Introducere
Un raport recent al Organizației Națiunilor Unite sugerează că leul românesc este supraevaluat în termeni reali cu aproximativ 10%. O astfel de evaluare ridică întrebări importante privind relația dintre inflație, cursul de schimb și structura economiei. Ce semnificație are această supraevaluare și cum a fost posibilă acumularea ei în timp sunt aspectele pe care încerc să le clarific în cele ce urmează.
Când piața valutară și economia merg cu două viteze diferite
În mod obișnuit, diferențele persistente de inflație dintre economii ajung, într-o formă sau alta, să se reflecte și în cursul de schimb. Dacă prețurile cresc mai repede într-o țară decât în economiile partenere, competitivitatea relativă scade, iar ajustarea apare fie prin deprecierea monedei, fie prin alte mecanisme economice. Aceasta este ideea intuitivă din spatele parității puterii de cumpărare.
În România ultimilor ani, ajustarea nu s-a produs în principal prin cursul nominal. Inflația a fost în mod repetat mai ridicată decât în zona euro, în timp ce cursul leu–euro s-a mișcat lent și în intervale înguste. Diferența nu a dispărut însă: ea s-a acumulat treptat sub forma unei aprecieri reale – adică o creștere a costurilor interne relativ la cele externe.
Explicația este că inflația și cursul sunt determinate de mecanisme diferite. Inflația reflectă în principal condițiile economiei reale – structura ofertei, energia, politicile fiscale și rigiditățile interne – în timp ce cursul este un preț financiar, influențat de fluxuri de capital, diferențiale de dobândă și anticipații. Atunci când aceste mecanisme se decuplează, diferențele de inflație pot persista fără a se reflecta proporțional în cursul nominal.
Începând cel târziu cu 2018, inflația din România a depășit constant inflația din zona euro. Diferențialul cumulat depășește 20 de puncte procentuale, în timp ce deprecierea cursului a fost de aproximativ 7–8%. Procesul a fost astfel gradual și greu de observat. Nu a rezultat dintr-o decizie singulară, ci din acumularea a numeroase decizii monetare corecte la nivel individual, dar ale căror efecte agregate au produs aprecierea reală.
Dacă diferența de competitivitate nu s-a reflectat în curs, ea nu a dispărut, ci a fost absorbită în altă parte. În mod obișnuit, dezechilibrele externe se corectează prin deprecierea monedei; în ultimii ani, acest rol a fost preluat de intrările externe de capital – fonduri europene, investiții, împrumuturi și remitențe. Ele aduc valută în economie și susțin stabilitatea cursului, fără a corecta automat structura producției interne. Astfel, ajustarea nu mai apare ca o depreciere vizibilă a monedei, ci se mută treptat în alte zone ale economiei: balanța comercială, bugetul public și piața muncii.
Efecte: Trei dezechilibre structurale
Cele trei fenomene de mai jos nu sunt probleme separate, ci manifestări diferite ale aceleiași ajustări economice.
Primul dezechilibru structural: deficitul de balanță comercială
Atunci când diferențialele de inflație nu sunt absorbite prin curs, primul loc în care ajustarea devine vizibilă este balanța comercială.
Pe scurt, atunci când moneda este prea puternică, importurile devin ieftine pentru piața internă, iar exporturile devin scumpe pentru piețele externe. În aceste condiții, economia ajunge să importe mai mult decât exportă, iar rezultatul devine, în timp, un deficit de balanță comercială.
Deficitul comercial nu apare pentru că economia „consumă prea mult”, ci pentru că structura ofertei interne nu reușește să răspundă cererii la prețuri competitive într-un context de apreciere reală. O parte semnificativă din cererea generată intern se scurge astfel către importuri.
Ajustarea nu rămâne însă limitată la comerțul exterior. Ea începe să afecteze și modul în care statul colectează venituri.
Al doilea dezechilibru structural: deficitul bugetar
Un deficit comercial persistent nu rămâne izolat. El fragilizează baza de venituri a statului, întrucât o parte din valoarea adăugată este generată în afara economiei. În același timp, presiunile sociale asociate inflației cresc cheltuielile publice.
Deficitul bugetar apare, în acest context, ca un amortizor macroeconomic al dezechilibrului extern. Deficitul preia tensiunile care nu mai sunt absorbite nici prin curs, nici prin ajustări rapide ale economiei reale. De aceea, consolidările bugetare strict contabile tind să fie instabile în absența unei ajustări structurale.
Atunci când economia nu se poate ajusta suficient prin prețuri, producție sau fiscalitate, ajustarea apare și la nivelul deciziilor individuale.
Al treilea dezechilibru structural: emigrația
Emigrația este, în ultimă instanță, o decizie individuală bazată pe o comparație simplă: puterea de cumpărare obținută pentru relativ aceeași muncă în România versus în alte state ale Uniunii Europene.
Chiar și atunci când salariile cresc, costul vieții se apropie rapid de cel din economii mai dezvoltate, fără ca productivitatea să fi ajuns la niveluri comparabile. Emigrația devine astfel o formă de ajustare individuală la un dezechilibru structural. Este o decizie rațională la nivel individual, dar costisitoare colectiv.
A greșit BNR cu ceva?
După ce efectele apar în economie, întrebarea devine inevitabilă: ce rol a avut banca centrală în acest proces?
Un regim de apărare artificială a cursului ar fi lăsat urme clare, în special sub forma erodării rezervelor valutare. Datele sugerează însă o dinamică diferită. Evoluția rezervelor indică faptul că Banca Națională a României a frânat mai degrabă aprecierea nominală (în context de intrări de valută) decât să apere moneda de depreciere.
Din perspectiva BNR, menținerea unui curs relativ stabil și a unor dobânzi scăzute poate fi interpretată ca un rezultat pozitiv. Un curs stabil limitează transmisia inflației prin prețurile importurilor, iar lichiditatea suplimentară din sistem reduce costurile de finanțare pentru stat și sectorul privat. Intrările de fonduri europene contribuie direct la acest echilibru, întărind încrederea în moneda locală și influențând condițiile de pe piața monetară.
Este însă esențial de înțeles natura acestui mecanism. Fondurile europene influențează în primul rând fluxurile financiare — cursul, lichiditatea și dobânzile — nu fluxurile materiale de bunuri și servicii. Ele stabilizează piața financiară fără a corecta automat structura producției, competitivitatea externă sau balanța comercială. Atunci când diferențialele de inflație persistă, iar ajustarea nu are loc prin curs, stabilitatea financiară poate coexista cu dezechilibre reale care continuă să se acumuleze în economie.
Concluzii
Dezechilibrele analizate nu sunt accidente și nici erori punctuale. Ele sunt consecința unui mecanism în care ajustarea pieței de consum și a raportului ei cu producția internă nu mai are loc prin cursul de schimb, ci este transferată treptat către balanța comercială, buget și piața muncii. Stabilitatea cursului poate coexista astfel cu acumularea unor tensiuni reale în economie.
În aceste condiții, convergența nu mai poate fi evaluată doar prin stabilitatea financiară sau prin ritmul absorbției fondurilor. Relevant devine locul în care are loc ajustarea: în interiorul economiei, prin producție și productivitate, sau în exterior, prin deficit și migrație.
Corecția nu este neapărat un moment brusc, ci un proces. Ea apare atunci când creșterea începe să fie susținută de capacitatea de a produce competitiv, nu de capacitatea de a finanța dezechilibrele.
Cum se poate realiza această corecție din cabina de comandă a statului? Răspunsul nu este nici austeritatea, nici protecția socială – direcțiile între care politica economică a oscilat până în prezent. Ambele influențează nivelul activității economice, în timp ce problema descrisă aici ține de locul în care are loc ajustarea.
Nici politica monetară nu poate rezolva singură dezechilibrul. O intervenție brutală asupra cursului ar muta tensiunea în inflație și costuri financiare fără a modifica structura economiei.
Corecția este inevitabil mai discretă. Ea presupune schimbarea stimulentelor, nu amplificarea lor. Fondurile europene pot contribui dacă reduc riscul investițional – infrastructură, energie, predictibilitate – și nu devin ele însele principalul motor al cererii.
În același timp, stabilitatea regulilor devine o politică economică în sine. Atunci când regimul fiscal se modifică frecvent și imprevizibil, capitalul preferă activități rapide, dependente de importuri, nu investiții productive. Respectarea unui calendar bugetar și aplicarea cu întârziere a modificărilor fiscale nu sunt detalii administrative, ci condiții pentru apariția investiției.
Ajustarea reală rămâne însă un proces al sectorului privat.
Statul nu poate crea competitivitatea firmelor, dar poate asigura condițiile în care devin competitive.
Foarte clar explicate deficientele sistemului economic si bancar din tara. Numai acestea arata ca avem o croiala supradimensionata a structurii statului in teritoriu si institutionala, in plus suntem departe de tot ceea ce inseamna economie de piata reala. Iar ceea ce s- a incercat acum arata ca toti guvernantii tarii sunt corigenti la economie.
Articolul nu încearcă să stabilească dacă statul este prea mare sau prea mic, ci unde are loc ajustarea economică. Chiar și cu o structură administrativă diferită, mecanismul descris poate apărea atunci când diferențialele de competitivitate nu sunt absorbite prin curs. De aceea am pus accentul pe relația dintre inflație, curs și structură economică, nu pe dimensiunea aparatului public.
Cursul e ținut la comandă politică.
El nu variază conform regulilor care guvernează o economie de piață normală, liberă și prosperă, deoarece guvernatorul BNR…
Asculta comanda la mine!
(iar comanda este de sabotare a economiei naționale – unul dintre capetele de acuzare pentru care a și fost împușcat tătucul lor)
Manole ne a obișnuit cu un leu stabil, deși economia e fie în recesiune, fie umflata cu pompa, pe datorii.
Nu mai vorbim de balanța comercială externă sau de datoriile la buget
Dacă leul ar fi fost lăsat liber, cu adevărat, poate nu ajungeam în halul ăsta .
Cui folosește mascarea valorii reale a leului?
Nu este vorba de mascarea deliberată a valorii leului și nici de existența unui beneficiar direct. Piața financiară și economia reală se ajustează prin canale diferite, în acest caz parțial decuplate. Presiunile nu dispar, ci se mută în alte variabile – balanța externă, bugetul și migrația. Fenomenul nu este specific doar României și poate apărea în economii cu intrări externe de capital.
BNR a acționat conform mandatului si misiunii sale. Daca nu intervenea, probabil piața financiara ar fi împins leul si mai sus, si diferențialul de competitivitate ar fi lovit si mai tare producția interna.
domnule, Mongolul are dreptate ! daca am fi intrat in „democratie” fara iliescu, si n zona euro (cu moneda aferenta) fara manole (si javrele securistoide ce l acompaniaza) poate am fi fost azi la nivelul Poloniei. cu ce va mindriti ? cu cel mai mare exod uman pe timp de pace, si cu militieni academicieni?
Trecutul nu poate fi schimbat. Viitorul da. „Intrebarea ce-ar fi fost daca…” Poate da rezultate speculative interesante, dar nu prea da solutii.
eiii, ce afirmati dvs este corect. eu n am nimic cu bancherii adevarati, dar aia sint self made, si au asumat riscurile pe banii lor nu ai „poporului”. niste scursuri securiste ce au capusat si distrus tot ce au atins (vezi bancorex, bankcoop, bnr, eximbank) nu pot fi numiti bancheri. daca i ascultati ai zice ca s eminente cenusii „specializate” in „economie de piata”! sint doar niste paduchi slinosi, educati in communism ce au prostit si inselat acest neam obidit pe spinarea caruia s au imbogatit. asta e, n au fost inlaturati cind s a ivit ocazia, asa ca si fac de cap in continuare.
”Nu este vorba de mascarea deliberată a valorii leului și nici de existența unui beneficiar direct.”
Subscriu. Au existat intrări de sume mari în euro (PNRR, împrumuturi externe, remitențele din diaspora) deci aprecierea leului a fost explicabilă.
Problema e că România are acum nevoie de activități economice reale, generatoare de bani și resurse. Înlocuirea de șine de tramvai și înlocuirea de conducte de termoficare consumă bani și resurse, nu generează bani și resurse. Ambele activități (transportul urban și termoficarea) sunt masiv subvenționate, ele nu generează bani nici măcar atunci când funcționează cum trebuie.
Prin urmare, cum își propune România să crească activitățile economice reale? Atunci când am criticat fiscalitatea excesivă, consilierul guvernatorului BNR mi-a replicat personal: ”Sunteti jalnic. Ramaneti unde sunteti si nu va mai dati cu parerea aiurea in tramvai.” 😀
https://www.contributors.ro/schimbare-de-paradigma-adio-imprumutionism/#comment-674366
Deci nu părerile mele erau (sau sunt) jalnice, ci eu personal sunt jalnic, în viziunea domniei-sale. Prin urmare, aș spune că schimbarea trebuie începută de la conducerea BNR. Până atunci, așa cum spunea un banc vechi, ”pe mine să nu contați” 😀
Acum este exclusă o ajustare fiscala in sensul unui stimulent fiscal. Suntem în situatia unui deficit bugetar major si, se pare, in recesiune. Vom putea vorbi de ajustare fiscală ca stimulent după ce ieșim din recesiune, după ce se reformează câțiva ani buni statul, când începe următoarea recesiune.
Ce se poate face acum, se poate lucra la timpul si facilitatea implementarii investitiilor private din perspectiva statului, mai exact se pot elimina blocaje, concentra resurse acolo unde procesele birocratice tin in loc sau descurajeaza investitii.
Cum sa iesim din recesiune daca expropiem atat cetateanul cat si mediul privat de resursele financiare ?
Statul se poate reforma intr-o foarte mare masura fara sa afecteze situatia finaciara a individului cat si mediului economic.
Cum ? simplu, reducerea personalului bugetar prin concedieri masive !
renuntarea la subventii de tot felul, reducerea alocatilor sociale la un minim necesar pt persoanele intradevar nevoiase.
Masuri concrete, reducerea TVA – lui pt alimente la cel mult 5 %, eliminarea impozitului pe venit si reducerea drastica a fiscalizarii energiei !!
Ar fi masuri care ar produce bunastare atat pt omul de rand caruia iar ramane mai multi bani in buzunar respectiv ar crea oportunitati mediului de afaceri.
Sunt convins ca statul si-ar rezolva problema cu dificitul in timp record.
De iesit iesim cumva din recesiune. O sa fie corectii dure, si o factura de suferinta. Economia care va iesi din criza va fi mai puternica.
Probabil va urma un articol pe tema recesiunii si acolo am sa explic mai multe.
”De iesit iesim cumva din recesiune.”
Partea pe care nu pare s-o înțeleagă nimeni la București: există câteva milioane de români în diaspora care nu au nevoie de statul român ca să obțină bani. Dimpotrivă, statul român ar putea obține bani de la ei, dacă ei (probabil câteva zeci de mii dintre ei) ar avea activități economice în România.
Deci guvernarea din România ar avea mare nevoie să facă pace cu diaspora, însă pentru asta serviciile secrete trebuie să facă niște pași înapoi. Nu există niciun motiv rațional pentru a refuza asta, în afară de obsesia lor pentru control și pentru puterea lor personală. Însă diaspora nu e sub controlul lor, iar asta nu se va schimba în timpul vieții noastre.
Prin urmare, există două opțiuni: a) fie serviciile secrete fac acești pași înapoi, restaurează democrația la București, iar România redevine o țară frecventabilă pentru diaspora și banii ei; sau b) România ajunge mai întâi în incapacitate de plată, după care serviciile secrete fac niște pași înapoi, restaurează democrația la București, iar România redevine o țară frecventabilă pentru diaspora și banii ei;
Lucrurile astea s-au mai întâmplat o dată: oameni ca Ion Rațiu n-ar fi revenit în România în 1988, însă diaspora actuală e mult mai numeroasă și mai prosperă economic decât era diaspora din 1988.
Cunoscând intrările de capital în economie, se poate aplica preventiv o corecție prin politica monetară?
Corectiile monetare pot fi solutii pe termen scurt. Pe termen lung trebuie facute toate eforturile pentru cresterea productivitatii, si aici sunt doua elemente cheie, procedurile birocratice greoaie si energia.
Al naibii leu.
Că în poezia aia:
„… Noaptea’ l coace și ea, Luna”
„”Statul nu poate crea competitivitatea firmelor, dar poate asigura condițiile în care devin competitive”
Este problema cu care nu numai Romania se confrunta, este problema intregii UE.
Romania are insa un avantaj, are inca o monda nationala iar spatiul de manevra finanaciar este mai mare decat al tarilor cu monda comuna.
Cursul euro/leu se invarte de multi ani undeva intre +/- 5 Lei, curs controlat de BNR prin mecanismele nationale.
Europa este incorsetata de moneda comuna Euro iar cei care l-au impus si adoptat au creat un spatiu comun financiar insa fara spatiul fiscal european necesar, fapt clamat de Macron prin adoptarea unor bonduri europene insa refuzate categoric de Germania.
Insa si aici treburile se complica, UE angajajandu-se in numele statelor UE sa acceseze datorii uriase, vezi pandemie, vezi ajutorul acordat Ucrainei, vezi Greene Deal, etc.etc.
Ca stat membru a UE , Romania este constransa la respectarea normelor financiare si fiscale sub amenintarea taierii fondurilor europene respectiv legislatia si regulile impuse de Bruxelles fapt care ingreuneaza aparitia masiva a unor investitii industriale majore pe langa nerezolvarea problemelor structurale interne.
Un lucru ce nu este inteles respectiv nu este voit politic atat la nivel national cat si european, energie accesibila si ieftina, reducerea masiva a fiscalitatii, reducerea subventiilor de tot felul, reducerea birocratiei.
Fara aceste masuri cadru oferite de stat / mediul politic atat din Romania cat si Europa nu vor putea iesi din impasul in care se afla.
Cresterile economice necesare pentru iesirea din impasurile si declinul in care ne aflam nu pot fi rezolvate prin si mai multe restrictii si reglementari, birocratie nationala si europeana.
Nu rusii sau nu mai stiu cine sunt problema, este lipsa perspectivelor economice si demografice atat din Romania cat si Europa.
Inainte ca steagul rusesc sa fie arborat pe Reichstagul german, Europa va fi strivita intre interesele economice ale marilor puteri SUA si China.
O alta bomba cu ceas este demografia care incepe sa-si faca efectul mai ales acum cand state intregi isi pierd milioane de angajati din generatiile anilor 50/60/70, generatii care au contribuit masiv la ridicare bunastarii nationale cat si europene, rata de natalitate europeana fiind la 1,42 copii/femeie, o rata „mortala” care nu poate sustine sub nici o forma o crestere economica sustenabila, fortarea imigratiei mai ales necontrolate accectuand mai mult probleme decat sa le rezolve, imigratia fiind una dintre motivele ale clivajul dintre Europa si SUA , a „razboilul cultural” care a devenit tot mai vizibil, Trump fiind acceleratorul fenomenului.
O mare parte din datoriile imense sunt si vor fi folosite pt consum, plata pensiilor, sustinerea sistemelor sociale si a aparatelor birocratice pt investitii in infrastructura ramand mai putini bani.
Im aceste conditii inflatia ramane un mecansim de expropriere individuala cat si economica prin care se pot plati ratele la dobanzile tot mai mari cu care se confrunta deficitele mari ale statelor.
Cineva spunea fara putera economica necesara nu poate exista putere militara de descurajare necesaara iar democratia ? Nu se stie daca votantii nu se vor reorienta catre grupari si partide care sunt mai in masura sa rezolve problemele, nu degeaba fenomenul partidelor de dreapta de la moderat pana la extrem fiind pe val.
„Un lucru ce nu este inteles respectiv nu este voit politic atat la nivel national cat si european, energie accesibila si ieftina, reducerea masiva a fiscalitatii, reducerea subventiilor de tot felul, reducerea birocratiei.”
In contextul concret actual (deficit excesiv si, se pare, recesiune) Romania poate sa se orienteze spre doua directii oportune, reducerea birocratiei si energia. Cand se schimba contextul, putem vorbi de reducerea subventiilor. Relaxarea fiscalitatii va fi oportuna cand incepe urmatoarea criza, daca se reuseste eficientizarea reala a administratiei.
Cine este producatorul energie in Romania ? intr-o masura covarsitoare statul !
Nu exista dupa cate ni se sugereaza o competitie pe piata de energie, pt o competitie este nevoie de competitori, adica producatori, transportatori si distribuitori diferiti.
Infrastructura de transpot a energiei este tot in mana statului, distrubitia preluata de „baietii destepti” sub pretextul crearii unei competiti, cu alte cuvinte, ei fac preturile finale pe care consumatorul le plateste, statul la randul sau incasand de la fiecare taxe si impozite.
Exista 2 modalitati, fie privatizarea completa a productiei, a transportului cat si a distributiei de , energie fie ca declaram energia un bun vital pt fiecare lampa din cel mai indepartat catun pana cea mai sofisticata firma, energie care oblatoriu trebuie gestionata in exclusivitate de stat.
Statul ar avea un pret de cost pt productie, transport, distributie la care isi adauga o marja de profit si astfel pretul final putand fi egal pt toata lumea ! Aplicabil pt gaz si electricitate, concurenta adevarata fiind intre aceste 2 forme de energie, petrolul la randul sau avand propria structura.
Mismasul la care asistam actualmente se oglindeste in preturile „astronomice” pe care le plateste toata lumea.
Reducerea birocratiei este un vis care nu se va indeplini, mult clamata digitalizare nefacand altceva decat sa gestioneze haosul birocratic.
Birocratia nu poate fi redusa, trebuie eliminata complet si inlocuita prin legi noi, simple si transparente astfel incat fiecare sa fie in masura sa le inteleaga.
Pentru asta este in primul rand nevoie de un stop legislativ, iar pe o piroada determinata sa spunem de 5 ani, elaborarea unei legislatii complet noi care sa poata fi ulterior implementata, digitalizarea putand fi folosita eficient in folosul fiecaruia.
In opinia mea birocratia excesiva nu este altceva decat fuga si frica de raspundere a celor care sunt pusi sa gestioneze functionarea statului si a banului public.
„Birocratia nu poate fi redusa, trebuie eliminata complet si inlocuita prin legi noi, simple si transparente astfel incat fiecare sa fie in masura sa le inteleaga.”
Subscriu la metoda, dar nu subscriu total la obiectiv. Birocrația este absolut necesară până la un punct, nu mai ajută de la un punct și devine o povară după ce trece de un anumit nivel. Ați identificat corect fundamentul problemei, baza legislativă, care generează birocrația. Nu trebuie să fugim de la o extremă negativă la alta, ci să ajustăm nivelul.
Ce mă deranjează actualmente pe mine nu este politica de reducere a aparatului de stat ci modul în care se pune problema reducerii, care este ineficient. Reducerea birocrației se face corect prin ajustarea legislației care o generează.
De 35 de ani tot ajustam si am ajuns in blocaj, vezi disputele CCR referitor la pensiile speciale, la pensiile magistratilor, golirea haotica barajelor, ineficienta sistemeului energertic etc.etc.
Nu mai functioneaza nimic. totul functioneaza la nivel de avarie.
Atunci ce si cine ne opreste la masuri radicale ? nu mai avem ce pierde doar de castigat.
Concet, ati cumpara o casa veche care are nevoie de renovari care ar depasi valoarea de achizitie ? asa si cu ajustarile. Ajustarile sunt efieciente pana la un anumit nivel, vivel care a fost depasit de mult, efectul birocratia tot mai mare si ineficienta sistemului.
Daca China spre exemplu ar fi actionat pe acest model credeti ca ar fi fost in masura sa ajunga in 50 de ani putere economica de prim rang ?
Nici o data si arata efiecienta economica a unui sistem unic in lume, o combinatie intre totalitarism si capitalism, model pe care il agreaza Putin si Trump dupa cate putem observa iar in Europa gaseste tot mai multi adepti.
Democratia fara putere economica si bunastare materiala nu poate functiona, reversul , alunecarea catre totalitarism care poate fi unul „intelept” pe model chinez si agreat de popor sau de timp iranian in care poporul se razvrateste fara a stii insa ce isi doreste.
Democratia nu este atat de amenintata de forte exterioare pe cat este amenintata din interior, birocratia si blocajele datorate fiind inamicul cel mai mare.
Terapia de șoc nu e o alegere, ci o ultimă soluție — atunci când toate celelalte căi au fost deja epuizate și sistemul nu mai poate fi reparat din interior.
China lui Shang Yang, Argentina lui Milei sunt exemple de situații-limită în care ajustarea graduală nu mai era posibilă pentru că însăși structura statului intrase în colaps funcțional. Dar exact acest pragmatism ne obligă să recunoaștem: cât timp mai există mecanisme de corecție, orice reformă e preferabilă unei ruperi.
Șocul nu e o strategie. E un semn că strategiile anterioare au eșuat. Iar suferința pe care o produce nu e un efect colateral, ci însuși mecanismul prin care se creează, din cenușă, o nouă ordine.
România nu e încă acolo. Dar întrebarea pe care o ridicați rămâne: câtă deteriorare mai putem absorbi înainte ca ajustarea să nu mai poată fi evitată?
Mda, marele avantaj al României e că avem un stat mafiot.
Politrucii, administrația și alții fura tot. Apărați de servicii și magistrați.
Abia așteaptă să băgăm bani în firme de stat.
Excelent! Felicitări!
Păcat că guvernul nu organizează periodic ședințe de lectură a presei cu băieții din primării și de la cj-uri!
Probabil pe la nivel de Guvern și BNR există niște analize economice care să motiveze acțiunile fiecărei instituții. Totuși, ca părere, ambele instituții trag una „cea” și alta „hăis”. Chestia cu aprecierea RON este doar una dintre ele.
În legătură cu situația economică a României voi face câteva comentarii:
– marile deficite economice sunt datorită politicilor economice eronate de dezvoltare prin creșterea consumului, politică implementată de PSD prin economistul Socol. Economia României nu a fost suficient de capitalizată încât creșterea consumului/cererii să fie asigurată printr-o ofertă internă. Ca urmare au apărut creșterea deficitelor(comerciale, de cont curent și bugetar), totul ducându-se în creșterea datoriei publice.
– da, autorul arată că de fapt problema economiei României este slaba productivitate/eficiență economică ( după părerea mea cam de două ori mai mică ca media europeană). Această situație va face ca ieșirea din criză să dureze mult, chiar dacă vor fi eforturi coerente din partea administrației. Iată, Grecia nici după 20 de ani nu a reușit să scape de greutăți.
– soluția, după părerea mea este doar activitatea capitalului privat românesc și, parțial, extern. Guvernul trebuie doar să înăbușe „găurile negre” din economia de stat dar și să înlesnească activitatea capitalurilor private românești și străine.
Nu sunt foarte optimist, atât din cauza condițiilor interne cât și internaționale. Suntem și vom fi într-un moment greu și de lungă durată. Dar ne-am făcut-o cu mâna noastră…
„soluția, după părerea mea este doar activitatea capitalului privat românesc și, parțial, extern. Guvernul trebuie doar să înăbușe „găurile negre” din economia de stat dar și să înlesnească activitatea capitalurilor private românești și străine.”
Inlesnirea activitatiii capitalurilor, dar aici as fi un pic specific. Este nevoie de capital inovativ, nu de capital financiar. Problema nu se rezolva cu miliarde de euro aduse in tara, ci cu capacitati de productie (prestatie) performante. Capitalurile financiare fara expertiza si productivitate ar agrava problema.
În legătură cu „inovarea”, ea de obicei este făcută de capitalul privat, doar în domenii strategice poate fi o intervenție/investiție a Statului. Iată NASA a predat economia spațială firmelor private care avansează mult mai repede decât Statul. Dar, da, în unele domenii de perspectivă dar cu riscuri economice mari, statul poate începe „inovarea” dar în final trebuie să o predea spre sfera privată ( cum a fost cu Internetul).
Aveți perfectă dreptate. Asta am spus și eu, de fapt, în altă formă și în textul articolului și în unele comentarii. Capitalul rentier nu ne ajută, agravează problema, în situația în care suntem acum.
Da, cred că asta e soluția.
Activarea capitalurilor românești și încurajarea inovațiilor. Eventual facilități pentru comerțul cu patente. Românești.
Și atragerea capitalurilor străine care vin cu tehnologii noi. Nu în comerț,exploatarea resurselor etc
Care activare a capitalului romanesc ? la dobanzi de 6 – 7 % , dobanzi care sunt rezultatul deficitului respectiv dobanda cu care se imprumuta statul. Problema in Romania este inasi statul si functionarea defectuoasa a acestuia.
Nu poti avea economie pe crestere economica substantiala si un stat nefunctional.
Dobânda plătită de stat, dincolo de costul bugetar, este o rată de referință minimă de la care pleacă toate celelalte rate de dobândă. Un rating mai bun pentru România ar influența în primul rând costul de creditare a statului și ar îmbunătăți masiv ratele de dobândă la toate agențiile economice.
Activarea capitalurilor romanesti o face guvernul de hoti si mincinosi prin emiterea de titluri Fidelis si Tezaur la care dau navala inconstientii si iresponsabilii .
”Problema nu se rezolva cu miliarde de euro aduse in tara, ci cu capacitati de productie (prestatie) performante.”
Pentru firmă, un angajat din România e semnificativ mai scump decât un angajat din Polonia sau din Slovacia, deci investițiile productive se vor duce în Polonia sau în Slovacia. Așa a și ajuns Slovacia un mare producător european de autoturisme, pentru că merită.
Dincolo de costurile suplimentare cu angajații din mediul privat, în România o să vină întotdeauna la guvernare un Tăriceanu sau un Ciolacu și or să angajeze sute de mii de bugetari, ceea ce duce iar la creșterea fiscalității, când statul ajunge nu mai aibă cu ce să-i plătească. Pentru că socialismul e profitabil, dpdv electoral. Plus termoficarea, plus noi magistrale de metrou pe trasee aberante etc etc
Din România pleacă și investitorii deja existenți. În 2025, la închiderea fabricii de la Ineu mai erau 900 de angajați, însă în urmă cu 10 ani erau peste 4.000 oameni acolo, iar Delphi avea vreo 12.000 de angajați în toată țara, la acel moment.
https://www.digi24.ro/digieconomic/companii/disponibilizari-la-arad-dupa-inchiderea-celei-mai-mari-fabrici-din-zona-ineu-angajatii-primesc-10-salarii-compensatorii-77383
Costul muncii a scăzut ca importanță în multe industrii, mai ales în cele automatizate. Energia și predictibilitatea economică au devenit variabile mai decisive. Dacă salariul ar fi factorul dominant, producția s-ar muta constant spre cele mai ieftine economii — lucru care nu se întâmplă. Ce explică atunci diferențele de atractivitate investițională între economii apropiate?
”Costul muncii a scăzut ca importanță în multe industrii”
Din nou, nu e chiar așa. Delphi și Leoni reduc activitatea în România tocmai pentru că asamblarea de cablaje auto e mai ieftină în Ucraina sau în Maroc. E nevoie de locuri de muncă și pentru oamenii simpli, nu numai pentru IT-iști.
”Energia și predictibilitatea economică au devenit variabile mai decisive. ”
Partea asta e adevărată. În urmă cu vreo doi ani am comentat în glumă despre ”taxa pe stâlp” a lui Ponta, însă Ciolacu a reintrodus-o, iar Bolojan nu o desființează. Chiar crede cineva că de data asta va aduce încasări la buget? Astea sunt povești puse pe hârtie doar ca să păcălească creditorii.
Energia scumpă derivă din certificatele de carbon. Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie să spună la Bruxelles că România nu e capabilă să le mai suporte. Când se va întâmpla asta, când dobânzile vor ajunge la 50 de miliarde de euro pe an sau când va intra în incapacitate de plată?
@Harald
Mda, parafrazandu-l pe cel mai longeviv guvernator de Banca Centrala, „competitivitatea romanilor consta in salarii mici”. Mh, chiar asa? Avand in vedere ca la asamblarea cablajelor nu iti trebuie multa scoala,
Leoni si Deplhi isi pot muta jucariile in India, Egypt, Bangladesh sau in alte tari unde costul muncii a ramas cu mult sub nivelul celui din Romania.
Referitor la pretul energiei, Putin ne-a fript! Unitatile din Ludwigshafen a BASF-ului de odinioara incep sa asemene cu imaginile din reportajul ala cu „Lost Places”. Cu 600 miliarde (sau cat a costat pana in prezent razboiul ruso-ucrainean) membrii UE puteau subventiona INTEGRAL 50-60 centrale nucleare. In curand, consumatorii comerciali si rezidentiali se puteau bucura de energie abundenta la un pret foarte competitiv @4 centi /kWh plus TVA la turbina, sau cat or mai fi costurile operationale, plus 1 cent. Costurile alocate pentru anul acesta si anul viitor (200 miliarde?) puteau acoperi lejer implementarea Uniunii Bancare si a Pietelor de Capital, precum si subventionarea unor companii de varf, gen Huawey, Starlink, Nvidia, Alibaba, CATL, etc.
PS. in contextul competitivitatii globale, fara aprofundarea procesului de integrare (incepand cu Uniunea Bancara si a Pietelor de Capital, continuand cu Uniunea Securitatii, Uniunea Fiscala, etc) perspectivele membrilor Uniunii-Fragmentate din prezent nu pot arata rozalii. Fara actiuni concrete si performante in acest sens, nu este exclus sa revenim la cuvintele lui Mugurel, cel putin la periferii (la costul muncii, romanii vor concura oare cu indienii?).
@Florix – ”Leoni si Deplhi isi pot muta jucariile in India, Egypt, Bangladesh sau in alte tari unde costul muncii a ramas cu mult sub nivelul celui din Romania.”
Exact asta se întâmplă, iar românii fără școală vor merge la cules de sparanghel în Germania. De 10 ani postezi pentru toate inepțiile Berlinului, în timp ce ție îți apare numele real în Panama Papers și în investigațiile Rise Project. Firma falimentară din Berlin ce mai face?
Ca veni vorba de munca si costul ei …. Astazi am intilnit o cunostinta , fost politist pensionat la 49 de ani , pe care il stiam la lucru ( pentru ca a fost angajat in mediul privat . L-am intrebat de ce nu e la lucru si mi-a zis ca e in concediu . M-am gindit cu voce tare ; pensionar in concediu . A afisat un zimbet timp .
Alta situatie ; cunosc o sumedenie de firme de paza cu salariati cu tot . In toate aceste firme lucreaza pensionari . Si la paza obiectivelor si la interventie rapida . Si lucreaza in sictir neoferind rezultate beneficiarilor pentru ca angajatorul lor nu ii poate sanctiona prin desfacerea contractului de munca si nici prin diminuarea salariului ( care este minimul pe economie ) . Nu diminueaza pentru ca in acest caz pensionarul pleaca ( si angajatorul nu are de unde sa ia om sa inlocuiasca ) iar desfacerea contractului de munca inseamna clar un glont in picior pentru angajator . Asa ca , firmele de paza ofera servicii de cacao iar beneficiarii le suporta pentru ca ii obliga legea . Asta e cadrul legislativ pe care il ofera niste guvernanti imbecili .
Si inca una ; cit de firesc poate fi programul de lucru 12 cu 24 / 12 cu 48 intr-o unitate productiva pe salariul minim pe economie ?
Dacă-mi este permisă o modestă observație…
Legătura dintre deficitele gemene, inflație și șomaj sunt studiate la disciplina Macroeconomie în anul întâi al tuturor facultăților din cadrul ASE.
Distorsiunile majore din economia României, la care BNR a contribuit în mod complice, au făcut, spre exemplu, ca șomajul (în accepțiune OIM) să aibă un nivel relativ mic. În schimb, aproximativ un sfert dintre cetățenii României trăiesc și muncesc în afara frontierelor. Iar, cu toate acestea, numărul „casnicilor” (persoane apte de muncă ce nu lucrează) se ridică la aproape 4 (patru) milioane.
Șamd.
Somajul mic nu inseamna absolut nimic daca avem o emigratie masiva, o natalitate la pamant, si o populatie cu venituri care nu acopera costul vietii.
@Bradut Bolos _ „Somajul mic…”
Păi, exact asta zisei…
Am exemplificat cum distorsiunile structurale din economia României pot face Curba Philips irelevantă.
Sa mai adaugam si somerii fara acte . De care guvernarea nu are cunostinta prin urmare nu intra in calculul oficial . Nu trebuie nimanui studii ianlte sa realizeze ca reactia pietei muncii ( si a oricarei piete ) este rezultatul proastei adminstrari si a proastei guvernari .
Au fost crize si șomaj înainte sa se inventeze mijloacele de intervenție ale statui. Și aveau valori mai ridicate decat azi.
Poate doriti sa spuneti ,, mijloace de interventie ale institutiilor statului ,,. Statul sintem noi cetatenii .
Institutiile statului nu trebuie sa intervina nicaieri . Parlamentul trebuie sa creeze cadrul legislativ optim in care mediul privat sa zburde . Restul e hotie si manipulare ordinara . De ce doare pe guvernant ca este somajul mare ?! Pentru ca somerii aceia nu contribuie la bugetele publice cu jumatate din rodul trudei lor ( fiind inregistrati cu contract de munca ) ?! Nu e treaba guvernantului sa faca pomeni din banii colectati cu japca legala din rodul trudei mediului privat . Comunitatea locala sa se ingrijeasca de somerii sai . Intreprinderile private , UAT ( din bugetul local daca consimte comunitatea ) , ONG , …. Nu guvernul .
Si astazi somajul are valori ridicate dar nu sint consemnate pentru ca multi someri nu sint in evidente . In plus statistica este cosmetizata .
În România se consumă mult și se muncește puțin.
În legătură cu șomajul, astea sunt „normativele” europene de calcul. În SUA un normativ principal este numărul de locuri de muncă nou create anual, adică șomajul este un parametru economic principal și urmărit special. Aceasta este deosebirea dintre „Europa socială” și „America liberală”.
@Lucifer _ „În legătură cu șomajul…”
Am menționat în modestul meu comentariu criteriile OIM/ ILO, valabile și pentru SUA/ USA.
Conform Organizației Internaționale a Muncii (OIM/ILO), șomerii sunt definiți ca persoanele care îndeplinesc simultan următoarele trei condiții:
– sunt apte de muncă, dar nu desfășoară nicio activitate generatoare de venit;
– sunt disponibile să înceapă lucrul imediat, sau în următoarele două săptămâni;
– sunt în căutarea activă a unui loc de muncă de cel puțin patru săptămâni.
În altă ordine de idei, că tot ați adus vorba…
În SUA, obiectivul principal al FED este ocuparea maximă a forței de muncă – de unde importanța acordată indicatorului macroeconomic „șomaj” în politicile economice americane -, iar stabilitatea prețurilor este obiectiv secundar.
În România, obiectivul fundamental al BNR este stabilitatea prețurilor.
Cei trei indicatori macroeconomici pe care i-am menționat, deficitele gemene, inflație și șomaj, sunt interdependenți…
„Dai în unul, țipă [ceilalți] doi”
România nu are mari probleme economice.
România are un stat disfuncțional.
Nu stat disfunctional ci institutii statale disfunctionale .
Instituțiile încarnează Statu”.
Daca ele sunt disfuncționale din varii motive…
Par example, cine a mai văzut vreo armata NATO, undeva prin Univers, care să defileze în draci pe Șoseaua generalului rus Pavel Dimitrievici Kisselev?
Instituțiile încarnează statul.
Când veți mai vedea altă armată NATO care defilează de Șoseaua unui general rus, anunțați ne!
observ ca indicati ca sursa preponderenta fondurile europene; in cazul PNRR vreo 50% de fapt nici nu erau nerambursabile, ci tot imprumuturi; la care se adauga titlurile de stat in euro si restul intrarilor, inclusiv din vanzari de active din propria ograda; pai nu cumva traiul pe datorie excesiva alimenteaza ambele dezechilibre, intr-un cerc vicios ?
Unele intrari sunt absolut pozitive, mai exact tot ce ajuta la crearea infrastructurii. Singura problema este ca utilajele sunt in proportie covârșitoare de import, materialele folosite sunt de import in mare parte, ceea ce inseamna ca se pune presiune pe balanta comerciala.
”Unele intrari sunt absolut pozitive, mai exact tot ce ajuta la crearea infrastructurii.”
Nu e chiar așa. Pe de-o parte, statul român e capabil să construiască la 50 de milioane de euro pe kilometru autostrăzi care s-ar construi la 15 milioane de euro pe kilometru, dacă ar fi cu finanțare privată. Nu e nevoie să reinventeze România apa caldă, există în Franța exemplul viaductului de la Millau, construit cu finanțare privată. Însă funcționarii români vor controlul discreționar asupra activității economice, iar asta nu se rezolvă decât atunci când statul rămâne fără bani. Realmente, o să vedeți TBM-urile oprite în tuneluri, în lipsa finanțării.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi realizată la costuri corecte, nu orice infrastructură este realmente necesară. Am mai dat exemplul cu cele 10 linii electrificate de la Vințu de Jos și cele 4 linii electrificate paralele care traversează Mureșul, între Coșlariu și Blaj. Acolo au fost bani europeni de aruncat, în timp ce linia ferată de pe valea Oltului e la nivelul lui 1930 și rămâne la nivelul lui 1930 în viitorul previzibil (următorii 15-20 de ani). Asta o să se întâmple întodeauna cu infrastructura pe care o construiește statul. Pentru că scopul real nu e construirea unei infrastructuri eficiente, ci controlul funcționarilor de partid și de stat asupra fondurilor publice.
mi se pare ca ocoliti raspunsul, intr-o maniera involuntar vecina cu nationalismul, avnd in vedere ca leul puternic reflecta tocmai echilibrarea balantei comerciale cu aceste intrari valutare;
Aveți dreptate că intrările valutare echilibrează contabil balanța de plăți. Dar echilibru contabil nu înseamnă echilibru structural. Ceea ce descriu în articol este tocmai acest paradox: stabilitatea financiară poate ascunde acumularea unor dezechilibre reale – în balanța comercială, buget și piața muncii.
Nu e naționalism, e doar o încercare de a privi dincolo de aparențe.
Și vă întreb, la rândul meu: credeți că este sustenabil un sistem bazat pe dependența cronică de fonduri europene și credite internaționale?
in primul rand scuzati-mi exprimarea nefericita, am vrut sa zic ceva de genul „dati apa la moara nationalistilor”
apoi as zice ca nu prea vad cu ochi buni redistribuirea masiva de resurse, in masura sa promoveze criterii dubioase, altele decat necesitatea micsorarii decalajelor dintre regiuni; teoretic, fondurile europene ar fi trebuit sa creeze competitie si sa aduca in primplan lideri locali cu performante, dar astea sunt mai degraba exceptii; apoi, mai stiu sigur ca au creat o birocratie infernala si inclin sa cred ca aici am performat peste birocratia UE; in principiu, nu poate fi sustenabil sa te bazezi pe blana ursului din padure; chiar si fondurile nerambursabile implica un deficit intre finantarea proprie si momentul decontarii, dar macar de-ar fi asta problema noastra mai apasatoare; perceptia mea este ca avem de multa vreme un sistem bazat pe dependența cronică de fonduri europene și credite internaționale; si stim de multa vreme ca nu e sustenabil, dar perseveram ! ma limitez aici la specificul intrebarii, ca nu intra in discutie si oportunitatile…
Va raspund eu ; nu este sustenabil . Fondurile europene și creditele internaționale noi le folosim la fel cum foloseste un accidentat cirjele ca sa poata face deplasari . Importanta este recuperarea pentru suturarea ligamentelor si recapatarea masei musculare pentru sustinere . Altfel vom avea pina la sfirsit un accidentat in cirje .
In practica fondurile europene ajung in buzunarele unor capuse politice . Niste corupti aproba proiecte care sint inutile unei comunitati dar pe care le cistiga firmele ,,cui trebuie ” . Firme de apartament , cu un singur salariat , cu capitaluri negative , cu obiect de activitate aiuritor care subcontracteaza pina la a 5-a mina . Iar pe teren proiectul ajunge sa fie facut de o entitate obscura , cu materiale de proasta calitate , cu oameni platiti cu salariul minim pe economie adusi de la 100 km care nu preda lucrarea pentru ca nu a incasat ultimii 1000 de lei . Iar cetatenii privesc uluiti la citi bani a cheltuit administratia publica locala pe ceva ce ei nu au cerut .
Pentru bunicii mei basarabeni faptul ca au fost nevoiti sa plece ( de navala rusilor ) din gospodariile lor cu un car tras de boi si umplut cu toata familia si o desaga a fost un soc . A fost un soc sa umble pribegi prin toata Romania ( sudul Moldovei , dealurile subcarpatice , podisul transilvaniei ) pentru ca erau priviti ca ,,venetici ” a fost un soc . Sa plateasca toata viata chirie pe unde au locuit a fost un soc . Sa trudeasca peste tot pentru punerea in valoare a locului pentru ca apoi sa fie alungati a fost un soc . Nu au cirtit niciodata ; si-au scuturat praful de pe picioare si au plecat de fiecare data cu aceeasi familie dupa ei si cu aceeasi desaga . Nu au cerut nimic din ce au avut in Basarabia . Locul din Basarabia de unde au fost nevoiti sa plece , locurile pe unde au trecut prin Romania si locul unde sint inmormintati pentru mine constituie traseu de pelerinaj . Pamintul tarii acesteia musteste de singele si sudoarea mosilor si stramosilor nostri . Felul in care intelegem noi sa ne ducem existenta este o jignire la adresa memoriei lor .
Care sunt soluțiile? Ce putem face să nu mai ajungem în așa situație ?
Reducerea fiscalitatii, concentrarii resurselor statului pe aparare, infrastructura, educatie si sanatate.
E simplu dar extrem de complicat de implementat datorita sistemului politic care este in primul rand concentrat pe mentinerea proprii puteri.
NU exista o solutie miraculoasa. Nu vad nici un scenariu in care BNR sau Guvernul printr-o masura rapida si eficienta poate rezolva ceva. Vorbim de mii si mii de decizii fundamentate pe o strategie generala. Eu cred ca sunt doua directii cheie, birocratia poate fi eficientizata si trebuie rezolvata problema pretului excesiv al energiei.
Multumim pentru toate raspunsurile dv. explicite, dar Romania are nevoie de o resetare ale legilor economice si bancare. Politica bancilor comerciale din Ro nu este ok fata de ceea ce fac in alte tari europene. Chiar daca nu se accepta si BNR are o mare parte de vina. Ar trebui sa fie garantul si sustinatorul economiei de piata, din pacate nu si fost si nici nu este.
Resetarea prin „șoc” a regulilor economice nu ajută economia — o sperie.
Pentru piețe, asta înseamnă incertitudine → rating mai slab → capital mai scump → investiții mai puține. Dacă ajungem la un rating „junk”, e o variantă. Atunci nu prea mai avem ce pierde, cam ca Argentina.
BNR nu are rolul să „sprijine economia de piață” sau să forțeze creditarea ieftină. Mandatul ei este stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară. Costul creditului nu e decis de bunăvoința băncilor, ci de riscul general al economiei și al statului.
Cu alte cuvinte: creditul ieftin apare într-o economie stabilă, nu produce el stabilitatea.
Stabilitatea nu este starea in care hotii / ,,baietii destepti ” pot fura si manipula .
,,Resetarea prin „șoc” a regulilor economice nu ajută economia — o sperie. ”
Imi vin in minte citeva situatii ; unui om in stop cardio-respirator oare este bine sa i se aplice socuri electrice ?! Intrebati un cardiolog ce se intimpla la nivelul cordului atunci cind un om ….stranuta . La stomatolog , ma gindesc , ar fi mai bine sa ni se scoata o masea pe parcursul a 3-4 sedinte si nu a uneia singure . Unei tumori trebuie sa i se taie toate canalele prin care se alimenteaza din seva corpului sanatos . Unei unitati de asalt trebuie sa i se taie toate canalele de aprovizionare pentru a putea fi infrinta . In institutiile bugetare ale statului trebuie creat cutremur financiar de inalta magnitudine pentru a zdruncina ,,stabilitatea” in care se complac neavenitii si inutilii care sint aciuiati acolo .
Ca sa respund in registrul dumneavoastra, nu se fac socuri electrice decat unei persoane in stop, nu inainte de stop, nu se scot toti dintii pentru ca sunt cateva masele cariate. Nu desfiintezi toate bancile pentru ca o banca are probleme.
… si trebuie rezolvata problema pretului excesiv al energiei.
Attention on deck.… Pres-eeennt arm’
… recunoasterea/acceptarea fundamentalelor cauze
ale marasmului economico/socio-„p*litic”
reprezinta primul pas intr-o reala (re)evolutie
„mirroring”:.. camare-la-bac si majorarea vat(impozite-„pe-apropitate”)…
reprezinta „decat” imposibilitatea recunoasterii/acceptarii…
unde imposibilitatea
poate avea cauze naturale… si/sau „filosofice”/”ieducative”…
dar… la fel de naturala este replierea/asumarea-greselii+dorinta-de-a-corecta…
… „maibi” te depaseste… ok, nu c-ar fi vina ta…)
nu cumva pretul excesiv al energiei*… comparativ…
in loc sa puna camare-la-bac…
(presupunand, „filosofic”_ca l-ar fi dus capu’…)
ar fi schimbat structura subiectelor de examen…
… unfortunatelly… laba-rali
(plus alte „unelte” eronat presupus/asomate „da-dreapta”)…
nu doar c-au poluat excesiv plat-forma… cu tot felul de forme/filosofii
ba chiar elimina/”cenzureaza” opinii contrare
desi… cumva-n ciuda majorarii vat… colectarea a fost mai mica…
„intamplator” laba-ralu bolojank a avut „iegzemplu”… 2009
… nu doar ca l-a durut la basca…
(„filosofic” scuzabil… „‘epurasu” pana la urma ajungea intre falcile ursului)
a plusat majorand taxe pe „apropitate”… cu mana „dreptaciului” (ha)barna…
ok… dreptac/zbegializdu’ are carton ca poate…
asa cum a f/putut sa cerceteze/valideze/incaseze
… tributar sechelelor „filosofico”/legale din… rssh romania…
n-o sa mentionez „valoarea”… „contractelor-de-„consultanta”
in „baza-carora” to’ar’su’ (ha)barna… a-ncasat…
cum ziceam… „dreptac/zbegializdu'” avea carton ca poate… )
… daca anal-izam retro-spectiv… indeosebi valoric…
poate… intelegem unde s-au „topit” zecile de miliarde de „ieuro”
imprumutate…
si cine plateste… adica nu „decat” „principalu”…
Dacă încerc să extrag ideea principală din ce ai scris, cred că spui cam așa:
– economia merge prost deoarece costurile structurale, în special energia, sunt prea mari
– statul nu rezolvă cauza, ci compensează prin taxe și impozite mai mari
– majorarea taxelor nu aduce neapărat colectare mai bună, ci doar mută povara pe contribuabil
– există o continuitate a unor greșeli economice vechi, repetate de guverne succesive
– în final populația suportă costul dezechilibrelor acumulate
Dacă asta este ideea de bază, spune-mi dacă am înțeles corect și putem discuta pe fond.
a. fara energie ‘eftina… „vorbim discutii”…
b. „statul” nu doar c-a fost incapabil sa identifice cauz(a/ele)
ba chiar a majorat pretul energiei impanandu-l cu accize, tva, „cogenerare”…
in care: coliva a fost „liberalizarea pietii”…
(model/tipar *ue, aka fara backup… cel putin tehnic)
iar bomboana a fost „supt”ventia
c. cum spuneam initial,
intr-o „economie” deja impilata de costuri excesive,
majorarea taxelor nu doar ca nu imbunatateste colectarea
determina „reactii” adverse…
d. da… greseli fundamentale au fost in comu’ism…
„noii”-comu’isti le-au amplificat
(cauze diverse… dar habarnismul a fost si este… fundamental)
remember: in 90 n-aveam datorii iar bugetul asigurarilor sociale era excedentar
in doar 6 ani….
taranistii ajunsi (prin „alternanta” electorala) in fotolii decizionale
au apelat la IMF ca sa evite incapacitatea de plata…
e. pana la urma ‘epurasu’ chiar este devorat de urs/lup/vulpe/vanator…
indiferent daca (n)avea… (btw, oare cum statea basca pe urechile alea lungi?)
insa… in timp… ‘epurasii se tot imputineaza. Pana dispar…
Pt piata muncii un indicator f important e nr de platitori de impozit. In Germania sunt 44 milioane, cam 53% din populatie. Nu am gasit date despre Romania.
In schimb am gasit date despre mari platitori de impozite: De mentionat ca majoritatea sunt de retail sai energie, doar una, Dacia, face parte dintre producatori. Deci Romania e o tara de comercianti!
OMV Petrom SA (energie, petrol și gaze)
Automobile Dacia SA (industrie auto)
Romgaz SA (gaze naturale)
Hidroelectrica SA (producție de energie electrică)
Lukoil România (petrol și gaze)
Rompetrol Rafinare SA (petrol și gaze)
Kaufland România (retail)
Lidl România (retail)
Carrefour România (retail)
Dedeman SRL (retail – bricolaj)
Heineken România (industrie bere)
British American Tobacco România (tutun)
Philip Morris România (tutun)
E.ON Energie România (energie)
Ford România (industrie auto, după fuziune cu Ford Otosan)
Continental Automotive Systems (industrie componente auto)
Producători și distribuitori de gaze naturale (ENGIE România, etc.)
Telekom România (telecomunicații)
Vodafone România (telecomunicații)
Orange România (telecomunicații)
1. Pt piata muncii un indicator f important e nr de platitori de impozit.
In Germania sunt 44 milioane, cam 53% din populatie.
Nu am gasit date despre Romania.
1a. numarul de platitori de impozit/e poate avea ceva importanta… statistica
dar da, cu adevarat relevanta este ponderea (nu doar pt piata muncii)
1b. da, nu gasesti… deoarece (ca ex) nr de contracte de munca inregistrate in „REGES”…
nu este relevant nici macar „estimativ”
atunci cand ai jmekeri/e cu „participari” multiple in nenumaratele
AGA, CA, Agent’i Nationale, Consiglii (comunal included), Cabinete-de-„Demnitari”…
2.In schimb am gasit date despre mari platitori de impozite…
2a. desi din lista lipsesc „actori” importanti
(lanturile de distributie de medicamente….
care, app, domina categoric „reclamele” din „media”)
cum ziceam… ponderea este relevanta…
2b. … indeosebi cand te uiti in structura veniturilor la buget
(peste 3/4 din taxe si impozite indirecte… )
si care da, releva ca „ieconomia” Romaniei este speculativa
(comerciant ar cam fi sinonim cu speculant)
adica… daca raportul dintre
veniturile din taxe si impozite directe
(impozit pe venit/munca/proprietate…)
si cele provenite din taxe si impozite indirecte
(accize, tva, transport, ceferticate de codoi/”inalta-eficienta-de-cogenerare”… ai alte abureli „verzi”)
ar fi fost macar unitar (1 unu)…
ai fi avut o economie echilibrata…
1. BNR nu a mancat ustorui si nici gura nu-i miroase. Are parte ei de vina oricat ar scalda-o azi ca nu a putut face nimic in ultimii ani. Bineinteles ca at fi putut sa intervina sa corecteze controlat si moderat cursul de schimb, dar preferat politica monetara laissez faire.
2. Am argumentat constant pe plaforma asta ca ca leul e supraevaluat si am prezentat si indicatori obiectivi care suporta realiatea asta ca de exemplu REER (Real Effective Exchange Rates). Nu treabuia sa vina ONU sa ne spuna acum, ce pietele financiare private stiau de mult si on consecinta cereau si un risk premium mai mare de la un an la altul. O schimbare de paradigma la nivelul managementului de top al BNR este imperios necesara. Conducera actuala ne-a aratat de mult timp ca este depasita de situatie.
3.Comentariile mele mai vechi pe aceasta tema pot fi citiie aici:
https://www.contributors.ro/clubul-expertilor-influenceri-in-furatul-caciulii-si-solutii-magice/
BNR este complice la politicile guvernelor Nicu și Marcel macar pentru simplul motiv ca n-a făcut o singura declarație în care sa tragă un semnal de alarma asupra dezmaturilor pre-electorale.
De ar face-o dacă fructele de mare vin fără probleme la BNR și poți sa vinzi intreprinderior de stat vin din podgoria proprie?
Și mai au și tupeul sa scrie pe Contributors articole de propagandă.
Să nu o uităm pe răvășitoarea și fabuloasă Dancila, care a condus și Europa o vreme – azi Sfetnic de Taină a nemuritorului…
La fiecare criza primiți și o dare de seamă, ca să vă dumiriți cum de nu ați picat în chaos, deoarece Marele Șef a scos din buzunarele tuturor zeci de miliarde de Euro că să țină cursul!
@Ali Pasa _ „…n-a făcut o singura declarație în care sa tragă un semnal de alarma”
BNR face rapoarte publice periodic. Ele pot fi citite pe site-ul instituției.
Nici nu este necesar să facă mai mult decât atât, întrucât BNR este independentă politic și rapoartele sale au caracter exclusiv tehnic.
Dacă ar fi insistat mai mult decât a făcut-o asupra unoe politici economice aberante ale guvernanților, ar fi putut fi acuzată de partizanat politic.
BNR are, însă, la îndemână instrumentele de politică monetară pentru a atinge obiectivul fundamental, stabilitatea prețurilor. Pe care, după cum vedem, nu reușește să-l atingă.
BNR gestionează rata dobânzii de refgerință.
BNR gestionează piața monetară prin operațiunile Repo și Reverse Repo.
BNR emite titluri proprii, Certificate de depozit.
BNR gestionează facilitățile permanente (Lombard și Facilitatea de depozit).
BNR gestionează rezervele minime obligatorii ale băncilor comerciale.
BNR are intervenții decisive pe piața valutară.
BNR gestionează măsurile prudențiale și de supraveghere a tuturor instituțiilor de credit.
Or, aceste instrumente au fost utilizate de către BNR de-a lungul ultimilor 36 de ani în sprijinul guvernanților, oricare au fost ei.
O altă insituție are, însă, datoria de a face declarații publice cu rol de avertizare…Consiliul Fiscal.
Declarațiile domnului Ionuț Dumitru, atât timp cât a condus instituția, au fost memorabile.
Foarte precise, documentate, cu argumente susținute profesionist și critice față de politicile economice eronate ale guvernanților (se mai pot găsi unele pe ‘Net).
Odată preluată conducerea Consiliului Fiscal de către Daniel Dăianu (academician etc., „cu origine sănătoasă”, provenit dintr-o familie de lucrători ai Securității șamd.), avem declarații post factum prin care domnia-sa constată că ar fi bine să nu fie rău.
BNR nu se implica în politică? Consultați va rog arhiva de anul trecut a Contributors.
As mai adauga ca cele trei deficite structurale mentionate de Dl Bolos (balanta comerciala, bugetare si emigratie) nu-s nici macar cauzele directe ale ci efectele secundare ale unor deficite primare:
1. deficitul de strategie industriala a Romaniei si de integrare verticala al lanțurilor interne de producție romanesti (exportand materii prime si produse cu valoare adaugata mica si importand produse cu valoare adaugata mare pentru ca nu avem in Romania ramuri industriale intermediare). Asta cauzeaza deficitul de balanta comerciala si deficitul de emigrare (inclusiv al fortei de munca necalificate)
2. deficitul de logica economica si etica kantiana (in ultimii 10 ani guvernarile romaniei au incalcat repetat toate cele patru principii ale prudenței fiscale enuntate de Valentin Lazea, unul dintre putinii economisti onesti de la BNR: a) sa nu trăiesti cu mult peste mijloacele disponibile, b) sa nu crești salariile mai rapid decât crește productivitatea, c) sa nu crești pensiile mai rapid decât cresc salariile din care sunt finanțate, d) sa nu finanțeze cheltuieli permantente (salarii, pensii) din venituri temporare (împrumuturi)
Asta cauzeaza deficitele bugetare si deficitele de balanta comerciala (pentru ca pentru fiecare 100 de lei imprumutati de statul roman pentru pensii si salarii, 50 de lei se scurg in afara tarii pe vacante, produse, servicii din EU, Turcia, China etc)
3. deficitul de educatie economica si civica, de patriotism si de leadership al popului roman.
:”In tara orbilor chiru’i imparat” Asta aduce la putere guvernanti populisti, profeti falsi si tot felul de caractere dubioase care in loc sa rezolve dezechiliblele macroeconomice ale Romaniei la un moment dat, accelereaza de fiecare data caderea tarii pe spirala mortii, prin politici prociclice, pomeni electorale, etc.
Deficitul asta e cel mai nociv, pentru ca alimenteaza si amplifica toate cele trei deficite listate de Dl Bolos, si toate relele pamantului.
https://www.g4media.ro/presedintele-cnas-adevarata-reforma-din-sanatate-nu-este-spargerea-monopolului-cnas-transferul-fondului-social-catre-administrare-privata-ar-transmite-un-semnal-periculos.html
Eu nu vreau sa imi exprim solidaritatea prin intermediul guvernului . Vreau sa imi exprim solidaritatea in mod direct . Vreau sa dau eu bani celui in nevoie . Sistemul bugetar isi trege pentru sine extrem de multi bani din ceea ce colecteaza ( prin japca legala ) pentru solidaritatea asta .
In plus , ma consider un om responsabil si a grija de sanatatea mea . La virsta pe care o am sistemul public de sanatate a cheltuit infim cu mine fata de banii cu care am contribuit . Sumele de bani cu care am contribuit nu vreau sa fie folosite cu bolnavi needucati care ajung in situatii de boala pentru ca sint viciosi si inconstienti . Guvernantule hot si mincinos , rolul si rostul tau este sa faci educatie cu poporul acesta si sa il responsabilizezi . Nu sa ii dai pomeni din bani luati cu japca legala . Iti este usor sa faci pomeni din bani care nu sint ai tai .
@Adrian Popescu _ „Guvernantule hot si mincinos…”
Am scris mai sus despre interdependența celor trei indicatori macroeconomici, deficit bugetar, inflație și șomaj.
Iar „guvernantul hoț și mincinos” are unele reacții la starea precară a economiei…
Fostul ministru Marcel Boloș: „L-am avertizat pe Ciolacu că deficitul bugetar se duce în cap, mi-a spus că îl doare în organul genital de deficitul bugetar”
Domnule, e rău să te doară acolo, vă zic cu certitudine, însă fostul prim-ministru și șef al PSD, cel care a contribuit efectiv la aducerea economiei în situația catastrofală în care se află, și-a exprimat metaforic nepăsarea.
De ce?
Pentru că are impunitatea asigurată.
În România cleptocratică justiția este subordonată cleptocraților. Deci M Ciolacu nu va fi sancționat de lege.
Apoi, PSD este cel mai votat partid din parlament, iar manipularea făcută în mare parte pe bani publici de mass-media (inclusiv rețele online) face ca M Ciolacu să nu fie sancționat nici politic. Tocmai a fost ales președintele județului Buzău.
Prin urmare…
Ce poate determina schimbarea situației?
BNR, complice, se asigură că va fi păstrat cursul de schimb EUR/RON „pentru stabilitate și pace socială”.
Dobânzile de referință nu cresc, în ciuda inflației mari.
Lichiditatea nu este retrasă din piață.
Astfel, iluzia bunăstării pe care o trăiesc românii îi determină să voteze în continuare PSD/PNL – USL.
Există astăzi în România o inflație mare, un deficit bugetar mare (implicit un grad de îndatorare ridicat) și un nivel mare al neocupării forței de muncă (în ciuda aberațiilor din presă despre „deficit de forță de muncă”), reprezentat de „casnici” și emigrație.
Așa după cum ziceam, cei trei indicatori sunt interdependenți. Iar când toți sunt negativi relevă dezechilibre structurale grave în economia României.
Întrucât cleptocrația NU poate fi clintită, chiar și după corecțiile care ar echilibra cât de cât economia României, înfăptuite pentru a se evita falimentul și intervenția FMI (oricând se vor petrece), dezastrul va continua.
…Dar pe „guvernantul hoț și mincinos” îl doare în organul genital.
Cei care suportă costurile sunt cetățenii.
Cetatenii au posibilitatea sa nu plateasca . Cetatenii pot sa reduca consumul ( nu cu 3 % cum publica statistica ) . Cetatenii pot sa faca greva fiscala . Cetatenii pot sa puna mina pe furci si topoare . Dar eu nu ma astept la vreo astfel de reactie a poporului roman . E prea needucat , iresponsabil si inconstient .
Asta seara am urmarit la tv declaratiile unui fost prim-ministru al Romaniei . Dupa observarea rezultatelor politicilor sale inca sustinea cresterea economica bazata pe consum . Naucitor .
Consumul nu trebuie sustinut . Consumul trebuie doar fin corectat atunci cind pune in pericol echilibrul intern si extern . Cresterea consumului prin stimulare fiscala este nesanatoasa economic . O prefera diletantii inconstienti si iresponsabili care urmaresc numai si numai cresterea incasarilor bugetare .
Educativ articolul, mulțumim! Nu mi-e clar dacă stabilitatea relativă a cursului de schimb e văzută la BNR ca un indicator de performanță intrinsec ce vine ca argument de ultimă instanță întru conservarea instituțional-patriarhală dar mi se pare inteligibil că inflația nominală se poate decorela de evoluția cursului de schimb prin alte mecanisme economice compensatorii fără vreun efort vădit din patea BNR. Totuși, n-aș interoga BNR privitor la existența situației de facto cât mai degrabă acel Consiliu Economic și Fiscal. Poate acolo ar fi fost nevoie de mai mult dinamism și vizibilitate pentru a mai frâna din elanul măsurilor prociclice luate de guvernele ultimilor ani parcă în disprețul datelor obiective și a oricăror norme prudențiale. N-aș critica nici măsurile de austeritate ale actualului guvern fiindcă mi se pare de bun simț ca un deficit public atât de apăsător să fie redistribuit în bună parte gospodăriilor individuale. Fiecare ar trebui să simtă în propriul buget ce înseamnă să ai de cheltuit mai mult decât încasezi. Altfel spus, fiecare cetățean chemat din când în când la exercițiul electoral, trebuie să aprofudeze această problemă a reglării propriului deficit bugetar pentru ca atunci când își exercită votul să înțeleagă impactul pe care îl va avea creșterea deficitului public asupra deficitului propriei gospodării. Altminteri, ar trebui scris mare, undeva bine vizibil, cu îndemnul de luareaminte: ”Nu vota niciodată politicianul care-ți promite creșterea pensiei sau a salariului pentru că tot el are pârgiile monetare și fiscale prin care îți va anula acel beneficiu și te va îndatora cu încă un cost adițional pentru naivitatea de a-l fi crezut!”. Sigur că mai sus, prin sintagma ”fiecare cetățean”, nu-i includ implicit și pe cei care înțeleg disciplina financiară și importanța votului într-o democrație.
De remarcat ar mai fi structura deficitului comercial, o pondere importantă revenind agriculturii unde exportăm materie primă și importăm produse procesate.
Privitor la costul energiei, cred că în prezent culegem în bună parte rodul politicii guvernelor anterioare ce obliga companiile din energie (deținute majoritar de stat) să distribuie aproape în totalitate, uneori chiar și în avans, profitul prin dividende ca măsură de peticire pe termen scurt a deficitului public ori ca alternativă mai soft ideii inepte de naționalizare măcar în parte a pilonului II. Era previzibil că în atare condiții, rămase fără fonduri pentru investiții în dezvoltare, aceste companii vor suporta niște costuri suplimentare ce vor fi redistribuite apoi în economie.
Privitor la emigrație, cred că decizia individuală nu e guvernată în principal de costul de oportunitate cât de o anume lehamite a celor ce ar vrea totuși să dea un sens și un folos vieții lor. Dincolo de problema emigrării, atrage atenția și acel procent îngrijorăror de mare al tinerilor ce nici nu muncesc și nici nu sunt cuprinși într-un program de formare școlară sau profesională. Aici apare din nou problema carențelor din învățământ fiindcă e iluzoriu să dai un boost motoarelor economiei dacă nu prea ai cu cine. În prezent ministerul de resort e condus interimar și nu cred că e coadă de candidați pentru nominalizare. E ministerul cel mai împovărat de cheltuieli, unde mai sunt de făcut eficientizări dar toate măsurile posibile se lovesc de sindicate gălăgioase și mulți afiliați dispuși la revoltă și cam atât.
Tot privitor la repornirea motoarelor economiei, una din frânele majore o constituie situația actuală a sistemului judiciar. E iluzoriu să credem că vom revigora antreprenoriatul, că vor răsări start-up-uri inovatoare cu ambiții eventual de unicorn când sistemul judiciar din România e atât de precar, hotărârile judecătorești în toate materiile (inclusiv în comercial) se dau în bătaie de joc, coerența jurisprudeței e o glumă amară iar credibilitatea magistraturii e pulbere.
Dar revenind la cursul de schimb, ar mai fi de remarcat preferința subscrierilor pentru bondurile suverane denominate în EUR cu precădere la maturitatea cea mai târzie în defavoarea celor în lei deși stabilitatea relativă a cursului ar ocoli diferențialul de inflație iar cea internă se încadrează deja pe un trend descendent. Probabil că investitorii de retail integrează iminența corecței pe cursul valutar ce ar scoate la suprafață realitățile deși așa cum argumentează articolul și în acord cu politica BNR asta s-ar putea să nu se întâmple deloc curând.
Aici ‘Sha atzi intrat pe un Teren MINAT.
Absolut,e cu mult mai greu sa furi EURO decat bietuLeu/ LEVA.
(si sa jonglezi din deficite, in interes POLITIC)
POLITICA, a devenit si UE, in mod cat se poate de EVIDENT…
…
M-as concentra PE adoptarea EURO, ca MODEDA nationala.
(la un moment dat toatea statel membre trebuie sa treaca la EURO)
https://republica.ro/cei-care-muncesc-platesc-in-timp-ce-coruptia-ramane-neatinsa-cat-va-mai-accepta-societatea-aceasta-farsa
Cei care muncesc – adica mediul bugetar . Caci mediul privat e degeaba ….
https://republica.ro/programul-de-relansare-bani-privat
Daca guvernantul ar lasa mai multi bani in mediul privat cu ce ar mai imbuiba mediul bugetar ?
@ Bradut Bolos 17/02/2026 La 15:26
Ca sa respund in registrul dumneavoastra, nu se fac socuri electrice decat unei persoane in stop, nu inainte de stop, nu se scot toti dintii pentru ca sunt cateva masele cariate. Nu desfiintezi toate bancile pentru ca o banca are probleme.
Cum scoateti dumneavoastra capusele din sistemul bugetar public ?
Presupun ca nu toti bugetarii sint capuse . De ce corpul profesionistilor morali din sistemul bugetar accepta in comunitatea lor capusele ? Un om calauzit de principii morale nu accepta lichele linga el . Sistemul bugetar este o serparie . Daca esti moral si profesionist bugetarule de ce accepti linga tine lichele , hoti , mincinosi ?
Cum sa explici unui votant al stingii faptul ca suportam acum efectele unei imbecilitati ; decizia unui fost prim-ministru de a arunca in economie cea mai mare cantitate de bani din 1990 pina astazi ? Mai exact aceasta imbecilitate a fost pusa in practica in 2024 .
Investitiile ( din bani guvernamentali ) de care a vorbit si vorbeste acest fost prim-ministru au fost ciolane grase oferite firmelor de casa ale partidului din care face parte . Firme care au subcontractat pinala mina a 5-a . Iar cei care au executat lucrarile ( multe dintre ele inutile comunitatilor respective , necerute de acestea) au folosit mina de lucru ieftina ( salariul minim pe economie ) si materiale de proasta calitate . Rezultatul ? Imbuibarea unor firme ( si administratorilor lor ) abonate la contracte pe bani grei . Populatia nu a primit ceea ce a dorit si ii este necesar .
https://www.g4media.ro/urmatorii-pe-lista-lui-bolojan-detinatorii-titlului-stiintific-de-doctor-indemnizatia-de-doctorat-va-fi-taiata-cu-47.html
Trebuie sa recunosc faptul ca pina astazi nu am stiut ; nu am stiut ca detinatorul titlului de doctor este platit lunar cu o suma de bani ( din taxele si impozitele noastre ) .
Poate imi explica cineva de ce trebuie platit un doctor ( lunar ) din bani publici . Care este ratiunea .
Sporul nu plătește titlul, ci menține în sistem competență rară, necesară în situații punctuale dar costisitoare.
Fără un astfel de stimulent, expertiza migrează în privat sau în afara țării, iar instituția ajunge să o cumpere extern — de regulă mai scump și mai târziu.
Este, în esență, o investiție în capital uman: statul plătește disponibilitatea competenței înainte de apariția problemei, nu intervenția după.
hmm. cum asa? daca nu i platit prostul cum trebuie migreaza sau pleaca n privat? cred ca aveti o imagine deformata despre ce inseamna competenta! prostul nu migreaza/pleaca nicaieri domnule, din simplul motiv ca oriunde altundeva (unde primeaza valoarea) ar fi un zero barat! un justitiar/militian/securist care se face justitiar/militian/securist doar ca i bine platit, nu va fi niciodata unul authentic in slujba celor ce l platesc. el va servi statul cleptocrat ce i acorda atentie nu pe cei ce l remunereaza cu adevarat
Pentru ca ati pomenit de militieni …. citesc prin presa ca paznicii de la penitenciare vor sa blocheze sistemul penitenciar cu greva . O nesimtire mai mare nu am vazut . Asta e forme de lupta de clasa pentru beneficiile imense acordate de social-democrati ( ce or mai fi si astia nu inteleg , social-democratia e o contradictie in termeni ) . Si acum cind poporul roman le ia inapoi din beneficii ei se rascoala . Nu stimabililor din penitenciare , nu asa trebuie sa procedati . Demisionati daca nu va convine si mergeti in mediul privat sa produceti valoare adaugata . Ca de tocat o poate toca orice loaza . E valabil pentru orice bugetar .
Era vorba de sporul de doctorat. Nu neg ca exista ”prosti” cu titlu de doctor, dar nu cred ca se poate generaliza o astfel de eticheta.
Nu generalizam nimic . Indiferent ca titlul de doctor este obtinut moral sau nu acest titlu nu trebuie sa confere detinatorului bani lunar din bugetul public . Cine vrea sa aibe in echipa un doctor sa il plateasca din bugetul propriu .
„Sporul nu plătește titlul, ci menține în sistem competență rară,”
Aceea nu e competență rară, aceea e corupție morală, asta menține statul în sistemul bugetar. Titlul de doctor, dacă ar fi obținut cinstit, ar reflecta o realizare personală. Niciuna dintre activitățile prevăzute în fișa postului nu necesită titlul de doctor, nici măcar la NASA sau la SpaceX. S-a trezit statul român singurul care își face un titlu de glorie plătind o asemenea ”competență rară”.
Prin plata titlului de doctor, statul român a creat corupție și a creat o frăție a corupților. Tocmai de asta statul român trebuie să se prăbușescă dpdv economic, la fel ca în 1989: pentru că altfel, această frăție a corupților va continua să dreneze la nesfârșit banii publici și bunăstarea națiunii, în folosul lor și al copiilor lor. Sporul de doctorat e una dintre manifestările feudalizării României: o clasă privilegiată își acordă unii altora titlul de doctor și primesc toți bani publici pentru asta. Exact așa funcționa nobilimea în Evul Mediu târziu.
Dorinta mea este aceea ca sistemul de invatamint universitar sa nu fie subventionat de la bugete publice . Cine doreste studii universitare sa le plateasca din buzunarul propriu sau sa gaseasca sponsor . In acest caz absolventul si / sau licentiatul e liber sa mearga dupa studii unde doreste in Calea lactee . La fel pentru master si / sau doctorat . Abia atunci va fi concurenta pentru a pune mina pe acea competenta .
Eu in calitate de cetatean roman platitor de taxe si impozite nu doresc sa sustin financiar ( in sistem colectiv si obligatoriu ) persoane care doresc sa obtina licente , tituri de master/doctor . Pentru ca platesc studiile licentiatilor , detinatorilor de master sau doctorat personal nu am nici un beneficiu . Multe sisteme colectiviste ( inclusiv FNUAS , fondul public de pensii , PAID , RCA , ) trebuie sa inceteze a mai fi obligatorii . Oamenii trebuie sa aibe libertatea sa aleaga .
Este o alternativă. Realizarea ei presupune modificarea constituției, adică o majoritate solidă în parlament. Ulterior modificarea trebuie aprobată prin referendum.
Majoritate solida in parlament exista numai pentru votul ce creste beneficiile proprii ( ale demnitarilor si bugetarilor ) . Pentru bani cit mai multi in bugetele publice . Caci altfel cum poate politicul si administratia publica sa capuseze ?!
Mi se pare absurd sporul de doctorat, ca si multe alte sporuri (exista pana nu de mult unul de antena, altul de lucru pe calculator, ori pt limbi straine, sunt doar exemple). De ce ar trebui ca un inpsector financiar (de ex.) avand titlul de doctor sa primeasca un spor, in comparatie cu o alta persoana fara acest titlu, care insa face aceeasi munca?
Cred ca titlul de doctor e important pentru meseriile care necesita aceasta calificare, si nu trebuie sa aduca sporuri. E rezultatul cercetarii, si dovada abilitatii de a gandi creativ, la un nivel ridicat. De ex. daca vrei sa fii profesor intr-o universitate, atunci doctoratul e o preconditi fara de care nu ai calificarea necesara. Nu primesti spor de doctorat, in schimb, esti platit corespunzator. Daca stai la ghiseu sa primesti acte, cu ce ajuta titlul de doctor?
,,Daca stai la ghiseu sa primesti acte, cu ce ajuta titlul de doctor? ”
Il ajuta sa se imbuibe pe cel de la ghiseu care detine titlul . Pe cel care vine la ghiseu cu acte nu il ajuta cu nimic . El doar plateste ….. colectiv si solidar cu toti cetatenii platitori de taxe si impozite .
https://www.g4media.ro/aproape-19-milioane-de-germani-cu-studii-superioare-sunt-in-risc-de-saracie.html
De ce sint in risc de saracie ?! Pentru ca nu isi gasesc de lucru pe domeniul lor . Ba unii nu isi gasesc de lucru in nici un domeniu . Dar comunitatea le-a platit studiile . Daca sistemul de invatamint nu poate sa produca ceea ce cere piata muncii ( si constat in toata Europa asta ) atunci invatamintul universitar , masteratele , doctoratele sa le faca fiecare pe cheltuiala sa . Nu pe bani publici .