Tot mai multe guverne își ajustează politicile pentru a asigura mobilizarea rapidă a unor capacități critice, într-un moment în care predictibilitatea globală scade. În această logică, autonomia strategică capătă un sens operațional: existența unor mecanisme care permit accesul imediat la produse și infrastructuri esențiale, atunci când este cu adevărat nevoie de ele.
Un exemplu concret vine din domeniul sănătății publice, chiar dacă nu este cel mai frecvent invocat în discuțiile despre autonomie strategică.
Studiu de caz: Germania
Germania, printr-un mecanism național instituit în 2022, a semnat contracte de „pregătire pandemică” cu trei mari producători farmaceutici (BioNTech, IDT Biologika și Wacker/CordenPharma). Prin aceste contracte, statul german are acces direct și prioritar la capacitățile de producție ale acestor producători, în caz de urgență sanitară. Nu e vorba doar de livrare de produse finite, ci de control asupra întregului lanț industrial: de la materia primă până la personalul calificat.
Rolul acestor contracte de „pregătire pandemică” este de a menține:
- linii de producție gata de activare în orice moment,
- stocuri permanente de materii prime,
- planuri de intervenție auditate anual de o agenție națională specializată (ZEPAI),
- producție pe teritoriul Germaniei,
- un angajament pe termen lung.
Germania a înțeles un lucru important: capacitatea de reacție rapidă se contractează din timp, iar când vine vorba de acces la capacități industriale critice, nu doar banii contează, ci locul pe care îl ocupi pe lista de priorități.
Desigur, Uniunea Europeană a înțeles și ea acest principiu și susține capacități permanente de producție pentru vaccinuri, care pot fi activate imediat în caz de urgență. Scopul este similar: să nu pornim de la zero în mijlocul crizei.
Autonomia strategică în alte domenii de interes
Cele de mai sus sunt doar exemple care confirmă că, în actualul context geopolitic, securizarea capacităților industriale, fie în sănătate, energie, apărare sau tehnologie, devine o componentă esențială a guvernării. Ne aflăm într-o tranziție de la reacția „vom cumpăra când vom avea nevoie” către o strategie proactivă, în care „avem deja rezervat, verificat și localizat”.
Deși această abordare este costisitoare și poate părea la prima vedere excesiv preventivă, ea răspunde unei întrebări fundamentale: în mijlocul unei crize globale, ce contează mai mult, simpla disponibilitate a resurselor financiare sau accesul efectiv și prioritar la capacități?
Este din ce în ce mai clar că accesul va fi greu (spre imposibil) de obținut în momentul izbucnirii crizei. Guvernarea modernă presupune acum faptul că accesul este rezultatul unei planificări făcute din timp, atunci când liniile de producție funcționează normal, iar materiile prime nu au devenit încă rare și costisitoare.
Această abordare poate fi primită ca un semnal de alarmă pentru statele care nu abordează proactiv răspunsul la următoarea criză globală, fie că vorbim de una pandemică, climatică sau geopolitică. În același timp, această abordare poate să inspire, pentru că oferă un model replicabil: este vorba nu doar de intervenții post-factum, ci de securizarea, din timp, a unei mai bune capacități de a reacționa.
România ar putea învăța din exemplul german pentru a își securiza propriul spațiu de manevră. Este nevoie de instrumente juridice și financiare prin care statul român să poată încheia contracte de „stand-by” cu producătorii de produse esențiale. Nu este vorba atât despre bani, cât este despre o strategie coerentă de rezervare industrială. Iar într-o lume a crizelor recurente, lipsa unei asemenea strategii poate fi o vulnerabilitate structurală.
România nu e Germania. Ca să plătești „taxă de protecție”( vezi și Trump cu NATO…) îți trebuie bani. Și chiar cu banii dați, „protecția” nu este sigură, mai ales într-o lume care renunță la dreptul juridic/comercial în favoarea dreptului forței. Ex.: chiar crede cineva că în caz de atac al Rusiei va sări cineva din Europa să apere România? Nu e mai avantajos să o trădeze în schimbul unor relații profitabile cu Rusia? Vezi cazurile Cehoslovacia 1938, Polonia 1939, Yalta 1944, Ucraina 2014-2026, Moldova 1992, Georgia, etc.
Sunt coplesit de multimea ideilor privind diferite planuri obligatorii prin care se pot cheltui bani. Din pacate nu am vazut nici un plan care sa ne arate cum se cistiga banii!
Si pt ca e data de exemplu, desigur pozitiv, Germania, ii rog pe domnii specialisti sa urmareasca planurile nemtilor privind asigurarea de boala. Sau de „optimizare” a pensiilor.
Este evidenta nevoia tuturor europenilor de a creea o structura de felul NATO in mai toate domeniile existentialiste .Totodata Europa trebuie sa se federalizeze si sa elimine decizia unanimitatii voturilor .O data cu pierderea puterii , in Ungaria , de catre victor Orban , Europa devine si o mare putere militara suprapusa peste cea economica .Pina si Trump a inteles, tirziu , cum la nivel militar toate jocurile sunt facute de NATO.Extrem de clar .NATO a distrus instantaneu toate rachetele trimise de Iran care Icirlik .Nu acealasi lucru s-a intimplat atunci cind Iranul a distrus avioanele de realimentare ale lui Trump .Tramp a inteles rapid puterea NATO si acum tace .Si mai clar .Sistemul de inteligence al NATO poate oricind distruge pe orisicine .Nu te poti pune impotriva intereselor NATO.Este vorba despre trilioane de dolari .NATO nu poate fi divizat .Este o putere mult prea mare .Trump este copilandru daca vrem sa il comparam cu fortele NATO.Tirziu a inteles .NATO e prea puternic .Macron ne zice de multa vreme ceea ce Basescu zice acum atunci cind face referire la federalizarea Europei .Stim cu totii .Nu putem ,de unii singuri ,sa facem fata situatiilor aparute recent in lume .Nici macar Trump , asa cum bine vedem , nu poate face fata .Fara NATO SUA este un tigru de hirtie .
„Totodata Europa trebuie sa se federalizeze si sa elimine decizia unanimitatii voturilor „..
da, e nevoie de o singura voce, doar aia bunii trebuie sa decida, de ex mongolii!
Romania nu a fost in stare sa invete nimic din tot ceea ce s-a intamplat in ultimii 80 de ani pe plan mondial, asa ca este foarte putin probabil sa actioneze curand in sensul precizat in articol. Mai mult exista o conditie obligatorie pentru ca Romania sa inceapa sa actioneze in sensul precizat. Conditia este ca gruparea de sorginte comunisto-securista numita PSD si satelitii sai sa dispara din peisajul politic. Ori asta pare a nu fi posibil curand, din motive ce tin de prostia generalizata ce domina societatea romaneasca, societate majoritar compusa din fel si fel de imbecili iubitori de populism ieftin si cu handicap intelectual accentuat.
Stati linistit; politrucii nostri stiu sa scape din orice situaite de criza. Chiar daca sacrifica tara.
S-a văzut cât de capabili au fost liderii europeni în timpul crizei Covid. Urmările le trăim și azi, atât prin siajul declinului economic cât și în derapajele antidemocratice.
Vemurile bune aduc lideri slabi și invers. Sa speram ca va veni o generație de lideri adevărați. Mai ales la București.