Aseară președintele Nicușor Dan a spus așa: „Politica e despre consens și majoritatea este despre consens.” Aceasta este, cred, o foarte bună poartă de intrare în lumea în care trăiește președintele. Fraza spune, probabil, ceva și despre intențiile lui.
Pentru că nu, politica nu este despre consens, decât într-o utopie. Chiar și Habermas și-a revizuit drastic această concepție, dacă cumva la el se gândea președintele. Politica poate fi despre negocieri și compromisuri. Dar, în mod esențial, politica înseamnă principii, confruntare între partide, dezbateri și alegeri. Dezacordul creează politica, consensul o omoară.
„Consensul național” a fost refrenul lui Ion Iliescu în anii tranziției, invocat pentru a legitima puterea în perioada de tranziție. Era o formă de delegitimare a opoziției: cine nu intra în „consens” diviza națiunea. Dar și atunci, ca și acum, diviziunea era altundeva, nu unde o punea cu mâna președintele. Retorica „consensului” a fost folosită mereu pentru a inventa false linii de demarcație politică.
*
Divizarea originară a democrației românești a fost între comuniști și anticomuniști. De la asta am pornit. Ceea ce vreau să spun în textul de mai jos e că această divizare e la fel de reală și acum în rândul electoratului (poate în alte forme, dar aceeași), însă câmpul politic nu o mai reflectă. Între câmpul politic și societate s-a format o falie profundă. Argumentez de asemenea faptul că despărțirea aceasta dintre cetățeni și politicieni explică bine și ascensiunea AUR și a extremismului.
Di-viziunea
Oarecum pe urmele sociologului francez Pierre Bourdieu, spun și eu că miza luptei politice nu este doar puterea, ci impunerea principiului de di-viziune a lumii sociale și a electoratului. Bourdieu scria intenționat di-vision, un joc de cuvinte între „viziune” și prefixul „di” – în părți, separat, în direcții diferite.
Cine reușește să seteze în electorat linia de despărțire care îi convine câștigă. Există o bătălie pentru stabilirea axei pe care se produce di-viziunea, așa cum există o bătălie pentru putere.
Un foarte scurt istoric al încercărilor de „consens” de după Ion Iliescu
După 2004, divizarea originară comunism–anticomunism s-a reformulat. A luat mai multe chipuri, dar a rămas aceeași.
În 2004 tema centrală era lupta anticorupție, „statul de drept” versus „baroni”. Chiar dacă dezbaterea era alta decât despărțirea de comunism și scaparea de moștenitorii comuniștilor, împărțirea originară a electoratului era aceeași. Geografia electorală era neschimbată iar politica rămăsese o oglindire mai mult sau mai puțin fidelă a ei.
Apariția USL în februarie 2011 a fost prima falsificare importantă și de durată a diviziunii reale din electorat. Impunerea în câmpul politic a axei „Băsescu – anti-Băsescu” ca linie de despărțire a făcut ca apropierea PNL de PSD să fie ceva logic și să pară rațională. Era însă o axă de raportare care trăda electoratul și năzuințele reale ale sale. Poate vă mai amintiți buimăceala care-i cuprinsese nu numai pe cei pro-Băsescu, dar și pe cei ce se opuneau oricăror reforme, PSD sau alții. Cei mai mulți nu mai înțelegeau nimic din politică în acel început de februarie, când îmi amintesc că era foarte cald pentru o lună de iarnă. După ce Băsescu nu a mai fost președinte coaliția aceasta nu mai avea sens așa că s-a destrămat.
La alegerile parlamentare din decembrie 2016, PSD a câștigat aproximativ 45% și a revenit la guvernare în alianță cu ALDE, sub conducerea lui Liviu Dragnea. Au urmat guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă. În 2016 a apărut un al treilea pol important, USR. La aceleași alegeri USR a obținut aproape 9% și a devenit a treia forță politică.
2021 e anul în care s-a produs cea mai mare falsificare a diviziunii politice reale. Klaus Iohannis a decis atunci ce e „responsabil” și ce nu, și a consacrat alianța PNL–PSD ca soluție de interes național, practic schimbând sensul votului pe care îl primise cu un an în urmă. Era din nou o oglindire a consensului național al lui Iliescu.
În 2019 Iohannis era foarte anti-pesedist în declarații. Și a fost reales tocmai pentru că a mers pe divizarea reală a electoratului. Câteva secvențe:
- În octombrie 2019, la Liga Aleșilor Locali ai PNL, Iohannis a susținut că PSD a încercat să acapareze întregul stat și că dinspre acest partid vine un iz de comunism, că e „înșurubat” în toate structurile statului și că numai prin vot România se poate elibera de „rămășițele comunismului”.
- În august 2019, în Piața Universității, el a spus că statul trebuie reconfigurat, întrucât „PSD a dus România aproape de eșec”, și că după alegeri va forma o echipă pentru „România normală”.
- Pe 10 noiembrie 2019, la închiderea urnelor, Iohannis a declarat: „Am reușit să învingem PSD mai mult decât oricând în ultimii 30 de ani”. Tot în acea campanie avertiza că PSD nu dispare peste noapte și rămâne un adversar puternic.
- „Ciuma roșie.” Expresia era emblema acelei perioade, iar Viorica Dăncilă îl acuza în 2019 pe Iohannis că numește PSD astfel.
După toate aceste declarații, și doar după un an, Iohannis a schimbat complet macazul și a cooptat PSD ca principală forță la guvernare. Nu știu dacă nu vi se pare a fi o situație asemănătoare cu cea în care suntem cu președintele Nicușor Dan.
Să continuăm. Care au fost prim-miniștrii din 2021 până azi:
- Florin Cîțu (PNL), din decembrie 2020 până în noiembrie 2021. A condus coaliția PNL–USR PLUS–UDMR și a fost demis prin moțiune de cenzură în octombrie 2021.
- Nicolae Ciucă (PNL), din noiembrie 2021 până în iunie 2023. A condus coaliția PNL–PSD–UDMR, cu acordul de rotativă.
- Marcel Ciolacu (PSD), din iunie 2023 până în mai 2025. A preluat funcția prin rotativă și a avut practic două mandate, al doilea după alegerile din decembrie 2024. A demisionat în mai 2025, după ce candidatul coaliției, Crin Antonescu, a pierdut în primul tur al prezidențialelor.
- Ilie Bolojan (PNL), din 23 iunie 2025 până azi, în ciuda unei moțiuni de cenzură care a trecut. Guvernul lui de coaliție a fost format din PSD, PNL, USR și UDMR. A existat un acord care prevedea ca Bolojan să cedeze funcția unui premier PSD în 2027.
Deci din 2021 până azi divizarea reală din societate a fost înlocuită cu apelul la o raționalitate specială, raționalitatea care emana de la statul birocratic. E același consens invocat astăzi din nou de un nou președinte. A câta oară?
Numirea generalului Ciucă ca prim-ministru are o semnificație aparte. Legitimitatea lui Ciucă nu venea din câmpul politic, ci din aparatul statului, din „nobilimea de stat”, cum o numește Bourdieu. Alianța cu PSD nu mai trebuia justificată ideologic, pentru că era prezentată ca administrare. Era rațiune de stat într-o situație chipurile deosebită, ca de criză sau de război. De fapt, începeau să vină banii din PNRR.
Trebuie spus și faptul că USR ieșise de la guvernare și votase căderea lui Cîțu. Iar „câmpul tactic” și statul și-au apărat atunci ortodoxia împotriva singurului actor care refuza noile diviziuni. De aici imaginea USR ca partid „imatur”, promovată de aproape toți ceilalți actori.
Semnificația AUR
AUR a fost înființat pe 1 decembrie 2019 de George Simion, fostul președinte al Platformei Unioniste „Acțiunea 2012”. La alegerile locale din 2020, AUR a obținut doar 1%. Momentul de lansare reală a fost reprezentat de alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020. Exit-poll-ul l-a creditat cu doar 5,2%, dar rezultatul final s-a apropiat de 9%. În noiembrie 2021 PNL făcea alianța cu PSD. Iar AUR a început de atunci să crescă cu o viteză alarmantă. Ce vreau să arat aici este că AUR s-a dezvoltat pe măsură ce politica din România a dispărut. Iar așa zisul cordon sanitar mai degrabă sporește numărul votanților și influența AUR.
Ca ipoteză mă gândesc dacă nu cumva așa au apărut și s-au dezvoltat cam toate mișcările extremiste în Europa. Când diviziunile clasice din societate au fost ignorate și s-a încercat trasarea unei alte axe, artificială, a unei alte diviziuni decât cea existentă cu adevărat, efectul pervers a fost apariția extremismului. Când politica a fost înlocuită de alianțe menite să administreze, nu să reflecte di-viziunile și aspirațiile reale ale electoratului, opoziția a devenit un loc gol pe care îl va umple populismul. E doar o bănuială, dar care, poate, merită verificată, și la o vedere sumară așa ar părea lucrurile. Iar dacă mă gândesc la dispariția creștin-democrației sau la acea a treia cale a lui Blair sau la situația în care se găsește Macron, lucrurile par să se lege.[i]
După intrarea în Parlament, AUR a trecut prin trei etape: consolidarea (2021–2023), explozia electorală (2024–2025) și poziția de prim partid în sondaje (2025–2026). A rămas în opoziție față de toate guvernele, inclusiv față de coaliția PNL–PSD din 2021, și a preluat nemulțumirile legate de pandemie, vaccinare, scumpiri și criza energetică. Și asta pentru că altă opoziție nu exista.
Și cu cât divizarea, conflictul, dezacordul, cum vreți să îi spuneți, reale din societate vor fi mai falsificate de politică, cu atât AUR va crește.
Acum modelul USL e din nou în vogă
Nicușor Dan nu a venit din partidele sistemului: era fondatorul USR, a fost primar anti-corupție și a candidat ca independent împotriva candidatului coaliției PSD PNL. A câștigat primul tur în fața lui Antonescu tocmai pentru că era perceput ca reformator. A câștigat al doilea tur pentru că extremismul încă nu devenise un risc acceptabil pentru societate. Adică așa cum a făcut și Iohannis s-a slujit de divizarea reală din societate. Acum, la fel ca iluștrii săi predecesori, doar ca mai stângace și mai greu de crezut, vrea un nou „consens”.
Încercările încăpățânate ale președintelui de a recrea USL3 – adică o amețeală de politică redenumită aseară „consens”, în realitate o administrație de stat din care politica să absenteze cu brio – s-au lovit de rezistența neașteptată a premierului actual. Indiferent cum am privi tentativele de reformă ale premierului Ilie Bolojan, reușitele sau nereușitele lui, ceea ce merită în primul rând evidențiat este încercarea lui de a restabili politica ca atare. Adică restabilirea unor diviziuni politice corecte, care să reflecte viziunile diferite și legitime ale societății.
Atunci când președintele Nicușor Dan propune o axă care îi desparte pe cei pro-occidentali de cei anti-occidentali, nu e foarte clar la ce se gândește. Cu siguranță și o spune explicit, este o formulă de a separa AUR de restul partidelor. Dar probabil, mulți votanți AUR nu sunt anti-occidentali. Și probabil foarte mulți votanți PSD nu sunt pro-occidentali. A fi pro-occidental înseamnă printre altele a adera la niște valori, adică pluripartitism, democrație și statul de drept. Ce e cert este faptul ca unii vor schimbare, iar alții nu. Iar acești „unii” sunt răspândiți aleator peste tot, în toate partidele – cu excepția poate a USR, nici un partid nu îi are pe toți membrii sau votanții săi de același fel, în orice partid există diviziuni, tocmai pentru ca de mai multă vreme partidele nu mai reprezintă divizările reale din societate. Introducerea unei noi false împărțiri în societate sub forma „consensului” are ca scop o nouă abureală generală. E vorba din nou de o falsificare a divizării politice reale din societate, divizare care încă e aceeași ca la început, între cei care vor reformarea statului, vor stat de drept, separare a puterilor și democrație pe de o parte și cei care vor „consensul” politic, adică înlocuirea politicii cu administrația birocratică care nu suportă ideea de schimbare – și da, și Serviciile secrete fac parte din această birocrație.
Nici un premier politic nu poate asigura „consensul”. Ca să ne arate acest lucru probabil l-a nominalizat președintele pe Mureșan – „un pas necesar”. Așa că președintele are nevoie acum disperată de un premier tehnocrat care va putea resuscita „consensul” la care au visat și Iliescu și Iohannis. Deși Iohannis nici nu știu dacă putea visa.
note:
[i] Macron este verificarea aproape perfectă a acestei ipoteze. Președintele francez declara explicit desființarea axei stânga–dreapta („și de stânga, și de dreapta”) și propunea o axă nouă: progresiști contra naționaliști. Consecința a fost că RN a devenit opoziția principală. Scorul lui Marine Le Pen în turul doi urcă de la 34% în 2017 la 41,5% în 2022. După 2024, guvernele s-au sprijinit pe alianțe de circumstanță, construite ca să țină RN departe de putere, și nu pe o majoritate programatică. Așa că s-a ajuns la următoarea situație: în media sondajelor pentru legislative, RN conduce cu 35%, urmat de NFP cu 24%, Ensemble cu 14% și Republicanii cu 12%, iar doar 17% dintre francezi se declară mulțumiți de Emmanuel Macron. Cum descrie ancheta Fundației Jean-Jaurès din septembrie mecanismul: 1. cererea de schimbare nu vine dintr-o ideologie anume, ci din sentimentul că lucrurile nu mai pot continua așa 2. opțiunea „schimbăm echipa, dar rămânem în cadrul partidelor de guvernământ” încetează să mai pară o cale reală. 3. pesimismul alimentează cererea de schimbare, cererea se lovește de neîncrederea masivă în guvernanți, iar neîncrederea face mai atractive ofertele politice care promit o ruptură mult mai profundă. 4. Radicalitatea nu mai e percepută ca risc. Institutele de sondare franceze observă că, oricare ar fi întrebarea pe care o pun, răspunsul unei părți mari, deși încă minoritare, a francezilor este pentru moment RN. Asta înseamnă exact faptul că RN a devenit „locul” opoziției ca atare, indiferent de temă.
Austria e un exemplu la fel de bun: după decenii de coaliție largă SPÖ–ÖVP, pe locul gol al opoziției a crescut FPÖ. Germania, cu marile coaliții CDU–SPD și ascensiunea AfD, suportă aceeași interpretare.
“ Când diviziunile clasice din societate au fost ignorate și s-a încercat trasarea unei alte axe, artificială, a unei alte diviziuni decât cea existentă cu adevărat, efectul pervers a fost apariția extremismului.”
Foarte bine punctat. Ar trebui totuși adăugat ca alianțele de genul acesta, împotriva naturii, au avut loc în același timp cu o migrare a partidelor de dreapta, conservatoare, spre stânga eșichierului politic. Acest model de abandon al centrului vine pe fond ideologic din sânul partidelor și nu cum ar fi normal dinspre societate.
Astfel vidul lăsat de partidele de centru-dreapta a fost rapid ocupat de extremiști aceștia profitând de fiecare criză (migrație, Corona, război). Desigur că măsurile total neinspirate (să nu spun de o prostie crasă) a liderilor politici de paie ( nu doar în România) au avut rol de îngrășământ pe terenul fertil al nemulțumirilor.
P.S. Domnule editor, chiar dacă e evident cã nu ne agreem reciproc, permiteți-mi sa vă felicit pentru analiza lucidă.
domnule Sibisan,
ultima fraza v-a asigurat publicarea ;) 😉, Desi va simpatizez va spun ca mi-a placut analiza d-voastra.
As completa cu faptul ca partidele traditionale si-au tradat electoratul credincios lor. Au incercat sa culeaga si alaturi de carare pana au ajuns cu totul alaturi. Nu aunt adeptul formulariilor centru, dr, stg, acestea sunt formulari artificiale si au semnificatii diferite in perioade diferite.
Exista un reper simplu:
The problem with socialism is that you eventually run out of other people’s money
Margaret Tatcher
@Cătălin Sibișan _ „Ar trebui totuși adăugat ca alianțele de genul acesta, împotriva naturii, au avut loc…”
Consensul lui Nicușor Dan ar trebui cercetat urgent de o comisie parlamentară.
Comisie care să analizeze tocmai alianțele de genul acesta, împotriva naturii, care au avut loc…
Aceasta ar trebui să lămurească felul în care au ajuns la consens Florin-Lazăr Vlădică, consilier de stat în cadrul Departamentului Securității Naționale și director al Oficiului pentru Informații Integrate din cadrul Administrației Prezidențiale (omul care se ocupă cu informațiile la Cotroceni) și Gheorghe Adrian Rafael, condamnat definitiv la 3 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență, fugit în Italia și aflat în urmărire generală.
Cum au putut să stea ei amândoi la aceeași masă?!
Asta este culmea consensului domnului Nicușor Dan!
Florin Vlădică nu s-a dus la Isoletta de capul lui, la întâlnire cu o oficialitate a SUA, cu președintele Camerei Deputaților din România și președintele PSD, cel mai important partid din parlamentul României …
…Și cu masonul combinator Adrian Ragnar Thiess, partener de afaceri cu mai mulți urmăriți și condamnați penal, strategul campaniei electorale a șarlatanului Călin Georgescu, urmărit penal de asemenea șamd..
Iar prin natura funcției sale a fost obligat să scrie un raport cu privire la ce s-a întâmplat acolo.
De fapt, politica este despre acapararea puterii. Implicit, despre accesul la resurse și despre dominație. Și chiar și despre accesul la impunitate. Iar electoratul de astăzi (cel puțin în România) prea puțin se mai gândește la „principii, confruntare între partide, dezbateri și alegeri”.
Tare mi-e teamă că sintagma „premier tehnocrat” e ca un bidon gol, o formă fără fond, destinată, mai degrabă, aburirii maselor…
Cât despre domnul Nicușor Dan, sunt convins că își contruiește o realitate în care face doar lucruri bune. Nu știu în ce măsură primește „ajutor” să-și construiască această relitate.
Omul Nicușor Dan devine din ce în ce mai ciudat. Un om straniu, un om la care nu poți întrevedea coerența. Nu cred că există nimeni în această țară care să poată spune ce gândește acest om, conform cu acțiunile sale. Ce putem deduce din acțiunile acestui om? Care e logica ce-i determină acțiunile contradictorii? Și care acțiuni? Nimic! Nimic coerent. Ce să mai zici de modul cum printr-un discurs infantil încearcă să se extragă din realitate? Adică din responsabilitate. Mă tem că regele e gol.
„Ce putem deduce din acțiunile acestui om? ” Simplu, nu este potrivit pentru functia pe care o are.E un om care a citit putin, de aceea vorbeste greu ,are un vocabular minimal, de aceea nu e nimic coerent, fiindca nu gandeste in timp real, ceea ce se cere in politica. Nu are nici o experienta politica si asta se vede si la Nicusor ,si la Bolojan si la Fritz,fosti primari, adica administratori. Politica e o arta, Romania a avut mari politicieni Bratianu,Titulescu , Maniu -sunt bulevarde in Bucuresti care le poarta numele,dar nu mai are demult. Si UE duce mare lipsa. Daca si Siegrfrid Muresean e politician UE, atunci e clar,nu?
@Darie _ „Omul Nicușor Dan devine din ce în ce mai ciudat.”
Dimpotrivă, odată cu trecerea timpului devine tot mai clar și mai explicit.
Pe măsură ce evenimentele se succed, apare tot mai limpede explicația acțiunilor și comportamentului domnului Nicușor Dan.
Am scris în alte comentarii la acest articol despre evenimentul „Isoletta” (unde N Dan a fost reprezentat de Florin-Lazăr Vlădică, consilier de stat în cadrul Departamentului Securității Naționale și director al Oficiului pentru Informații Integrate din cadrul Administrației Prezidențiale), spre exemplu, care aduce lămuriri cu privire la implicarea lui Nicușor Dan, aparent inexplicabilă, în demiterea guvernului Bolojan și declanșarea crizei guvernamentale actuale.
…Unde F Vlădică a stat la aceeași masă cu infractorul urmărit general AG Rafael și A Thiess, organizatorul campaniei șarlatanului C Georgescu, urmărit penal.
Așadar, Nicușor Dan devine, odată cu trecerea vremii, tot mai ușor și mai bine înțeles.
Figura dominantă a retoricii postdecembriste a fost “dilema”, conspectată și dezbătută nesmintit în toate mediile culturale. Preocuparea intelectuală nu mai era separarea apelor. Un titlu de glorie a devenit găsirea oximoronului perfect; de la acel curat-murdar coane Fănică până la afirmarea coincidenței contrariilor în ființa divină.
Pe acest teren busola morală a individului și-a pierdut nordul. Deontologia sindicalizată la nivelul grupurilor mari publica tratate de etică în timp ce morala aplicată, terestră consfințea principiul ‘ce-i al meu, al meu să fie’/ ‘corb la corb nu-și scoate ochii’
Faptul ca experții au încetat să mai fie cei care știu să rezolve o problemă și au devenit specialiști în ‘asta nu se poate’, specialiști în excesul de afirmații cu pe de o parte simultan cu pe de altă parte, specialiști în diagnostice iluzorii a provocat daune adânci în intelegerea -cu o vorba de lemn- a locului și rolului nostru în lume. Dreptatea dilemei care nu tranșează e dreptatea medicinei anatomopatologice: știe adevărul după ce pacientul a murit.
Of, viața mea e jelania actualizată în proză cotidiană a zisei populare: cat la lună, luna-i sus/ cat la sură, boii nu-s
Evident ca populistii vor ajunge iar la putere. Ceea ce pare a fi extremism este un fenomen mult mai simplu (explorat amplu in finante): intoarcerea la medie, care in cazul Romaniei (si a multor altora state) include concentrarea puterii si averilor in tot mai putine specimene (vezi Piketty sau Marx) si partea complementara si inevitabila de rinocerizare a pulimii (vezi Europa de amu’ un secol sau MAGA si toate permutatiile actuale).
Vă mulțumesc pentru această analiză. Citez un alt editor cu care am lucrat mulți ani de la distanță și, în momentul în care ne-am ,,văzut”, a spus: este plăcut să leg un nume de un chip.
Articolul dumneavoastră oferă câteva răspunsuri multor întrebări pe care le-am primit de la comentatorii la un eseu de-al meu în care am încercat să schițez o interpretare a comportamentului președintelui nostru.
Va multumesc. Eu sunt printre primii care va citesc articolele asa ca sunt un privilegiat.
Un articol binevenit. Ma mira ca autorul nu menționează ca fabricarea consensului este un act antidemocratic. Exista mecanisme bine studiate de fabricare a consensului și ele sunt mai vechi decât cele ale FSN-ul lui Iliescu. Impunerea „consensului,” este încă mai veche decât PMR-ul lui Dej. La noi fabricarea consensului a fost lansata de Carol al doilea prin Frontul Renașterii Naționale. Și a fost un mare succes!
Coalițiile contra naturii nu sunt o invenție românească, avem exemple similare în Germania și Franța. Cum bine subliniază autorul ele au avut un rezultat negativ asupra procesului democratic pentru ca sunt percepute de cetățeni ca o tendința a unei clase politice fără viziune de a se menține cu orice preț la putere.
Da, contradictia de baza e daca un partid trebuie sa reprezinte o grupare, respectiv sa serveasca intereselor acestei grupari, sau partidul se erijeaza in formator de opinie, si ajunge la a lua masuri chiar impotriva grupului pe care-l reprezinta, pe motiv ca stie el mai bine ce-i bine si ce-i rau.
Atentie, partidul nu-i guvern, un partid nu reprezinta o tara, de aici absurditatea ideii de consens.
Desigur la nivel de guvern, coalitie, aici functioneaza alte mecanisme cum bine sunt subliniate de autor!
Despre presedinte ce sa spun, ar fi amuzant daca nu ar fi trist!
Spot on !
@Ali Pasa Asa este, sunt de acord cu dvs si merita dezvoltat subiectul.
„La noi fabricarea consensului a fost lansata de Carol al doilea prin Frontul Renașterii Naționale. Și a fost un mare succes!”
Consensul a fost forțat, impus îndeosebi din cauza incapacității patente a partidelor clasice, PNT/PNL de a guverna minimal eficient într-o perioadă dificilă.
Decretul-lege pentru înființarea FRN specifica în Art. 1 că Frontul Renașterii Naționale este „unică organizație politică în stat”, Art. 6 prevedea că numai F.R.N. avea dreptul de a depune candidaturi în alegeri, iar Art. 7 prevedea clar că „orice altă activitate politică decât acea a F.R.N. este socotită clandestină, iar autorii pedepsiți” (cf. Wikipedia).
Contextul economico – politic și militar din perioada 1938-40, cât a funcționat FRN, a fost nefavorabil României, iar partidul unic a eșuat lamentabil în toate domeniile. Greu de considerat ca un „mare succes@
Cred ca nu ati inteles ca referirea la marele succes era o ironie amara.
Dle Popescu,scrieti mai des, scrieti foarte bine,. Scrieti: „cei care vor „consensul” politic, adică înlocuirea politicii cu administrația birocratică care nu suportă ideea de schimbare – și da, și Serviciile secrete fac parte din această birocrație.”
1.Consensul național e o retorică postcomunistă ,vine din comunism.Dupa 90 intai au fost oamenii de bine.Ion iliescu catre mineri la romexpo dupa mineriada 13-15 iunie:
„Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”.
2. Oamenii vor liniste,ceilalti erau golanii. Pentru linistea noastra-asta e consensul national.
3. Consensul national de la Snagov…aici e singura data cand consensul a facut ceva bun.
etc.
Consensul national a ajuns la Nicusor , cel cu „nationalismul sanatos”.. Exact ce spuneati: cei mai iubitori de patrie sunt Serviciile secrete , maestrul spiritual a lui Nicusor Dan e Pahontu.Cei care reprezinta nationalismul sanatos sunt oamenii de bine de azi, ca Nicusor, ca baietii din servicii. Sa adaugam si aur aici, ca si ei cauta consens national ,si l-au gasit ,se vede din sondaje. In fond asta se doreste , consens national, altfel cum sa ne explicam ca Nicolae Ceausescu iese in sondaje ca cel mai mare conducator al Romaniei si azi? Nu ne-am videcat de comunism , de ideea unui stat birocratic care da, si iar da,fara prea multa munca. E bine, nu se mai poate, 80 la suta din economie e privata care da , daca muncesti al naibi de mult,daca ai scoala,calificari, diplome. Aceasta diferenta uriasa intre asteptarile unui stat paternalist si realiate, face ca aur sa creasca in sondaje. E insa o iluzie ,istoria nu fi intoarsa inapoi,la fel ca si turul doi.
Va multumesc mult. De mai multa vreme ma gandesc sa scriu un text despre complicitate, pornind de la o întâmplare povestita de Tacit despre felul cum s-au comportat legiunile romane loiale lui Nero dupa moartea acestuia. Alaturi de alti factori în valorizarea comunismului cred ca un rol il joaca si complicitatea, adica aceea legatura foarte puternica care se stabilește intre cei ce au participat la o fapta foarte urâtă. Daca mai multi oameni construiesc o casa legatura intre ei e libera, pe cand o crima ii leaga pe vecie.
Complicitatea? O tema grea, dar imi vine un exemplu imediat-revolutia din 1989,si aceasta legatura pe vecie ,cum spuneti,care se perpetueaza si azi,pana la Nicusor Dan si gen Pahontu. Datorita acestei complicitati se face ping-pong cu dosarele Revolutiei, ale Mineriadelor intre parchetul militar si INCCJ. Datorita acestei compliictati judecatoarea Andreea Chis s-a pensionat la 52 de ani cu o pensie de 40 000 lei pe luna,iar gen.Pahontu are 36 000 lei luna pensie pe luna.
Scrieti , dle Popescu ,aceasta complicitate intre institutile de forta si politcieni de toate orientarile e blestemul Romaniei de azi.
Dle.Popescu ,eram tanar si am participat activ la Revolutie,fara sa cer o decoratie, un titlu,avantaje.
Si cand am vazut cum merg lucrurile in Romania ,nu am fost sa votez niciodata , am votat doar pentru schimbarea Constitutiei ca intram in UE.
Dezvaluirile din ultimele saptamini (Mykonos, Georgescu) ar trebui sa ii lamureasca pe oricare votanti ca atit PSD cit si AUR, sustinatori CG prin gura lui GS, sint nevotabili de catre cei care nu fac parte din sistemul clientelar al PSD. Concluzia mea e ca avem undeva la 40% din electoral ori timpiti sadea ori profund imorali, ori amindoua variantele (in cazul votantilor lui Sosoaca e vorba de un caz extrem al variantei combinate).
Singurul mod prin care alegerile parlamentare ar putea fi cistigate de USR/PNL ar fi o mobilizare extraordinara a votantilor care sint scirbiti de politica si prefera sa stea acasa. Asa cum s-a intimplat la alegerile prezidentiale, cu rezultatul ca ND a fost votat cu entuziasm, pentru a ne dezamagi prin traiectoria ulterioara. Asa ca lucrurile nu stau deloc bine.
In plus avem si o justitie in mare majoritate captiva care voteaza ce i se dicteaza politic (vezi anularea turului 2 ca situatie extrema, printre multe alte decizii).
L-am intrebat pe un ziarist DDRist de ce s-a votat la ei pro-AfD si mi-e spus ca e tocmai din lipsa cordonului sanitar („Brandmauer” la ei), adica pe dos de teoria autorului. Nu cred ca e asa dar probabil ca niciunii dintre noi nu avem o solutie, in lipsa unei majoritati care sa doreasca realmente reformarea statului si limitarea coruptiei.
De altfel nici articolul nu propune solutii, ci doar incearca sa explice de ce am ajuns unde am ajuns.
PS Presedintele ar putea avea o influenta majora asupra electoratului daca ar vorbi despre viziunea sa asupra unei Romanii fara coruptie, cu institutii functionale, etc., insa e un prost vorbitor si are si scriptwriters de slaba calitate. Cind declara ca vrea sa fie un presedinte al tuturor – o aberatie, fiindca nu poate fi si presedinte al coruptilor si si al oamenilor cinstiti – nu face decit sa repete o sintagma obosita si neadevarata.
„Cind declara ca vrea sa fie un presedinte al tuturor – o aberatie, fiindca nu poate fi si presedinte al coruptilor si si al oamenilor cinstiti – nu face decit sa repete o sintagma obosita si neadevarata.”
Presedintele chiar daca nu „vrea” sa fie al tuturor, e obligat de fisa postului sa fie al tuturor. Al oamenilor cinstiti, si al hotilor dovediti si nedovediti, al puscariasilor si copiilor geniali, al handicapatilor, asistatilor sociali si al clasei antreprenoriale, al votantilor AUR, al celor care nu citesc o carte pe an, al celor care il critica, al badantelor si soferilor din strainatate, dar si al romanilor care muncesc si platesc impozite. Presedintele Romaniei inseamna, printre altele, si Presedintele cetatenilor romani. O fi sintagma obosita, dar e adevarata.
Apariția USL în februarie 2011 a fost prima falsificare importantă și de durată a diviziunii reale din electorat. Impunerea în câmpul politic a axei „Băsescu – anti-Băsescu” ca linie de despărțire a făcut ca apropierea PNL de PSD să fie ceva logic și să pară rațională.
Probabil autorul a uitat de primul usl (de facto) dintre 2006-2008
respectiv gubernarea tarliceancu (ala cu multe neveste).
In ferestrele ministerelor erau „liberali” dar de la birouri si pana-n debarale erau pedeseristi.
Plus voturile in parlavrament.
Continuarea a fost un alt fel de usl intre pdl si pdsr din 2008 si pana la mi’aela, dragostea mea
Plus (sac!) o alta alianta rationala usr cu pdsr intre 2015-2017…
Asadar, dom’ chirias de la trei-coceni incearca sa „coaca” usl-enshpe.
Niciun gubern nu va „trece” fara bilele pedesere…
Eventual fara grinzeanu, care a fost indepartat de la gubernare de propriul partid (2017).
Nu cred ca anticipatele ar schimba cu mult actualele procentaje din parlavrament.
Din poziția de editor al acestui site cred că era mai bine să nu vă prezentați viziunea politică și să o argumentați. Cred că o poziție mai rezervată v ar fi adus și mai mult respect și o putere de decizie ulterioară. Suntem ceea ce suntem datorită unei anumite moralități balcanice sau bizantine sau orientale. O analiză mai subtilă de la căderea guvernului ar arăta că actorii principali și au păstrat opiniile în ciuda șocurilor și presiunilor. Cu o excepție. Partidul liberal a pierdut o parte din membrii care au fost corupți de către PSD. O analiză a acestui aspect era de dorit. Ce a oferit PSD ul acestor oameni? Ce nu a mers bine în PNL? Cine a greșit și cum trebuia remediat? Și cum trebuie lucrat la mentalitatea autohtonă ca să devenim mai buni. Înțeleg că vă frământă politica românească. Coalizarea unui grup de intelectuali care să aducă analize și idei ar fi esențială în propășirea intereselor naționale.
„Din poziția de editor al acestui site cred că era mai bine să nu vă prezentați viziunea politică și să o argumentați”.Habar nu aveti ce este un editor. Un editor scrie articole si isi prcizeaza pozitia asta se intampla de la Wall Street,Finacial Time,le Monde , le Figaro,la Repubblica, Corriere dela Sera….pana la Evenimentul Zilei,dar nu cititi presa straina sinici macar EvZ.
„Cred că o poziție mai rezervată v-ar fi adus și mai mult respect și o putere de decizie ulterioară. Suntem ceea ce suntem datorită unei anumite moralități balcanice sau bizantine sau orientale” ,da asa sunteti Dv. nici macar balcanica, ci un rezultat al post cominusimului un om de bine , cuminte, supus.
Ceea ce ii cereti dlui Popescu e o analiza banala pe care o auziti la ora sta pe orice post de tv. Dl.Popescu face o analiza magistrala a conceptului de consens national, generat de Nicolae Ceausescu si pana azi la presedintele submedicru Nicusor Dan.
Si ca orice om de bine terminati in stil Caragiale: „Coalizarea unui grup de intelectuali care să aducă analize și idei ar fi esențială în propășirea intereselor naționale”.
Daca nu intelegeti,nu e obligatoriu sa va dati si cu parerea.
– Ai fost la Cotroceni, Mitică?
– Nu, monșer, am scăpat tramcarul!
@Smaranda Nu este o viziune politica. Este o analiza politica. Daca cititi cu atentie si faceti corelatiile necesare cred ca gasiti in text cateva raspunsuri la intrebarile dvs.
Cu respect doamna Smaranda cred ca aveți o viziune cam idilica despre ce este și mai ales ce a fost partidul liberal în ultimii 20 de ani.
Liberalii (alături de UDMR și grupul minorităților, ultimul fiind o creație iliesciana antidemocratica) au stat in pat cu PSD-ul in toate perioadele critice din ultimii 20 de ani.
Ideea ca acum un an si câteva luni PNL-ul s-a dat peste cap de trei ori și s-a transformat dintr-un grup mafiot similar cu PSD-ul intr-un Făt-Frumos din Lacrima nu rezista unei analize serioase. Un partid nu este reprezentat doar de un lider care pare ca a avut un moment de reflecție pe drumul Damascului (asta dupa ce a fost omul lui Tăriceanu în prima coabitare cu PSD). Sa nu uitam ca nu mai departe de acum doi ani întregul partid aplauda alegerea generalisimului erou drept lider intr-o operațiune care sfida bunul simt si statutul partidului. Ca si in PCR-ul anilor 1980 n-a existat o singura voce care sa tragă un semnal de alarma.
Un partid este un grup de interese și tocmai asta leagă PNL de PSD, ambele partide sunt reprezentate birocrației de stat.
Intr-un volum de memorii doamna Gabriela Adamesteanu povestește ca în ianuarie 1990 Silviu Brucan a scris în revista 22 ca din FSN se vor forma atât partidul de guvernământ cât și cele ale opoziției. Iată ce înseamnă un om informat!
România are nevoie de politicieni noi nelegati de rezerva de cadre a FSN-ului si SRI.
@Smaranda
„Suntem ceea ce suntem datorită unei anumite moralități balcanice sau bizantine sau orientale.” Toate la un loc, subscriu ! Avatarurile mostenirilor noastre culturale….. Dar astia suntem, ce sa facem ?!?
Tuturor ne place ca e civilizat, curat si cool in Austria (doar un exemplu) dar vrem sa facem ceva ca sa fie si acasa la fel ?!? No way! Reguli clare ?!? Sa fie la altii…..!
@JB _ „Reguli clare ?!? Sa fie la altii…..!”
Odată ajunși „la alții”, românii [sau diverși alții] respectă regulile de acolo.
De ce?
Pentru că, spre deosebire de România, în statele civilizate aplicarea legii NU este tranzacționabilă
Iar Justiția – ceea ce reprezintă fundamentul democrației – este cu adevărat independentă și funcțională.
…În vreme ce în România justiția este în subordinea cleptocrației (asemenea celorlalte instituții de forță).
Nu ține de geografie, de cultură, de conștiință, de conjunctura astrală, de karmă/zen/fengșui, de istorie etc.
Ține de aplicarea legii.
@Constantin
Îmi pare rău că trebuie să nu împărtășesc pct.d.v al dvs. Modalitatea de aplicare a legii este, in bună măsură, o chestiune culturală. Cultură in sensul larg: obiceiuri, tradiții, etc.
Un mic exemplu ilustrativ. Le Québec este provincie de drept civil, in sensul continental/fr. Restul Canadei (RoC) provincii de common law. E o probabilitate cu mult mai mare ca aceeasi cauză (civilă) să aibă o rezolvare identică in Québec și RoC decât in Sénégal, Niger, Côte d’Ivoire, etc. Deși normele civile in Québec și țările africane amintite sunt similare până la identitate…..
Credeți că greșesc?
În România nu este o di-viziune ci o tri-diviziune. Respectiv trebuie o alegere între 3 forțe concurente: UE vs SUA vs Rusia/China.
PS. Partida pro-europeana tocmai a pierdut, iar SUA ne amenință prin Departamentul de Stat.
Asta e! Suntem în Triunghiul Bermudelor! Urmează prăbușirea. Așa pățesc cei ce dorm somnul cel de moarte.
eroare…nu tri-diviziune ci tri-viziune….
PS2 Desi orbirea de care dau dovada multe din electoratele europene e comuna, motivele sint diferite in cazul Romaniei. In timp ce in occident e vorba in primul rind de imigratie, in Romania de anti-globalism cu accente traditionaliste plus coruptie. Erodarea standardului de viata e comuna tuturor, insa in Romania, cu 8,5% medie a inflatiei pe ultimii 5 ani, e mult mai critica decit in vestul Europei. Nu e de mirare ca electoratul putin educat ii taxeaza pe PSD/PNL care au fost la putere in ultimii 5 ani si se indreapta spre AUR, netinind cont de faptul ca GS si gasca sint niste fripturisti mai incompetenti si, aflati la putere, probabil mai lacomi, decit PSD.
In mod normal USR ar trebui sa creasca mai mult dar au o presa (platita) care ii spurca si ridiculizeaza constant.
@cititor critic _ „Nu e de mirare ca electoratul…”
Electoratul PSD și AUR se mișcă după principiul vaselor comunicante.
De fapt, în prezent există o majoritate solidă și funcțională în parlament, formată din PSD + AUR.
De 36 de ani, cleptocrația de sorginte securisto-comunistă, a cărei cea mai reprezentativă marionetă este PSD, guvernează România.
Exista dar nu vrea sa se oficializeze prin participare comuna la guvernare. De altfel cred ca daca AUR ar participa le-ar lua piinea de la gura multor PSDisti, ca una e sa furi singur si alta impreuna cu altcineva, care e si mai infometat si mai numeros.
da, da, cam asa. de 36 de ani tot ce auzi (oare cit ne vor mai rabda urechile?) este acelasi refren : pensii si salarii. cine l fredoneaza cel mai melodios in campanie, cistiga alegerile. odata cistigate (alegerile) din ziua urmatoare incepe campania pentru alegile urmatoare (cu acelasi refren desigur). dupa 5/10 ani de imbuibare/plimbare/onoruri/vile de locuit/spp isti si limuzine de serviciu, se trage cortina : au muncit pe brinci dar i a nvins sistemul. iti vine sa le plingi de mila. oare de ce nu se extinde sistemul ? fa i pe toti speciali, politruci, juzi, militieni, securisti, apvisti, functionari, primari, consilieri, membri onorifici in consilii de administratie si am rezolvat problema. desigur mai trebuie si niste stadioane unde sa evolueze regii fotbalului si manelistii cu glas de privighetoare (sa creasca moralul poporului). dar pentru astea (plus trotinete si piste de biciclete) banii vin din pnrr uri. nu falimenteaza domnule niciodata statul, asa ca nu si au rostul bocetele, romania i ombilico del mondo, iar romanii cei mai inteligenti si frumosi dinte toate vietuitoarele planetei (cum de fapt si de drept eram si nainte de 89)
@man of war: Fantastică postare. ☝👍👏💔
ps : cine sa faca ordine n tara? ceausescu nu mai traieste sa mareasca leafa si pensia tutulor cu 100 de lei. dar lui isarescu, grindeanu, daianu, tudose sau ciolacu cine le a marit o? (economia de piata? asa sa fie?). cind vorbim de lefuri si pensii, ne referim la cohortele bugetare desigur, doar aia s in grija statului, nu i asa? dar ceilalti, din afara statului? percepeti nuanta, intelegeti democratia originala? lefurile si pensile nu pot fi platite tutulor decit in socialismul cleptocratic, nu intr o societate democrata. intr o lume libera fiecare i raspunzator pentru propria i viata, dupa abilitati, ambitii, harnicie si inteligenta. cam de asta fug oamenii de acolo, de au ramas doar prostii, hotii, manelistii si securistii.
Excelentă analiză, foarte interesantă perspectiva!
Ce e și mai interesant e că aripa Olguța a inițiat scindarea axei, Bolojan doar o întreține.
„Aceasta este, cred, o foarte bună poartă de intrare în lumea în care trăiește președintele.”
Asta, dacă presupunem că președintele actual guvernează după capul și mintea domniei-sale, într-o „lume a sa”.
Asemănarea cu KW Iohannis din unul dintre mandatele sale, mandate care au contrastat puternic, ne poate face să credem mai degrabă că domnul N Dan trăiește viața domniei-sale „în lumea altora”.
Carevasăzică, „poarta de intrare” observată este de fapt către lumea celor care, după anularea alegerilor, l-au făcut președintele României și pe care refuzăm să-i vedem.
În plus…
A lua în serios formațiunile politice „suveraniste”, create după model PRM și CV Tudor, cărora PSD le-a dat voturi, iar PNL le-a finanțat campania online, reprezintă o excelentă dovadă că Strategia Hrebenciuc a reușit pe deplin.
„De ce toate consensurile se soldează cu extremiștii în ascensiune”
„Și cu cât divizarea, conflictul, dezacordul, cum vreți să îi spuneți, reale din societate vor fi mai falsificate de politică, cu atât AUR va crește.”
„Încercările încăpățânate ale președintelui de a recrea USL3 – adică o amețeală de politică redenumită aseară „consens”, în realitate o administrație de stat din care politica să absenteze cu brio – s-au lovit de rezistența neașteptată a premierului actual.”
Acuma că tot veni vorba, încăpățânarea unui președinte mincinos, dovedit in scris, de a forma un consens ce numai un userist îl poate ințelege, nu e tot extremism?
Consensul politic este necesar, dar depinde cum este privit.
Daca se vrea consens general si perpetuu, avem de-a facve cu o dictatura. Mascata sub termeni.
Si in cazul dictaturilor, apar miscari violente de respindere. Alt tip de extremisti,
Dar pe obiective limitate, se poate cere consens: intrarea in NATO, intrarea in UE, condamnarea agresiunii Rusiei sau refornarea statului si iesirea din criza datoriilor bugetare (nu economice!).
Dar intr-un stat ce se bazeaza pe demagogi ajunsi la putere……
Ați atins un punct foarte sensibil dar am impresia, dacă am înțeles bine ceea ce spuneți, că nu l-ați numit: se numește proiect de țară și, din păcate, noi n-am fost în stare să-l facem. Polonezii au reușit. Cunosc foarte bine Polonia prin foarte multe colaborări pe care le am cu matematicieni de acolo, am și lucrat un an de zile ca profesor vizitator în Cracovia. Încă din anii ’90, politicienii polonezi s-au pus de acord asupra unui proiect de țară: un set de ținte care trebuie atinse și reguli care trebuie păstrate, indiferent de cine guvernează.
Miraculos articol! Și vă mulțumesc frumos pt că l-ați scris.
Indrăznesc două-trei idei:
1) Noi nu am avut și nu avem politicieni, ci niște surogate. Alții desprinși din același Lagăr Sovietic Eliberator (cehi, polonezi, mai nou și bulgari) au avut politicieni de anvergură: Vallesa, Havel, Sikorski. E drept, înainte de 1989, au avut și disidenți. Mulți.
2) Toate aceste exemple externe au făcut politică curățind țările lor de Direcțiile Securității de Stat ale fostelor forțe comuniste. La noi a fost de-andaratelea. Și asta se vede și azi. Și va continua. Am plecat cu stângul în democrație și nu vom fi în stare să schimbăm cadența.
3) Când dl Constantinescu spunea că CDR are 15.000 de specialiști, mințea. Dudu Ionescu, Dejeu în ce domeniu excelau.
Vin vremuri teribile și, fără să încerc a mă apăra, cred că electoratul, așa prost cum îl vede clasa politică (mult spus!), nu are mare vină pt dezastrul acestei țări. Nu i s-au dat personalități apte să lupte onest între ele, curajos și demn, stânga cu dreapta.
Prea mult 35 ani de consens.
1.”Ce vreau să arat aici este că AUR s-a dezvoltat pe măsură ce politica din România a dispărut. Iar așa zisul cordon sanitar mai degrabă sporește numărul votanților și influența AUR.”
Daca teoria e valabila si daca am considera concubinajul stanga dreapta drept sursa a extremismului, atunci trebuia sa avem inceput de coagulare AUR de la USL-ul din 2011 patronat de Voiculescu. Politica, in intelegerea acestui articol, a disparut cand Ponta, Voiculescu si Antonescu si-au dat mana. Dar, sa fim onesti, chiar mai inainte guvernul Tariceanu, liberal ma-ntelegi, a rezistat cu umarul forte al unui PSD condus de Iliescu si Geoana care au votat legile bugetare și inițiativele PNL. Unde era AUR pe vremea aia?
2.”A fi pro-occidental înseamnă printre altele a adera la niște valori, adică pluripartitism, democrație și statul de drept”
Termenul are semnificatii diferite in Germania si Franta față de Romania. In cazul RO, a fi pro-occidental inseamna, in primul rînd, a respecta angajamentele fata de de UE si structurile de securitate din care facem parte. Romania a dovedit ca e pro-occidentala in 2003, cand a fost impreuna cu americanii in razboiul din Irak – asta impotriva axei franco-germane care a refuzat sa participe (spre satisfactia Rusiei).
In materie de democratie – da, Romania “adera” la aceste valori, dar dupa ce Curtea Constitutionala, pe buna dreptate, a anulat alegerile si a calcat pe vointa populara (vai, Sfanta Sfintelor Democratiei occidentale!) s-a stins mitul puritatii “aderentei”. Altfel spus, dupa 6 decembrie 2024, democratia romaneasca nu mai e fata mare, dar vom supravietui si cu aceasta rusine.
3.”Acum, la fel ca iluștrii săi predecesori, doar ca mai stângace și mai greu de crezut, (Nicusor Dan n.b.) vrea un nou „consens”.
Avem fapte si avem vorbe.
Faptele sunt: PSD, in cardasie cu AUR, a decis si a executat demiterea unui guvern din care PSD facea parte. Presedintele Nicusor Dan, in acord cu fisa postului, a nominalizat trei persoane. Nici una nu a fost pe placul PSD si AUR iar “balamaua” SOS, POT si neafiliati a functionat perfect in toate actiunile intreprinse, mentinand starea de criza.
In linia acestui articol, ce ar fi trebuit sa faca Presedintele? Sa-l fi nominalizat direct pe Grindeanu? Da, s-ar fi eliminat pe deplin “suspiciunea” de “consens” si am fi intrat in paradigma unei oferte politice “binare” care ar fi absorbit toate preferintele electoratului. Dar isi imagineaza cineva ca AUR ar fi scazut vreun procent fiindca PSD era la guvernare cu Grindeanu prim ministru?
Una peste alta, Nicusor Dan ramane o persoana capabila si profund onesta care pur si simplu are de rezolvat probleme intr-un context complicat. Dar a fost si ramane alegerea corecta.
4.”Ca ipoteză mă gândesc dacă nu cumva așa au apărut și s-au dezvoltat cam toate mișcările extremiste în Europa (…)Germania, cu marile coaliții CDU–SPD și ascensiunea AfD, suportă aceeași interpretare.”
AFD-ul german a aparut pe un fond de nemultumire reala. Pensionarul din est a simtit o nedreptate strigatoare la cer cand a fost silit sa inghita decenii de austeritate ca sa vada cum guvernul federal deschide bratele si dezleaga fonduri generoase pentru valurile de imigranti. Ei, pensionarii germani din 2015, erau copiii acelor “trumerfrauen” si ai muncitorilor care au dus in spate ani de lipsuri si saracie si au ridicat orasele din daramaturile si cenusa razboiului.
AUR-ul romanesc are la origine un razboi care s-a mutat pe ecranele telefoanelor mobile si se hraneste cu dopamina mintilor prajite de armatele de multiplicatori de continut, troli si boti alimentati din fonduri obscure.
AFD si-a pus in frunte o femeie cu un doctorat in economie si stagiu zdravan la Goldman Sachs, nu si-a selectat lideri din pubelele STASI sau dintre smandaii galeriilor de stadioane.
@j001 _ „Una peste alta, Nicusor Dan ramane o persoana capabila si profund onesta…”
Demiterea decătre PSD&AUR a guvernului Bolojan, din care PSD făcea parte, s-a petrecut pentru că PSD a văzut că măsurile pe care guvernul le adopta (și pe care de altfel le agrease) nu mai puteau fi controlate de către PSD, marioneta cleptocrației.
…Indiferent dacă vorbim despre reducerea cheltuielilor bugetare, ori reformele angajate (care ar fi afectat sinecuriștii de partid), sau despre cumpărarea de LNG de la AKTOR și DEPA, la presiunile lui Kimberly Guilfoyle și ale partenerului său, lobbystul AKTOR, Christos Marafatsos.
Nicușor Dan nu s-a opus demiterii guvernului, ba a sprijinit-o, contribuind în mod direct la declanșarea crizei politice și sociale actuale.
Să ne amintim, apoi, că trimisul domniei-sale Florin-Lazăr Vlădică a participat la discuțiile de la Isoletta, stând la masă alături de Adrian Gheorghe Rafael, spre exemplu, condamnat penal dat în urmărire generală.
…Ori că N Dan are o atitudine favorabilă față de păguboasa „Afacere SMR Doicești”, la fel ca reprezentanții PSD, în vreme ce I Bolojan a fost reticent… N Dan nici măcar nu rostește numele prim-ministrului. Niciodată.
Onestitatea lui N Dan a fost pusă în mod serios la încercare când au fost numiți procurorii-șefi ai Marilor Parchete. I-a numit pe toți cei primiți pe lista PSD, deși unii aveau aviz negativ de la CSM, erau nume controversate și au existat numeroase, ample și ferme avertismente ale societății civile cu privire la activitatea lor.
N Dan a spus că este de 100 de ori mai bine informat.
Era clar că se opune reformei în justiție, care rămâne astfel subordonată cleptocrației. Referendumul promis NU s-a mai făcut niciodată.
Ba, mai mult, a cerut reprezentanților Declic să dezvăluie public, în direct, la televiziune, numele avertizorilor de integritate din justiție…Elegant vorbind, a fost o imensă dovadă de lipsă de onestitate, complice cu cleptocrația.
Apropierea lui N Dan de cleptocrația de sorginte comunisto-securistă – unii o numesc „Sistem”, alții „Stat paralel”, în accepțiunea dată termenului de către istoricul american Robert Paxton șamd – a fost confirmată de apropierea de fostul angajat al Securității, participant la represiunea de la Universitate din 1989, Lucian Pahonțu, care pare să-i fie mentor.
N Dan a spus că l-a evaluat „cu propriile simțuri” pe Pahonțu după investigația Recorder și că acesta este inocent.
Prin urmare, onestitatea domnului Dan este contestabilă și, odată cu trecerea timpului, se dovedește că alegerile prezidențiale pe care le-a câștigat au fost de fapt reeditarea alegerilor din anul 2000, iar Strategia Hrebenciuc a funcționat cu succes și de această dată.
Nicușor Dan este președintele-reprezentant al intereselor cleptocrației, „Sistemului”, „Statului paralel”, sau cum doriți s-o numiți, și este susținut de PSD și AUR (creația PSD cu sprijinul Serviciilor).
Așadar, domnia-sa nu este onest, ci doar inabil să-și ascundă lipsa de onestitate, spre deosebire de înaintașii săi în funcție.
Confirmările ne sunt livrate aproape zilnic.
Nicusor Dan nu greseste deloc spunand a doua parte a frazei „Politica e despre consens și majoritatea este despre consens” si nu prea mult cand e vorba de prima.
Observ in ultimul timp nemultumiri si atacuri nefondate la adresa lui ND din toata masmedia, trecandu-se cu intentionat cu vederea faptul ca nu el a creat aceasta criza si ca din punct de vedere constitutional puterile Presedintelui de a pune capat unei crize sunt extrem de limitate. Ce sa scoata Presedintele Nicusor de la partidele romanesti actuale cand nimic nu e de scos? 5 luni mai tarziu si dupa 3 nominalizari de premier esuate? Nefericita tara care are nevoie de eroi!
“ Avem un Președinte care a reușit să își dea demisia în public, anunțînd că mersul țării e hotărît de băncile creditoare, nu de alegători. Tot el a explicat mai bine decît oricine ce e democrația, înțeleasă de un om responsabil: ”Nu ne jucăm cu soarta acestei țări ca să vedem ce iese dintr-o alegere.” Cugetarea e luată direct din cazinou.Alegerile sînt zarul pe care îl arunci ca să vezi ”ce iese”. Sperînd, bineînțeles, să cîștigi. Ce? Nu mare lucru. Putem rămîne așa cum sîntem sau ne putem înșuruba și mai strîns în miezul dezastrului.”
Traian Răzvan Ungureanu
https://antimaterie.ro/flux/2026-10-03-epidemie-de-nebunie/
Ce articol…My goodness! Ar trebui postat de 1000…. de ori.
Extremiștii nu sunt in ascensiune, ci la guvernare. Și nu de ieri, de alaltăieri, ci din 1946. Și, desigur, noua partidă extremist-salvaționistă din 1990.
In 1990 minerii rupeau in bătaie studenți pe bulevard, in buricul capitalei, și de pe margine hoarde de extremiști civili aplaudau sinistru. Liderii politicii ai momentului au mulțumit minerilor pentru „simțul lor civic’, apoi au câștigat fulminant alegerile ‘democratice’, iar de 36 de ani niciun politruc din cei ce au instrumentat, tolerat, încuviințat mineriadele nu a fost condamnat penal sau măcar moral de către proprii colegi de partid(e). Aceștia sunt extremiștii ce alcătuiesc partidele mainstream, de guvernare, de astăzi.
Vechiul extremism socialist-salvaționist e in cădere liberă, nu mai are magnet la mase. Așa că laboratoarele puterii -unde colcăie extremiști ce descind din vechile cohorte de securiști- au inventat o nouă mișcare populist-extremistă. Ăștia sunt, într-adevăr, in ascensiune, dar nu e prea clar ce anume e extremism in programul* lor politic (extrem de…confuz), deci ar trebui să ne mulțumim cu etichetarea lor din motive de retorică. Dar asta pentru că intelectualii patriei înțeleg că e mai simplu să coabiteze cu vechii extremiști deveniți pro-europeni decât să pornească o luptă de idei -in care ei înșiși ar putea risca să pară extremiști- cu ideologii noilor grupări populiste (refuz să le spun suveraniști sau naționaliști, căci nu e prea clar de unde ar reieși această orientare in cazul lor).
Mai grav e că treptat această etichetă nu numai că nu va mai fi respinsă de societate, ci va fi tot mai căutată iar ideile mărețe ale noilor extremiști tot mai îmbrățișate. Extremismul va deveni pe nesimțite mentalitate comună. Stigmatul se va transforma in titlu de glorie. Tot așa cum in doar 3 decenii fanaticii din mișcările ecoanarhiste/bolșevice au ajuns politicieni de primă linie, ba chiar membri importanți in executive europene (un exemplu – Joschka Fischer), iar ideile lor fixe au devenit parte esențială in programul de guvernare al Comisiei Europene, acești extremiști de azi vor administra afacerile continentului intr-un deceniu, maxim (poate mult mai repede), și-i vor accelera distrugerea, dar nu pentru că își vor pune in aplicare propriul program -ce diferă masiv de la o țară la alta, ci din simplu motiv că provin, in majoritatea lor, din sfere societale unde se practică antimeritocrația, adică din grupuri ce premiază vehemența demagogică, veninul ca sevă identitară, exaltarea cu iz patriotic, prostia feroce, incompetența înveșmântată in diplome (adeseori fabricate la cerere) și dibăcie de PR. Această conjurație de neghiobi ariviști și provinciali resentimentari va demola iute industria europeană ș-așa șubrezită de actuala garnitură de politruci fanatici greenDeal (insist – vechii extremiști: eco-extremiști, socialiști de caviar și neoliberali deraiați către fascism corporatist) pentru că in mintea lor simpla imitare a lui Trump ar repara peste noapte economia. Nu extremismul, ci prostia fudulă, suverană, devenită colectivă va distruge Uniunea.
Asa e. Totusi, deocamdata mai putem sa zimbim, fiindca miine va fi mai rau. Vine prapadul AI si n-o sa mai stim unde e nordul si sudul, stinga si dreapta, binele si raul, frumosul si uritul, adevarul si minciuna.
„Așa că laboratoarele puterii (…) au inventat o nouă mișcare populist-extremistă.”
E ceva nou aici?
Stim cine a fost eminenta cenusie a lovilutiei, cel care a decis cam tot ce s-a intimplat in Romania incepind din ziua fugii lui Ceausescu?
Stim. A fost Silviu Brucan. El l-a numit pe Iliescu, el i-a decis soarta lui Ceausescu, el a fost biroul de resurse umane care se ocupa de angajari si epurari din posturile cheie, el a controlat radioul si televiziunea, el a creat ziarele noii puteri (avea experienta veche) in care romanul de la tara afla despre bordelurile din Franta ale lui Coposu, despre prostituata Doina Cornea, despre traficantul de arme Ion Ratiu, despre drogurile filmate in pasajul universitatii, despre copiatoarele de dolari de la sediul PNTCD, despre armele din subsolul Univ. Buc., despre legionarii din Bucuresti etc.
Si tot Brucan a creat si opozitia.
Cine a creat extrem de virila gazeta anti-iliesciana „22”, ca sa dau un singur exemplu de opozitie controlata, care aspira sa ocupe singura tot spatiul publicistic anti-sistem inainte ca altora sa le treaca prin cap asa o indrazneala? Brucan a creat-o.
Si toata activitatea creatoare a lui Brucan s-a facut cu bani publici. In asta constă maiestria suprema a Sistemului. Te calcă in picioare cu banii tai.
Asa merg lucrurile. Intr-un stat solid, bine organizat, opozitia e controlata. Sintem, adica, in rindul lumii.
Asta e!
Mai bine un cintec vesel sa cintam! Hai, toata lumea:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si mii de jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii
Articolul se bazeaza pe o privire retrospectiva, ca cea in care explica ascensiunea AUR, care apare ca un raspuns la coalitia PNL/PSD pe principiul, e clar ca asa a fost din moment ce asa s-a intamplat. Nu gasesc ca este asa. De la PRM, PUNR, a existat o parte din electorat, cea care nu vine la vot, cea care voteaza acum SOS, POT, AUR care nu a fost mobilizata de nimeni (PSD a mobilizat parte din ea, o vreme…). Poate ca cei dezamagiti de ND sunt cei care credeau ca el, odata ajuns presedinte, va schimba totul in 6 luni, sefii din servicii, clasa politica, administratia publica ca masa de votanti pentru partidul/coalitia aflata la putere, totul. O caracatita construita timp de mai bine de 30 ani, demolata in 6 luni…
Pe de-o parte, pe de alta parte, e clar ca ati anchiesat la retorica PSD, ND e de vina ca nu desemneaza un prim ministru care sa obtina majoritate parlamentara… AUR, ca ND e tradator, ca face jocuri straine de poporul roman si aspiratiile sale etc.
A folosit termenul de consens, contextual, daca il scoateti din acel context, sigur, putem filozofa. Consensul, e evident, facea referire la partidele parlamentare chemate sa faca lucrul pentru care au fost alesi, coalitii, guvern, legi etc.
Consensul, etimologic, inseamna acord/intelegere, nu unanimitate (intelesul pe care-l dati in text). Desigur, consensul poate avea intelesul de opinii identice, dar referinta lui ND e una in contextul democratiei reprezentative, a parlamentarismului. Asemanarea cu consensul discursului lui Iliescu nu este onesta.
@Dinu _ „De la PRM, PUNR, a existat o parte din electorat…”
Sunt de acord cu dumneavoastră…
Exemplul reprezentativ este Lia Olguța Vasilescu, soția soțului său, care a trecut cu entuziasm de la PRM la PSD, la fel ca mai mulți alți politicieni PRM-iști.
PRM, asemenea AUR, a fost „confecționat” de partidele „Sistem” conform Strategiei Hrebenciuc.
Vă rog să vă amintiți că la recentele alegeri, PSD le-a dat „suveraniștilor” voturi, iar PNL le-a finanțat campania online.
Electoratul se mișcă între PSD și AUR/SOS/POT după principiul vaselor comunicante.
„…ati anchiesat la retorica PSD, ND e de vina…”
Pentru a avea o vină reală ar fi necesar ca domnul în cauză să gândească cu mintea lui și să decidă în consecință.
Or, până în prezent, deși s-a declarat „șeful la Sistem” și l-a evaluat pe L Pahonțu „cu propriile simțuri”, deciziile pe care le-a adoptat nu par să fie ale domniei-sale, ci chiar ale „Sistemului” care l-a propulsat în funcție, demonstrând că Strategia Hrebenciuc funcționează și acum la fel de eficient ca în anul 2000.
Prin urmare, în contextul prezentat, comparația cu Ion Iliescu făcută de autorul articolului este cât se poate de corectă și pe deplin onestă.
Este vorba despre consensul cleptocrației care „face cu boltă” pe cetățeni, într-o democrație formală, pe scena căreia diverse marionete sunt mânuite cu puțin talent și fără niciun scrupul.
Se poate să aveți dreptate. Mie mi se pare, totuși, că e prea devreme pentru concluzii tranșante. M am întrebat ce as face in locul lui ND… Sunt sigur că cine ajunge președinte, odată ajuns la Cotroceni, tot ce credea el că știe, că înțelege, că știe cum merge treaba, are un soc. După ce trece socul și te obișnuiești, cat de cat, cu rapoartele, mirosul din birou, cu gustul cafelei, îți dai seama că ești în cușca cu lei (nu roni!). Ce faci, te apuci sa încerci sa i schimbi pe toți, de pe la servicii, din justiție, dna, diicot, cam, fbi, mosad, mi5…? Eu as face așa, m as „împrietenii” cu câțiva (Pahontu e pus de Băsescu, a rezistat până azi, deci, a fost bun pentru Base…), as face câteva chestii cu ajutorul acestora prieteni, adică sprijin pentru câteva schimbări, după care, le ar veni și lor rândul. Încă o dată, sunt, efectiv, rețele construite in 30 ani. Aveam o prietena, lucra la Curtea de Conturi, ancheta o chestie legata de un baron pesedist. A fost sunata de peneliști, peremisti, sa taraganeze dosarul. Acu’ fo 20 ani… Vin serviciile și ți spun că au stenograme cu Simion când trimite pupicuri pe WhatsApp către șoferul lui. Le folosești sa l distrugi pe Simion? E bine pentru tara, zici… Daca o faci devii „sistem”. ND nu i acolo. Mă rog, îmi place să cred. 😬