miercuri, noiembrie 18, 2026

Alertă de grad zero pentru securitatea națională a României – Delta Dunării și marea teritorială sunt total expuse operațiunilor militare de tip cinetic ale Federației Ruse

Atacurile Federației Ruse în regiunea Mării Negre din ultimele zile, mai exact în apele teritoriale ale României, reprezintă un atac direct asupra teritoriului NATO.

Nu mai este vorba de un război hibrid, ci de ceea ce am putea numi escaladarea hibrid – cinetică a unor operațiuni militare împotriva unui stat membru NATO.

Timp de 48 de ore (13 noiembrie și noaptea dintre 14 și 15 noiembrie), dronele ruse au lovit patru nave comerciale în apele teritoriale ale României, în zona cuprinsă între ieșirea canalului Sulina și cea a brațului Sfântu Gheorghe la Marea Neagră, în limita de 12 mile maritime de la țărm.

Toate aceste nave așteptau la coadă pentru a intra pe canalul Sulina.

Aceste incidente nu sunt doar o serie dintr-o serie de alte incidente. Asistăm la o blocadă a Federației Ruse la Gurile Dunării, o blocadă impusă prin mijloace militare.

La data de 14 octombrie 2026 Federația Rusă a atacat pentru prima dată nave aflate în marea teritorială a României. Este vorba de navele YARA 1 și LADY JASMIN care au fost lovite la 5 -7 mile depărtare de țărm, iar nava WINE TRADER a fost lovită la o distanță de doar 3 mile de țărm.

Întrucât nu a existat o reacție din partea autorităților române, Federația Rusă a reluat aceste atacuri. La data de 13 noiembrie 2026 o dronă rusă a atacat nava LARISSA 1, la o distanță de doar 6,8 mile nord – est de brațul Sfântu Gheorghe.

În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 2026 a avut loc un atac fără precedent al Federației Ruse asupra teritoriulul României.

La ora 21 10 nava EVIA PETROL, sub pavilion grec (stat membru NATO) a fost ataccată la o distanță de doar 4 mile maritime de canalul Sulina.

La ora 21 45 nava MARSOL a fost atacată la doar 5 mile maritime de canalul Sulina.

Un al doilea val de atacuri a urmat aproximativ în jur de ora 00 00, nava ALI NAJAFOV fiind lovită de drone ruse. Incendii au izbucnit pe toate cele 3 nave. Nu au existat pierderi de vieți omenești, ceea ce a fost cu totul ieșit din comun în astfel de cazuri.

MApN a declarat că în noaptea dintre 13 spre 14 noiembrie radarele sale au detectat o țintă la est de Insula Şerpilor. Drept consecință, două avioane F-16 de la Baza Aeriană Fetești au fost ridicate în aer, ca activitate de poliție aeriană, în cadrul unei misiuni coordonate de NATO, printr-o procedură care s-a aplicat și în cadrul unor incidente similare cu drone ruse.

La 20 51 și respectiv 23 19 au fost trimise notificări Ro-Alert locuitorilor din partea de est a județului Tulcea.

Avioanele F-16 au escortat țintele, nu au intervenit și s-au întors la baza de la Fetești la 21 37, respectiv 00 27.

Cum a răspuns România la aceste agresiuni fără precedent asupra teritoriului său național?

captura Observator News

La data de 15 noiembrie premierul Luca Niculescu a declarat că incidentele sunt „inacceptabile” și reprezintă „o încălcare a dreptului internațional”. Ministrul Apărării Radu Oprea a declarat că va solicita NATO patrule cu avioane de supraveghere în Marea Neagră, va cere echipamente suplimentare pentru combaterea dronelor și de asemenea că a discutat cu Thales pentru devansarea livrării radarelor Gap Filler destinate României. Radu Oprea a anunțat că va pune problema securității la Marea Neagră pe agenda reuniunii miniștrilor apărării de la Bruxelles din 17 – 18 noiembrie. Ministrul Afacerilor Externe Dan Neculăescu a reacționat abia pe data de 16 noiembrie, afirmând că România va cere partenerilor europeni sprijin suplimentar pentru securitatea sa.

Președintele României nu a avut nicio reacție.

Indignare temperată, promisiuni, îngrijorare – de fapt, nimic concret care ar avea rolul de a descuraja acțiunile Federației Ruse.

În urma primului atac al Federației Ruse asupra României din 14 octombrie, miniștrii Apărării din România, Bulgaria și Turcia au convenit să aibă „consultări telefonice regulate”, au cerut un avion suplimentar de recunoaștere și au apelat la Uniunea Europeană pentru o finanțare de 50 milioane de euro.

În România nu s-a convocat CSAT nici în urma atacurilor din octombrie, nici a atacurilor din noiembrie.

România a ezitat să invoce articolul 4 NATO care prevede consultări între statele membre.

Care este situația în prezent, după ultimele atacuri ale Federației Ruse?

Peste 100 de nave comerciale stau la coadă pentru a intra pe canalul Sulina. Dacă o singură navă comercială dintre acestea este lovită din plin, o catastrofă ecologică inimaginabilă se poate produce asupra întregului teritoriu al Deltei Dunăriii – dată fiind densitatea de nave din marea teritorială a României, majoritatea încărcate cu materiale inflamabile.

Nu cumva chiar acesta a fost scopul atacurilor Federației Ruse, efectuate foarte aproape de țărmul României la Marea Neagră? Anume nu doar de a împiedica rutele comerciale ale Ucrainei, ci și de a provoca o catastrofă ecologică în Delta Dunării, în așa fel încât niciun canal al Dunării să mai fie navigabil, iar întregul eco-sistem să fie distrus?

Au luat în calcul decidenții politici din România acest risc major la adresa securității naționale?

Cert este că politica actuală de monitorizare pasivă (care poate deveni activă doar în anumite circumstanțe) și-a atins limitele.

Marea Neagră este la ora actuală cel mai fierbinte spațiu maritim al planetei. Incidentele din Marea Neagră sunt mult mai frecvente decât cele din Strâmtoarea Ormuz sau cele din Marea Roșie. Pe data de 25 octobrie 2026, Financial Times publica un articol intitulat „Marea Neagră a devenit ruta maritimă cea mai mortală din lume”. Potrivit autorilor acestui articol, mai mulți marinari au murit în Marea Neagră în 2026 decât în orice alt spațiu maritim din lume, ca urmare a atacurilor Federației Ruse. 570 de nave comerciale au fost lovite în Marea Neagră și 40 de marinari și-au pierdut viața, potrivit Organizației Maritime Internaționale, depășindu-se astfel toate recordurile negative înregistrate în Ormuz. O navă comercială care navighează în apropierea țărmurilor României sau Bulgariei este asigurată, potrivit Financial Times, cu sume de două ori mai mari decât sunt asigurate navele din Golful Persic.

La fel ca și Iranul, Federația Rusă a impus o blocadă navală. Asupra unui stat membru NATO – România.

Soluția la o blocadă navală este una singură: escortarea militară a navelor comerciale. SUA a realizat acest aspect și a propus escortarea navelor comerciale de către o coaliție militară internațională încă de la data de 12 martie 2026. Datorită refuzului mai multor state NATO de a facilita această escortă, SUA a preluat inițiativa. De exemplu, într-o singură zi, 3 septembrie, Marina SUA a escortat 40 de nave care transportau 18 milionae de barili de petrol prin Ormuz. Escorta navală nu a fost o operațiune pașnică, Iranul ripostând, însă în timpul acestei operațiuni armata americană a atacat aproape 60 de obiective militare din zona Strâmtorii Ormuz. Printre acestea s-au numărat sisteme de apărare aeriană, radare, instalații de comunicații, infrastructură maritimă și capacități despre care SUA au susținut că pot fi folosite pentru amplasarea minelor navale.

Exact așa ar trebui să procedeze România la Marea Neagră, anume să ceară escortarea navelor comerciale printr-o operațiune a statelor NATO, iar în cazul în care există ezitări sau întârzieri, să folosească propriile sale nave militare (atâtea câte sunt) dacă nu pentru a limita atacurile Federației Ruse, cel puțin ca element de descurajare. Federația Rusă nu va ataca aceste nave, deoarece are un alt obiectiv decât acela de a începe o confruntare directă cu alte țări în afara Ucrainei.

Se va replica probabil că, din cauza Convenției de la Montreux, nave militare nu pot intra în Marea Neagră.

Foarte corect raționament dar și statele NATO riverane Mării Negre – România, Bulgaria, Turcia – posedă o flotă maritimă militară, staționată deja în Marea Neagră. În plus, nimic nu interzice intrarea în Marea Neagră și poziționarea în apele teritoriale ale României, precum și în zona sa economică exclusivă, a unor nave civile din statele membre NATO care să asigure misiuni de supraveghere și salvare.

Dincolo de aceste operațiuni care necesită voință politică pentru a apăra teritoriul național, România are la îndemână mecanisme pe care nu le-a utilizat. Așa cum am arătat, nu a cerut consultări în baza articolului 4 NATO și nu a fost convocată o ședință CSAT. Dincolo de toate acestea, mai există un mecanism care nu a fost folosit – invocarea art. 51 din Carta ONU care se referă la dreptul fiecărui stat membru la autoapărare individuală sau colectivă în cazul unui atac armat (cu raportarea ulterioară  a măsurilor către Consiliul de Securitate).

Simpla invocare a acestei prevederi a dreptului internațional este un element de descurajare foarte puternic la adresa Federației Ruse. Până acum, această posibilitate a fost complet ignorată de autoritățile române.

Atât timp cât Federația Rusă observă că încălcarea în mod flagrant a suveranității unui stat membru NATO generează ca reacție doar ridicarea în aer a unor avioane F – 16, alerte prin SMS, declarații care nu spun nimic și eventual reuniuni strict birocratice la Bruxelles, atacurile asupra României se vor intensifica.

Singura modalitate de a opri teroarea maritimă și aeriană din zona Gurilor Dunării este desfășurarea imediată a unor forțe navale de escortă și intervenție, trecerea aviației și apărării aeriene în modul de interceptare și distrugere a oricăror UAV sau USV ruse care intră în zona economică exclusivă și se îndreaptă în direcția mării teritoriale a României. Așa ar trebui să fie scrisă o decizie a CSAT. Până atunci, vor urma atacuri cu consecințe dramatice asupra teritoriului național al României.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

„Superb documentată, născută dintr-o mare dragoste intelectuală, cartea Clarei Mareș vine să întregească luminos imaginea noastră despre condiția intelectualului antitotalitar în regimul comunist. Dramaturg remarcabil, eseist cu impresionante intuiții metafizice, memorialist și romancier de înaltă clasă, autor al unor pagini de neuitat despre libertate și sclavie în secolul lagărelor de concentrare și al tribunilor sociopați, I.D. Sîrbu a fost un apropiat al scriitorilor din Cercul Literar de la Sibiu, a fost chiar unul dintre fondatorii acestui nucleu lovinescian, decis să apere valorile esteticului și ale Rațiunii la ceasul anexării culturii de către dictatură.” (Vladimir Tismăneanu)

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro