzi (un grup etnic turc ortodox venit din Bulgaria) nu voi zice decât:”pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești”.
Dar și Moldova este de vină. A cochetat ba cu Rusia, ba cu Europa, de România nici n-a vrut să audă.
Dar să vină francezii și să rezolve situația, că doar Napoleon a dat Basarabia Rusiei…
Napoleon nu a avut nimic de a face cu Basarabia.
„La începutul ostilităților, toți ambasadorii ruși din capitalele europene au fost instruiți să declare că Imperiul Rus nu avea „nici cea mai mică intenție să cucerească ceva de la Turcia”, urmărind doar „prevenirea intenției lui Bonaparte, exprimate de ambasadorul său la Constantinopol, de a trece armata franceză prin posesiunile otomane, pentru a ataca la Nistru”.[3] În pofida asigurărilor inițiale, cu ocazia semnării Tratatului de la Tilsit de pe 25 iunie/7 iulie 1807 dintre Rusia și Franța și după întâlnirea de la Erfurt dintre Alexandru I și Napoleon, țarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Țarist a celor două principate dunărene – Valahia și Moldova – în cazul victoriei rușilor în războiul cu otomanii din 1806-1812.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Bucure%C8%99ti_(1812)
Ba nu, la presiunea lui Napoleon Bonaparte, Turcia a fost forțată să accepte pacea de la București prin care a cedat Basarabia Rusiei. Rusia ceruse întreaga Moldova. Napoleon voia să atragă Rusia contra UK, dar apoi Rusia l-a trădat pe Napoleon și ca urmare Napoleon a atacat Rusia ocupând Moscova. În 1812 Basarabia și România au avut un mare ghinion, dacă se mai întârzia vreo 6 luni Basarabia nu ar fi fost pierdută. Urmașul lui Napoleon, Napoleon III a remediat parțial eroarea, dandu-i Moldovei Bugeacul și forțând Unirea Principatelor, nasind apariția României ca stat.
@Fathom Mai invată istorie … Vorbesti ca un adevarat Român. După ureche si să te afli in treabă
Transnistria și Gagauzia sunt 2 pietre de moară la gatul R.M. in mersul ei spre UE sau reunificare cu România. Mai bine ar fi cedate Ucrainei pentru ceva la schimb.
Schimb Transnistria pe bugeac si herta, ofer diferenta plus canalul Bastroe :-).
Oricum o sucim Gagauzia are granita fie cu ukr fie cu md(in cazul in care ar trece la ukr). Regiunile cu tendinte separatiste aflate in centrul unei tari sunt mult mai benigne si usor de controlat decât cele de granita.
Dpmdvd e doar o situatie mult umflata in media de canalele rusesti + a mica sleahta, efemera, de wanabies politici (gutul, shor etc), datorita viitoarelor alegeri din Md.
Ca părere, Transnistria nu trebuie cedată fiindcă este un avanpost înaintat spre Est, cu posibilități de extindere…spre Bug…Odessa…
Bugeacul va fi izolat și poate fi preluat gratis sau cu cheltuieli mici. Cu Bucovina este mai complicat, trebuie o conjunctură politică favorabilă.
Consecintele WW2 si al pactului Ribenttrop – Molotov nu se termina repede. Dupa dezmembrarea fostei URSS, nici Europa, SUA nu si au pus problema tarilor cu teritoriile luate cu japca de Stalin. Au vrut sa se pastreze vechile frontiere si acum dupa extinderea NATO si UE au consecintele. F.Rusa va avea mereu motivatii de a actiona in forta tocmai prin aceste teritorii – Transnistria, Gagauzia, Crimeea, etc.. Din pacate istoria recenta nu mai este un domeniu de studiu serios pentru noii conducatori europeni si americani, generatia anilor 65- 75.
Promisaiuni electorale. Replica din Marin Preda: „Nu va lasati inselati! Va momeste cu pamant!” „Momiti-ne tu cu pamant!” Ca asa a fost politica dintordeauna…
Rusia incearca sa faca aia si aia… si aia. Europenii nu incearca sa faca nimic? Dorm in papuci?
Da’ Românii de ce nu fac nimic? De ce astepti „de la Europeni” sa faca ceva dacă Românilor le e frică si de propria umbră.
Unire cu Romania fara Transnistria si fara Gagauzia, o tara esuata , fara resurse naturale si fara viitor.
Republica Moldova este o tara esuata, un stat cu 3 state-Moldova pro Romania, Transnistria si Gagauzia .
Trei regiuni total diferite, cu moneda diferita, limba diferita, legislatie diferita, armata diferita, vama diferita, graniceri diferiti, militie/politie diferita, programa scolara diferita , autoritati locale diferite, bascan, serif, presedinte, idealuri si aspiratii total diferite, ba rusi, ba turci, ba bulgari, ba Romani, ba maldavan.
Unii iubesc Rasia si urasc romanii, romanismul, Romania.Acolo in Transnistria si in Gagauzia Chisinaul nu a avut, nu are si nu va avea niciodata autoritate,daca in Transnistria lucrurile s-au consumat sa zicem acum 30 ani si stim cum stam cu separatismul si toata istoria lor, in Gagauzia totul este in fierbere, necunoscut si in stadiul de coacere.
Personal cred ca Gagauzia este o mare problema si cred ca deranjul va pleca din Gagauzia.
Cu un astfel de decor, Moldova nu va intra niciodata in UE ,
dictatorii se schimba, metodele sunt aceleasi … remember Sudetenland, enclava Konigsberg/Kaliningrad … iar dorinta Rusiei, indiferent de regimul politic, ramane aceeasi: iesirea la marile si oceanele lumii … de aceea drumul spre Mediterana si Baltica vor fi intotdeauna sub presiune cu mici intermezzo-uri cand puterea rusa e slaba; din pacate pentru noi, suntem in mijlocul drumului
Trebuie pornită re-unirea. Gagauzia e o adunatură de 150000 de locuitori cât Turda si Apahida la un loc. Cine vrea sa plece in Rusia, in Bulgaria sau Turcia trebuie ajutati si incurajati cu niste bani.
E timpul sa ne apucăm de treabă. Moldova lui Stefan trebuie refacută. Românii din Moldova trebuie ajutati dupa 200 de ani de suferintă.