Autori: Jeffrey Sommers și Cosmin Gabriel Marian
Economia cu cea mai rapidă expansiune din Uniunea Europeană în ultimele două decenii riscă să stagneze dacă nu își va crește substanțial investițiile în cercetare și educație, aflate în prezent la un nivel extrem de scăzut.
Ȋn ultimul deceniu, datorită creșterii economice robuste, România și-a câștigat pe bună dreptate porecla de „tigru economic.” Puțini sunt cei din afara țării care apreciază cât de impresionantă a fost această performanță. Cu toate acestea, avântul economic al României riscă acum să se oprească, așa cum s-a întâmplat cu multe alte țări înaintea ei. Combustibilul care a propulsat România la statutul de țară cu venituri medii (middle-income) nu e un ingredient suficient pentru a o propulsa în liga de top a națiunilor cu venituri ridicate. Marea realizare a României în ceea ce privește veniturile medii riscă acum să devină o capcană, mai degrabă decât o etapă în dezvoltarea din viitor. O parte a problemei o reprezintă nivelul investițiilor României pentru educație și cercetare-dezvoltare, care sunt cele mai mici ca procent din produsul intern brut din întreaga Uniune Europeană.
La începutul anilor 1990, după căderea comunismului, România se străduia să atingă măcar jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor al Serbiei. În ultimii 20 de ani, însă, s-a înregistrat o creștere remarcabilă. Desigur, în urmă cu două decenii, România a pornit de la un nivel economic relativ scăzut, dar creșterea a fost neîndoilenic semnificativă.
Cât de puternică a fost creşterea economică? În ultimele două decenii, România a înregistrat cea mai mare creștere procentuală veniturilor pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Lista statelor care au înregistrat creșteri substanțiale ale venitului pe cap de locuitor în această perioadă include Polonia și statele baltice, toate înregistrând creșteri cuprinse între 83% în Letonia, 85% în Estonia, 91% în Polonia, și 93% în Lituania. Dar, toate aceste țări au fost depășite de România, care a înregistrat, în aceeași perioadă, o creștere de 134%.
Unii susțin că marele salt înainte al României este o realizare banală, având în vedere nivelul scăzut de la care a pornit. Majoritatea comentatorilor consideră că România se află încă mult în urma Poloniei și a statelor baltice în ceea ce privește veniturile. Dar România a ajuns mai departe decât cred ei. Da, Polonia rămâne principala economie europeană postcomunistă în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor în termeni de paritate a puterii de cumpărare. Economia sa sofisticată, cu companii care încep să îndeplinească funcții avansate care implică centralizarea componentelor de management, de strategie, şi de servicii suport (headquarters functions), produce profituri ridicate, astfel încât, în ultimul an, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei raportat la paritatea puterii de cumpărare a atins nivelul Japoniei. România nu e încă acolo, dar se află la mică distanță în urma statelor baltice în ceea ce privește bunăstarea. Astfel, în ultimul an, România a depășit Letonia în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor raportat la paritatea puterii de cumpărare, și se află, în aceeaşi termeni, la o diferență de doar 1000 de dolari față de Estonia.
Plafonul e aproape
Economiile ating un plafon atunci când își epuizează modelele de dezvoltare curentă și nu reușesc să găsească calea către soluții mai productive. Capcanele veniturilor medii rezultă din incapacitatea de a progresa către următoarele niveluri de dezvoltare economică.
Ceea ce a adus România până aici – la venituri medii – nu o va duce acolo – la venituri ridicate. Economia României este fundamentată pe o combinație de factori economici de bază, între care exporturi substanțiale de lemn brut și de producție agricolă, alături de producția și asamblarea de componente industriale, dar și inginerie sofisticată și cercetare industrială. Capitalul uman dezvoltat al României a contribuit, de asemenea, la apariția unor centre înfloritoare ale economiei digitale în București, Cluj-Napoca și Timișoara. Natura a înzestrat România cu lemn, terenuri arabile, resurse energetice și minereuri. Finanțarea UE a contribuit apoi la dezvoltarea acestor active prin investiții în infrastructură, în timp ce capitalul străin a alimentat industria prelucrătoare. Toate aceste „motoare de dezvoltare” au funcționat prea bine și prea repede pentru a lăsa loc pentru o reflecție serioasă cu privire la etapele viitoare de dezvoltare odată ce este atins plafonul modelului actual. Companiile românești trebuie acum să îşi creeze şi să asume funcții de centralizare a componentelor de management, de strategie, şi de servicii suport (headquarters functions), cu valoare adăugată ridicată, dacă țara dorește să scape de capcana venitului mediu, iar acest lucru înseamnă o creștere semnificativă a investițiilor în cercetare și dezvoltare atât din partea sectorului privat, cât și a celui public.
Dar, România se află pe ultimul loc în UE în ceea ce privește procentul din PIB investit în cercetare și dezvoltare. Nu numai că ocupă ultimul loc în UE la acest capitol, dar investițiile în aceste sectoare abia s-au modificat în ultimul deceniu, rămânând cu mult sub nivelul de 0,5% din PIB. Prin comparație, Suedia, liderul UE în domeniul cercetării și dezvoltării, investește de șapte ori mai mult, adică 3,5% din PIB. Cheltuielile României pentru cercetare și dezvoltare sunt scăzute chiar și în comparație cu alte state postcomuniste din UE, precum Slovenia, Estonia și Republica Cehă, toate înregistrând valori în jur de 2% din PIB.
E momentul pentru alegeri dificile
România nu poate spera la o creștere continuă a veniturilor menținând în acelaşi timp cele mai scăzute niveluri de investiții în cercetare și dezvoltare din întreaga UE. Impozitele reduse, resursele naturale impresionante, capitalul uman solid și locațiile atractive pentru industria vest-europeană care caută să-și delocalizeze producția sub presiunea costurilor din China nu vor propulsa România către statutul de țară cu venituri ridicate. Ingredientul care lipsește pentru a sparge plafonul de sticlă al capcanei veniturilor medii este cercetarea și dezvoltarea. Cercetarea și dezvoltarea costă bani, ceea ce înseamnă creșterea veniturilor pentru a le finanța. Pentru a ajunge acolo sunt necesare decizii dificile în materie de politică fiscală, care pot alimenta economia României cu investiții esențiale în inovare.
Dacă este adevărat că „nu poți deveni bogat cheltuind”, atunci cu atât mai adevărat este, din perspectiva dezvoltării, că „nu poți ajunge la prosperitate reducând cheltuielile”. Este timpul ca România să înceapă să investească serios în cercetare și dezvoltare dacă dorește să scape din capcana veniturilor medii. Cheltuielile notoriu scăzute ale României pentru educație și cercetare trebuie inversate dacă se dorește atingerea unei prosperități mai mari. Dacă România nu va face aceste investiții, s-ar putea să se regăsească într-o situație de blocaj, așa cum a fost, în ultimul deceniu, cazul Letoniei. Refuzând să crească investițiile în cercetare și dezvoltare, Letonia a rămas în urmă față de vecinii săi baltici, care au investit mai mult, și a fost în cele din urmă prinsă în capcana veniturilor medii. România ar face bine să țină cont de acest exemplu.
Autori:
Jeffrey Sommers este profesor de economie politică și politici publice la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee (UWM). El este, de asemenea, Senior Fellow la Institutul de Afaceri Mondiale al UWM. A deținut mai multe burse Fulbright ale Departamentului de Stat al SUA pentru Europa de Est. În plus, a fost specialist invitat pentru noii ambasadori acreditați de Departamentul de Stat la Washington, DC. A colaborat cu investitori, lideri ministeriali și guvernamentali până la nivel de prim ministru. Pe lângă activitatea sa academică, a publicat în Financial Times, The New York Times, Project Syndicate, The Guardian, The Nation, Social Europe și altele.
Cosmin Gabriel Marian este profesor la Departamentul de Științe Politice, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România.
Notă:
Versiunea originală, în limba engleză, a acestui text a apărut pe 16 ianuarie 2026 pe platforma online Social Europe
Așa este, România trebuie să treacă de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la una CALITATIVĂ. Și asta nu se poate face fără Educație, Cercetare și Inovare. O lege nouă în acest sens trebuie dată, una care să concentreze eforturile Statului+ capitalul privat.
Trebuie să se facă și să se dreagă! Cu aceeași actori la cârmă?
se spune ca si in cercetare sunt valabile legile lui Paretto, 80% sunt bani aruncati si doar cei 20% aduc ceva.
Lucrind in domeniu mai multi ani ma obisnuisem sa fim ciuca batailor managerilor care nu incetau sa ne acuze ca mincam piinea firmei degeaba.
Urmaresc un institut de cercetare romanesc unde am fost si eu pe vremuri. Ma crucesc sa vad teme absolut sf. care chiar daca ar iesi cu rezultate, nu ar avea sanse sa fie materializate in Romania,
Sunt extrem de sceptic cind aud de cercetarea finantata de stat, sau si mai rau, de EU. Nu cunosc nici un exemplu cit de cit valoros de vreun proiect de succes de cercetare din aceasta categorie.
Exceptii sunt unele institutii gen NASA, Max Planck, MTI
Cercetarea, cea aplicativa, nu neaparat fundamentala se face in firme, in concerne.
La nivelul la care se afla educatia, stiintele exacte si tehnologice (sub nivelul din comunism) ne vom intoarce in perioada interbelica. Cu 99 % doctorate plagiate dupa lucrari vechi, vom face cercetare la Pastele Cailor Salbatici!
PS
O mare parte din „reducerea decalajelor” e pe baza de bani imprumutati pe care nu-i mai putem da inapoi.
O pledoarie argumentată pentru educație , cercetare și dezvoltare .
Este bine știut ca progresul are două coordonate , inovație și imitație. Inovația reprezintă saltul calitativ , imitație este dimensiune cantitativă.
Inovația este rezultatul unui nivel tehnologic foarte ridicat și a unor resurse financiare considerabile. Doar câteva țări își permit acest efort . Celelalte , cu puține excepții , pentru a progresa trebuie să imite.
Dar pentru a imita , trebuie să fii pregătit atât din punct de vedere tehnic cât și financiar. Trebuie să ai acele nuclee care să asimileze inovația și să pregătească imitația pe plan local. Asta presupune o pregătire adecvată , care pe lângă învățământ performant înseamnă finanțarea acelor nuclee capabile să asimileze inovațiile momentului . Numai așa se poate ține ritmul dezvoltării la nivelul unei țări . România nu are în acest moment o astfel de filozofie și semnalul de alarma al autorului ( autorilor ) este pe deplin justificat.
În rest , numai de bine.
Am avut odată aceste nuclee tehnologice în instituțiile de învățământ superior
Este corect, credeti ca astia care conduc nu stiu ca fara educatie ,cercetare, nu mai putem progresa? Stiu, desi ei in marea lor majoritate sunt mediocritati. Lui Nicusor nu ii pasa, ca el a pus de mult stiinta in cui,si s-a ocupat de actvism ongist, de primarie. Bine ca n-a predat la scoala,radeau elevii de el,ca nu stie sa lege o fraza cu cap si coada.Dar banii se duc in primarii,la clientele politica,in firme de stat, si intre timp cercetatorii au cam disparut, profesori valorosi de la scoala generala pna la si inclusiv in facultatti nu prea mai sunt.
Nici inainte de 1990 si nici dupa cercetarea in Ro nu a fost un domeniu sustinut. Ca sa avem cercetare, trebuie un mediu privat puternic, legi clare, invatamant adaptat pietei muncii, institute mai putine si bine dotate, alocare cel putin 2% din PIB. Am lucrat in cercetare cateva decenii, dupa 1990 iar guvernele si politicienii au cerut studii si zeci de strategii facute de unele entitati serioase de cercetare, dar ideile si solutiile corecte propuse nu au fost pe placul guvernantilor si alesilor. Pentru ca le distrugea afacerile de clan si coruptia.
Ce tigru european ? Suntem cea mai săracă țară din UE. Ce creștere economică? Cu ce ? Am atras fonduri europene. Dar în viața de zi cu zi, nu se vede nimic, nu se simte nimic. Cercetare ? Glumești. Oamenii buni și educați au plecat demult. Aici rămân doar pleava și pensionarii. Eu am ales să plec că m-am săturat. Stau tot într-o țară fost comunistă, și diferența față de România este evidentă. Dar ei se bazează pe ceva. Mai mult produc și exportă decât importă. Și mereu vor să fie mai sus. România visează bani să își schimbe anual iphone-ul , bmw ul sau tv-ul sau să-și ia Balenciaga sau Gucci…dar nu se uită că mănâncă shaorma expirată de la colț. Vai de țara numită România. Am stat între 2009-2016 în afară, am strâns bani pentru familie, am sperat. În România doar am tocat bani fără a putea pune nimic la loc. Cu ce ? Taxe și impozite fără a se oferi nimic ? Pa. Nici mormântul nu-l vreau pe tărâm românesc.
Creștere economică robustă? Tigrul economic? De pe ce lume vi? Când populația e înfometată, însărăcită!
Da, a cam rămas fără combustibil, dar nu pentru ca s-ar fi epuizat, ci pentru ca au intrat niște bolovani in carburator.
Tigru economic fara autostrazi, fara industrie, fara banci, cu caile ferate distruse, fara flote comerciale etc.
Am fost un „tigru economic” statistic, Am crescut consumul (deci PIB) pe baza imprumuturilor externe. Cand nu mai sunt imprumuturi, adio tigru….
Țara consumăm energie și carburanți cca.90% din import ,energia și carburanții extrasă și produsă in țară este externalizată,fără o evidență a cantității. România este jefuită de miliarde de euro anual cu complicitatea Parlamentului. Situația nu va reveni la normal,până când infractorii grei ai poporului nu vor ajunge la pușcărie, ei ,neamurile și complicii lor din justiție. Energia este principalul factor ptr scoaterea țării din rahat, altfel colonizarea este finalizată… Infractorul regretă fapta și se găsește la alta!
Statu’ și privatul nu își vor da mâna câtă vreme distanța între ele este colosală chiar în mentalitate. Un om din privat poate face 2 joburi de la stat în mod simultan și le poate face bine. Unul de la stat nu va lăsa ciolanul din mână iar când știe că va avea colegi din privat își va folosi toate mecanismele de apărare a scaunului și în prima instanță va da ochii peste cap. Deocamdată tigrul nu are dungile pe el și nu prea știe cine e. Doar că cineva i-a dat un nume nu înseamnă că n-are disonanțe interne, vazandu-se diferit și de Polonia și de alți tigri reali. Tigrul…ce face? Doar stă în reverie. Felină trebuia să fie dar n-are cu ce, că i-au plecat dungile.
,,Tigru economic romanesc ” ??? Pai ,,tigrii ” astia care trudesc sa produca PIB sint platiti cu salariul minim pe economie . Tigri au devenit demnitarii si bugetarii pentru ca au fost imbuibati cu beneficii luate cu japca legala din rodul trudei mediului privat . Exista cumva impus prin lege un ,,Statut al angajatului cu salariul minim pe economie ” ?! Pe modelul celor din sistemul bugetar .