O analiză comparativa continentală
A lot has been written about subjective well-being, except on a continental level of approach. On a very simple model, we considered that a pattern of thinking is European if it is found at the level of at least half of the medium and large countries of Europe (with a population of over 5 million inhabitants of the country). We applied such a standard to the analyses on personal life satisfaction (LS), using data from Eurobarometer 103, with information collected in March-April 2025. This is how we found out what the essential relationships are that structure LS in Europe. Six of the 13 variables that we used in the LS prediction at the individual level (by multiple regression) are necessary to outline the causal profile of this important social phenomenon.
Chiar sunt atât de nemulțumiți?
Da, polul nemulțumirii cu viața, în țările medii și mari, ca număr de locuitori din Europa, este concentrat în România (36.1%), Grecia (31.9%) și în Bulgaria (30.5%), conform datelor recent publicate în Eurobarometrul (EB)103, cu date culese în lunile martie-aprilie din 2025. Este mult ? Da, prin contrast cu, spre exemplu, intervievații din Irlanda (4.5% nemulțumiți de viață) sau din Suedia (4.9% nemulțumiți). Pentru detalii pot fi considerate cifrele din tabelul 1.
Table 1. Life satisfaction by countries in Europe, 2025
Dacă vom considera cele cinci categorii de satisfacție față de viață (LS) – cu valori 1 foarte mică, 2 mică, 3 medie bazată pe non-răspunsuri, 4 mare, 5 foarte mare, pentru țările analizate din Europa, va rezulta o imagine mai nuanțată (vezi rezultatele analizei cluster din figura 1). În categoria țărilor de maximă nemulțumire în raport cu viața, similitudinea maximă apare între intervievații din Grecia și Bulgaria, două țări balcanice. De menționat că Romania și Bulgaria[1] apar ca societăți cu nivel redus de satisfacție față de viață și în proiecte de analiză anterioară din 2024, bazate pe datele Eurobarometrului 101, în abordare macroregională (Sandu 2025). Vezi, spre exemplu datele din EB 100, culese octombrie- noiembrie 2023, prin EB 100. În sondajul respectiv, ponderea nemulțumiților cu viața în România era de 39%, maximă, de asemenea, ca și în 2025, în cadrul Uniunii Europene. Ulterior, în martie-aprilie 2025, ponderea respectivă se reduce la 36%, dar continuă să fie maximă în cadrul socndajului 103 din EB. Ca și în EB 103 din 2025, ponderea nemulțumiților cu viața din România era foarte apropiată de cea din țările apropiate Bulgaria și Grecia.
Figure 1. Cluster analysis of countries in Europe by life satisfaction (LS)
România apare în aceeași grupă cu Bulgaria, Grecia, și regiunea estică a Germaniei dar cu o serie de particularități legate, foarte probabil, de ponderea foarte mare a celor preponderent nemulțumiți (29.5% din totalul românilor intervievați). Gruparea include și Italia. Cele cinci societăți din grupare argumentează ideea că nemulțumirea socială este funcție de localizare geografică, în sud-estul continentului dar și de istorie. Trei din cele cinci grupări de populație, foarte sau preponderent nemulțumită, sunt foste țări comuniste (Bulgaria, România și Germania de Est). Se pare că această asociere între localizarea geografică și istorie a favorizat starea de nemulțumire socială în legătură cu lipsa bunăstării subiective.
Există, oare, un model european de determinare a satisfacției cu viața? Întrebarea este importantă pentru a decide de unde vine opoziția dintre societățile cu grad mare de nemulțumire cu viața, precum cea românească, și societățile cu nivel ridicat de mulțumire față de viață. Răspunsul la întrebarea pusă în acest paragraf poate fi aflat printr-o comparație între modelul de predicție a LS pe totalul celor 20 de societăți cu peste 5 milioane de locuitori[2] fiecare, și predictorii pentru LS la nivelul celor intervievați în fiecare din aceste societăți. Este ceea ce vom face în continuare.
Există un model european de determinare a satisfacției cu viața?
Pentru răspuns, vom considera mai întâi ecuația de predicție a LS pe totalul celor 20 de societăți din Europa considerate aici (tabelul 2). Din cei 14 predictori folosiți în analiză, 11 sunt de nivel statistic semnificativ.
Table 2. Predicting life satisfaction at the European level
Pentru un prim răspuns vom considera numai coeficienții pentru care valorile beta (coeficienți de regresie standardizați) sunt maxime, respectiv mai mari de 0.09 (desigur, pragul este convențional iar formularea asociată are statut de ipoteză, deocamdată).
Conform acestei reguli, se poate afirma că societățile cu nivel maxim de LS sunt cele cu dezvoltare economică ridicată (nivel ridicat de dezvoltare economică a societății, estimat prin produsul intern brut pe cap de locuitor în 2024, ca procent din media Uniunii Europene). Pe temeiul acestei constatări se poate afirma că insatisfacția maximă față de viață este specifică societăților europene cu dezvoltare economică redusă, în context european. Acesta este cazul României, Greciei și Bulgariei, în mod clar[3].
În continuare vom considera valorile maxime ale coeficienților beta din tabelul 2. În medie, pe totalul celor 20 de societăți europene considerate în această analiză, nemulțumiți de viată sunt concentrați mai ales la nivelul populației vârstnice, cu dificultăți în plata facturilor lunare , cu situație deficitară sub aspect financiar la nivelul gospodăriilor în care trăiesc și fără încredere în justiție[4]. Dacă intervievații sunt tineri, nu au dificultăți în plata facturilor lunare, au încredere în justiție și nu au probleme financiare în gospodărie atunci există o probabilitate mare ca ei să fie mulțumiți de viața pe care o duc.
În fapt ceea ce diferențiază accentuat populația din societățile europene nemulțumite de viață, comparativ cu cele satisfăcute de modul în care trăiesc, este selectivitatea fenomenului (tabelul A1 din anexă). Selectivitatea LS este mult mai mică în cazul societăților nemulțumite decât în cazul celor mulțumite cu viața pe care o duc. Relația este în mod particular vizibilă în raport cu vârsta. În toate cele cinci societăți europene de nemulțumiți, cei nemulțumiți cu viața pe care o duc sunt mai ales vârstnici. În schimb, din totalul celor preponderent mulțumite de viață, vârsta respondentului este un predictor semnificativ numai în două din cele nouă societăți ale acestei categorii. La fel stau lucrurile și în legătură cu predictorul încredere în justiție: în toate cele cinci societăți cu pondere majoritară de nemulțumiți, încrederea în justiție este preponderent redusă; în schimb, la nivelul societăților de mulțumiți, selectivitatea este mult mai mare, în sensul că în trei dintre societățile acestei categorii încrederea în justiție este un predictor semnificativ al acestei evaluări a populației intervievate.
Nu este clar ce este cu efectul stării de sănătate a respondentului asupra LS. La nivel general, pe totalul cel 20 de societăți europene considerate aici, cu cât preocuparea persoanei legată de propria sănătate este mai mare, cu atât LS este mai redusă (în cinci din cele nouă societăți de nivel ridicat pentru LS). În schimb, în cazul societăților nemulțumite de nivelul LS, relația respectivă este statistic nesemnificativă. Motivația legată de economie și justiție pare să fie mult mai importantă pentru nivelul LS, în cazul acestor societăți cu grad mare de nemulțumire față de viață , decât în cazul celor cu nivel ridicat de nemulțumire.
Concluzii
Conform datelor din Eurobarometrul 103 pe 2025, România, împreună cu Bulgaria și populația din partea estică a Germaniei sunt societăți cu nivel ridicat de nemulțumire în legătură cu viața și, simultan, societăți cu nivel relativ redus de dezvoltare economică. Apropiată de grupa respectivă, ca grad de nemulțumire, este și Italia, deși prezența ei în această grupă nu este foarte clară ca semnificație. Datele analizate evidențiază opoziția acestei grupări de populație în raport cu cea din țările vestice și nord europene, mai dezvoltate.
Analiza datelor empirice din sondajul EB 103 evidențiază faptul disparitățile de percepție a nivelului de viață sunt dependente semnificativ și de alți factori (vârstă, dificultăți în plata facturilor lunare, încrederea în justiție și în administrația local-regională etc.).
Există, foarte probabil, un model de determinare a LS la nivelul EUROPEI structurat de factorii menționați. Cum ajunge un astfel de model să se impună în analize multinivel precum cea de față este o altă problemă. Rămâne de lămurit, cu alte date, ce rol joacă transnaționalismul de migrație (Schiller et al. 1992) și transnaționalismul social (Mau 2010) în relațiile dintre LS și intențiile sau comportamentele de emigrare în străinătate (pentru cazul tinerilor pot fi consultate, în acest sens, rezultate ale analizelor din Tufiș și Sandu 2023) . Reținem, deocamdată, pe baza acestor analize, că satisfacția față de viață este o variabilă importantă în structurarea vieții sociale, cu determinare multiplă, multinivel, care se cere lămurită la nivel continental. În condițiile în care circulația informațiilor între societăți, prin transnaționalism de migrație sau social, este una din ce în ce mai intensă, lămurirea relațiilor care structurează LS la nivelul diferitelor societăți europene, în cazul de față, se cere a fi abordată în detaliu.
Anexă
Table A1. Prediction of life satisfaction by medium and large European countries
Referințe
Connolly, F. F., & Gärling, T. (2023). The relationships between income, life satisfaction and emotional well‐being in European countries differing in wealth. International Journal of Psychology, 58(6), 594-604.
Crowley, F., & Walsh, E. (2024). Tolerance, social capital, and life satisfaction: a multilevel model from transition countries in the European Union. Review of Social Economy, 82(1), 23-50.
Mau, S. (2010). Social transnationalism: Lifeworlds beyond the nation-state. Routledge.
Sandu, D. (2025). (Dis)Satisfaction with life among statuses, institutions and European macro-regions? In Research Square. Preprint version.
Schiller, N. G., Basch, L., & Blanc‐Szanton, C. (1992). Transnationalism: A new analytic framework for understanding migration. Annals of the New York academy of sciences, 645(1), 1-24.
Tufiș, P. A., & Sandu, D. (2023). Motivation in the dynamics of European youth migration. European Societies, 25(5), 829-858.
[1] Date din European Social Survey (valurile 6 și 7) indicau, pentru Bulgaria, in comparatie cu alte 27 de țări europene, o rată medie minimă a satisfacției cu viața (Connolly and Garling 2023).
[2] Am renunțat la societățile mici, de sub cinci milioane de locuitori pentru a spori compatibilitatea analizei, pornind de la premisa că în societățile mici, de sub cinci milioane de locuitori, apar o mulțime de particularități, greu de sintetizat prin abordări cantitative precum cea de față.
[3] Vezi datele Eurostat referitoare la produsul intern brut pe cap de locuitor, din media Uniunii Europene, pentru 2024. Cazul Germaniei de Est nu mai poate fi considerat aici pentru că, deși mai săracă decât Germania de Vest, este actualmente , parte a Germaniei. Italia, țară relativ izolată în grupul celor cu nivel ridicat de insatisfacție (figura 1), iarăși nu poate fi considerat aici pentru că nivelul ei de dezvoltare economică era superior față de cel din Bulgaria, Grecia și România, dar inferior celui din țările vestice și nordice din EU cu nivel de satisfacție cu viața maxim. Cu toate aceste excepții, regularitatea rămâne valabilă, în sensul că nivelul mediu de LS este, în 2025, mult mai mic în țările europene cu nivel redus de dezvoltare economică. Corelația pozitivă dintre LS și dezvoltarea economică a țării se regăsește și în analiza cu date complet diferite ale European Value Survey (Connolly and Garling 2023).
[4] Încrederea în instituții este corelată pozitiv și semnificativ cu satisfacția față de viață și în altă cercetare care face predicții asupra satisfacției cu viața în cazul unor țări central și este europene (Crowley&Walsh 2024).
De ce ar fi multumiti?
Românii și elitele lor nu înțeleg mecanismul democratic și ca urmare nu le place, deci sunt TOȚI nemulțumiți. Ce ar vrea? Orice altceva, un „tătuc”, un „stăpân” intern sau extern, chiar un dictator „luminat” care „să țină cu poporul”. Democrația este grea, trebuie să lupți și să muncești, nu ne place așa ceva.
PS. Cei mai nemulțumiți sunt diasporenii europeni, ei votează 60-80% pentru Mesia CG!…
Un articol care explică perfect nemulțumirea justificată a românilor:
https://adevarul.ro/economie/suntem-oficial-cei-mai-taxati-din-ue-cat-pierde-2541500.html
Hoardele nesfârșite de bugetari cu epoleți ai statului român din asta trăiesc, din fiscalitatea absurdă asupra muncii reale.
Diasporenii europeni știu că se poate și altfel: crezi că foștii membri ai serviciilor secrete din UK postează pe forumuri propagandă în favoarea Rusiei?
Asta este Europa cu doua viteze, corporatiile detin mijloacele de productie in toate tarile iar altii muncesc cu sapa de lemn.
2000 de rotatii pe minut.
nu, asta este dictatura neocomnjista, ce traieste pe datorii!
Li s-a urât cu binele, de aceea sunt nemulțumiți românii. Pe măsură ce nivelul de trai a crescut românii au devenit mai frustrați, mai doritori de vreun de Ceaușescu, de vreun Zelea Codreanu. Pe măsură ce Uniunea Europeană a pompat mai mulți bani în România românii au devenit mai anti Uniunea Europeană. E situația aceea când cineva o caută cu lumânarea. Zice-se că cine caută găsește.
”Li s-a urât cu binele, de aceea sunt nemulțumiți românii.”
Cine vrea să audă părerile lui Rogozin sau ale lui Medvedev îi poate asculta direct pe ei.
Nu e nevoie de portavoci rusești aici, sub masca ”pro-europenismului”.
P.S. Formula ”pro-european” provine de la KGB / FSB, scopul subliminal fiind să îi includă pe ruși și să îi excludă pe americani.
”E situația aceea când cineva o caută cu lumânarea.”
Trebuie un tupeu fantastic pentru a amenința românii în ansamblu. Și acest tupeu provine din ”școala” acelorași personaje menționate mai sus, Rogozin și Medvedev.
Te inseli, amice.
Doar maxim 10% dintre romani o duc mai bine ca in epoca de trista amintire.
Ceilalti o duc la fel sau mai rau. Stastisca iti poate juca feste.
E adevarat, acum magazinele sunt aprovizionate, dar cei mai multi nu au bani pentru a se desfata cu bunataturile. Cei care se desfata sunt tot cei ce o duceau bine pe vremea dictaturii, Numai ca acum nu li se aduc pachete la usa, livrate de duducute sau soferi. Isi iau singuri. Au pensii si venituri speciale.
Mai mult: inainte puteai sa i acuzi. Acum, nu. Sunt democrati si recunoscuti ca atare.
In rest, aceleasi servicii speciale, aceleai promovari pe mita si rudenii cu specialii, aceleasi hotii aparate de aparatul represiv, care isi pune poalele in cap public.
Nu poti face afaceri decat daca esti de al lor. Daca vreui sa traieti bine si respectat, emigrezi.
Aici, se traieste sub dictatura absoluta a fostilor, ce paraziteaza bugetul.
Si cand sa se faca reforma…. se supara Grindeanu pe Bolojan, caruia i-a semnat toate hirtiile necesare pentru masuri dure,
Si tugulanii incep sa urle impotriva lui Bolo, ca este intratabil si a distrus economia?!!!!!!
Chiar credeti ca romanii sunt prosti.?
Pe cat puneti pariu ca Guvernul nou va fi alcatuit din PSD, UDMR, liberalii tradatori? Fara liberalii reformisti (Orban -al noistru-va fi iar sacrificat) si USR?
Asa ca mentionand ca am scapat de dictatura ceausista, nu uitati ca suntem in dictatura neo-comunista!
Va inselati amarnic cu autosugestionarea asta ca cei care o duc bine azi sunt cei care au dus-o bine si pe vremea lui Ceausescu. Nimic mai fals.
Sigur ca o buna parte a celor instariti de azi sunt urmasii nomenclaturistilor carora, in lipsa lustratiei si a aplicarii riguroase a pct 8.de la Timisoara), li s-a permis sa-si foloseasca, nu atat agoniselile, cat uriasul capital de relatii si conexiuni cu o casta ramasa aproape nederanjata „la butoane” si care sub binecuvantarea lui Iluescu si a guvernelor FSN, PDSR, PSD a inceput si continuat extractia de valoare din patrimoniul statului la niveluri greu de banuit pentru „ilicitul” ceausist cu doar 5-10 ani inainte. Absolut corect.
Dar, pe langa astia, si de multe ori in ciuda lor, s-au ridicat numerosi antreprenori romani care au ridicat afaceri de anvergura si succes inclusiv international. Dar si foarte multi antreprenori mici si medii. Precum si o patura de sute de mii de angajati in companii private mari care au realizat castiguri de multe ori peste salariul mediu statistic timp de multi ani de zile, formand o clasa mijlocie vizibila in Romania. Din pacate aceasta este concentrata si majoritara in marile centre universitare si industriale din tara: Bucuresti, Cluj, Timisoara, Brasov, Oradea, etc, aceasta bunastare nefiind din pacate distribuita (mai) uniform in restul tarii. Dar acolo unde exista deja n8velul mediu european de bunastare a fost depasit, pe alocuri consistent.
Mai e un aspect, acela al educatiei si al adecvarii in raport cu vremurile. Cine a avut obiective clare in viata a mers la scoala, s-a pregatit, a cautat si in cele din urma a gasit oportunitatea care l-a propulsat pe scara sociala si materiala. Romania a fost in primii 25 ani de dupa revolutie unul dintre cele mai ofertante medii de dezvoltare: oportunitati masive pentru oameni si companii. La care insa nu se putea ajunge decat cu vointa, munca, asumare de riscuri, stiinta de relationare,nopti nedormite, lasat azi de la tine pentru a primi inzecit inapoi mai tarziu.
Nimic nu ti se cuvine doar pt ca existi.
Asta nu au inteles foarte multi romani care azi trag targa pe uscat asa cum au fost obisnuiti in familie asteptand sa „li se dea/faca”, etc. Viata e o competitie.
Prima conditie ca sa ai o sansa la reusita e sa participi.
Altfel e foarte convenabil sa dai tot timpul vina pe context, soarta, altcineva decat ala cu privirea pierduta din oglinda.
Hai ca se poate!
Cei carora le e bine in Romania (se pare ca te numeri printre ei) sint foarte putini.
„Pe măsură ce nivelul de trai a crescut românii au devenit mai frustrați, mai doritori de vreun de Ceaușescu, de vreun Zelea Codreanu. ”
Sigur ca da. De atita bine, si-au luat lumea in cap in cautarea vreunui Ceausescu, sau Codreanu, prin Europa de Vest, sau prin America. E de ris, dar ma tem ca sint pe cale sa ii gaseasca.
„Pe măsură ce Uniunea Europeană a pompat mai mulți bani în România românii au devenit mai anti Uniunea Europeană. ”
Sigur ca da. A dat bani. Cu o mina… (Ca nimeni nu face cadouri in lumea asta.) Iar la primire, ca niste pui de gaina cu gurile cascate sub acea mina, au fost doar smecherii din clasa politica mioritica si clientii lor. Un grup mic de mituiti si miluiti deveniti milionari, unii chiar miliardari. Fara mita asta, UE ar fi ramas la componenta din 1989.
Si au pompat si au tot pompat bani de am ajuns azi pe buza prapastiei, inglodati in datorii.
Dar doldora de valori europene.
Pina la urma, ai si tu dreptate: „E situația aceea când cineva o caută cu lumânarea. Zice-se că cine caută găsește.”
@Darie _ „Li s-a urât cu binele, de aceea sunt nemulțumiți …”
Sute dintre cei cărora „li s-a urât cu binele” au decis să se mute în saci alături de cimitir.
https://www.g4media.ro/update-perchezitii-in-dosarul-azilelor-din-bihor-401-persoane-au-murit-sustine-diicot-celula-de-criza-la-ministerul-muncii-sute-de-persoane-vulnerabile-exploatate-intr-o-schema-criminala-de-13.html
România este statul membru UE în care creșterea PIB se reflectă cel mai puțin în nivelul de prosperitate și bunăstare al cetățenilor.
Cu siguranță unora le-a crescut nivelul de trai …
https://snoop.ro/lux-pe-datorie-la-psd-deputatul-marian-mina-intra-in-vacanta-cu-un-audi-de-120-000-de-euro-ratele-ii-depasesc-veniturile-vreti-sa-venim-cu-trotinete/
…Poate a crescut și nivelul dumneavoastră de trai, însă al celor mai mulți dintre români a scăzut.
Puteți vedea asta în piețe, ori în farmacii, privind tristețea din ochii pensionarilor cărora nu le ajung banii și pentru mâncare și pentru medicamente.
„Li s-a urât cu binele”
Dumneavoastră vi s-a urât cu binele? sau sunteți foarte mulțumit de talentații domni Ciucă, Ciolacu, Bolojan, grindeanu și Nicu și ceilalți matematicieni și le treceți cu vederea erorile și lăcomia colosale doar pentru că vi s-a ridicat nivelul de trai in ultimii 5 ani?
Măcar sunteți conștient de faptul că nu toată populația României a simțit pozitiv la buzunar guvernările de mare angajament din ultimii 5 ani? Că unii au sărăcit, că unii au ajuns faliți, că unii au ajuns in pământ iar femei cu 2-3 copii au rămas in urmă intr-o mare mizerie? Și că sunt tare, tare mulți amărâți provinciali distruși de direcționarea resurselor publice către marile centre urbane unde sălășluiesc coteriile* de specialiști in rapt instituționalizat?
Dar că Uniunea Europeană a pompat bani NU in România, ci indeosebi către clientela de partid și stat, cu o mulțime de dosare penale ce atestă sifonarea acestor fonduri, vi se pare un aspect demn de elogiat? Ar trebui să fim fericiți că apropele nostru pro-european -pesedistul și penelistul- s-a îmbogățit de pe urma mulgerii vacii inconștiente numite Europa? căreia i s-a urât cu binele dacă a ajuns să lase atâta bănet pe mâna unor pungași? oare dacă ne dăm toți pro-europeni și cântăm zilnic ode Uniunii primim și noi, pleava nealiniată ideologic și politic, niscaiva fonduri ca să ne ridicăm nivelul traiului cu câte o vilă, câte o limuzină, câte o excursie in Dubai? Nu prea cred. Mai degrabă o să visăm niscaiva belele ce vor pica pe caprele acelui aproape, aproape penal.
*legat de acest aspect, al instituționalizării/legalizării raptului este emblematic cazul recent al desantului instituțiilor de forță -o adevărată armată ce a ocupat un sat- asupra așezământului unui găinar care a îndrăznit să fraudeze sistemul de asigurări sociale vreme de vreo 20 de ani (folosind fonduri și instituții publice pentru a juca filantropia) dar printr-o schemă care evita (contribuțiile către) un anume sistem. Aflăm din rechizitoriul specialiștilor in rapt instituționalizat că un individ oarecare poate organiza și menține nestânjenit un grup infracțional cu concursul unor instituții publice din care racolează pur și simplu complici, deci țara asta a ajuns patria grupurilor infracționale organizate, nu-i așa? că altfel cum s-ar fi putut întâmpla și repeta o asemenea nenorocire care intre timp vedem că a devenit un pattern sau, in fine, un modus operandi penal?
aveți dreptate dar nu aveți dreptate :) Urîtul cu binele are două aspecte: toți (sau aproape toți, că unora le convine așa) vrem politicieni mai cinstiți, instituții mai eficiente etc. Pe de altă parte marele avantaj al democrației și libertății (că despre asta e vorba) este că actul de guvernare nu te afectează chiar așa de mult; în timpul ăsta oamenii își cultivă pământul, își fac propriile afaceri, viața lor se desfășoară independent de actul politic în sine. Sigur că ar putea fi mai bine, ar putea avea impozite mai mici, o piață mai mare etc. Dar problema este când începi să dai vina pe libertate și democrație, căutând pe cineva care „să facă ordine”. Pentru că atunci n-o să mai poți să cultivi pământul pentru că cineva ar putea să îți ia pământul, să îți spună ce să cultivi, să impună prețurile etc. Aici începe problema „urâtului cu binele”. În principiu problemele pe care le știm cu toții vin tocmai de la faptul că „ne-am obișnuit cu binele” ; participarea cetățenilor la viața publică e minimală, nu sunt implicați nici în partide, nici în asociații și consideră că lucrurile astea merg de la sine. Ori, asta a dus la o degradare teribilă a nivelului intelectual a personalului partidelor, și nu e doar o problemă românească. Așa cum era el, Ilici era la ani lumină de Grindeanu sau Dragnea, și aceeași situație e în toate partidele; Bolojan e un individ inteligent dar a venit pe post de soluție de avarie și oricum nu se poate compara cu Corneliu Coposu de pildă, sau Rațiu, care aveau o altă alură politică. A, da, e greu să răzbați în politică, ai greutăți, te lovești de toți ariviștii, dar n-a zis nimeni că e ușor, asta e și ideea. Așa că, dacă ni s-a urît cu binele, ok, aducem un regim de mână forte care, evident, se va baza pe aceleași personaje pentru a impune ordinea (și n-o să le placă) fix printre cei care o cer … A impus „ordinea” Maduro în Venezuela și acum își plâng morții la propriu…
Eu cred că dumneavoastră, laolaltă cu o mulțime de orășeni de capitală plus alți suburbani metropolitani, nu reușiți să înțelegeți un aspect foarte simplu: pentru a ți se urî cu binele e musai ca acel Bine să existe. Dar pentru mulți cetățeni Binele nu mai există. Căci începînd cu 2020 regimul s-a transformat radical, la limita totalitarismului. Nu mai putem vorbi de nicio democrație și de niciun drept al omului, nicidecum de libertăți din momentul in care oamenii sunt băgați cu forța in lagăre -spitalele covid- și sechestrați, legați de paturi și chinuiți, unii chiar uciși de un sistem care a arătat fix ca un conglomerat de grupuri infracționale organizate (care, in plus, ne-a pus in cârcă și factura acestor sinistre experimente sociale precum și factura pentru „vaccinurile” experimentale inoculate forțat populației). Toți cei care au trecut prin acel iureș precum și rudele celor răpuși urăsc astăzi sistemul, cum îi zic ei și e imposibil să le schimbi convingerile. La aceștia se adaugă toți cei afectați grav de ultimii 2 ani de taxări și vânători fiscale.
Nu e nicidecum vorba că eu, sau alții de teapa mea, am cere/spera instaurarea unei dictaturi -e pur și simplku aberantă aveastă răstălmăcire in condițiile in care orice forumist vechi știe că eu nu-s nici aurist, nici suveranist, nici măcar conservator ori whatever national guru-, e vorba că regimul deja a alunecat spre dictatură, iar raptul instituționalizat a atins cote de avarie pentru economie, și din păcate foarte mulți gânditori, intelectuali publici nu sesizează deloc (poate nu vor, poate nu-s capabili, poate sunt datori regimului) pericolul radicalizării la locul de muncă a acestor partide infracționale organizate care compun astăzi sistemul și se dau pro-europene.
Mulțumirea ultraverbalizată, satisfacția aia de mic-burghez de castă in fața dezastrului iminent ori in fața nenorocirii altora nu ajută deloc, nu este nicidecum vreo ilustrare a propriei virtuți, ci pur și simplu cinism inconștient. De aceea, din păcate, din pricina lipsei totale de empatie a acestor elite amăgite și dependente de binele imaginar o nouă elită politică care exersează astăzi retorica demagogică va atrage masele pauperizate, abandonate și disprețuite (niște deplorabili, nu-i așa?), va obține puterea in stat, putere cu care va accelera mai târziu prăbușirea țării (da, eu tare pesimist in legătură cu competențele auriștilor de a ține economia pe linia de plutire)..
Orice efort personal in sfera politicii -din partea mea- merge către omuleții deja atrași de aur, rude și cunoscuți, și constă in potolirea elanului lor revoluționar și a așteptărilor lor monumentale. Deja nu mai pot fi convinși să nu intre in hora auristă, pur și simplu nu există alternativă credibilă. Măcar să nu se îmbete prea tare cu iluziile…
deși ce e drept acum mă încadrez și eu la categoria orășeni (mai degrabă metropolitani, cum ziceți) trebuie să țineți cont că m-am născut în Mârșani, Dolj. Prin satele vecine (la noi nu am auzit dar n-ar fi exclus) acum vreo 20 de ani încă se mai străpungea cu țărușul inima „moroilor” înainte de înmormântare. Așa că să zicem că sunt încă în legătură cu cei dintre care am venit și ceea ce spuneți dvs e … mult exagerat. Nu știu dacă sunteți conștient că ceea ce evocați dvs e o realitate „indusă” care nu are nici o legătură cu faptele. Covid-ul dă o stare febrilă, nimeni nu leagă de pat bolnavii de covid pentru că nu pleacă nicăieri. Acest lucru se practică în alte afecțiuni și mă tem că de fapt știți și dvs. Marile încălcări polițienești ale drepturilor sunt mai degrabă teme de propagandă iar cei mai depărtați de metropolă au ignorat restricțiile cu succes. Am suferit și eu de Covid-ul „ușor” de câteva ori, iar despre perioada „critică” din vremea stării de urgență am o amintire diametral opusă: e prima dată în, iată, mă apropii cu viteză de 60 de ani, când o autoritate a statului (în persoana șefului de post) m-a întrebat dacă sunt bine, dacă am nevoie de ceva, dacă am mâncare. Din păcate propaganda a biruit …
Nemulțumirile lor sunt cu totul altele, e vorba de abuzurile „obișnuite” de care noi ne mai putem apăra dar ei mai greu, corupție, hoție, abuz de putere. Noi avem mai multă putere economică și eventual informală să ne luptăm cu lucrurile abuzive, ei le suferă. Sigur că sunt nemulțumiți. Dar nici unul dintre ei nu a fost „legat de pat”, tot dvs le spuneți minciuni din astea, apoi vă plângeți că nu îi puteți întoarce din drum :)
„Nu știu dacă sunteți conștient că ceea ce evocați dvs e o realitate „indusă” care nu are nici o legătură cu faptele.”
Ba fix imaginea Statului vraci binefăcător pe care o vânturați pe aici este realitatea indusă de un regim deraiat totalitarist care lupta in pandemie contra unui virus cu…tancurile, cu arcanul și cătușele (arcanul fiind un test aberant despre care inventatorul însuși spunea că nu poate fi folosit ca instrument unic de diagnoză, nu că ați putea rezona cu vreun argument de acest gen). Rezultatul propagandei -dresfășurată de un aparat monstruos care a cuprins intreaga presă de partid și stat mituită legal in acest scop vreme de vreo 2 ani- este fix retorica asta salvaționistă pe care cei afectați de ea o debitează și la 5 ani după evenimente. Sunteți in mod evident o victimă a propagandei și aveți toată compasiunea mea.
Dar, dacă nici măcar acum, după atâția ani, nu sunteți capabil să intuiți grozăvia celor trăite in 2020-2021 e clar că nu putem dialoga, avem valori mult prea diferite, deci rugămintea mea e, iarăși, să mă ignorați Vedeți-vă de lumea dumneavoastră rozalie.
Chiar că… Însă tot nu mă pot abține, pentru că delirul ia amploare: „regim deraiat totalitarist care lupta in pandemie contra unui virus cu…tancurile, cu arcanul și cătușele”. Dacă pot admite, metaforic, arcanul și cătușele (deși și aici sunt nuanțe, inclusiv amenzile din pandemie s-au anulat iar internarea s-a făcut strict cu acordul bolnavului, în general s-a mers pe izolare acasă, nu de alta dar spitalele tot alea sunt, nu au apărut prin minune locuri în plus), asta cu tancurile e prea gogonată. Nu, nu au fost tancuri pe străzi, acesta e un delir. Nu cumva o fi fost și vreo tragere în țeapă, că doar e vorba de Valahia? Chiar n-a ghilotinat Câțu pe nimeni? Hai că se poate…
Nu mai vorbiti de democratie si libertate in Romania, ca nu va adresati unui grup de extraterestri tocmai sositi din alta galaxie pentru schimb de experienta. Placa asta o stim inca de la Nicolae Ceausescu, iar schimbarile din ultimii 36 de ani au fost doar cosmetice. E ceva mai multa piine si, da, aici puteti sa ma inghesuiti in coltul ringului, infinit mai mult circ. Ba chiar si droguri, prostitutie si pornografie, principalele ingrediente lipsa din meniul marxist-leninist.
Trebuie sa fii parte a SISTEMULUI pentru ca actul de guvernare a Romaniei sa nu te infurie si sa nu te afecteze. Sau sa fi gasit o metoda sa il parazitezi intr-un fel sau altul, multumindu-te cu firimiturile care cad de pe masa bogatilor. Ca ospatarii, gestionarii, vamesii, bisnitarii, folcloristele etc. de pe vremea lui Ceausescu.
Guvernantii si trompetele lor turuie pe toate canalele despre libertate si democratie (nu doar la noi) pentru ca orice minciuna repetata cu insistenta ajunge sa fie crezuta. Si nu uita sa aminteasca mereu ca, ori ai democratia asta imperfecta si ar fi bine sa faci ciocul mic daca ai vreo nemultumire, ori ai o dictatura, si-atunci o sa vezi tu pe dracu. Tertium non datur – se sugereaza. Iar asta e o uriasa minciuna. Dincolo de faptul ca democratie, ca putere a poporului, nu a existat niciodata si nicaieri in istorie.
Iar in privinta libertatii in Romania, despre asa ceva am putea vorbi doar dupa ce am avea in Constitutie, pe prima pagina, un articol proclamind interdictia absoluta de a legifera pe tema libertatii (cu precizarile din The First Amendment to the United States Constitution) si un al doilea articol, identic cu The Second Amendment. Fiindca unul fara altul nu pot exista. Primul il apara pe al doilea, cu al doilea il aperi pe primul.
Nu cred că așteptați un răspuns pentru că păreți convins de ceea ce spuneți dar dacă tot ați intervenit…
Sunt două aspecte pe care le confundați, nu știu dacă voit sau nu: unul este despre democrație și libertate așa cum sunt ele „în teorie” și cum sunt, să zicem, enunțate în constituție, și altul despre implementarea lor în practică. Evident că sunt și eu nemulțumit de actul de guvernare. Presupun că până și unii membri ai sistemului sunt nemulțumiți, că poate unii din ei or mai avea și ei o urmă de decență. Discuția însă nu este despre asta. Discuția este cum canalizezi această nemulțumire ca să obții mai multă libertate, nu mai puțină. Apelul la Constituția americană poate fi valid, dar nu litera Constituției este problema la noi ci felul în care ne raportăm la ea. Societatea noastră, în ansamblu, nu este în stare să impună respectarea ei, e puțin probabil că dacă am mai adăuga niște articole am avea mai mult succes. Dacă vorbim de libertate, probabil ar trebui exercitată tocmai în direcția asta, de a impune respectarea legii în fapt, pentru că, ceea ce văd eu, concret, este că abuzurile de fac nu prin legi abuzive, ci prin nerespectarea legii… (de asta consider raportarea la Constituția Americană doar ca pe un gest de afirmare a apartenenței, nu ceva cu adevărat semnificativ în planul pragmatic) A mai fost folosit acest gen de sofism cândva în vremea lui Adrian Năstase: pentru că devenise corupția de nesuportat, Parlamentul a mărit pedepsele pentru corupție. Dar în continuare poliția nu aresta pe nimeni sau aresta nași de tren… O vreme poporul a fost mulțumit, până s-a prins…
„A impus „ordinea” Maduro în Venezuela și acum își plâng morții la propriu…”
Nu inteleg absolut nimic din fraza de mai sus. Maduro a produs cutremurele? Despre ce morti vorbiti?
Pe de alta parte, nu l-ar fi deranjat nimeni pe Maduro daca Venezuela nu ar fi avut petrol.
Si Gaddafi avea prea mult petrol. Si Saddam, si Siria. Si ayatolahul cel batrin avea.
Blestemul petrolului.
Bine ca al nostru s-a epuizat.
Si noroc ca amerecanii face ordine. Ca IMGB pe vremuri.
Regimul Chavez a introdus o formă de dictatură sudamericană cu accente socialiste (naționalizarea petrolului). „Le-au arătat ei” – americanilor în principal. Când a fost clar că soluția nu funcționează a fost prea târziu, Maduro a pierdut alegerile dar asta nu l-a împiedicat să rămână la putere. Între timp regimul s-a degradat economic și social, au construit blocuri șubrede – că nu au avut nici cu ce să le facă mai bune și nici cine să îi controleze – iar când a venit dezastrul au fost neputincioși. Nu altfel s-a întâmplat la noi în ’77. Cam acest fel de „ordine” ne propun și nouă alde Șoșoacă și Interplanetar Guru. Rezultatele ar fi evident aceleași. Cu toate păcatele lui regimul constituțional e singurul care funcționează. E necesar dar vedem că nu e și suficient, mai trebuie și controlul activ al societății civile, adică să credem în el. Toată propaganda ruso-magaiotă exact pe linia asta acționează, pe slăbirea încrederii în regimul de tip democrat (nu în partide ci în regim în sine). Și uite că funcționează, regimul se erodează de la sine pentru că oamenii nu se mai implică…
@Mihai Badici _ „Pe de altă parte marele avantaj al democrației și libertății…”
…Care NU este cazul României.
România este un regim politic hibrid, NU o democrație.
Din 2007 și până în urmă cu doar doi ani și ceva, România a fost supusă MCV, tocmai pentru că NU este o democrație.
MCV a fost înlăturat pentru că nimeni nu putea explica de ce un stat care NU este o democrație a fost acceptat în Uniunea Europeană.
România nu este decât formal o democrație.
În fond, România este un stat eșuat (după cum președintele său a spus), guvernat de 36 de ani de o cleptocrație de sorginte securisto-comunistă, al cărei obiectiv fundamental este transferarea frauduloasă a unei cantități cât mai mari din resursele publice în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora.
Astfel, aceasta a ajuns în timp să se consolideze, să controleze resursele statului, și să-și subordoneze instituțiile de forță, justiția, serviciile de informații etc.
Adică, cleptocrația din România dispune de cvasitotalitatea resurselor statului, prin urmare, își poate pune ce marionete dorește pe scena politică a României.
Sunt de acord 99% cu faptul că România e doar formal o democrație. Am mai avut discuția asta. Nici o țară nu e lipsită de cleptocrația aferentă, la noi e doar mai multă. Totuși marea masă a populației nu trăiește în dependență strictă de „baroni”, ceea ce permite oamenilor să aibă o autonomie economică și de conștiință (ca să punem problema în termeni marxiști, fiind relativi independenți financiar pot vota cu cine le place). S-a dovedit „istoric” că este posibil ca populația să schimbe direcția atunci când există consens: în ’96, la eliminarea lui Năstase, la venirea regimului Dragnea și încercările de virare spre Rusia (aici probabil se poate argumenta că o parte din „sistem” a devenit el însuși pro-occidental deci nu a fost doar voința populară, dar până la urmă și sistemul face parte din popor, toți au drept de vot). Ceea ce lipsește este formațiunea politică care să canalizeze voința populară. În lipsa acesteia, speranța se îndreaptă spre diverși măscărici. Cel mai relevant, din punctul meu de vedere, nu e Simion, ci Dan Diaconescu Direct, care a reușit primul să mobilizeze aceste energii cu totul spectaculos. Alde Șoșoacă și CG nu au făcut decât să exploateze situația învățând și copiind la greu modelul „Titanului din Caracal” :)
Românii vor dictatură, se vede în vot. Dl Mongolul, de unde ați scos-o cu „10%”, aveți un joben cu procente la discreție? Românilor li s-a urât binele, așa cum spus. Nu-și dau seama ce au. E un curent în toată Europa de a distruge libertatea. Rinocerizarea lui Eugen Ionescu a venit și peste generațiile noastre, iar asta se vede astăzi peste tot.
Ce mama dracu’ înseamnă „bine”? Definiți termenii! Societatea omenească nu este Tărâmul Fericirii, așa este scris în Vechiul Testament. Hai, la muncă și la luptă, nu vă mai vaicariti!
„De ce sunt românii printre cei mai nemulțumiți europeni?”
Pe bune?!
Dar de ce este România un regim hibrid și nu o democrație?
…Cu un indice al democrației mai scăzut decât state precum Zambia, Liberia, Bhutan, Senegal, Tanzania șamd.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Indicele_democra%C8%9Biei
Sau, de ce are România cel mai redus Indice al Dezvoltării Umane din Uniunea Europeană?
…Cu valori mai mici decât state precum Muntenegru, Antigua şi Barbuda, ori Seychelles etc.
Cu cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană…
Cu cea mai mare rată de abandon școlar din Uniunea Europeană…
Cu cel mai mic număr de absolvenți de învîțîmânt terțiar din Uniunea Europeană…Șamd.
De ce sunt românii nefericiți, aceasta este întrebarea?
Adică, de ce n-ar fi și mai inconștienți decât sunt și de ce nu-i apucă fericirea că trăiesc în țara și condițiile în care trăiesc?!
…Și de ce nu acceptă resemnați condițiile socio-politice și economice mizere, considerându-le „un dat” și de ce le-ar trece prin cap să încerce să le schimbe?!
…Și de ce ar fi nefericiți pentru că regimul cleptocratic – care guvernează România de 36 de ani – se dovedește îngrozitor de greu de clintit?!
…Și de ce nu dorm românii liniștiți, știind că Președintele Republicii, pe care l-au votat cu o majoritate și cu un entuziasm impresionante, mediază echidistant pentru ei?!
Acestea sunt întrebările care au stat la fundamentul cercetării? Serios?!
Total de acord cu ce spuneti!
Citind articolul impresia mea a fost ca singurele informatii interesante sunt cele furnizate de Eurostat. Cam putin totusi …
Foarte adevarat! UE a fost de acord cu toate mizeriile de la noi, atata timp cat Ro a votat toate ineptiile UE. Nu a fost interesata ca in Ro sa se faca reforme adevarate. Avem o spoiala de guvern si de institutii publice, de promisiuni fara acoperire in realiate si o subdezvoltare demna de tarile bananiere. Minciuna, coruptie si hotie la toate nivelurile societatii.
sa zicem ca sinteti manole, sau ion, vasile si traiti la margine de bucale, inconjurat de garduri betonate inalte de trei metri, dupa o viata n slujba interesului national ca orice mare boss antreprenor privat de stat. totusi, trebuie sa iesiti cu limuzina de acolo sa ajungeti in buricul bucalelor unde prestati joburi de mare importanta pentru tzara si popor. ce vedeti pe drum ? palmieri ? oameni zimbind ? sau satre si gunoaie ? oameni saraci si scuipati ?
E mai simplu decit pare. Europa a fost un ideal si ne-am dat seama ca e o dezamagire. Din care trebuie sa facem parte, asta nu se discuta si nici nu se negociaza! Ca sa n-avem vorbe si sa trebuiasca sa apelez la stiva de pari.
Credeam ca e altfel. Nu e, regulile sint cele pe care le-am invatat de-acasa, oamenii normali nu aveau nevoie de confirmari europene ale celor ce le stiau a fi corecte si normale conform educatiei primite.
Dar ceea ce ni se vindea ca organizat, logic, dezirabil si european se dovedeste a fi o birocratie imuabila. Unora ni se pare ca daca riciim usor sub poleiala institutionala gasim doar un strat de birocratie suprapusa peste cea „nationala”, „interna”. Care nu se stie ce rost are, altul decit sa reglementeze in propriul folos.
Am o curiozitate: nu cumva UE e revansa pe care Germania incearca sa si-o ia pentru pierderea Razboiului 2?
Un eseist francez observa plin de mare dezamagire ca cât politicienii francezi muta in Panteon rămășițele membrilor rezistentei cu atât mai mult ei se supun Germaniei.
Dl. Gheondea spunea ca Romania a trecut prin singularitate odata cu arama pe fata data de insusi ND.
Himenul a fost perforat de mai demult; de cand a fost sa alegi intre Vadim si Iliescu, anul de gratie 2000. Am asteptat cu incrancenare 11 ani dar in 2000 am plecat cu doua valize dupa mine. 26 de ani dupa si inca e plin de orbeti. Ma crucesc.
@Robert _ „Himenul a fost perforat de mai demult…”
?!
Stranie metaforă.
Adică, ideea este că fundul meu e deja tăbăcit și tre’ să stau așa cum are chef cleptocrația?
Păi, tocmai asta și reproșez textului pe care, cu îngăduința autorului, îl comentăm.
Carevasăzică, dacă Strategia Hrebenciuc a funcționat în anul 2000…
Și vedem că a funcționat încă o dată în anul 2025, după un sfert de veac…
Rezultă că trebuie să accept că la fiecare ciclu al alegerilor prezidențiale cleptocrația va propune doi candidați – pe care îi va promova deosebit de puternic, din resurse publice – iar eu să-l aleg pe cel care pare mai puțin rău/respingător/ticălos?!
Asta este, sintetizat spus, esența „democrației” românești?!
Domnule, oare am luat-o razna cu toții?!