Prognozele recente ale Comisiei Europene indică practic stagnarea economiei României în 2026, cu o creștere estimată de doar 0,1%, în condițiile unei inflații ridicate și ale consolidării fiscale. Ultimele date statistice puse la dispoziția noastră de INSSE privind PIB-ul și informațiile privind rata inflației indică un fapt care era deja evident. În România este criză economică, este aparent și recesiune. Chiar dacă statisticile nu ne-ar spune asta, în cea mai mare parte a țării se vede criza prin concedieri, reduceri de salarii, de premii, de sporuri, în benzinării, in ce putem pune în coș din salar față de ce puteam pune în coș anul trecut sau acum doi ani. Economia poate discuta încă despre definiții tehnice. Oamenii discută deja despre supraviețuire economică.
Criza din 2026. Cauze
Întâi trebuie să lămurim ce criză avem, ce cauze are, și apoi avem o șansă să rezolvăm criza sau, eventual, să nu împiedecăm economia să iasă singură din criză.
Crizele nu sunt cauzate de un singur fenomen, ci de o acumulare de fenomene pe o perioadă relativ lungă de timp. Curbele economiei cresc treptat și se prăbușesc scurt. Dacă dezvoltarea este de regulă cuprinsă în intervale de 4-8 ani, crizele au durate mult mai scurte cu o cădere mult mai abruptă decât a fost creșterea. Acest fenomen recurent în datele statistice este cauzat de modul în care funcționează piețele, și de mecanismele psihologice care modelează comportamentul uman.
Principala cauză a crizei vehiculată în discursuri, postări pe diverse platforme este deficitul bugetar excesiv. Deficitul bugetar excesiv este o problemă pentru că nu este o soluție la criză în modul cum au crezut unii.
Dacă examinăm evoluția PIB după revenirea din criza COVID observăm o plafonare a creșterii economice concomitent cu o creștere permanentă a deficitului bugetar. Creșterea economică după COVID a fost mereu stimulata de deficite bugetare ridicate. După 2022 observăm o plafonare a creșterii economice în condițiile unui deficit bugetar ridicat și apoi o scădere în ciuda creșterii deficitului.
Din punctul meu de vedere deficitul bugetar ca instrument de politică economică are efect pozitiv temporar, dar acest efect suferă de randament descrescător pe măsură ce deficitul se perpetuează și crește. Deficitul a mascat, amânat și compensat temporar dezechilibre structurale, dar cu eficiență descrescătoare. Putem spune că deficitul generează dependență și rezistență a organismului economiei în timp.
Trebuie spus că nu orice deficit are efect de stimulare economică și nu oricât timp. Desfăcut în elemente componente, fiecare procent de deficit înseamnă cheltuieli concrete cu personal, cu bunuri și servicii, sau investiții. Aici abordarea macro dă greș, pentru că face o medie forțată între elemente de cheltuieli cu mecanisme de redistribuire diferite și un impact diferit asupra economiei. Propagandistic se vehiculează cifre de personal, cifre legate de cheltuieli sau investiții cu prezumții hazardate legate de eficiența reducerii unora și majorării altora. Spun hazardate pentru că lipsesc calculele pentru fundamentarea corectă a deciziilor, sau, dacă există, transparența lor lipsește
Privind economia ca pe un sistem și considerând deficitul ca element de stimulare se constată doar că eficiența stimulării scade din 2021 și scade și mai mult în 2024-2025. Nu pot spune dacă valoarea sau structura deficitului sunt relevante, dar pot spune că efectele empirice sunt slabe sau negative.
În condițiile unei inflații ridicate și ale unor dezechilibre structurale persistente, creșterea deficitului bugetar începe să semene cu accelerarea unei mașini aflate deja în derapaj pe gheață: motorul se turează mai puternic, consumul crește, dar tracțiunea economică reală devine tot mai redusă, iar riscul pierderii controlului crește. În aceste condiții, majorarea deficitului bugetar nu mai funcționează ca un mecanism eficient de relansare economică, ci riscă să amplifice dezechilibrele existente.
Mai mult, în actualele condiții structurale, inclusiv fluxurile masive de capital pot accentua temporar aceste dezechilibre, deoarece economia nu mai are suficientă capacitate internă de a transforma eficient resursele financiare suplimentare în productivitate, competitivitate și creștere economică sustenabilă. Problema nu este existența fondurilor europene, ci capacitatea economiei de a transforma eficient aceste resurse în competitivitate internă.
Deci, ce cauze are în final această criză?
Eu consider ca elemente fundamentale ale crizei în primul rând energia, în al doilea rând resursele umane și în al treilea rand costul capitalului.
Energia este prea scumpă în România atât pentru consumatori, cât și pentru industrie. Nu mă refer aici la comparații cu alte piețe din UE, ci la ceva intern și profund legat de faza specifică de dezvoltare în care ne aflăm.
Profiturile din energie și, spun gurile rele, chiar supraprofiturile au devenit o frână de competitivitate pentru aproape toate sectoarele economiei, reducând inclusiv presiunea pentru eficientizare în anumite zone ale sectorului.
Consumul privat de energie este pe termen scurt și mediu puternic inelastic. Asta înseamnă că scumpirile din energie au consumat treptat puterea de cumpărare din restul economiei, afectând negativ marjele companiilor, recuperarea investițiilor, atractivitatea noilor investiții și capacitatea de angajare.
Șocul energetic pare să fie una dintre principalele cauze atât ale inflației persistente, cât și ale scăderii eficienței deficitului bugetar ca mecanism de stimul economic.
Forța de muncă, resursele umane, sunt alt punct slab. Ani de zile Romania a exportat forță de muncă din păturile potențial cele mai productive. Exportul de forță de muncă este o investiție în educație care nu se mai recuperează, o pierdere de PIB potențial, și, în cele din urmă o frână masivă pentru dezvoltare. Sumele primite din ceea ce trimit acasă românii sunt destul de importante, dar sunt un mizilic față de ceea ce ar fi putut produce românii aici dacă mediul le era favorabil.
Probabil o rată a șomajului mică pare un indicator bun, dar dacă ascunde emigrație, e o problemă structurală foarte serioasă, probabil ireversibilă pe termen scurt și mediu.
Din păcate investițiile în piața financiară au prea puțin efect asupra unei probleme fundamentale a economiei României, deficitul comercial. Chiar dacă fluxurile financiare de la UE si investițiile de capital pot echilibra contul curent, problema fundamentală rămâne, și pe termen lung este o vulnerabilitate perpetuă.
La un nivel fundamental, un cost al capitalului de 8-10% este destul de mare pentru o economie care crește cu valori sub 2-3%. Atunci când statul iese pe piața financiară să concureze pentru economiile populației, practic consumă și capitalul care ar fi trebuit să finanțeze investițiile realmente productive, cele private. Dacă băncile finanțează statul în loc să finanțeze investițiile private, în final și băncile devin un mecanism de extragere din veniturile fiscale. Dacă finanțarea statului devine preponderentă, practic, sistemul economic se fragilizează. Ca să fie mai clar, capitalul împrumutat de stat extrage exact sumele care ar fi putut capitaliza creșterea bazei de fiscalizare. În context, majorarea TVA agravează situația pentru că implicit diminuează marja comercianților și acumularea de capital productiv. Avem așadar un efect de forfecare generat de lipsă de capital (capital scump) și diminuarea consumului global (Prin TVA).
Ca să fiu mai clar, scumpirea energiei, emigrația acumulată și costul capitalului au funcționat ca trei constrângeri care au blocat creșterea economică pe care ar fi trebuit să o faciliteze deficitul bugetar. Cu energie scumpă, forță de muncă insuficientă și capital scump, investițiile private productive au fost inhibate. Evident această inhibare nu este singulară, nu putem face abstracție de alte condiții de mediu nefavorabile, dar energia, forța de muncă și costul capitalului sunt factorii cheie pentru mediul investițional.
România este în faza în care trebuie să tranziționeze de la modelul ”forță de muncă ieftină” la nivelul superior. Tranziția este o fază de vulnerabilitate.
Mecanismul crizei
Economia este o mare rețea în care oamenii, companiile si instituțiile sunt noduri. Fluxurile de schimb generate de tranzacții între noduri sunt ceea ce măsurăm prin PIB. Cele trei constrângeri despre care vorbeam nu acționează separat, ci prin slăbirea progresivă a rețelei economice
Un șoc de prețuri în sectorul energetic modifică fluxurile de numerar deoarece pentru aceeași cantitate de energie circulă mai mult numerar, în condițiile unui consum puternic inelastic.
Potențialul rețelei este la un nivel fundamental dependent de numărul și calitatea nodurilor de bază, oamenii, și de funcționalitatea agregărilor de noduri fundamentale (companii, organizații, instituții). Emigrația persistentă reduce numărul de noduri capabile de contra-prestație pentru fluxurile de numerar. Dincolo de prețul muncii, reducerea numărului de noduri fundamentale productive reduce potențialul de combinații de noduri productive agregate (companii).
Băncile, firmele din energie și statul sunt noduri agregate centrale ale rețelei. Ele pot rămâne stabile mai mult timp, dar pe măsură ce nodurile periferice (oameni și IMM) slăbesc și dispar, este inevitabil ca declinul să se propage spre interior. Acest model se potrivește cu modul în care se simte diferențiat criza, pornind de la oamenii izolați din zone izolate (periferia extremă) spre oameni din comune, orașe mai mici și implicit companii mici, periferice, și apoi spre miezul rețelei.
O fotografie a rețelei actuale arată profituri mari în zonele cu consum inelastic (energie, bănci) și profituri în scădere dramatică și declin în zonele cu consum elastic și periferice din punct de vedere al rețelei.
În context, politicile prudențiale, și implicit creșterea profiturilor băncilor, presupun evitarea conexiunilor cu nodurile problematice și concentrarea pe nodurile aparent solide. Aparent sistemul bancar arată bine, are indicatori buni, profitabilitate bună. În substrat sistemul se fragilizează treptat pe măsură ce dispar noduri și legături.
Oamenii, nodurile fundamentale ale rețelei sunt slăbiți prin mai multe canale. Calitatea vieții unui om din perspectiva rețelei este dată de numărul de fluxuri și conexiuni pe de o parte și cantitatea de resurse de care dispune. Criza consumă resursele prin dobânzi sub inflație la depozite, prețuri crescute și slăbirea sau dispariția relațiilor de schimb bani contra muncă. Atunci când se consumă rezervele de resurse, încetul cu încetul se rup relații de schimb și rămân doar relații fundamentale, și, la un moment dat, omul părăsește rețeaua (emigrație sau prosum extrem).
Ceea ce trebuie să se înțeleagă este că nodurile centrale nu sunt iertate de criză. Dacă se prelungește și se acutizează apare fenomenul de selecție a nodurilor centrale. Atunci asistăm la falimente de bănci, firme mari, desființări de instituții.
Pe măsură ce legăturile dintre noduri devin mai slabe și mai puține crește entropia socială și apare riscul de dezagregare în cascadă.
Fereastra 2027 mai este deschisă?
Așa cum spuneam într-un articol precedent, începând cu 2027 este posibil să existe o fereastră de oportunitate pentru schimbarea modelului economic în România generată de dispariția treptată a unor constrângeri care au frânat de mult timp dezvoltarea economică.
Datele economice din ultimele doua trimestre nu schimbă fundamentul evoluțiilor de după 2027. Singurul factor major de risc este în continuare instabilitatea politică și mai ales inconsecvența în echilibrarea bugetului.
Se tot vorbește de finanțarea datoriei de stat, dar, pentru economie, problema fundamentală este finanțarea dezvoltării în sectorul privat. Această finanțare este dependentă de riscul de țară. Numărul și varietatea investițiilor private este strict dependentă de dobânzi care sunt influențate global de ratingul de țară. Aici intervine de fapt esența influenței negative a deficitului bugetar excesiv.
Pe de altă parte, trebuie schimbată fundamental atitudinea în relațiile cu fondurile publice. De la ”austeritate”, fenomen limitat temporar și decuplat de sustenabilitatea activităților economice, trebuie să schimbăm atitudinea spre ”disciplină financiară strictă”. Acolo unde austeritatea este un plasture, disciplina financiară este un tratament.
Disciplina financiară impune adoptarea cu rigurozitate și scrupulozitate a bugetului pe 2027 în termenul și graficul prevăzut de Legea Finanțelor Publice. Va fi perfect? Evident nu, dar va reflecta autodisciplină. Disciplina financiară presupune și recepționarea cu scrupulozitate a prestațiilor operatorilor privați și decontarea lor la termenele și în condițiile contractuale.
Mesajul ”disciplină” introdus treptat și întărit prin optimizări legislative, trebuie să devină parte din ADN-ul statului. Aici nu vorbim de tăieri discreționare, nu vorbim de reguli arbitrare, nu vorbim de răfuieli și alte pierderi de vreme administrative. Plan, Buget, Execuție, Rezultate, Evaluare conform Planului… Fundamental este un fenomen de reducere a entropiei absolut necesar stabilității sistemice.
Fereastra 2027 are o condiționalitate importantă, ratingul de țară trebuie să fie menținut și îmbunătățit. Vreau nu vreau trebuie să menționez că cel mai important factor de risc pentru rating este instabilitatea politică. Pe de altă parte nu orice aspect al instabilității politice este relevant, ci, acele aspecte care pun în discuție sustenabilitatea serviciului datoriei publice. Prin urmare, pot fi mai multe, dar nu oricâte guverne, mai multe, dar nu oricâte combinații politice, dacă există un set de reguli care sunt acceptate de tot spectrul politic și care satisfac criteriile de stabilitate bugetară ale finanțatorilor externi. Peste un anumit punct de instabilitate, nu prea clar, agențiile reduc ratingul.
O degradare de rating nu este definitivă, dar, dacă ratingul României ajunge la junk, vor trebui minim 2-3 ani pentru recuperarea ratingului. Asta ar însemna că Fereastra 2027 se amână și devine, poate, fereastra 2030, sau poate nu va mai fi nici o fereastră.
Ce este de făcut?
Criza actuală economică am vrea să fie un șoc relativ scurt, urmat de o revenire (formă de V). În condițiile unei guvernări decente, probabil din 2027 ar trebui să avem o revenire. Putem avea însă și un scenariu asemănător celui din 2010 (formă de U sau W) adică un platou cu fluctuații în zona de jos, până la schimbarea condițiilor și revenirea la dezvoltare.
La nivel de politici economice trebuie înțeles că ceea ce funcționează ca mesaj electoral este o versiune simplistă, reducționistă a realității. Probabil se poate merge pe linia de disciplină bugetară strictă concomitent cu o politică de reducere a personalului în limita ieșirilor prin pensionare, pentru a reduce treptat presiunea salarială asupra bugetului. Media de vârstă în sectorul public este destul de ridicată. Nu am găsit date statistice recente, dar, cel puțin ca prezenta vizibilă tineretul nu este deloc vizibil in instituțiile publice (ultimele date din 2018 indicau 47% din segmentul 50+, 37% din segmentul 40-50).
Avem o criză plasată contextual după o lungă perioadă în care deficitul a fost stimulent pentru economie, este clar că nu se poate rezolva prin deficit. Avem o inflație ridicată, deci influxul de bani mai degrabă agravează situația decât o rezolvă.
Pentru mine este clar că statul trebuie să accentueze disciplina financiară și administrativă și să țintească spre o îmbunătățire a ratingului. Investițiile trebuie prioritizate spre proiectele care au efecte clare economice. Dacă este să împrumute bani, statul trebuie să se împrumute extern pentru a nu intra în competiție cu investitorii privați pentru capitaluri. Evident finanțările europene și creditele preferențiale trebuie să fie prima prioritate. Trebuie obligatoriu schimbat mesajul de la austeritate la disciplină. Și disciplina trebuie demonstrată foarte sus pentru a putea fi aplicată jos.
Dar, cu toate acestea soluția este din păcate politică, și presupune un guvern stabil.. Nu văd deocamdată decât poziții rigide, fără compromisuri, probabil eficiente electoral dar catastrofale administrativ. În structura actuală a parlamentului nu poate exista guvernare fără compromisuri incomode. Pe de altă parte, compromisul e dificil, jocul învinovățirii e ușor. E mai ușor de identificat vinovați decât de găsit soluții, mai ales că nu vorbim de vină în sens juridic, ci mediatic. Soluția este la partide, unde este și problema.
La nivel de firme trebuie înțeleasă foarte bine rețeaua necesară supraviețuirii și dezvoltării. Este recomandabilă o extindere a numărului de conexiuni, fie că vorbim în amonte (furnizori, finanțatori) fie că vorbim de aval (clienți). Trebuie căutate și cultivate relații noi în zone sau pe segmente de piață noi. Cea mai riscantă poziție actualmente este una de dependență critică de alte noduri.
Între timp, pentru oamenii de rând, prognoza nu e bună. Cel mai probabil prețurile vor rămâne mari și vor mai crește, Orice soluție de a scădea consumul de energie și combustibili e o investiție bună. Porniți de la premisa că energia nu se va ieftini curând. Încercați să vă imunizați, pentru că financiar un concediu medical e o catastrofă financiară. Nu strică să căutați rădăcinile de la țară și să încercați să cultivați ceva, orice. Dacă aveți posibilitatea evitați orice formă de împrumuturi dacă nu finanțează o reducere semnificativă de costuri. Dacă aveți economii, diversificați plasamentele. Mai presus de toate, în contextul tuturor greutăților, păstrați legăturile umane, conectați-vă, nu vă izolați.
f bun articol!
Dar, de cind ma stiu am trait in criza. Chiar in scoala elementara unde eram cu distanta primul pe scoala, tot nu era suficient.
Si mai tirziu in economia socialista nu indeplineam obiectivele stabilite.
Ajuns in Ge la o firma mica situatia era si mai dramatica, mai ales dupa ce patronul si-a cumparat un iaht pt care am elaborat proiectul de reparatie. Jahtul nefiind, desigur, in profilul firmei.
Mai grav a fost la un mare concern german, nu reuseam sa scoatem rata de profit de 10%.
Pe de alta parte Siemens a zis ceva de genul ca cel mai important lucru e sa existam.
E Romania in pericol sa se dizolve? Ce efecte are criza? Ma rog, unu sau altu stringe cureaua, ceea ce nu e rau la multimea obezilor. Altii chiar profita de asta.
Asa ca sa nu ne panicam, am scapat si de Covid, si de catastrofa climatica, am inteles ca s-a aminat, desigur vin rusii, da sunt de ai nostri…
Mulțumesc pentru apreciere.
”E Romania in pericol sa se dizolve? Ce efecte are criza? Ma rog, unu sau altu stringe cureaua, ceea ce nu e rau la multimea obezilor. Altii chiar profita de asta.”
Romania nu pleacă nicăieri. Nu se dizolvă, nu se scufunda.
Eu sper ca articolul meu este realist anti-panică.
”Propagandistic se vehiculează cifre de personal, cifre legate de cheltuieli sau investiții cu prezumții hazardate legate de eficiența reducerii unora și majorării altora. Spun hazardate pentru că lipsesc calculele pentru fundamentarea corectă a deciziilor, sau, dacă există, transparența lor lipsește”
Subscriu. Există cheltuieli publice absurde, doar pentru că sunt bani disponibili. Cel mai recent scandal de la Oradea e legat de subvenționarea Lufthansa pentru o cursă aeriană permanentă Oradea – München și subvenționarea LOT (compania de stat poloneză) pentru o cursă aeriană permanentă Oradea – Varșovia. Asta se întâmplă cu banii publici în Bihor, ei contribuie la profitul Lufthansa și la profitul LOT!
Asta nu e doar risipă de bani publici, e anti-economie, pentru că distorsionează piața. Ce-ar trebui să facă Satu-Mare sau Cluj, să-și cumpere și ele curse aeriene de la Lufthansa?
Tot de pe-acolo, mania de a construi șosele de centură a ajuns la nivelul la care centura Sântandrei merge chiar pe lângă centura Oradea (DN-1Y) dar le separă un gard. Nu se putea construi o singură șosea, fiecare UAT are centura lui. Chiar dacă centurile sunt lipite una de cealaltă, accesul între ele este imposibil.
Foarte bune exemple. Interesante. Oradea? foarte … surprinzator
F.C. Bihor Oradea este o echipă profesionistă de fotbal, aflată sub tutela Asociaţiei Club Sportiv Fotbalistic Oradea, asociaţie care îi are membrii pe Municipiul Oradea, Consiliul Judeţean Bihor şi Asociaţia pentru Promovarea Turismului din Oradea şi Regiune.
https://www.fcbihor.ro/despre_noi/club
darga Harald, nu stiu situatia LH la Oradea. Dar stiu ca daca Sibiul nu ar fi platit LH sa zboare la aeroportul lor la inceput, astazi nu ar fi fost atatea firme in zona. Inainte de a anula cursa de München anul asta, 80% de avion in timpul saptamanii era plin de pasageri in delegatii, jumatate din ei nemti, apoi francezi, spanioli, englezi si romani in sens invers… era comic, toti in „uniforma regulamentara” si cu laptopul in brate sau in geanta. Ideea era ca asta a fost startegia de a atrage investitori in zona. Fara aceasta subventie ar fi venit mai putini investitori in zona Sibiu si judetele limitrofe. Daca asta ar fi si startegia Oradei, nu ar fi asa grav, Evident, nu face sens o canibalizare cu Satu Mare, aici ar trebui sa lucreze impreuna
@Cristian – apreciez condescendența formulării ”darga Harald”, dar ”startegia de a atrage investitori in zona” nu mai funcționează, la fiscalitatea actuală din România. Poate să fie și gratis zborul până în România, nu va veni nimeni să plătească ”taxa pe stâlp” și alte inovații fiscale dâmbovițene. Câteva milioane de euro subvenții pentru Lufthansa sunt bani aruncați, într-un moment când toată lumea se vaită de austeritate.
În principiu, nu e treaba unui Consiliu Județean să-și asume riscuri comerciale, în locul unui operator de transport aerian. Nefiind profitabile, aeroporturile regionale pot fi subvenționate de Consiliile Județene, în măsura în care sunt deschise pentru orice operator. Dar a subvenționa un anumit operator aerian e mai mult decât incorect. Iar Comisia Europeană își dă binecuvântarea în aplauzele bugetarilor, deși ar fi prima care ar trebui să se opună. Așa a dat faliment Malev, când a trebui să restituie ajutoarele de stat primite incorect. Dar Lufthansa nu e Malev, nu va restitui nimic.
Dincolo de asta, Sibiu e unul dintre aeroporturile acelea faine (al doilea fiind Tg.Mureș) unde mercenarii lui Potra coborau din avioanele unei companii germane cu arme și bagaje, fără să-i controleze nimeni. Asta se întâmplă când instituțiile statului nu-și mai asumă rolul de arbitru, ele se fac preș în fața Germaniei. Care Germanie, de dragul Rusiei, a suprimat și producția românească de uraniu. Așa funcționează subvențiile în realitate, pe bază de slugărnicie.
d le Bolos, desi nu sint „economist” (ca sa maninci nu trebuie sa fi studiat mincatoria) va spun niste secrete. camatarii au aparut din cauze reale (resurse limitate) sau puturosenie si hotie. fluxurile astea de bani, irationale, definesc „sistemul” banksteresc actual : munceste, acumuleaza si n final iti luam (noi) caimacul. acum, stiti prea bine, pe vremea defunctului, ai mai prosti (nu i duceau capul la matematici) se orientau spre militie, justitie si ase. make sense?
Încă o criză pe care o petrecem împreună, domnule profesor! O criză provocată tot de felul în care populația cu drept de vot desconsideră major cel mai important scrutin, cel pentru Parlament. Sau de cum votează românii împotriva propriilor interese. Sigur, mai fac și alții greșeala asta din când în când, însă precizia cu care noi ratăm de fiecare dată e remarcabilă!
Votul emoțional este la moda in întreaga lume. Oamenii voteaza cum voteaza, poate ca cei care inteleg emotiile sunt cei care castiga. Ce fac cu puterea primita? Asta este intrebarea.
Votul emotional este caracteristic needucatilor .
Cred ca trebuie ingustata tinta.
Criza noastra e produsa de statul disfunctional pe care-l avem.
Nu uitati ca am avut o crestere maricica in ultimii ani, dar nu o dezvoltare. Si se baza 101% pe imprumuturi. Care au – si ele- o limita.
Asa ca……..
Cresterea pe credit este normala. Creditul risipit nu e normal.
Iata o crestere pe credit ,, normala ” ; PIB poate crește când cresc cheltuielile guvernamentale, inclusiv cele cu salariile . ( PIB poate crește chiar mai mult prin aceste cheltuieli dacă majorarea salariilor în sectorul bugetar se face pe deficit. Adică din bani împrumutați. ) . Traiasca wlg . Pe economistii care cocheteaza cu wlg ii trimit la marginea societatii sa isi cistige existenta cultivind cite un petic de pamint .
WLG are logica. Doar ca are limite contextuale. Nu e totuna sa fie deficit 2% si sa folosești WLG de 1-2% ca sa stimulezi economia, alta este sa ai deficit de 5% si sa crești la 9% . Poate fi un impuls bun, in contextul potrivit. Nu e acum contextul potrivit. Nu la ratingul nostru si implicit la dobânzile pe care le platim.
Din punctul meu de vedere wlg nu are logica economica . Poate politica , de sorginte socialista .
https://www.g4media.ro/semnal-de-avarie-in-economia-spaniei-modelul-bazat-pe-consum-si-turism-este-nesustenabil-fara-exporturi-solide-cresterea-sustenabila-este-dificila.html
„WLG are logica.”
„Logica” WLG este aceea a unui perpetuum mobile 😀
În orice economie există două tipuri de activități: unele reale, care generează bani și resurse, iar altele false, care consumă bani și resurse. Banii aceia consumați de activitățile false sunt luați din economia reală. Atât prin fiscalitate, cât și prin inflație, iar drept consecință, economia reală își reduce volumul. Exact ce se poate vedea în prezent în România.
Când directorul de la CFR are apartamente în Dubai (și nu e singurul bugetar de lux în situația asta) se demonstrează că WLG a impulsionat economia din Dubai, nu economia din România. În timpul ăsta, când în toată Europa este deficitară capacitatea căilor ferate, în România scade până și transportul feroviar de marfă. Pentru că veniturile conducerii CFR se bazează pe WLG, nu pe activitatea de transport real desfășurată de companie.
Eliminarea subventiei pentru serviciile publice de transport persoane pe calea ferata . Asta e primul pas ( esential ) spre liberalizare . Cine are bani va merge cu trenul cine nu merge cu altceva . Iar secaturile care conduc societatile de transport feroviar de persoane nu se vor mai imbuiba .
”am avut o crestere maricica in ultimii ani (…) Si se baza 101% pe imprumuturi.”
Nu e chiar așa. Diaspora a trimis în țară 60 mld euro în ultimii 10 ani și nu-i vrea înapoi. Dacă România ar fi guvernată de oameni sănătoși la cap, diaspora ar putea deschide oricând 100.000 de firme noi în țară, fără să vrea nimic la schimb. Însă nu la fiscalitatea actuală, când peste jumătate din bani s-ar duce pe taxe și impozite, înainte de a încasa primul euro din acele activități noi.
Dacă România preferă să plătească pensii speciale bugetarilor cu epoleți și să importe sri-lankezi, so be it.
Nu statul este disfunctional ci institutiile statului .
Dorința românilor de după ’89 a fost „Vrem o țară ca afară”. Și asta cât mai repede, deși „pe afară” le trebuiseră sute de ani ca să ajungă la nivelul de bunăstare actual( și asta în condiții favorabile ca de ex existența imperiilor, a politicilor de dominanță, etc). România era necapitalizata, fără experiență și cu o populație care voia dar nu știa cum să-și facă o „țară ca afară”. Adăugați factorul politic absolut anti-capitalist pe linia PCR-FSN-PSD( dar și celelalte forțe politice…) și veți constata că România a evoluat împleticit fără a fi convinsă că merge în direcția bună.
În disperare de cauză s-au aplicat politici economice greșite ca de exemplu forțarea consumului prin împrumuturi financiare enorme care de fapt „au zburat” în importuri deteriorând balanța comercială, deficitul de cont curent și crescând deficitul bugetar și datoria publică.
Acum ne aflăm într-o perioadă de crize suprapuse și în condiții internaționale periculoase. Furtuna perfectă la care trebuie adăugată instabilitatea politică/guvernamentală.
Ca părere, trecerea de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la o dezvoltare CALITATIVĂ este de fapt miza supremă a unor politici economice viitoare. Pentru asta este nevoie de capital, forță de muncă și politici economice favorabile investițiilor de capital( de stat și private). Ca părere, numai capitalul privat ne poate scoate din criza actuală. Dar totul va dura cel puțin 10 ani(asta în condiții de stabilitate internă și internațională…).
Furtuna perfecta la care trebuie adăugată instabilitatea politica/guvernamentala. Extrem de bine zis.Nu vom deveni niciodată aidoma „furnicilor” lumii. Concurenta pe cantitativ este pierduta de mult. Calitatea ramine singura alternativa. Nu ne mai putem fura singuri căciula.Este obligatoriu sa urmam exemplul tuturor prietenilor UE care își reconfigureaza economiile funcție de un interes general. Sa ii lăsăm pe ceilalți sa își spargă capetele. Descurajarea și decuplarea este soluția, ideala totul suprapus peste inițiativele economice de liber schimb.
„Eu consider ca elemente fundamentale ale crizei în primul rând energia, în al doilea rând resursele umane și în al treilea rand costul capitalului.”
Despre aceste cauze s-a vorbit si in articolul precedent, sunt cunoscute de toti si toata lumea, la nivelul discursului public/presa temele nu sunt dezvoltate si reluate spatiul finnd ocupat de speculatii politice pe diferite teme, acum criza guvernamentala si cine ar putea forma un guvern, Trump, Putin si Xi etc.etc.
Fara guvern si blocaj politic pe toate fronturile nimic nu functioneaza, de criza din Romania in primul politicul este raspunzator, criza peste care se suprapun altele incepand cu deindustrializarea la nivel european, razboi in Ucraina/Iran si o China tot mai agresiva pe plan economic.
In opinia mea un guvern se poate forma numai in urma unor alegeri anticipate, orice aranjamente politice fiind prelungirea agoniei in care ne aflam.
Sa decida alegatorul cine sa formeze un nou guvern, in mod normal si firesc AUR + PNL , conform sondajelor acestea fiind optiunile alegatorului.
Ar fi fatal ca in urma unor noi alegeri sa avem iar un un „guvern proeuropean” incropit de frica venirii la putere a AUR. Acum ar fi momentul oportun ca dansii intr-o coalitie de 2 partide sa arate ce pot.
Problema energetica trebuie rezolvata politic, baltim de multi ani, cu preturi necompetitive cu toate ca dispunem de toate resursele necesare productiei de energie ieftina.
Trebui sa ne gandim foarte bine daca ne aliniam planurilor fanteziste europe sau cautam un drum propriu.
Cu demografia este mult mai greu, aici e nevoie de mult timp, schimabri culturale mai ales in sensul sustinerii tinerilor care doresc o familie.
Reducerea drastica a personalului bugetar, tairea tuturor subventilor de tot felul etc. ne-ar da o gura de oxigen pe piata muncii.
Romania a fost depopulata de politicile europene extrem de liberale care in primul rand au umplut golurile tarilor aoccidentale cu forta de munca, de toate felurile, necalificat pana la inalt calificat.
Ducem lipsa de medici, ingineri dar si de meseriasi sau muncitori de tot felul, importul din alte culturi, un butoi cu pulbere.
Costul capitalului pt economie, legat direct de costul imprumuturilor guvernamentale, ratele dobanzilor pt imprumuri de stat fiind la pragul inferior al finatarii capitalului pt dezvoltare economica, cu alte cuvinte, cine vrea sa-si deschida o afacere plateste dobanzi foarte mari.
In acest amestec toxic intern apare slabiciunea industriei occidentale europene, deindustrializarea, cresterea somajului, pregatirile de razboi, o biocratie sufocanta, o competitie tot mai acerba si inegala cu China pe langa multe altele si colac peste pupuza, IA care va matura dupa unele estimari jumatate din forta de munca daca nu chiar si mai mult.
Isi pune cineva intrebari incotro dorim sa mergem si cum poate arata strategia, nu mai pot auzi cuvantul !! este folosit inflationar ! Romaniei ?
Datele sunt toate pe masa, nu exista ceva „neprevazut” care sa ne opreasca sa incepem sa ne miscam.
In ce directie ? catre o Europa in agonie, catre SUA pt care nu suntem decat pe plan militar interesanti sau incepem sa cautam oportunitati prin alte zone ale lumii.
O deschidere catre China ne va sufoca, balaurul chinez ne va inghite , pe nemestecate !
O zona foarte interesanta in care aveam expertiza, Orienetul Mijlociu, Orient in care acum sunt miscari extrem de majore, zona se configureaza din nou, agricultura romanesca putund livra de la apa, da apa de baut pana la hrana zilica.
Nu trebuie sa visam cai verzi pe pereti, sunt multe lucruri ” clasice” palpabile care ne pot oferi destule oportunitati numai ca nu sunt „la moda” precum arme, IA, fabrici de energie, de servere si altele.
Insa un lucru e cert, de hrana are nevoie atat omul cat si animalele domestice iar de aici se poate porni o poveste de succes.
Apropo, la anul incepem sa extragem gaz din Marea Neagra, incotro cu el ? Il exportam pt ca asa vor unii si altii sau il prelucram sub forma de ingrasaminte atat pt uz intern cat si export.
Am castiga enorm ! Unde sunt fostele combinate ? la fier vechi !!
Privite independent de restul lumii, instituțiile statului roman sunt, sa folosesc un eufemism, problematice. Privite in comparație însă, lucrurile nu stau chiar așa de rău.
Nu am intrat in analiza geostrategica, mai exact nu am publicat pe tema asta, dar ceea ce numesc eu ~Fereastra 2027~ este si un context geostrategic favorabil.
SI ajungem la ceea ce am zis in articolul precedent si in articolul curent, exista o condiționalitate ca Fereastra 2027 sa se manifeste, si presupune o guvernare care sa nu fie incompetenta si sa fie stabila. Nu cer mai mult.
Nu exista nici o ferearsta 2027 si cine s-o inchida ?
Daca scade ratingul, aveți dreptate. Daca nu scade, este posibil să fie.
1.MONGOLUL PUNE PUNCTUL PE i!
Criza se datorează statului disfuncțional pe care-l avem.In ,,traducere”, asta înseamnă că instituțiile sale sînt nefuncționale și neperformante și nu ,,produc dezvoltare” industrială de tip Vestic
Prețul mare sau mic la energie nu determină starea economică de criză, ci starea STRUCTURALĂ ECONOMICĂ ȘI GENERALĂ slabă aduce crize țărilor ca Romania, cu industrie manufacturieră din sec XIX din Anglia, de la începutul revoluției industriale!Dacă cu o tonă de petrol produci o tonă de aluminiu sau îngrașăminte contează prețul energiei.
Dacă cu o tonă de petrol produci 1000 de calculatoare, sau 10 mii de cipuri, nu mai contează prețul acesteia.Punct!
Concluzie – A.: Creșterea prețului energiei NU este o CAUZĂ a crizei Romaniei, ci o CONSECINȚĂ a subdezvoltării industriale, a rămănerii în zona industriei MANUFACTURIERE, cu valoare adăugată scăzută, incapabilă să suporte șocurile frecvente ale prețurilor produselor energetice de orice tip…
” a rămănerii în zona industriei MANUFACTURIERE, cu valoare adăugată scăzută, incapabilă să suporte șocurile frecvente ale prețurilor produselor energetice de orice tip…”
„knowledge itself is power” ne spune Sir Francis Bacon. Acest tip de „power” (ne-o demonstrează cei care s-au dezvoltat în ciuda lipsei resurselor) poate fi mai de folos decât cel ce vine – în cea mai mare parte – din mortăciunile subterane aparţinând unor vremuri imemoriabile.
Aşa că nu ne rămâne decât să-i căutăm şi să-i ascultăm pe cei cu adevărat înţelepţi, nu pe cei ce doar par înţelepţi!
Energia este fundamentala pentru industria moderna. Mai ales daca vrem sa devenim o economie performantă. \
Robotii si AI si metalele rare si orice tehnologie de vârf este consumatoare de energie, este un element de cost esențial.
Cind spuneti industria moderna va referiti la monedele virtuale ?!
Industria moderna înseamnă producție, automatizata, robotizata. Monedele virtuale nu sunt pe lista mea de preferințe strategice.
In sectorul de stat nu va doriti automatizare , robotizare , digitalizare , … ?! Poate chiar productie .
Ideea este ca activitățile productive sa fie lăsate cat mai mult in sectorul privat. Asta a fost si ideea privatizărilor din anii 90, fostele întreprinderi de stat au fost ”privatizate”. Pana in 1989 practic toata economia era de stat.
Deocamdată se pune problema înlocuirii bugetarilor cu AI in educație, sănătate, justiție, administrație, etc. Nu va fi mai ieftin, dar in mod cert nu vor mai fi salarii la stat.
„Dacă cu o tonă de petrol produci 1000 de calculatoare, sau 10 mii de cipuri, nu mai contează prețul acesteia.Punct!”
Exact așa se demonstrează ruptura totală de realitate: ”o tonă de petrol” consumă în fiecare lună fiecare angajat de la Intel doar cu mașina personală. La 85.000 de angajați, cât are Intel. Iar asta înainte de a începe să producă vreun cip.
Între timp, în România, 3 milioane de gospodării se încălzesc cu lemne, iar câteva sute de mii dintre acele gospodării sunt nevoite să și gătească la foc de lemne. În fiecare iarnă, în România, 3-4 milioane de camioane de lemn de foc se tranformă literalmente în fum, împreună cu toată munca aferentă la pădure. Asta chiar în timp ce ne dăm importanță pe forumuri cu ”proiecte de țară” demne de epoca lui Dej.
„Creșterea prețului energiei NU este o CAUZĂ a crizei Romaniei, ci o CONSECINȚĂ a subdezvoltării industriale”
În mod sigur. Câte milioane de vagoane de bușteni trebuie să exporte România, ca să cumpere o mașină de fabricat cip-uri de la ASML? Aduceți Intel și Nvidia în România și le puneți să plătească ”taxa pe stâlp” și să înregistreze în avans la ANAF fiecare deplasare a unui camion de aprovizionare? Sau care e planul? Pardon, care e ”proiectul de țară”? 😀
Criza vine din așteptările noatre deșarte. Va trece abia atunci când vom înțelege noua realitate economică, in care:
1. Uniunea Europeană este pe cale de dez-industrializare și sectoare întregi vor dispărea.
2. Piața energiei -in mod fals declarată ca „liberalizată”, in realitate controlată, dirijată și taxată masiv de state și UE- se va prăbuși pe măsură ce marii consumatori vor dispărea, asta din fericire pentru consumatorii mici și mijlocii care vor beneficia in câțiva ani de prețuri reduse datorită supraproducției și pentru că…
3. …dependența de fotovoltaicele și bateriile chinezești va crește până la punctul in care vor putea controla de la Beiing intreaga piață a energiei in Europa (cu ajutorul Moscovei și a Kazahstanului care vor controla prețul uraniului), iar acești jucători statali – ca să citez niște supremi analiști de date- vor avea tot interesul să-și vândă in continuu tehnologiile și materia primă (deci energia o vor ține accesibilă pentru sărăntocul european).
4. Industrial, Europa va deveni un apendice al axei sino-ruse, o entitate protejată condiționat. Toată manufactura europeană va fi ori pusă la pământ ori mutată ori folosită local de patronii chinezi.
deci criza energiei se va rezolva de la sine, prin scăderea abruptă a cererii.
5. Economia va deveni una de servicii, de la orașe-muzeu (gen Veneția, Paris, Barcelona) la orașe-bordel (gen București, Sofia, Berlin). Mare parte din populație va lucra in mega-entități destinate turismului de masă cu clienți asiatici. Și aici patronatul se va schimba sau va fi aliniat politic (primari cumpărați la kil de Partidul nu tocmai Comunist Chinez).
6. Toată forța de muncă calificată in domenii tehnice va fi recrutată de chinezi și de americani. Tinerii vor fi vânați de pe băncile liceului. Cu ajutorul AI (la ce credeți că poate fi util acest soft proiectat să fure proprietate intelectuală?).
7. Sistemul de pensii va fi reformat radical: vârsta de pensionare va crește la 70-75 de ani și nimeni nu va fi in stare să se revolte și să se opună, căci majoritatea populației va fi deja bătrână și neputincioasă. In fond toate orașele-muzeu și toate satele-bordel și toate mahalalele-tripou, plus miile de azile vor avea nevoie de paznici și îngrijitori.
deci și criza resursei umane se va stinge de la sine, prin re-orientarea profesională, din cercetător al psihicului carpatin in ospătar, de pildă. Nu vor mai exista pur și simplu joburi de sociologi, psihologi, specialiști hr, activiști eco, filozofi de duminică, scientiști politici, poeți de teveu și istorici de youtube. deci și facultățile care-i produceau pe bandă rulantă vor dispărea.
Iar fereastra de oportunitate e foarte probabil reală, dar nu neapărat in 2027 când se va produce crahul pieței energiei, iar oportunitatea nu se referă la nu știu ce iepure tehnologic ce va ateriza pasămite pe aceste meleaguri pline de oameni talentați la cap, nicidecum, ci la șansa de carieră fulminantă pe care cei mai destoinici politruci, cele mai frumoase fete și cei mai buni ingineri o vor avea la apariția primelor portofele chinezești grase. Au mai avut ocazii d-astea, de pildă prin anii 90 când s-au deschis porțile țării investitorilor orientali iar bravii bezediști și mândrele de regie au dovedit că se poate. Haideți să haidem!
Ce îmi place mie la viitor este ca nu este încă scris. Tot ce ați punctat de la 1 la 7 este posibil, este probabil, dar încă nu este realitate, nu este nici destin.
Da, toata activitatea educativ-formativa este pe cale sa fie re-inventata.
„Ce îmi place mie la viitor este ca nu este încă scris.”
și mie îmi place. de aceea mă bucur de acest spațiu unde se poate fabula -in termeni civilizați, desigur- asupra oportunităților ce ne așteaptă in 2027. :)
tot ce am descris eu in replica anterioară se întâmplă deja, nu e o chestiune de dacă. am exagerat oleacă, prins de elanul profetic, doar in privința cifrelor: crahul ar putea să survină in 2026, iar vârsta de pensionare să crească la 69 de ani până in 2035.
dar am și alte scenarii, mult mai nasoale. sau iaca unul mai optimist:
1. Uniunea Europeană se trezește, pricepe in cele din urmă că este asediată de alianța sino-rusă și rupe lanțurile comerciale cu China cerînd spriinul Americii pentru supraviețuire; impune taxe vamale de nivel trumpist Chinei și sancțiuni tuturor firmelor chinezești care au sprijinit Rusia in război; expulzează capitalul de stat chinezesc din Europa; elimină orice participare chinezească din ramurile strategice ale economiei -energia, siderurgia, tehnologiile înalte (microcipuri, robotică), telecomunicațiile, industria apărării, farmaceutica; apoi oficialii Comisiei declară GreenDeal o eroare de proporții și abrogă toate reglementările de mediu care sabotează ramurile strategice ale economiei, in special toate restricțiile cu privire la investițiile in energie și in materiile prime conexe (adică extracția gazelor, petrolului, litiului și alte minereuri critice); certificatele de carbon și piața aferentă sunt anihilate și ele.
2. Pentru că atât UE cât și aliații din NATO vor avea nevoie urgentă de materii prime și energie ieftine pentru Noua Paradigmă Industrială (adică o Reconstrucție de amploare) SUA își va permite să încheie războiul cu Iranul printr-o lovitură decisivă: distrugerea Teheranului. Statele arabe vor putea apoi să producă și să exporte masiv petrol și gaze către Europa, fără constrângerile anterioare (și mă refer la limitele impuse de Cartelul ș-așa muribund).
3. crahul energetic se va întâmpla insă pentru că Reconstrucția nu poate ține pasul cu livrările de petrol și gaze. doar că va fi amânat. O erupție vulcanică in Italia in vara lui 2029 va accelera criza prin dispariția bruscă din rețea a sute de GW produși in mod obișnuit ce câmprurile de panouri fotovoltaice. Europa este iarăși salvată de americani care, la 2 zile după erupție, decid să atace surprinzător Nigerul și să redea controlul asupra minelor de uraniu francezilor.
4. ca urmare a sancțiunilor blocului occidental, regimul lui Xi se prăbușește și partidul unic se sparge in 2 facțiuni. China intră in criză și zeci de milioane de chinezi migrează in Europa. Liderii europeni decid să primească valul enorm de „refugiați economic”, Ursula însăși iese in piață cu o pancardă cu „Willcommen!”, asta in timp ce se pregătesc să se descotorosească de vechii refugiați afgani, paki și magrebieni. Problema deficitului major de ‘resursă umană’ este astfel subit rezolvată.
5. după crahul energetic al Europei, după avalanșa de știri cu falimente, sinucideri și paragină, după miile de imagini cu disperarea și mizeria din satele mediteranene îngropate in cenușă vulcanică, America își schimbă atitudinea față de Europa și elitele sale, cuprinse de o solidaritate civilizațională, pregătesc un nou plan Marshall pentru UE, care in esență se va traduce prin capital accesibil și investiții in industriile aproape ruinate.
Hurraaaay!
Dezindustrializarea Europei (poate cu excepția Germaniei) este o istorie veche. Acum se vorbește de reindustrializare. Mă îndoiesc ca dezindustrializarea va continua. In acest proces Romania are o poziție avantajoasa si strategica.
Eu nu sunt foarte optimist in ceea ce înseamnă ajutorul american. America are problemele ei. Lumea se schimba dramatic.
Mai degrabă cred ca EU va avea o relație dinamica si complicata cu China si SUA.
Asa este mr Bolos
dar… ppfff… efectele sunt actuale
indeosebi in plan energetic…
Romania nu-si poate asigura energia
adica nici macar la nivel minim…
https://www.digi24.ro/stiri/economie/energie/dupa-aproape-10-ani-de-intarzieri-centrala-pe-gaze-de-la-iernut-trebuie-pusa-in-functiune-pana-la-31-decembrie-2026-3572383
… dar a „supt-ventionat” moristi-si-panouri*
automobile „electrice” etc** … cu miliarde de ieuro
* cu bani pe care i-a supt „reglementand” accize
** alte „forme” made-in-chiana
… astfel c-a ajuns sa importe energie… noaptea
(probabil ca un „doctor” in finante
poate iesplica… nu doar „strategia”… pana si „avantajul”)
Viitorul nu exista. El urmeaza sa fie construit ca un turn, caramida cu caramida. Prezentul se transforma in trecut, milisedunda cu milisecunda. In rest aveti dreptate dom. EuNuke.
Im mod cert va înșelați în ambele cazuri. Și SUA și Rusia ba, chiar și China joacă de parca ar fi la comanda UE. Trup și Puțin oferă UE ceea ce pina mai ieri era de neacceptat. Priviți doar sumele de bani puse în joc pentru inarmarecsi dezvoltare. Practic UE se inarmeaza de la zero, după ce zeci și zeci de ani s-a folosit de rusi americani și chinezi,iar la nivel tehnologic UE are acces la cele mai sofisticate noi tehnologii. Nici o alta entitate nu poate aloca trilioane peste trilioane de euro asa cum face UE acum. Decuplarea U E de Rusia și SUA este evidenta iar noile tratate de liber schimb sunt o oferta de nerefuzat. Bătrânul Continent știe ce face spre deosebire de toți ceilalți nedumerit încă.
Sistemul de inarmare finantat fara limite nu inseamna si dezvoltare. Cand ai tot ce iti trebuie, surplusul de bani il bagi in arme. Cand ai nadragii rupti si picioare goale, armele nu te ajuta prea mult.
Productia de armamente pentru export ar fi realmente o sursa de crestere economica. Daca macar o parte din inarmarea UE ar fi produsa in Romania, ar fi ceva.
”Eu nu sunt foarte optimist in ceea ce înseamnă ajutorul american. America are problemele ei.”
Legenda spune că BMW are niște uzine imense la Spartanburg, în Carolina de Sud. 60% din producția de acolo merge la export, astfel încât BMW e cel mai mare exportator auto american. O fi având America problemele ei, dar nu sunt într-atât de mari încât companiile europene să nu activeze acolo.
Înclinația politicienilor EU spre China e strict ideologică, politicienii marxiști plantați încă de pe vremea lui Brejnev s-au reorientat spre China, odată ce Rusia a devenit nefrecventabilă. Însă asta nu mai poate dura mult. Gutteres, Timmermans ”și tot neamul lor, cel adormit și neadormit” 😀 se vor retrage în curând, iar epigonii lor nu mai sunt de același calibru.
Hai să ne imaginăm că o discuție de genul ăsta ar fi avut loc în 1988. Își imagina cineva atunci cât de mult se va schimba lumea în numai 5 ani, până în 1993? Uniunea Sovietică dezmembrată, Ceaușescu executat, Germania reunificată, primul război din Golf transmis în direct la televizor erau de neimaginat în 1988.
P.S. Inclusiv în plan personal am avut experiențe de neimaginat în 1988: în 1991 deja locuiam în Bavaria, într-un bloc unde vecinii erau ofițeri americani, cu familiile lor.
Realitatea este ca sectorul bugetar exulta si mediul privat trage targa pe uscat . Iar acesta din urma este cel ce produce valoare adaugata pe care bugetarii o toaca infernal si ineficient .
Exista o simbioza intre sectorul privat si cel de stat. Un sistem bun generează sinergie, adică se ajuta reciproc.
In momentl de fata nu exista nici o simbioza . Sectorul de stat nu ajuta sectorul privat . Exista supralegiferare si aplicare neunitara a legilor . In plus coruptie cit cuprinde in institutiile publice bugetare .
Da, avem multe probleme. Subscriu cu supra legiferarea, e o problema majora.
Corupția, s-ar cuveni sa scriu un articol si pe tema asta. In mod cert are efecte negative asupra economiei.
B.Criza forței de muncă este provocată de aceeași structură industrială de ,,primă revoluție industrială” manufacturieră din care scoatem pe ,,poarta fabricii” materii prime, segmente de cablaje pentru domeniul auto, cafetiere, frigidere, anvelope, confecții textile, piese mărunte sau unicat pentru diverse industrii, energofage, etc. cu o valoare adăugată minoră, care suportă salarii minime pe economie și impozite modice pe venit.Incasăm la unele montajul, fiindcă tabla, piesele electrice, mecanice sau electronice nu stau la mîna noastră, fiind produse tot de cei cărora le facem ,,lohn-ul” în industria ,,mărunțișurilor” industriale…
Nu numai tineretul NU se angajează în muncă, deoarece cu 85 de lei pe zi nu poți trăi, 200 de mii de persoane emigrează anual, altele așteptînd ocazia să emigreze.Criza forței de muncă se datorează dezindustrializării postdecembriste care a alungat 4 milioane de persoane în emigrație economică.Aceleași structuri industriale manufacturiere care nu pot fi înlocuite de industria mare Vestică, agravează în continuare criza forței de muncă.
C.Nici costul capitalului nu este o cauză a crizei, cauza fiind modul ,,greșit” în care după integrare în UE se așteapta ca el să intre și să fie utilizat pentru dezvoltare în Romania.Aveam fonduri europene, aveam bănci bine capitalizate dar toată lumea se întreabă de ce nu se folosesc acești bani pentru a construi fabrici productive!
Analiștii ignoră ,,incapacitatea antreprenoriatului romîn de a evolua/intra în faza superioară de construcție industrială (majoră)”, care este concluzia cercetării firmei COFACE Romania timp de 10 ani, privind apariția, dezvoltarea și evoluția acestuia.Această situație nu s-a schimbat, starea precară financiară și fiscală a țării neavînd cum să susțină o îmbunătățire a apetitului pentru mari investiții industriale.
Din momentul expunerii acestui rezultat, Romania trebuia să se orienteze preponderent asupra ,,antreprenoriatului străin”, care să industrializeze Romania în cadrul investițiilor industriale majore, străine!Nici acum nu se înțelege această prioritate, iar asupra atragerii investitorilor străini, în loc de soluții circulă idei și analize marginale.
In această situație este firesc ca băncile să n-aibă cui da credite de dezvoltare și împrumută pe oricine altul cere bani, adică statul!
D.In concluzie, energia ,,scumpă” (pentru cei care au valoare adăugată minoră pe unitatea de produs), emigrația ,,autoprovocată” și costul capitalului (imposibil de utilizat datorită nivelului antreprenorial slab) nu sînt cauze ale crizei, ci CONSECINȚEȚE lipsei unui proiect de țară (după criza din 2009- 2010) care să fi asigurat accesul masiv al investitorilor industriali străini, care ar fi adus Romania în starea structurii industriale din Polonia, Ungaria, Cehia, etc.
Dezvoltarea economică este un proces analitic și decizional permanent, iar înțelegerea și conexiunea fiecărei faze cu cerințele naționale necesita și o cercetare economică empirică, calitativă, alături de cea teoretică instituțională sau academică.
Se pare că deocamdată numai cercetarea empirică, neinstituțională înțelege ceva din starea economiei, din nevoia de soluții calitative și mai are capacitatea de a le oferi,,.
~Nici costul capitalului nu este o cauză a crizei, cauza fiind modul ,,greșit” în care după integrare în UE se așteapta ca el să intre și să fie utilizat pentru dezvoltare în Romania.~
Capitalul imprumutat este fundamental pentru afaceri sănătoase si sustenabile.
~Aveam fonduri europene, aveam bănci bine capitalizate dar toată lumea se întreabă de ce nu se folosesc acești bani pentru a construi fabrici productive!~
Fondurile europene nu vin pentru ce vrem noi si nu facem ce vrem cu ele.
~ Romania trebuia să se orienteze preponderent asupra ,,antreprenoriatului străin”, care să industrializeze Romania în cadrul investițiilor industriale majore, străine!Nici acum nu se înțelege această prioritate, iar asupra atragerii investitorilor străini, în loc de soluții circulă idei și analize marginale.~
Nu sunt deloc impotriva antreprenorilor straini, dar nu cred ca trebuie prioritizati fata de cei autohtoni.
Cred că n-ați luat în calcul Războaiele…
Poi, tocmai v-a explodat o drona rusească pe un bloc cu victime și Nimeni a apărat fiecare centimetru din spațiul NATO – de vreo trei ani de zile vă cad drone în cap la jdemii de centimetri de granita NATO!
Vrea cineva să facă investiții într-un spațiu aflat sub bombardament pe care îl apără Nimeni, doar pentru că scrie deasupra NATO?
„Dezindustrializarea Europei (poate cu excepția Germaniei) este o istorie veche. ”
CÎT DE VECHE ???
Probabil din anii 80-90. A devenit foarte puternic după ce China a intrat in WTO in 2000.
In anii 90 in Romania Lohnul pentru Europa era o afacere destul de importanta in Romania. Intre 2000 si 2007 a fost maturat de chinezi. China oferea un mix atractiv de salarii mici, energie ieftina, si infrastructura.
Deci : Nu este „o istorie veche” !
Eu nu sunt foarte optimist in ceea ce înseamnă ajutorul american. America are problemele ei. Lumea se schimba dramatic.
Da. Are probleme…
1. De pe voxday:
Bula se sparge.
* În prezent, economia americană funcționează pe baza unui singur motor, periculos de puternic — inteligența artificială. Cele mai recente date macroeconomice dezvăluie o realitate care ar trebui să-i îngrijoreze profund pe investitori. Deși cifrele privind GDP-ul par respectabile la prima vedere, ele ascund o slăbiciune gravă, care se extinde. Expansiunea IA a fost responsabilă pentru aproximativ jumătate din creșterea totală a GDP-ului SUA în acest an. Acest lucru este uimitor în sine, dar devine cu adevărat alarmant atunci când se elimină cheltuielile nebunești pentru centrele de date, echipamentele de procesare a informațiilor și software-ul legate direct de boom-ul IA. Investițiile de capital non-rezidențiale care nu au nicio legătură cu IA s-au redus cu aproximativ 3% în ultimul an.
* Directorul operațional al Uber, Andrew Macdonald, a declarat că devine din ce în ce mai dificil să se justifice costurile legate de inteligența artificială în cadrul companiei.
* Duolingo a revenit asupra deciziei sale de a include utilizarea inteligenței artificiale în evaluările de performanță.
* De aceea cred că multe, dacă nu chiar majoritatea centrelor de date planificate, nu vor fi construite niciodată. Investițiile masive în IA sunt singurul lucru care susține în prezent economia SUA, pe lângă cheltuielile militare, iar cererea corpocrației pentru aceasta a atins deja apogeul.
Personal, consider că IA este incredibil de utilă și că sporește productivitatea. Dar când mă uit la modul în care marea majoritate a oamenilor pe care îi cunosc o folosesc, în măsura în care chiar o folosesc, aceasta nu este cu mult mai mult decât un motor de căutare și o jucărie. Nu este baza unui motor economic central pe care piețele bursiere au pariat. Ceea ce constituie, fără îndoială, motivul pentru care companiile de IA încep să modifice oferta (https://aicentral.substack.com/p/altering-the-deal) în pregătirea pentru un peisaj post-bula speculativă.
2. Blackrock CEO Larry Fink to American workers:
You will fund data centers. And you’ll be happy.
Give us your pensions to invest in AI or else the Chinese will win.
https://x.com/JasonBassler1/status/2060141065223479426/photo/1
https://x.com/BenBartee/status/2059968597452005636
3. CIREAȘA:
Peter Thiel s-a mutat în Argentina din cauza îngrijorărilor legate de viitorul Statelor Unite și organizează deja dineuri cu economiști locali pe tema Antihristului.
https://x.com/ShadowofEzra/status/2060092478137459183
P.S. malițios: Faptul că Thiel e homosexual și că Buenos Aires e epicentrul homosexualității pe planeta Pământ trebuie să fie o simplă coincidență lipsită de orice relevanță.
Nici faptul că «Peter Thiel is mentioned in documents related to Jeffrey Epstein» nu cred că a fost un motiv serios să o șteargă din SUA.
Umbra lui Ezra zice că Thiel ar putea considera Argentina drept un teren de testare pentru „Iluminismul întunecat”, conform căruia societățile ar trebui să fie conduse de corporații.
Interesante vremuri. 😂
D-le Bolos va multumesc pentru articol. O completare despre pe cine serviti.
https://www.youtube.com/watch?v=AHPmW-XKfCM –minutul 14:25
Dvs cum dormiti noaptea ?
” Dezindustrializarea Europei (poate cu excepția Germaniei) ” (@Brăduț Boloș)
Îmi pare rău pentru cei care încă mai sunt atașați de imaginea Germaniei ca motor industrial al Europei prospere.
Astăzi Germania e fruncea la avântul-prăbușirea/evacuarea industriei.
În 2025 au avut un record de falimente, vreo 24000. La fiecare 20 de minute o companie germană dădea faliment.
https://www.digi24.ro/digieconomic/companii/companiile-germane-intra-in-faliment-pe-banda-rulanta-record-al-ultimului-deceniu-77825
Unii ar zice că nu-i așa grav, că piața se mai curăță din când in când. Și că, oricum, marii industriași sunt incă in Germania, au in continuare incredere in Europa. Oare? Cu toții știm de relocările industriale din industria auto, cu marile companii germane deschizînd fabrici in China, in Mexic, in State. Dar ce ziceți de industria chimică, de pildă de BASF? Investițiile ăstora merg tot către State și China…
https://cursdeguvernare.ro/gigantul-german-basf-a-inaugurat-o-fabrica-de-87-mld-euro-in-china.html
Practic orice mare industriaș care-și permite relocarea o are deja in calcul și lucrează la ea. cei mici și mijlocii -fără acces la capital masiv și fără conexiuni politice- sunt muribunzi. De ce? Păi nu numai pentru că au mari probleme cu prețul energiei, cu costurile crescînde de producție, cu costurile de capital și cu recutarea de ingineri și muncitori calificați, dar se izbesc de o birocrație infernală care le sabotează orice proiect pe sol german. Iaca un caz:
https://piataauto.md/Stiri/2026/05/Un-furnizor-din-Germania-cu-o-istorie-de-102-ani-a-falimentat-blamand-birocratia-germana-si-scaderea-comenzilor-din-industrie/
Odinioară acestor industriași mici și mijlocii le surâdea o făbricuță prin Estul Europei, ca să mai reducă din costurile de producție. Nu mai este cazul astăzi, căci toți au aflat ce dezastru e in România, cât costă aici energia, cât de greu e să găsești oameni calificați și cât de prădătoare e clasa politică. Nimeni nu e nebun să mai investească aici, exceptînd ramurile subvenționate de stat și de UE (gen…pârloagele fotovoltaice și fermele eoliene).
In Germania industria a avut mereu probleme. Au avut o revenire spectaculoasa odata cu cresterea pietei Chineze, dar, odata ce chinezii au inceput sa inoveze au inceput sa inlocuiasca tehnologia germana cu propria tehnologie. Pirderea energiei ieftine rusesti, golirea rezervorului est-european de forta de munca i-au pus intr-o sitruatie dificila.
Din punctul meu de vedere China a fost si este un jucator statal foarte inteligent. Odata ce s-au dezbarat de filosofia lui Mao, si au revenit la cultura statala cu radacini confucianiste pur si simplu au eliminat constrangeri si au inceput sa actioneze strategic.
Administratia chineza are cateva puncte forte structurale: gândirea pe termen lung, accentul pe educație, respectul pentru administrație, importanța meritului tehnic și preocuparea pentru stabilitate, care sunt mult mai compatibile cu tradiția confuciană decât cu radicalismul maoist. cea mai relevanta gresala strategica a fost politica ~un singur copil~ si de acolo vine o slabiciune a Chinei pe termen lung.
Respect pentru o administratie care ma fura , ma minte si ma tine sclav platitor de taxe si impozite din salariul minim pe economie ?!
Respectul pentru administrație este generat nu implicit, si pleacă din atitudinea si calitatea administrației.
Calitatea administratiei… costa, mr Bolos
asa cum, „concidental”… calitatea costa… in oricare domeniu.
Analizand… logica elementara ar impune
„descompunerea” in factori primi
– obiective;
– resurse (indeosebi umane);
– cost/”retributie” asociat(a)/repartizat(a);
dar… discutam despre un „system” eficace
dvs, ca „doctor” in finante… inca va referiti la eficienta
care, este „decat” un termen de comparatie
pt/al un(ui/or) „system(e)” deja eficace
[cand eficacitatea este nula…
„decat” ‘abarnist(ii/ele) „umbla” cu eficienta-n gura
(scuze pt rima… involuntara)]
„decat” ca, „filosofia” comu’istoida
Cred ca prima regula pentru orice politica ar fi o analiza „cost-beneficii”, care in Romania este minunata dar lipsește cu desăvârșire, Ce avem este un fel de raționalizare pe baza de slogane. Legat de costul scump, eu cred cea mai scumpa administrație este una ineficace si ineficienta, indiferent cat costa.
Atitudinea fata de cetatean si calitatea serviciilor publice oferite cetateanului . In Romania majoritatea sint scumpe si ineficiente . Bugetari multi , scumpi si ineficienti .
Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii.