miercuri, mai 15, 2024

Întâlnirea Putin-Erdogan: condițiile de pace cu Ucraina, un nou acord de cereale și sancțiunile împotriva Rusiei

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, ar urma să viziteze Turcia pe 12 februarie pentru a se întâlni cu președintele turc, Recep Tayyip Erdogan. Aceasta ar urma să fie și prima vizită a lui Putin într-o țară membră NATO după invazia în Ucraina. Râmâne de văzut dacă aceasta va avea, totuși, loc și cu ce scop. Ce interese urmăresc cei doi lideri? Este limpede că discuțiile se vor axa pe trei subiecte complexe, și anume un eventual armistițiu între Rusia și Ucraina, un nou acord de cereale la Marea Neagră, dar și evitarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei.

Negocierile de pace

Președintele rus va încerca, prin toate mijloacele pe care le are încă la dispoziție, să-i propună lui Erdogan să le transmită partenerilor occidentali, și poate și Ucrainei, un anumit pachet de compromisuri și acorduri pentru a ajunge cumva la o încetare a focului în acest an. Adică există semnale tot mai clare că Rusia este deschisă să se așeze la masa negocierilor. Totuși, Putin nu poate propune pacea acum, nu o poate face direct, pentru că, în acest moment, nimeni dintre liderii europeni ori președintele SUA nu este pregătit să vorbească cu el. Ca de fiecare dată, o fac prin intermediari, cum ar fi țări terțe ca Turcia sau Israel, potențiali mediatori ai războiului din Ucraina.

O întâlnire cu Turcia, care este singurul aliat NATO care își permite să se întâlnească cu oficiali ruși, ar fi o victorie și pentru liderul turc după vizita sa de anul trecut la Moscova, unde nu a reușit prea multe. Este un fapt cunoscut că Erdogan are relații destul de bune atât cu Putin, cât și cu Occidentul, așa că liderul turc poate folosi oportunitatea de dialog pentru a câștiga încrederea aliaților NATO, dar și pentru a obține capital politic la el în țară, mai ales că alegerile locale de pe 31 martie se apropie. De asemenea, Vladimir Putin încearcă să ajungă la liderii occidentali prin intermediul lui Erdogan, mai ales pentru că Moscova nu este în măsură să ducă un război pe scară largă la nesfârșit, pentru că este de fapt epuizată. Să nu uităm că problemele interne se acutizează, cum ar fi alegerile prezidențiale, mobilizarea armatei și protestele din regiunile siberiene îndepărtate, precum Buriatia.

Prin urmare, rușii își dau seama că, în principiu, Turcia poate aborda Occidentul pentru a influența decizia Ucrainei privind un eventual armistițiu. Totuși, condițiile de pace propuse de Moscova prin canale diplomatice sunt inacceptabile pentru Kiev și nici măcar nu se apropie câtuși de puțin cu realitățile de pe front. Rușii fiind împotmoliți de trei luni la Avdiivka și suferă pierderi uriașe.

Nou acord de cereale la Marea Neagră

În timpul vizitei, liderul de la Ankara va explora cu omologul său rus un nou sistem care să permită transportul de cereale ucrainene peste Marea Neagră. Mai mult, Erdogan a declarat că negocierile cu Rusia ar putea duce la restabilirea acordului de cereale. El i-a îndemnat pe liderii occidentali să accepte solicitările Rusiei, care includ relaxarea interdicției impuse băncilor sale de a utiliza sistemul internațional de plăți SWIFT.

Există inițiative de a dezvolta noi metode pentru transportul cerealelor ucrainene către piețele internaționale, prin nave terțe, de exemplu, dar care riscă să fie lovite de rachetele ruse, mai ales că Putin a amenințat că orice navă cu transport ucrainean este o țintă în acest război. Râmâne însă de văzut ce contează mai mult: acest acord de cereale ori sistemul bancar internațional.

Desigur că în tot acest răstimp Turcia a încercat să convingă Rusia să se alăture, din nou, acordului de cereale din Marea Neagră, pe care Moscova l-a abandonat în iulie 2023, la un an de la punerea sa în aplicare. Organizația Națiunilor Unite și Turcia au ajuns după aceea la un compromis pentru a se asigura că produsele din porturile ucrainene sunt transportate în siguranță. Kievul a declarat că discută revenirea la acest acord, dar Moscova a subliniat de nenumărate ori că este puțin probabil ca acesta să fie repus în vigoare. Totuși, în ciuda lipsei unui consens, unele nave ucrainene au putut transfera cereale pe Marea Neagră.

Important este că Turcia își folosește din plin poziția strategică și devine indispensabilă atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina, dar și pentru comunitatea internațională la modul general. Vorbim despre tratatul Montreux privind demilitarizarea mărilor și a strâmtorilor, mecanism folosit activ de Erdogan. Prin acest acord, Ankara nu lăsa navele să treacă. Așa a făcut-o cu navele rusești la începutul războiului, când Putin nu s-a așteptat la o astfel de decizie și a pierdut mult avantaj în avansarea frontului, pentru că navele rusești nu au putut să treacă prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Așadar, Turcia încearcă să se folosească de acest lucru, inclusiv pentru a-și avansa agenda referitoare la acordul privind cerealele, dar și pentru a-și crește rolul de mediator în războiul din Ucraina.

Sancțiunile îndreptate împotriva Federației Ruse

În premieră, băncile turcești au început să închidă conturile clienților ruși, unele chiar au început să închidă conturile companiilor și să impună cerințe pentru persoanele fizice care călătoresc în Rusia. Kremlinul a atenționat de nenumărate ori despre această problemă și că nu îi convine deloc faptul că devine din ce în ce mai greu ca Rusia să-și facă afacerile în Turcia. Totuși, trebuie să înțelegem motivul unor astfel de politici ale băncilor turcești. Presiunea blocării conturilor vine din partea Statelor Unite, ceea ce înseamnă că, modest și încet, Ankara mai aplică unele sancțiuni occidentale îndreptate împotriva Federației Ruse.

Băncile și autoritățile de reglementare financiară din Turcia au fost avertizate ferm că, dacă vor continua să facă afaceri și să ajute financiar la evitarea interdicțiilor și sancțiunilor rusești, atunci vor fi sancționate. În prezent, sistemul bancar turcesc nu este foarte rezistent, mai ales că există foarte mari probleme în economie. Prin urmare, presiunea administrativă pe care o pot exercita Statele Unite este semnificativă.

Desigur că sancțiunile sunt un proces de lungă durată, mai ales că acum aproximativ un an cetățenii ruși deja se confruntau cu dificultăți serioase în deschiderea unui simplu cont într-o bancă turcă. Oamenii de afaceri ruși sunt refuzați de majoritatea băncilor europene, acum și turcești. Acest lucru a ieșit la iveală doar sub forma unor protocoale speciale trimise de autoritățile de reglementare americane părții turcești, ceea ce reprezintă, de fapt, motivul recentei demisii a șefului Băncii Centrale a Turciei.

Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Este limpede că discuțiile se vor axa pe trei subiecte complexe, și anume un eventual armistițiu între Rusia și Ucraina, un nou acord de cereale la Marea Neagră, dar și evitarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei.” Fara suparare dar rusia a castigat definitiv teritoriile unde a pus bocancul plus ce vor mai lua la Harkov in cateva saptamani, la ora asta foarte probabil Adviivka a cazut (sau e o chestie de cateva zile) iar America nu va mai da nici un ajutor militar notabil tot anul 2024 datorita influentei uriase a omului portocaliu asupra cultului/sectei GOP. Rusia este ca un cancer pe care daca nu-l ataci agresiv imediat ce s-a manifestat atunci lupta este pierduta. Si exact asta nu a facut America si Europa de doi ani de zile cu frica lor irationala si imbecila de a nu „escalada” razboiul. La Istambul Rusia si Turcia isi vor imparti sferele de influenta in zona Marii Negre si Caucaz

  2. Erdogan nu face altceva decit sa speculeze fiecare situatie politica acum si militara in folos propriu .In plan decizional se vede clar cum Turcia este situata linga Occident indiferent de derapajele discursului prezidential .Erdogan intelege mai bine ce inseamna pericolul rusesc avind si cunoasterea istorica de partea sa .In Rusia nu poti avea incredere .Un nou set de sanctiuni este deja pregatit de catre Occident .Erdogan a reusit sa obtina , contra unei sume uriase de bani ,celebrele avioane F16 si a inteles cum tehnologia sovietica era supraevaluata spre a putea fi vinduta in piata de armament .Acum India si Armenia au renuntat la a mai cumpara armament sovietic iar China ,care isi baza intreaga tehnologie militara pe Rusia ,a vazut si ea despre ce este vorba .Franta a devenit a doua mare exportatoare de armament iar in curind Franta si Germania vor oferi Ucrainei garantii de securitate .Putin a crezut sincer in forta armatelor sovietice si in rachetele ce „sfideaza legile fizicii” .Cei doi ani scursi de atunci i-au aratat in ce mare eroare se afla si cit de mult a fost mintit ca si XI dealtfel .,Marturie stau decesele unor demnitari aflati in virful statului sau in complexul militar al acestora decese nexplicate si inexplicabile .

  3. Oare de ce vrea Rusia acces din nou la SWIFT si cine ar putea sa-i ofere acest acces, considerand ca este o companie belgiana, avand sediul langa Bruxelles, in zona La Hulpe. Pana la urma tot Putin vine si cere negocieri in termenii lui, pune conditii pentru transportul cerealelor si vrea acces la tranzactii interbancare pentru a-si plati „furnizorii” si eventual pentru a-si mai transfera din activele blocate in occident. Nu m-ar mira daca ar primi toate aceste lucruri Putin, insa mie atitudinea asta de Tar care pune conditii folosindu-se de Turcia (stat NAO cheie cu un cuvant greu de spus), nu-mi suna bine. Treaba cu cerealele este de „ochii soacrei”, insa pe Putin il intereseaza SWIFT cel mai mult.

      • O, da! Stiti cand o sa ne pese tare de tot? Atunci cand satelitii NATO vor „vedea” niste agitatie in zona bazelor nucleare rusesti. Atunci nu va mia conta nici SWIFT, MIFT si alte chestii minore. Atunci vom fi nevoiti sa punem mana pe telefonul „rosu”, sa-l sunam pe micutul dictator si sa-l intrebam de sanatate, asa, ca intre vechi prieteni. Ca doar prieteni au fost unii de prin occident cu el inainte de razboi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laurențiu Pleșca
Laurențiu Pleșca
Laurențiu Pleșca este cercetător științific la Centrul Român de Studii Ruse și Program Assistant în cadrul German Marshall Fund of the United States. Este Doctorand al Școlii Doctorale de Științe Politice al Universității din București, licențiat în Științe Politice, Universitatea din București, absolvent al unui masterat la aceeași facultate, Programul de Relații Internaționale și Studii Europene. Vorbește 3 limbi străine: engleză, italiană și rusă. Domeniile sale de expertiză sunt geopolitica Federației Ruse în zona Mării Negre, politica internă și externă a statelor ex-sovietice (în special Republica Moldova, Ucraina, Armenia, Georgia, Belarus, Azerbaijan, Kazahstan). De asemenea, îl preocupă integrarea europeană și analizează politica internă și externă a României, cât și a Republicii Moldova.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro