Ieri, 31 martie în Turcia au avut loc alegeri locale generale. Apatia, indiferența și sentimentul de deznădejde, pe care le-am observat printre turci înainte de aceste alegeri sunt în totală opoziție cu starea de bucurie, speranță și beatitudine de după alegeri. Această campanie electorală a fost una dintre cele mai plictisitoare campanii pe care am avut ocazia să le urmăresc de când mă aflu în această țară. Unul dintre motive ar fi ideea că votul turcilor nu ar mai putea schimba nimic în țara lor. Dar rezultatele alegerilor arată că electoratul de aproximativ 62 milioane de turci poate suprinde. Numărarea totală a voturilor arată o înfrângere destul de clară a AKP (Partidul Justiției și Dezvoltării, condus de președintele Erdogan).
Bătălia principală s-a dat pentru cele mai mari orașe ale Turciei: Istanbul, Ankara și Izmir. Acestea au fost conduse până acum de primari ai Partidului Popular Republican – partid de opoziție din Turcia (CHP – partid fondat de Mustafa Kemal Ataturk). Primarii candidați din partea AKP au depus eforturi incomensurabile pentru a câștiga aceste orașe, dar nu le-a reușit. Mai mult, candidații din partea partidului de opoziție CHP au câștigat alegerile și în alte mari orașe ale Turciei, pe care multă lume nu credea că acest partid le-ar putea câștiga. Este pentru prima oară de la apariția AKP pe scena politică din Turcia când CHP reușește să se claseze pe primul loc la nivel național.
În Turcia există o expresie pe larg folosită în presă: „Cine câștigă Istanbulul, câștigă Turcia!”. Istanbulul, metropola în care locuiesc 16 milioane locuitori a fost miza cea mai mare a acestui scrutin electoral. Actualul primar al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, este unul dintre cei mai populari politicieni din Turcia, dar și cel mai puternic politician din opoziție.
În capitala Turciei, orașul Ankara alegerile au fost câștigate de către Mansur Yavaș, un primar foarte popular, nu doar în Ankara, ci și în toată Turcia. Atât Ekrem Imamoglu, cât și Mansur Yavaș sunt văzuți drept potențiali candidați ai opoziției turce pentru alegerile prezidențiale din 2028.
Orașul Izmir, considerat a fi un adevărat oraș-cetate al valorilor democratice, libertății și drepturilor omului nu a surprins opinia publică din Turcia. Candidatul Partidului Popular Republican a câștigat și de această dată alegerile.
De ce totuși partidul condus de președintele Erdogan a fost înfrânt în aceste alegeri? În opinia mea, iată care ar putea fi cauzele:
- Criza economică gravă în care s-a pomenit Turcia este motivul cel mai important, care a influențat rezultatele acestor alegeri. Din 2018 Turcia se află într-o criză economică fără precedent cu o rată a inflației galopante. Pentru o comparație, în 2010 rata inflației în Turcia era de 6,4 la sută, iar în 2023 a atins cifra de 64,8 la sută. Unele studii însă vorbesc despre o cifră mult mai mare. Lira turcească s-a devalorizat enorm, puterea de cumpărare a populației a scăzut. Autoritățile au promis să facă din Turcia un „rai” pentru importatori și exportatori, dar între timp traiul în Turcia a devenit un adevărat chin pentru proprii cetățeni, care încearcă să facă față cu greu prețurilor foarte înalte la produsele de consum de bază. Dispariția clasei de mijloc prin existența unui decalaj înalt între săraci și bogați este un rezultat al politicilor financiare greșite aplicate ani la rând. Unul dintre segmentele societății afectate poate cel mai mult de această criză sunt pensionarii. O mare greșeală a președintelui Erdogan a fost menținerea valorii celei mai mici pensii cu mult sub salariul minim pe economie. Pensia minimă în Turcia este de 10.000 lire turcești (285 euro), pe când salariul minim este de 17.000 lire turcești (486 euro). Mai în glumă mai în serios, comentatorii turci spun că anul 2024 trebuie declarat să fie „Anul Pensionarilor Turci!”. Îmi voi permite să citez una dintre cele mai cunoscute jurnaliste turce Banu Avar, care a afirmat următoarele: „Alegerile locale au avut o atmosferă de alegeri generale, unde votul a 13 milioane de pensionari a fost decisiv. Numele adevăratei opoziții este „sărăcia”!
- În cursa politică au participat 34 partide politice, dar care nu au format coaliții. Astfel voturile au fost dispersate. Cei supărați pe AKP au ales să își dea votul pentru partide cu care AKP a făcut coaliție în trecut. Unul dintre aceste partide este Noul Partid al Bunăstării (YRP, radical islamist), condus de către Fatih Erbakan, fiul fostului prim-ministru al Turciei, Necmettin Erbakan. Criticile aduse AKP pentru menținerea relațiilor sale comerciale cu Israel după atacul său asupra Fîșiei Gaza și alte nemulțumiri acumulate fac din YRP o stație pentru cei care s-au rupt de guvern, dar nu doresc să se alăture opoziției. Conform distribuției voturilor partidelor din Turcia, acest partid ocupă locul 3 (6,16 %) după CHP (37, 64%) și AKP (35, 57%).
- La nivel local conducerea AKP nu a aplicat cu succes politici sociale care ar fi dus la redresarea sau ameliorarea vieții femeilor, tinerilor, vârstnicilor sau altor categorii ale populației. Primarii CHP din marile orașe au înregistrat succese la acest capitol, lucru care s-a reflectat și în rezultatele scrutinului.
- Conducerea AKP în frunte cu președintele Erdogan a fost criticat cu înverșunare de către presa de opoziție și politicienii din opoziție pentru cheltuielile de întreținere exagerat de mari ale Palatului Prezidențial unde își are reședința președintele. Regimul autoritar sau dacă e să fac o traducere din turcă „regimul unui singur om” a fost asul din mîneca opoziției. La moment Turcia este clasificată ca având un regim hibrid, combinând elemente de democrație formală și autoritarism.
- Candidații AKP din marile orașe ale Turciei nu au fost persoane politice influente, puternice și carismatice. Carisma, autoritatea și experiența președintelui Erdogan a eclipsat figurile acestor politicieni, aceștia rămânând oarecum în umbra președintelui. Nu în zadar, mai mulți comentatori au afirmat că aceste alegeri se vor da între Erdogan și candidații partidelor din opoziție. Candidatul AKP la primăria Istanbului, Murat Kurum, fost ministru al Mediului şi Dezvoltării Urbane a fost criticat dur pentru activitatea sa de la minister. Candidaul AKP la primăria capitalei Ankara, Turgut Altinok a fost implicat în scandaluri ce țin de averea deținută de acesta (apartamente de ordinul sutelor, locuri de pămînt, etc.) ceea ce a determinat presa din Turcia să-l numească „baron imobiliar”.
Özgur Özel, președintele Partidului Popular Republican (CHP) cu lacrimi în ochi într-un discurs rostit în seara alegerilor a afirmat că „rezultatele alegerilor au arătat că alegătorii turci își doresc o nouă politică în Turcia. Astăzi, alegătorii au decis să schimbe imaginea de 22 de ani a Turciei”. Președintele Erdogan însă în discursul său a declarat că: „ Ziua de 31 martie nu este un sfîrșit, ci este un punct de cotitură. Câștigătorul acestor alegeri este democrația noastră”.
Drept concluzie putem spune că aceste alegeri l-au costat scump pe președintele Erdogan, iar înfrângerea partidului AKP reprezintă un mesaj clar al turcilor pentru guvernare. Analizând evenimentele de după scrutin și comportamentul din stradă sau de pe rețelele de socializare a cetățenilor turci putem afirma că superioritatea psihologică a opoziției a fost instaurată, ori acest lucru este unul foarte important pentru viitorul curs politic al țării! Rezultatele alegerilor locale semnalează o schimbare în tabloul politic al țării. Chiar dacă presa străină scrie că și de această dată trăsătura definitorie a Turciei constă în divizarea țării între electoratul urban-rural, secular-conservator, pro-european – pro-asiatic, îmi permit să cred că de această dată această divizare nu a fost atît de importantă sau decisivă. O bună parte din turci încearcă să supraviețuiască în propria lor țară, de aceea acest vot a fost mai degrabă un vot de protest contra greșelilor celor de la guvernare.
Voi concluziona această analiză printr-o expresie ce aparține fostului președinte al Turciei, Suleyman Demirel, care am observat că a fost distribuită intens de către cetățenii turci pe rețelele de socializare: „Nu există un guvern pe care o cratiță goală să nu-l poată răsturna!” Sunt aceste alegeri un început al sfârșitului regimului AKP? Răspunsul îl vom afla cu toții în viitorul apropiat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte buna analiza. T.Erdogan merita dupa 21 de ani aceasta infrangere. La varsta de 70 de ani merita sa stea sa mediteze la toate esecurile politicii sale. Erdogan a intors Turcia de la mersul sau democratic si dezvoltarea sa economica. A inlaturat opozantii sai si a incercat sa limiteze orice opozitie. Nu mai amintesc decati kurzi a omorat. Ceea ce se intampla acum in Turcia arata ca bazele democratiei dezvoltate si consolidate de acum un secol nu au putut fi demolate. Opozitia lor a fost mai unita in idei si actiune si au trecut peste orgoliile marunte. Numai eu cunosc 4 medici veniti din Turcia cu familiile lor sa lucreze la noi si sunt bine pregatiti. Mi au povestit toate nenorocirile economice si politice facute de acest dictator.
Mă bucur că Turcia a dat dovadă de bune reflexe democratice și că islamismul lui Erdogan nu este(încă?) generalizat.
Eu unul aș vrea să știu dacă ne putem baza pe Turcia în caz de agresivitate crescută a Rusiei. Văd că relațiile Turciei cu SUA s-au ameliorat. Nu de alta, dar pentru România Turcia fiind în apropiere poate fi cel mai puternic și rapid aliat din zonă.
As vrea sa aflu, cum au votat femeile din Turcia…E foarte iportant de stiut!
Erdogan e vulpoi batran si mai ales vrea sa se retraga in 2028 fara sa fie urmarit si haituit prin justitie. Vom vedea schimbari mari atat in politica interna cat si in cea externa a Turciei. O veste buna pentru cei din Israel si Ucraina. Cu siguranta in Ungaria se vor trage concluziile si familistul si pastratorul adevaratei credinte stramosesti va incerca si mai tare sa dezbine opozitia, daca nu exista opozitie oamenii voteaza tot cu Putin…pardon Orban.
Recomand un scurt spell check si inlocuirea lui „locuri de pamint” cu „terenuri”.
Altfel felicitari opozitiei si o intrebare autoarei: Cum se face ca in aceeasi situatie ca anul trecut rezultatul e diferit? Practic nimic nu s-a schimbat, poate doar scaderea inflatiei in a doua parte a lui 2023 si cresterea ei din nou in 2024.
Poate explicitați aforismul Excelenței Sale dl Demirel
Aforismul este unul foarte clar! Cînd populația unei țări ajunge la un nivel de sărăcie cînd nu mai are ce pune în cratiță, oamenii mai devreme sau mai tîrziu vor răsturna guvernul, fie prin vot, fie prin proteste sau revoluții! Turcii au ales votul de această dată!
Doamnă, cu tot respectul, Turcia va intra în curând în primele zece economii mondiale, iar Indicele Dezvoltării Umane conform ONU este mai mare ca al României, Rusiei, Chinei.
Domnule, dar intre cate cratite este imparit PIB-ul Turciei?
Pentru ce ajunge in cratita fiecaruia se voteaza (de aici si pomenile fara sfarsit din Romania), nu pentru sloganuri, mandrie si PIB national.
Sunt indicatori internaționali care măsoară bunăstarea unei națiuni. Sărăcie este peste tot, inclusiv în țările dezvoltate.
„Excelenta” Dl. Suleyman Demirel, asa cum o numiti, este un personaj politic, de dreapta, din trecutul nu indepartat al Turciei. Dogru Yol Partisi (DYP – Partidul Calea Dreapta) a fost unul din partidele de guvernamant din anii ’70 – ’80, responsabil in mare masura de pauperizarea populatiei si a numeroase crime comise de simpatizantii radicali, cu vederi de dreapta sau stanga. Ca efect al acestor politici este 12 Eylul 1980. https://www.youtube.com/watch?v=zD9fyoWMvo4
„Excelenta” este responsabila si de masura guvernului din 4 Aprilie 1994 ( 4 Nisan kararlari! Tansu Ciller!) prin care, tineti-va bine: https://tr.wikipedia.org/wiki/5_Nisan_Kararlar%C4%B1
„Dun dun’du, bugun bugun!” adica: ce am stabilit ieri, nu mai este valabil astazi! O vorba ramasa a „Excelentei”.
„Bos tencerenin yikamayacagi iktidar yoktur!” „Nu este guvernare (conducere politica) ce nu poate fi rasturnata de un cazan (oala) gol!
Istoria contemporana a Turciei, incepand cu 1938 (moartea lui M.K. Ataturk), este foarte diferita si complexa, in comparatie cu cea a Romaniei.
Adevarata opozitie a invins: saracia!
Multe „realitati” din lumea turca contemporana sunt greu de inteles unui „cetatean european”.
Articolul are o mare carenta.
Cum au votat kurzii? Si ce orase sau regiuni au castigat?
Partidul DEM, în 2019 cîștiga alegerile în 8 provincii, în 2014 kurzii au cîștigat alegerile în 10 provincii! (Ağrı, Batman, Diyarbakır, Hakkari, İğdır, Mardin, Muş, Siirt, Tunceli, Van)
Aveti aici niste link-uri. DEM este partidul kurzilor.
https://secim.hurriyet.com.tr/31-mart-2024-yerel-secimleri/secim-sonuclari/
https://secim.ntv.com.tr/
Opozitia a castigat alegerile in Turcia fiindca regimul autoritar erdoganist nu s a transformat in unul de tip putinist ( sper sa nici nu se intample asta).Poate ca Erdogan va intelege ca vointa electoratului este alta si nu va mai candida la prezidentiale peste 4 ani si va accepta sa se faca o tranzitie pasnica spre un regim liberal si democratic.Daca aceasta tranziție chiar va exista si Parlamentul va abroga acea veche si faimoasa ( in sens rau ) lege care a bagat multi politicieni si ziaristi pentru asa zisa insulta adusa autoritatilor si demnitarilor ( si Erdogan a avut candva de suferit din cauza ei ) atunci peste cativa ani se va putea pune serios in discutie posibilitatea aderarii Turciei la UE( asteapta de peste 40 de ani).
Postul de primar al orașului Istanbul a fost câștigat la o diferența de numai 14500 voturi, mult mai mica decât la alegerile precedente. Susținerea opoziției la Istanbul e în declin.
Pentru noi important este faptul ca in capitala Turciei a fost reales juristul Mansur Yavas, edil mai putin interesat de promovarea bazarurilor si a specificilui oriental al orasului .
Tratativele se tin la Ankara, conferintele internationale, dezbaterile universitate au loc in orasul in care nationalismul nu exclude emanciparea culturala in limitele convingerilor moral-religioase.
Vom vedea ce va urma. Yavas este cultivat si nu dispretuieste valorile europeene in timp ce Erdogan este dispretuitor, agresiv, viclean.
Si unul si altul sunt sensibili la ascendentul de putere americano-israelian..
In privinta religiozitatii afisate a autoritatilor nu putem avea nicio parere si nu ne şocheaza nici baticurile doamnelor, nici chemarea la rugaciune publica a muezinilor.
Contextual, ne socheaza insa premierul Scotiei care a instaurat pbiceiul chemarii la rugaciune din chiar resedinta sa oficiala.
Scotia s-a rupt si de traditiile cultural crestine ale Regatului Unit si de morala islamica, prin apartenenta Premierului etnic pakistanez la wookism.
Mai absurd si periculos de asa, nici ca se poate.
https://twitter.com/AntonStruve/status/1774782316356735213?ref_src=twsrc%5Egoogle%7Ctwcamp%5Eserp%7Ctwgr%5Etweet
Numai foamea a ajutat la cistigarea primariilor ?