marți, martie 19, 2024

Ce ar fi fost dacă?

“Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat un Război Civil englez? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat un Război de Independență american? Ce s-ar fi întâmplat dacă Irlanda nu ar fi fost scindată niciodată? Ce s-ar fi întâmplat dacă Marea Britanie ar fi stat deoparte în Primul Război Mondial? Ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler ar fi invadat Marea Britanie? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi învins Uniunea Sovietică? Ce s-ar fi întâmplat dacă rușii ar fi câștigat Războiul Rece? Ce s-ar fi întâmplat dacă Kennedy ar fi trăit? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Gorbaciov?”

Acestor întrebări le formulează posibile răspunsuri un număr de 9 istorici britanici, toți de mare și recunoscută anvergură profesională, în cele aproape 450 de pagini cât are cea de-a doua ediție în limba română (Editura Polirom, Iași, 2022) a cărții Ce s-ar fi întâmplat dacă…? În fapt, o convingătoare încercare de reabilitare a istoriei contra-factuale, coordonată de Niall Ferguson. Contributorii au ales o suită de subiecte-cheie ale istoriei mondiale din arcul de timp cuprins între 1647 și 1997 pe care le analizează, le întorc pe toate fețele, dovedind că lucrurile ar fi putut să fi stat și altfel decât au stat în realitate. Iar acest altfel nu e nicidecum rodul unei fantezii bolnave. Ori scăpate din frâu. Cei 9 istorici nu scriu scenario hollywoodiene. Ei pornesc de la premisa că mai întotdeauna a intervenit un mic detaliu care a marcat o răsturnare de situație și uite așa se demonstrează că determinismul în istorie nu e nici pe departe chiar infailibil.

Istoricii tradiționali/tradiționaliști/determiniști, nu întotdeauna obligatoriu de modă veche, socotesc că istoria contrafactuală nu este nici mai mult, nici mai puțin decât un joc de societate sau o falsă problemă. Adevăratul cercetător profesionist al trecutului ar avea, în opinia lor, menirea și  obligația de a se strădui să deslușească și să expună cât mai clar, mai coerent și mai onest posibil succesiunea de evenimente care au condus la un anume deznodământ. A te întreba, a presupune, a construi scenarii alternative nu e decât un pur joc al spiritului. Iar dacă din istorie chiar putem și vrem să învățîm ceva, atunci aceste învățăminte trebuie trase din ceea ce s-a întâmplat aievea.

În lunga și extrem de bine documentata introducere la carte, introducere numită Istorie virtuală. Spre o teorie “haotică a trecutului , Niall Ferguson argumentează de ce el și ceilalți opt autori au decis să își invite cititorii la “ o serie de călătorii separate într-un timp imaginar“. Scenariile contrafactuale înseamnă o parte vitală a modului în care învățăm. Deoarece deciziile legate de viitor sunt-de regulă- bazate pe cântărirea consecințelor potențiale ale unor cursuri alternative de acțiune, pare logic, să comparăm deznodământul acțiunilor noastre din trecut cu cel imaginar al acțiunilor pe care le putem face “.

Ferguson nu pledează nici un singur moment pentru a da droit de cite oricărui joc pur joc al fanteziei. Nimeni, nici măcar un singur cercetător serios care își asumă riscul de a se exersa în tentantul spațiu al contrafactualului, nu va emite ipoteza că, în plină  Revoluție franceză, oamenilor ar fi putut să le crească aripi și în aceste noi condiții lucrurile ar fi stat de bună seamă astfel. Lunga Introducere a cărții înseamnă o amplă și documentată incursiune în istoria filozofiei (atrag, de pildă, atenția, asupra comentariilor referitoare la scrierile lui Marx și Engels) ori a literaturii (îndeosebi romanele lui Tolstoi și Dostoievski), făcută cu scopul de a argumenta utilitatea opțiunii contrafactuale. Postfața datorată aceluiași Niall Ferguson reiterează îndemnul de a îndrăzni pe mai departe întrebări asemănătoare acelora pe baza cărora e construită cartea.

Ferguson nu este însă doar un teoretician al temei, un susținător al metodei contrafactuale, ci probează printr-o contribuție practică validitatea metodei. Studiul său Uniunea Europeană a Kaizerului, gândit ca un răspuns la întrebarea Ce s-ar fi întâmplat dacă Marea Britanie ar fi stat deoparte în august 1914? mi se pare a fi unul dintre cele mai provocatoare din volum. Și J.C. D. Clarck, autorul eseului intitulat Irlanda Britanică. Ce s-ar fi întâmplat dacă Home Rule ar fi intrat în vigoare în 1912, produce, în ultimele rânduri ale intervenției sale, un îndemn în favoarea istoriei contractuale “Contrafactualul presupune căi alternative  clar identificabile, al căror caracter distinct și coerent poate fi invocat deoarece istoricul le proiectează într-un viitor neconcretizat”

În ceea ce mă privește și prevalându-mă de faptul (avantajul?) că nu sunt istoric, ci doar un cititor consecvent și pasionat al cărților de istorie, pot să spun că am fost cel mai interesat de acele capitole ce abordează momente din cronologia secolului al XX lea. Am, așadar, în vedere deja amintita contribuție a lui Niall Ferguson, cea a lui Andrew Roberts Anglia lui Hitler. Ce s-ar fi întâmplat dacă Germania ar fi invadat Marea Britanie în mai 1940? în care autorul oferă și un răspuns la întrebarea dacă în cazul unei ocupații germane Anglia ar fi avut un guvern asemănător celui de la Vichy,  studiul Europa Nazistă. Ce s-ar fi întâmplat dacă Germania nazistă ar fi învins Uniunea Spvietică scris de Michael Burleigh, Războiul sau pacea lui Stalin. Ce s-ar fi întâmplat dacă Războiul Rece ar fi fost evitat? Datorat lui Jonathan Haslam.

Ultimele două studii din volum demonstrează faptul că istoria contrafactuală poate ajuta la spulberarea unor mituri. În primul, intitulat Continuarea Camelotului. Ce s-ar fi întâmplat dacă John F. Kennedy ar fi trăit? , Diane Kunz demontează mitul în conformitate cu care J. F. K., socotit un președinte mai degrabă mediocru, ar fi decis retragerea trupelor americane din Vietnam. Aceasta în cazul în care ar fi câștigat un al doilea mandate. În cel de-al doilea, 1989. Fără Gorbaciov. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi prăbușit comunismul?. Mark Almond nu doar că are o părere extrem de critică despre ultimul președinte al URSS, ci și arată că prăbușirea comunismului i-a cam luat pe neașteptate pe președintele american George Bush, care nu avea nici pe departe anvergura și hotărârea predecesorului său Ronald Reagan, și pe liderii din Europa Occidentală. Unde mai pui că reunificarea Germaniei nu a prea fost dorită de Vest. Însuși Helmuth Koll, cancelarul reunificării, a privit-o la început cu reticență.

Niall Ferguson (volum coordonat de)- CE S-AR FI ÎNTÂMPLAT DACĂ…?; Traducere de Cătălin Drăcșineanu; ediția a II a; Editura Polirom, Iași, 2022

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Păi tocmai întrebarea cea mai importantă nu o pun istoricii din Europa de Vest. Și anume ce s-ar fi întâmplat dacă bolșevicii nu ar fi câștigat războiul civil din Rusia. Care bolșevici au câștigat războiul civil cu banii dați de germani lui Lenin și cu banii dați de americani lui Troțki. O imensă ipocrizie (ca să nu zic ticăloșie…) este aici. Iar dacă mi-aduc aminte de Yalta, Malta, etc simt cum mă apucă furia.

    • La asta se refera autorul intr-un articol in care scrie ca desi pare incredibil, crede ca suntem in stare sa repetem eroarea capitala care a permis bolsevicilor sa preia puterea in Rusia desi se stia de intentia lor de a impune sistemul lor in lume si a rasturna democratia si capitalismul, cu referire la islamisti. Cu alte cuvinte ca islamistii vor repeta ceea ce au facut bolsevicii.

  2. Sub impactul stirilor din Ucraina, trimit in oglinda cu acest text cateva note dupa o rasfoire rapida de dimineata a cartii “Nature’s mutiny, How the Little Ice age transformed the west and shaped the present”, Philipp Blom – 2019

    – Incepand cu cca 1400 temperatura globala a scazut cu cca 1 grad Celsius, dar aceasta deteriorare climatica s-a resimtit mai puternic incepand cu a 2-a jumatate a sec XVI. Se stie ca temperaturile pe continentul euro-asiatic, in special in regiunea Atlantica, au scazut chiar mai mult, cu 2 grade Celsius. Iar aceasta racire accentuata s-a asociat cu fenomene meteorologice extreme. Primul val de ierni foarte reci, veri ploioase, fenomene violente de grindina si inghet tarziu loveste Europa in a doua jumatate a sex XVI, cu efecte catastrofale pentru agricultura, cu devastarea generalizata a recoltei.
    Concret, o scadere a temperaturii medii anuale cu 2 grade a determinat o reducere cu cca. 3 saptamani a perioadei de crestere a plantelor. Ceea ce s-a tradus in faptul ca aceste culturi au inregistrat un proces mult mai lent de coacere, uneori coacerea nemaiavand loc defel. Aceasta noua stare de fapt a cauzat o criza agricola pe termen lung, la scara continentala. Recoltele compromise dupa 1570, cu grane putrezite pe teren sau distruse de grindina, in paralel cu fenomene de seceta in alte regiuni ale Europei, au redus considerabil cantitatea disponibila de cereale pe piata. Aceasta a revenit la nivelul anterior anilor 1570 abia prin 1750, adica dupa aproximativ 180 de ani.
    Si pentru ca majoritatea populatiei avea dieta zilnica dependenta de cereale, doar ocazional carne, acces la fructe si legume doar in sezon, orice intrerupere in productia de cereale avea efect devastator pentru supravietuirea populatiei. Foametea avea potential de extindere pe scara larga, populatia devenea mult mai vulnerabila la molime, risc crescut de revolta si migrare.
    In fata provocarilor induse de noile realitati climatice, societatile au reactionat diferit. Solutiile ar fi fost determinate partial de factorii culturali si economici preexistenti, cadre de gandire si comportament in afara controlului constient. Dar si reactii provocate de abordari inovative, de oportunism, de putere. Consecintele au fost majore in Europa: Renastere, Reforma, descoperiri de noi continente si creaturi (care nu apareau in Biblie). Altfel spus, criza agricola cauzata de Mica Era Glaciara a jucat rolul de catalizator pentru o schimbare profunda, la scara globala. Pe termen lung, pana in prezent.
    Pe acest fundal, partea de est a Europei, actuala Ucraina si statele baltice, cu agricultura pe sol negru cernoziomic si populatie redusa numeric, a devenit granarul Europei vestice. Cantitati mari de grane au fost transportate spre Olanda, iar de acolo pe vase unde era nevoie. Noi fiind sub Imperiul Otoman, produsele aveau alt traseu al drenajului.

    Si pornind de la acest context general, lucrurile se complica foarte tare, ducand in final la lumea de astazi. Sunt de acord ca atat istoria reala cat si variantele alternative viabile ajuta la proiectarea traiectoriilor posibile ale viitorului. Obilgatoriu cu o foarte buna documentare.
    O carte recenta care imi pare de inspiratie pentru acest joc al mintii este „Future Stories. What’s next”, 2022, de David Christian.

    • Istoricii seriosi dovedesc ca racirea din anii 1400 fost cauzata de emisiile de codoi., emisii produse prin arderea lemnului, pt a se incalzi si a face fripturi de vaca, de catre cei 400 de milioane de oameni, pe atunci.
      Altfel spus, cum ar arata lumea de azi daca cei 400 de milioane ar fi fost vegani? Prima consecinta ar fi fost ca nu s-ar mai fi inmultit in asa hal, astfel incit azi am fi fost doar ca. un miliard pe pamint, in schimb ar fi scazut masiv numarul greierilor folositi pt nutritie.
      Concluzie, lumea de azi e rezultatul unei dezvoltari complet gresite, e o lume strimba. Ar trebui sa se ia masuri drastice, sa invatam de la Sparta. De abia dupa ce vom ramine maxim doar citeva milioane pe pamint vom fi fericiti!

      • Dați-ne și nouă două-trei nume din acei „istorici serioși”, precum și lucrările lor care le validează viziunea.

    • Da, in Evul Mediu avem o „mini era glaciara”. Negata de „progresisti”, pentru ca asta dovedeste ca Terra are schimbari de clima indiferent de activitatea antropica. (Poluare, motoare termice, canale de navigatie, lacuri de acumulare, despaduriri etc.)
      Dar problema nu a fost asa de neagra, cum o prezentati dvs.
      Pentru ca in sec. XIV, Europa a fost lovita de ciuma si a fost depopulata. Nevoia de grine a scazut brusc.
      In plus, Anglia cunoaste fenomenul „imprejmuirilor”, care elimina micile ferme independente, in favoarea nobililor si a latifundiilor. Nobili ce inlocuiesc culturile agricole traditionale cu cresterea oilor. Mult mai rentabile. Necesita forta de munca mai putina, produce lina ce poate fi comercializata, ofera carne din belsug pe piata interna. (Din cate stiu eu, nu mulgeau oile, pentru lapte/brinza; doar carne si lina.) In fata acestei situatii, exportul de lina spre Belgia inceteaza si Anglia devine prelucrator de lina. Este inceputul industrializarii Angliei. Desigur, deocamdata se lucreaza cu mijloacele tehnice medievale si cu metodele medievale (se da lina la tors lucratoarelor la domiciliu). Dar Anglia incepe sa devina mare prelucratoare de lina.
      In acelasi timp. apar mari orase in Europa Occindentala, care au nevoie de grine. Cum transportul intern era foarte scump, se importa pe calea marii griu din Est. Prusia, Austria, Polonia, Rusia, Tarile Romane, Egipt. Cum Tarile Romane si Egiptul vor deveni anexe ale Imperiului Otoman, griul de aici va penetra pe pietele occidetale ca „griu turcesc”.
      Lucrurile se complica, pentru ca in Anglia apare noua nobilime si marea burghezie.
      Cum?
      Englezii aveau o lege de mostenire specifica. Primul nascut de sex masculin lua toata mosia. Tot. Ceilalti copii ramineau saraci. De obicei, erau intretinuti de fratele mai mare. Dar… nu intotdeauna. In aceste conditii, nobilii si marii burghezi incep sa-si doteze fetele cu bani pentru maritis. Baietii mai mici sunt trimisi in armata, flota sau preotie. Ades, li se dadea o suma de bani frumusica, cu care intrau in afaceri. Sau se insoara cu fete de negustori, ce au bani multi. Un schimb avantajos pentru ambele parti. Fata si familia ei este innobilata, nobilul capata bani. Dar banii astia nu sunt investiti in pamint. Pamintul este al lorzilor si nu vind. Regele le da si averile minastiresti, devenind capul bisericii „anglicane”. Deci banii se investesc in fabrici de bere, santiere navale, corabii, comert, prelucrarea linii, prelucrarea fierului si turnatorii de bronz(pentru tunuri) etc.
      Deci?
      Ce impact a avut schimbarea climei, ce impact a avut Henric al VIII-lea (si lipsa lui de mostenitori masculini) si ce impact a avut legea fundamentala a mostenirilor din UK, la aparitia epocii moderne? Sau sistemul medieval, care impunea taxe de tranzit pe fiecare domeniu si fiecare pod? (In acest mod, un quintal de griu din sudul Frantei ajuns la Paris, era mai scump decat o cantitate asemanatoare venita din Est, pe calea marii.)
      Sunt sigur ca am uitat cate ceva. Sunteti invitatii mei sa continuati analiza.
      Analizele de epoci si chimbari ale cutumelor si situatiei economice trebuie sa fie complexe si sa ia in discutie toate evenimentele. Nu doar unele.
      Si interconditionarile reciproce. (Vezi „refeudalizarea” estului -Austria, Prusia, Polonia, noi etc.-. „Legatura lui Mihai” si rolul ei, robia „tiganilor” -asa erau denumiti in documentele epocii- in Est. Etc.)
      Si sa nu uitam ca din sec. XVI, Europa cunoaste infiltrarea plantelor agricole din Americi. Lucru care schimba relieful agricol. Si aveau nevoie de caldura, culturile respective…
      Lucruri multe si complicate. Nu puitem neglija nimic in analize.
      Repet, sunteti invitatii mei sa continuati, sa vedem daca mini era glaciara a avut un impact catastrofal… sau nu, asupra istoriei europene.

      • Da, in Evul Mediu avem o „mini era glaciara”. Negata de „progresisti”, pentru ca asta dovedeste ca Terra are schimbari de clima indiferent de activitatea antropica.
        Lucruri multe si complicate. Nu puitem neglija nimic in analize.

        Dacă lucrurile sunt multe și complicate – afirmație cu care sunt de acord – îmi pare că o expediați prea ușor, prea convenabil, pe prima. Fără a apela la prolixitate, vă propun o categorisire ceva mai nuanțate. Dpdv climatic, oamenii nu se împart în progresiști și non-progresiști, ci în fericiți, îngrijorați și negationiști (sau denieri) climatici. (Conform primei afirmații, „progresistii” dumneavoastră s-ar înscrie în ultima categorie.)
        Fericiții sunt cei care nu sunt interesați de subiect, considerându-l fie minor, fie imposibil de influențat, fie pierdere de timp.
        Îngrijorații sunt cei ce cred în schimbările climatice, dar și acestia se împart la rândul lor in două subcategorii: îngrijorații climatici și cei economici, după importanța pe care o acordă fiecare fenomenelor actuale pe termen lung sau scurt.
        Ultimii sunt cei ce resping schimbările climatice, considerându-le cel mult accidente exclusiv din cauze naturale.

        Cei care cred că factorul antropic ar putea avea efect asupra climei nu neagă perioadele cu climă variabilă. Dimpotrivă, tocmai mica glaciațiune din emisfera nordică e folosită adesea drept indiciu, întrucât era respectivă s-a încheiat după industrializare. Există chiar o teorie că revoluția industrială industrială a pus capăt micii ere glaciare, altfel chiar și acum ne-am fi aflat într-un proces de răcire a vremii. Se consideră intuitiv că omenirea e prea slabă în fața naturii, care oricum „câștigă” întotdeauna.
        Înclin și eu (progresist și îngrijoratclimatic, admit) să cred astfel, dar o oarecare influență antropică asupra climei nu o pot exclude. Faptul că, până de curând activitățile umane nu au influențat clima, care s-a modificat exclusiv din cauze naturale, nu le exclude drept cauze pentru modificarile viitoare. Cel puțin nu până la dovezi concludente că influența asta nu există sau se resimte in alt mod. Tocmai pentru că lucrurile sunt complicate și nu trebuie ignorat nimic, după cum susțineți și dumneavoastră.
        Gândiți-vă cum s-a format atmosfera! Procariotele au emis oxigen timp de milioane de ani și așa avem azi 21%. N-om fi noi așa de mulți precum cianobacteriile și nu existăm de milioane de ani, dar câteva sutimi de procent am arătat că deja putem schimba în concentrațiile din atmosferă și hidrosferă. Și e greu de crezut că o modificare cu 45% a unei componente din acest amestec fizic nu ar avea efecte asupra climei. Dar rămân deschis oricui poate să dovedească contrariul.

        • Gândiți-vă cum s-a format atmosfera!

          Chiar ca ar trebui sa ne gindim, ar trebui sa ne mai gindim si citi virusi sunt in lume, si bacterii. La mine chiar si corcodusul, recunoscut drept f rezistent s-a umplut de boli. Si mai trebuie s ane gindim si cum s-a format pamintu, cica in ruma cu milioane era extrem de fierbinte. Si continentele, cum se misca ele, pai daca se ciocnesc! Dar meteoritii care tot lovesc pamintul.
          Ehei, la cite nu trebuie sa ne mai gindim, si nu-i suficient sa ne gindim, trebuie sa luam si masuri, masuri drastice.
          Categoric, oamenii distrug tot, trebuie extirpati!

          • La un alt comentariu al meu am scris deja că nu mă deranjează complexitatea și pot ține cont de orice mărime. Tu, exagerând voit, pare că vrei mai multă simplificare si ignorarea mai multor termeni, în timp ce somnul rațiunii sugerează că limita pentru simplificare este deja prea joasă. Cum în ceea ce privește presupunerile despre o așa-numită „regularizare a populației” păreți a fi de aceeași parte, poate că e bine să vă puneți voi întâi de acord, iar apoi mai discutăm.

        • „ Dpdv climatic, oamenii nu se împart în progresiști și non-progresiști, ci în fericiți, îngrijorați și negationiști (sau denieri) climatici“.
          Sunteți exemplul clasic de contorsionist lingvistic, domnule Hantzy!
          Denieri? Negaționiști? Dar sceptici de ce nu vă place?
          Vă recomand cu căldură lectura articolelor domnului Crânganu pe aceasta temă, cuvinte vampir(denieri)!
          https://www.contributors.ro/newspeak-noi-cuvinte-vampir-si-anul-2050/

          https://www.contributors.ro/gimnastica-lingvistica-noi-cuvinte-vampir-chatgpt-si-schimbarea-climei/
          Desigur, pentru creșterea IQ-ului dumneavoastră climatic ați putea lectura toate articolele domnului profesor!

          • Scepticii sunt cei care au îndoieli, care își pun întrebări și caută răspunsuri. Negaționiștii climatici au deja răspunsurile. Sunt cei care spun că făceau plajă de Crăciun cu ani in urmă, că uneori apa îngheață iarna chiar și in Italia si că o dată a nins în Bangladesh.

            Mi-ați recomandat si altă dată articolele. Apreciez consecventa, ca urmare rămân consecvent.

      • Domnule Mongol,
        „mini era glaciara” are un nume consacrat – Little Ice Age (LIA), cu traducerea in romana – Mica Era Glaciara.
        De acord, ar fi absolut necesar sa existe un dialog pe astfel de teme. Cu zeci si sute de studii si sinteze puse intr-un limbaj accesibil pentru publicul larg. Pentru ca avem de umplut un gol. Analizele mai inchegate pe astfel de teme se refera mai ales la Europa de Vest. Europa de Est nu este la fel de bine fixata in context. Eu ca cititor pot sesiza acest lucru.
        Dumneavoastra ca istoric si filozof – va rog, scrierti cat mai mult. Stilul si formarea dumneavoastra va plaseaza in zona inventarierii evenimentelor si personalitatilor? Foarte bine. Inca o suta de astfel de interventii. Altii au o perspectiva mai detasata, simt mai bine tendintele generale sacrificand detaliile uneori contradictorii? Iar e bine, alta suta de interventii din cealalata perspectiva. Doar asa se poate construi un context obiectiv, incat sa se treaca cu discutia la nivelul urmator.
        Personal rezonez cu ideea ca omul este parte a ecosistemului acestei planete, iar evolutia sa la scara de individ, grup sau societate nu poate fi ganditat in afara acestui cadru. Tot din Nature’s Mutiny, de data aceasta de la epilog – in engleza, ca sa nu ii modific stangaci vreun sens: „like bees, mosses, songbirds, wood lice, and corals, human populations are part of the ecosystem and must adapt to local conditions. The only difference between us and other animals is that Homo Sapiens has a stronger ability to accelerate evolution, not only by relying on genetic adaptation but also by manipulating ideas and transforming cultural practices. Human nature may not change, but human behavior can and does: Within a few generations, we can learn to act differently, to survive in new surroundings, to plan and make strategies for a future we can anticipate and try to comprehend”
        O felie din contextul actualului:
        – avem o noua carte, neobisnuita pentru spatiul nostru, despre politica BOR in ultimii o suta de ani. Este scrisa de un istoric din Viena. O carte care e contestata in numele a ce? Ca autorul nu e de aici sa scrie, ca nu stie, adica el nu a mancat salam cu soia, sa fie clar. Asa ca nu are de ce sa faca o sinteza din ceea ce exista in spatiul public. Suntem de altfel asi in campanii de defaimare, imediat ce o persoana iese din tipar. Dupa mine insa, problema e ca astfel de carti sunt inca singulare, cand ar trebui sa fie multe altele, la fel de bine documentate.
        – Schimbari climatice, perioada de tranzitie climatica – avem dovezi stiintifice cat carul, urla la noi evidentele, atat pe hartie cat si in realitate, cu pozitii publice si politice de la cele mai inalt niveluri – da, e grav ce se intampla. Dar noi preferam miopia. Si preferam sa discutam despre ceea ce nu mai e relevant. Faza de adunat date, de inteles tendintele si de facut proiectiile s-a incheiat. Si punct. Inclusiv cu participarea specialistilor romani si a datelor colectate de pe acest teritoriu. Nu prea mai e de discutat aici. Poate marginal. Ca in discutia daca americanii au ajuns sau nu pe Luna. Adica irelevant.
        – a aparut IA. Care evolueaza intr-un ritm mult mai rapid decat noi, fiinte organice, cu un ritm de evolutie impus de ritmul vietii. Adica noi trebuie sa si dormim, avem un ritm propriu de adaptare la schimbari – a mintii, a corpului, a grupului, a institutiilor pe care le-am inventat dupa capacitatile noastre fizice si mentale. in timp ce IA nu doarme niciodata. Lucreaza la o viteza pe care noi nici macar nu o putem vizualiza cu ochii mintii. Are o baza de date mai mai decat orice biblioteca infiintata si intretinuta de om vreodata. Asa ca apare intrebarea absolut fireasca – de fapt la ce riscuri existentiale ne expunem? Ce facem cu aceasta inventie. O controlam sau ne va controla?

        Numai cu aceste repere in minte, si tot ar fi o groaza de discutat. Pentru ca e nevoie ca toate aceste idei sa se cearna. Cum altfel sa construim proiectiile de viitor? Asta daca vrem sa evitam o fundatura a istoriei.

  3. Ce s-ar fi intimplat daca nasul Cleopatrei era olecuta mai mic este vesnica noastra dorinta de a sti sau macar de a interpretata Istoria .Cum Istoria este scrisa mai mereu de catre invingatori nu putem decit sa navigam , in functie de cunosterea fiecaruia si sa incercam in a ne inchipui ce si cum .Cum pina si Nostradamus s-a inselat de atitea ori in predictiile sale si cum nici macar Mafalda nu ne puten numi ,nu avem altceva mai bun de facut decit sa ne intoarcem la oile noastre .Oare cine poate previziona sfirsitul razboiului din Ucraina ?

  4. Prima lectie la facultate, pe vremea mea (Istorie-Filozofie) a fost sa nu analizam niciodata afirmatiile unora sau altora ce ar fi fost daca…. sau daca nu. Sau sa facem noi speculatii de acest tip.
    Se analizeaza conditiile si evenimentele, personalitatile si rezultatul. Restul e s.f.
    Un loc aparte in discutiile astea il are tema : rolul personalitatilor in istorie. O tema tratata pe larg, la care nimeni nu poate raspunde foarte clar. Sunt personalitati care au impins evenimentele, personalitati care au stopat evenimente… dar cel mai adesea, observam ca personalitatile de marca s-au lasat conduse de curentul de forta al eocii lor. Si in spatele lor e un adevarat stat major de indivizi specializati, care i-au ajutat. Plus evenimentele generale ale Terrei si economiei.
    Daca vreti, se poate raspunde punctual la toate afirmatiile. Dar e pierdere de timp. Pentyru ca indivizii urmaresac o tema, doua, cand fenomenul este mult mai complex.
    O sa incerc sa va dau un exemplu, cu un raspuns la cea care semneaza „sanda”. Nitel mai sus.

  5. Daca si cu parca… Sunt amuzante aceste istorii contrafactuale si se vand bine, sunt interesnte, dar au valoare redusa de adevar. Adica e practic imposibil pt un istoric de acum sa ia in calcul TOATE aspectele unei epoci, toate personalitatile si interconexiunile cu gandirea, economia, politica acelor vremuri. Ce rezulta e un tablou incomplet, care putea sau nu sa se petreaca in realitate, daca scoatem un anumit eveniment din ecuatie. E asemanator cu „efectul fluture” din teoria haosului. O mica schimbare produce in timp efecte devastatoare. Personal cred ca Gorbaciov de exp a avut un mare rol; fara el probabil comunismul ar mai fi durat, desi fiind un sistem putred si neviabil, ar fi sucombat mai devreme sau mai tarziu. Dar nu se stie ce s-ar fi intamplat intre timp… Anumite evenimente sunt izolate si nu au un mare rol fiindca celelalte parti ale sistemului nu permit, iar altele aparent inofensive, pot avea un rol mai mare. De exp Anglia nu ar fi putut sta deoparte in WW1, fiindca politica Angliei de secole era sa divida puterile continentale si sa previna aparitia vreunui hegemon in Europa. Asa a facut impotriva Frantei lui Napoleon, apoi cu Germania, apoi cu Rusia sovietica. Cum Germania + Austria erau relativ mai puternice decat Franta + Rusia, ar fi fost posibil ca Germania sa castige WW1. Daca insa englezii, si apoi americanii, au intrat in razboi, atunci nemtii au pierdut.

  6. Germania si aliatii ei pierd cel de al doilea razboi mondial .Implicarea SUA in razboi si ajutoarele oferite Rusiei impreuna cu implicarea Angliei au facut posibila invingerea Wehrmachtului .Imensa eroare militara atribuita lui Hitler ce a adus impreuna Rusia si SUA si finalul prin care Germania este impartita este cauza a ceea ce acum se intimpla .De data asta , asa cum cineva ne spunea cindva ,Germania si UE isi fidelizeaza SUA si implicit si Anglia .Concluziile le trageti singuri .

  7. Istoria contrafactuală nu e istorie, dar seduce cititorul prin conținutul flamboaiant de ipoteze care mai de care fanteziste și învelite în poleiala amăgitoare a verosimilului. De aceea se și vând mai bine decât cărțile de istorie autentică. În istoria contrafactuală poți sugera orice variantă, poți avansa orice aiureală fără pericolul de a fi sancționat pentru că, nu-i așa, tocmai asta e premisa: pseudoștiință asumată zglobiu, cu zâmbetul pe buze. Și cu scopul (scuzabil, desigur) de a vinde tiraje cât mai generoase.

  8. Ce ar fi daca am vedea totul intors la 360 de grade ? Ce ar fi daca am intelege cum grevele aparute peste noapte in Romania fac parte doar din nevoia de crestere a salariilor din tara care sunt mai mici decit cele din media europeana ? Atentie vorbim de salarii si pensii nu de venituri .Ce ar fi daca am intelege nevoia politicului de a tine lumea ocupata ?Este oare o realitate ceea ne spune cum din acest motiv putem vedea lungirea duratei grevelor si aparitia altora ? Tot atit de evident este si cum aceste greve nu au sustinere in societate ? Stim oare cum mai toata suflarea intelege adevarul raportat la veniturile acestor categorii de bugetari ?Daca da !Iaca avem o alta imagine a momentului .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro