Motto: ”Not everyone can do HR. It takes a specific kind of strenght to hold space for people all day, and be the least appreciated – Archana Singh”
Într-o traducere adaptată și simplificată citatul de mai sus al doamnei Archana Singh, director HR la SimplifyJob, subliniază că este nevoie de o forță specială pentru a fi responsabil de resurse umane. Să lucrezi toată ziua cu oamenii, dar să fii foarte rar apreciat de oameni.
Manager de HR, Director de HR, Specialist de HR, Referent de HR, Partener de afaceri pentru HR, Specialist Comp & Ben, Specialist Recrutare. Orice titlu ar avea, managerii de resurse umane merită cinci minute de felicitări.
Pentru că operează într-o țară în care foarte mulți tineri în floarea vârstei vor să plece, sau preferă să stea pe banii părinților, sau să îngroașe rândurile NEET, sau să ia salarii mari făcând cat mai puțin posibil. Sau, pentru că, la cealaltă extremă, sunt în țara în care foarte mulți seniori se pregătesc de pensionare, lăsând un hiatus teribil în piața muncii din următorii cinci ani.
Să le mulțumim luni dimineața managerilor de resurse umane. Pentru ca s-au luptat cu frustrarea din zilele acelea groaznice când nu puteau reține un angajat excelent pentru că pleca la competitorii care dădeau un salariu mai bun.
Pentru lunile petrecute în interviuri în care nu reușeau să găsească persoana calificată sau specializată sau doar potrivită pentru că școala nu produce așa ceva.
Pentru anii pe care managerii de resurse umane i-au petrecut antrenând zeci de tineri în învățământ dual, cu burse, internshipuri şi practici plătite, pentru programele de training prin care au dezvoltat profesional generații întregi de tineri; ca să afle apoi că i-a furat competiția care nu dă doi bani, la propriu, pe dezvoltare profesională.
Pentru toate nebuniile prin care au trecut managerii de resurse umane în ultimii 5 ani cu „quiet quitting” şi „revenge quitting” și „live quitting”. Tot conflictul creat intenţionat între angajaţi şi angajatori de către comercianţii de cariere. Toate companiile care iţi fură en corpore angajaţi, confundând „skilling” cu „stealing”. Toata lipsa de acțiune a guvernanților care nu au înțeles nevoile pieței muncii.
Să le mulțumim managerilor de HR pentru că navighează printr-o legislație încâlcită, contradictorie, discriminatorie, asezonată din greu cu directive europene de care nu are nimeni nevoie. Pentru că vor trebui să implementeze 2023/970, când nimeni nu avea nevoie acum de așa ceva. Pentru că se vor trezi cu facilitatea de scutire de CAS si CASS a participării angajaților la profit, ESOP dâmbovițean…
Pentru toate acele momente de supărare, de frustrare, de depresie, de renunțare, de reziliență, de revenire, de succes, de victorie, de satisfacție prin care trec de multe ori managerii de resurse umane și care-i fac să uite că și datorită lor România a crescut fenomenal în ultimii 20 ani, că cifra de afaceri a companiilor s-a dublat, că nivelul de specializare şi calificare a resursei umane a crescut, că liceele și facultățile sunt legate de piaţa muncii mult mai mult decât în urmă cu 20 ani sau că angajaţi şcoliţi în companiile din România lucrează pe toate meridianele lumii.
Uneori, când stai în mijlocul furtunii, nu iți dai seama ce responsabilitate, misiune și contribuție fantastică ai, ca manager de resurse umane, să duci România înainte.
Dimineață fă-i o surpriză managerului de resurse umane. Spune-i ”Iți mulțumesc!”.
„Tot conflictul creat intenţionat între angajaţi şi angajatori de către comercianţii de cariere.”
Într-adevăr, lucrătorii din departamentul HR sunt adesea „geambași de cariere”.
Pentru ei persoana aflată în fața lor la interviu nu contează, ci doar costul cu forța de muncă pe care îl reprezintă candidatul, eventualul viitor angajat. Ei angajează doar niște „costuri”.
Cunoscuți în conștiința colectivă drept „cei de la Cadre”, lucrătorii de la Resurse Umane erau până în 1990 colaboratori ai Securității și au rămas mulți până astăzi cu aceleași deprinderi.
De aceea sunt în general detestați de angajați și iubiți de angajatori.
În contextul unui excedent de forță de muncă pe piața din România, candidații sunt priviți cu aroganță și dispreț.
Iar modul în care se face selectarea personalului este, la rândul său, unul dintre motivele pentru care eficiența întreprinderilor este scăzută în România și productivitatea este redusă.
„Managerul de resurse umane” nu caută personal performant și competitiv, ci „sclavi” care să fie deja cât mai bine calificați și să muncească mult pentru venituri mici. Și care să accepte că pot fi amenințați cu concedierea oricând.
Dincolo de incompetența și obediența față de angajatori ale „managerilor de resurse umane”, cauza principală pentru această stare de lucruri, așa cum am arătat în mai multe rânduri, o reprezintă antreprenorii.
Mediul antreprenorial din România, riscant și impredictibil, este neatractiv pentru investiții.
Din acest motiv, antreprenorii de pe aceste meleaguri se gândesc în imensa lor majoritate la „tunuri”. La investiții pe termen scurt, din care să obțină un profit maxim.
Pentru aceasta nu au nevoie de personal de înaltă competență (deși îl doresc) pe care să-l păstreze pe termen lung și să-l plătească la un nivel adecvat. ..Să investească în calificarea angajaților, în tehnologie înaltă, în mod strategic etc. Asta se întâmplă doar în cazul unor multinaționale.
Antreprenorii români nu dau nici măcar doi bani pe forța de muncă, vor persoane pe care să le poată concedia rapid și să reprezinte un cost minim pentru afacerea lor, întrucât aceasta ar putea să eșueze imprevizibil, din cauze care nu depind de ei.
…Și de aceea „managerii de resurse umane” se comportă ei înșiși precum niște „vătafi” ai „stăpânilor de sclavi”.
Unul din cele mai inutile departamente dintr-o companie
Articolul de mai sus îmi amintește o lozincă de pe vremuri: «Onoare ție, clasă muncitoare!».
După ce compania sa, Bolt, a pierdut 97% din valoare, Ryan Breslow a reorganizat-o radical, afirmând că departamentul de resurse umane „crea probleme care nu existau”. Apoi, a concediat întreaga echipă de resurse umane și a atribuit criza unei culturi a lenei și a sentimentului de a avea dreptul la ceva (entitlement). „Problemele au dispărut după ce am renunțat la ei”.
Un articol apărut pe entrepreneur punct com, 21 mai 2026:
This CEO Fired His Entire HR Department to Rescue His Failing Fintech Company: ‘Problems Disappeared When I Let Them Go’
After his company Bolt lost 97% of its value, Ryan Breslow gutted it, saying HR was “creating problems that didn’t exist.”
„Exista un sentiment de entitlement (dreptul de a avea ceva) care s-a răspândit în întreaga companie”, a spus el. A concediat aproape întreaga echipă de conducere și a eliminat săptămâna de lucru de patru zile și concediul nelimitat (unlimited PTO (Paid Time Off)).
Bolt lucrează acum cu aproximativ 100 de angajați. „Avem o echipă de patru ori mai mică, cu angajați mult mai tineri, care muncesc mult mai mult și au mai multă energie”, a spus Breslow.
Sunteți total pe dinafară cu subiectul numai minciuni, sunt la un patron care în fiecare lună întârzie cu banii TREI săptămâni
Daca HRistii vor extra multumiri sa le ceara de la top management si de la board, practic de la cei a caror interese le reprezinta.
Cum adica „Să le mulțumim luni dimineața managerilor de resurse umane. Pentru ca s-au luptat cu frustrarea din zilele acelea groaznice când nu puteau reține un angajat excelent pentru că pleca la competitorii care dădeau un salariu mai bun.”?
Hai sa-i multumesc cuiva care face eforturi sa ma tina pe bani mai putini sau in conditii mai proaste.
HR nu este sindicat al angajatilor. Este acel serviciu care cauta oameni buni de munca pe bani putini. Si reprezinta politica directorului de firma, care sa obtina un profit extins cu cheltuieli minimale. Daca HR ar fi un serviciu de echilibru social si economic, atunci romanii in procent de 50% nu ar dori sa isi schimbe locul de munca. Asa, personal, cred ca foarte putini de/ din HR ar merita multumiri.
cei mai batrini isi amintesc poate, „Omul e cel mai de pret capital” cum spunea cizmarul. Si personalul HR e mina lui Dumnezeu.
Am avut ceva contacte cu HR, inerente de altfel, nu am deloc cuvinte de lauda fata de ei, nici in comunism, nici aici in capitalism.
Mai interesanta e relatia cu HR la firme mici, unde practic nu exista HR, ci patronul indeplineste si aceasta functie. Aceasta relatie mi se pare mai naturala, parca patronul aprecieaza mai mult personalul, stie ca fara el nu se poate. In plus patronul avind toti factorii in mina, incl cel financiar, poate stimula mai mult dezvoltarea personalului, decit un HR care si el, in defnitiv, tot un slujbas e.
Pe forma:
Pe fond:
indiferent de „tratatul” care incearca sa defineasca functiile managementului
pana la urma cel-mai-mic-numitor-comun
ar fi ca_ca-menajer… „delegarea” functiei de control-evaluare
te-ar defini drept impotent (dpdv al managementului)
si/sau… „decat” un simplu profitor al „reglementarilor”
tot pe fond:
n-ai mentionat in „articol”
daca hr (la care te-nchini) este „contractuala”
(astfel ca boss-ii tai „este” mai dastepti decat… ajafu’…
plus toante sutele de agent’i nationale)
sau… in „schema-de-personal”/organigrama
este in subordinea menajerului…
sorry…
incercam sa-ti sugerez ca functia de control-evaluare
nu doar ca este definitorie… nu se „deleaga”
adica… este „decat” pb ta ca te-nchini la nu’sh ce „realizari” hr
traducand: dpdv al angajatorului/batronului
principalele trasaturi ale unui angajat
ar fi competenta/expertiza si loialitatea
„decat” ca… fara „recunoastere”/recompensa corect calibrata
… rezulta un (sau mai multe) tecst/e in care menajerii
fie se plang de „furtul” (realei) resurse(i) umane
fie se-nchina la… amanarea „divortului”
aka… diferenta dintre management… si menajement
O țară în care stăpânii sunt prosti, ce ne facem cu atâția prosti, vb domnului Paleologu
Buna Dragos, in 23 de HR nu am simtit un multumesc mai onest si care pune pe hartie realitatea si dificultatile pe care le-am simtit in cei 23 de ani. Eu iti multumesc
@Lacramioara _ „…un multumesc mai onest si care pune pe hartie realitatea si dificultatile pe care le-am simtit in cei 23 de ani”
Evoluția profesională mi-a purtat pașii prin sesiunile de interviuri pentru angajare, aflându-mă după caz de-o parte sau de cealaltă a biroului.
Lucram la o companie medie spre mărișoară, cu cifre de afaceri de câteva zeci de milioane de euro anual.
Se angaja un nou contabil șef, iar făceam parte din în comisia de selecție a candidaților.
S-a prezentat pentru interviu o doamnă cu un CV impresionant, o extraordinară profesionistă, cu o prestație impresionantă în fața comisiei.
…A fost respinsă pentru motiv pe care nu l-am uitat niciodată.
Îmbrăcată într-o rochie simplă și elegantă, purta pe deasupra o jachetă de piele cu o croială mai strânsă pe talie. „Specialista” de la Serviciul Personal l-a convins pe directorul general că nu poate fi angajată în funcția de contabil șef o persoană care se îmbracă cu o „geacă de motociclist”.
În altă firmă, într-o situație similară, o doamnă nu a fost angajată pentru că „arăta prea bine”. Adică era prea frumoasă. Managera HR era foarte „apropiată” de director. Pur și simplu candidata a fost respinsă pentru că reprezenta o amenințare în structura de putere informală din organizație.
De altfel, discriminările sunt cu duiumul…
Dacă ai trecut de 40 de ani, „specialistul” HR te exclude din start.
Dacă ești tânără femeie recent căsătorită ești exclusă, pentru că ai putea rămâne însărcinată.
Dacă aparții unei numite etnii ești exclus la recrutare, din cauza prejudecăților privind onestitatea, spre exemplu.
Șamd…
Cinismul „specialiștilor” HR este cutremurător…
Am cunoscut în cadrul unui proces de recrutare opinia unui „specialist”:
„Căutăm persoane motivate”, zice el.
„Ce înțelegeți prin „persoane motivate” „, îl întreb.
„Adică, să aibă un credit, copii sau vârstnici în întreținere etc.”.
„Și de ce sunt preferați aceștia?”, insist eu.
„Pentru că se tem să nu fie concediați și de aceea sunt mai docili și acceptă aproape orice le cere firma.”
Infiorator articol. Mai ales cand de foarte multi ani, in corporateza, absolut toata lumea s.a convins ca HR e prescurtarea de la human remains, care arata cel mai clar ce inseamna hr.ul de fapt
Pentru ce as multumi ca angajat celor de la resurse umane? Ei sunt angajati ca sa protejeze interesele companiei, nu ale angajatilor.
Adevărat e! Fără alte comentarii!!!
:)) distracție. Toată lumea își imaginează că este foarte important. Devine și mai distractiv când cere apreciere și laudă. Complicat cu Egoul.
Iar bateți câmpii! Vorbiți de niște subiecte care sunt interesante pentru 5% din populație ca și cum ar fi pentru 95%. Citez:” România a crescut fenomenal in ultimii 20 de ani”. Capete de melc! Unde? Parțial în marile orașe. București, Cluj, Timișoara, Brașov, Iași, Craiova. Și cam atât. Bă, luați-o pe străzi, pe ulițe, și nu mai faceți medii propagandistice! Identic cu propaganda comunistă de acum 40 de ani. Pentru voi: block!
Corect!
Ăștia care generalizează totul sunt rupți dă realitatea imediată! Trăiesc intr- o bulă…
Am dqt acest mesaj. Urmat de un copy paste la scriptul standard de concediere; o porcarie penibila scrisa chiar de HR.
In 2026 incep sa se prinda si fondatorii ca hr-ul face aproape exclusiv rau si desfiintarea sa rezolva probleme multiple.
Autorul e linge ghete pentru ca are un grift cu o firma de trafic de fii… pardon, „cariere”
Acum câțiva ani a venit un nou șef la Resurse Umane. I-am spus că nu cunosc pe nimeni care să aibă o părere bună despre acest compartiment, datorită fostului șef, in afara fratelui acelui fost șef, care lucrează la noi. Noul șef a spus că „resursele umane sunt urâte oriunde”. După ani, părerea a rămas aceeași, din păcate.
Corect departamentul ” Personal”. Eu nu sunt resursa.
Cu tot respectul,citiți ultima declarație a CEO-ului Bolt referitoare la echipa de HR.😁
Perfect, de acord cu părerea persoanei care a subliniat că HR-ul reprezintă interesele patronului/acționarilor, deci se află prin definiție de partea opusă a baricadei.
Ce vă pot spune este că se poate mai rău. Cu mult mai rău. Aici unde profesez eu, departe de țara mumă, departamentele HR au atribuții suplimentare, cu puternic substrat ideologic. Organizat ședințe de creare și amplificare a divizării între angajați, pe criterii care țin de cromozomi, colorit al ambalajului natural ș.a.m.d. Promovat pe preferințe legate de aceleași criterii. Propagandă politică, exclusiv pentru o anumită parte a spectrului politic. Invitat diverși care să țină prezentări despre mișcarea lor religioasă. Forțat unii angajați să folosească anumite spații la comun cu unii care n-au ce căuta acolo. Și multe altele.
Deci poate că ar trebui să urmați sfatului autorului și să le mulțumiți fetelor de la HR că încă nu aveti si voi parte de asta.
1 .HR ar trebui sa se ocupe numai si numai de evidenta administrativa a salariatilor (( concedii, salarii, taxe etc))
2. Au ajuns sa devina ,, importanti,, datorita nnoilor manageri care deleaga interviul angajarii catre HR. Noii manageri care cauta sa isi asume tot mai putine responsabilitati.
3. HR. Nu au nici o intelegere de ce inseamna cu adevarat activitatea companiei..in afara desigur de sloganul care tine de politica companiei.
Obs. Mare noroc avui ca prin pozitia mea imi permiteam sa ii scurtcircuitez.
Îți mulțumim @Dragos Damian că cu fiecare articol -in care ilustrezi starea de spirit și percepția patronatului băștinaș asupra economiei- ajuți tinerii din România să-și găsească un loc de muncă bun. In Occident.
Articolul asta e o gluma proasta.
Tu i-ai mulțumit femeii de serviciu luni dimineață?
Ntz ntz, Poate te lasă fără ce mănânci aici…
Sa le multumesc celor care verifica prezentele mele la birou si ma ameninta, desi KPI-ul e mai bun de acasa?
Sa le multumesc celor care imi ignora CV-ul la angajare pentru ca e nustiucum, preferand sa angajeze incompetenti in schimb?
Sa le multumesc celor care publica anunturi de angajare pentru posturi ce nu exista, doar ca sa-si justifice munca?
Normal trebuia sa raspund cum i-a raspuns Vadim lui Zavoranca, dar hai sa ma abtin.
Asta e o odă. Nu credeam că se poate afla aici un astfel de articol. Reacțiile sunt pe măsură, poate asta s-ar vrut. Ca englezu’: What are you trying to achieve? Rating? Ah, înțeleg.
HR se face pe bani…și mulți..managerii nu sunt popi!
Toate comentariile sunt pline de adevăr., motiv pentru care nu am ce sa mai adaug Acești oameni nu merita nimic mai mult decât ceilalți angajați, chiar dimpotriva
Acest articol este total neinspirat.
Cine baga in seama ceva fatuca de HR? Fatuca aia o fi avind ceva indici sau ce au ele pe-acolo insa un specialist nu are ce socoteala sa dea unei fatuci de-astea. Un inginer sau un alt absolvent de STEM poseda un set de cunostinte mult peste cel accesibil unei HR-iste. Neindoielnic insa, fatuca de HR are a vorbi daca-i vorba sa se angajeze alte fatuci asemenea ei.
Eu am fost vinat de o agentie de de-astia, head hunters sau cum le-o fi zicind, agentie germana pentru o companie americana cu centrala in Elvetia (sinteti surprinsi? Poate ar fi cazul sa mai scoateti capul in lume). Nu ma intereseaza cum a luat „pitch”-ul (pe romaneste cum a cistigat agentia germana selectia de oferte de agentii de head hunters. Am zis sa ma joc si chiar mi-am batut joc de head hunterita). Oferta americanilor era foarte, dar foarte mult peste oferta la anii aia pentru astfel de specialisti expati in Elvetia, in bani cam cu 40% mai mare. Fara exagerare). Doar ca nu am ce sta de vorba cu nu stiu ce fatuca de HR. Nu dau socoteala unei ce e ea, Psiho-ceva, Ase-ceva, ale carei cunostinte sint mult sub cele ale celui/celor pe care-l/i/le vineaza.
Mars de-aici, nu ai nimic interesant sa-mi spui! Vezi-ti de cursurile de subdezvoltare personala. Priceput?
Departamentul HR ar trebui să mulțumească angajaților pe care îi ține compania pe bani puțini, politică la care este părtaș și el(HR).
Spunea cineva ca departamentul de HR nu e ca sa se ocupe de angajati ci ca sa protejeze compania in fata angajatilor.
Hai sa fim seriosi, in nomele „reactiei rapide la realitatile pietei” zeci de mii de angajati din sute de companii au primit pe neasteptate odiosul e-mail prin care au aflat ca sunt someri. Fara programe de tranzitie, fara tentative de refacere a fluxurilor interne, fara consultari cu cei care chiar muncesc pentru a intelege ce nu merge bine.
Cand e criza de locuri de munca politica de HR este sa traga cat mai jos salariile ca „sunt 20 la usa astepta nd postul”.
Programele de retentie se rezuma la cate o pizza la birou si un teambuilding.
Se fac evaluari care nu au nicio valoare, ca oricum cresterile salariale – daca exista – sunt simbolice si acordate unitar. Am intalnit cazuri in care formularul de evaluare era astfel facut incat sa nu poti depasi „conform asteptarilor”. Formularele alea sunt doar justificari pentru cazul in care vrei sa scapi de angajat, nu pentru evaluarea onesta a angajatului si Doamne-fereste vreo promovare.
Programele de dezvoltare fie nu exista fie sunt irelevante. Ca degeaba ii oferi angajatului acces la o biblioteca daca nu ii lasi si timp sa o studieze.
Iar asta mai duce la o problema: lipsa de transparenta. Ca sa ai angajati relevanti pe viitor ar trebui ca sa le dirijezi directiile de dezvoltare. Adica omul ar trebui sa stie ce trebuie sa consolideze si sa se poata pregati pentru a putea fi util firmei si peste un an sau doi. Dar cand e privit doar ca piesa de schimb nimeni nu e interesat de asta.
HR-ul nu e ca in sloganurile alea obosite de le vezi pe toti peretii si pe care nu le mai crede nimeni, „o familie”. Cel mult e tatal ala vitreg si betiv care te da afara din casa cand nu ii mai ajung banii de bautura.