Era digitală şi politica ei

Era digitală este un timp  care îşi are propria  sa politică, una ce elimină vechile instituţii şi propune,  prin  efectul tehnologiei, noi imagini ale solidarităţii. Era digitală este un moment care impune, sub semnul urgenţei, reflecţia în marginea democraţiei şi a semnificaţiei ei.  Stabilitatea aparentului consens lasă  loc  anxietăţii colective.

           Despre această politică a  erei digitale scrie un  text  pătrunzător, analitic  şi erudit  Radu Carp. Parte a unei linii  de investigaţie ce acoperă mai mult de un deceniu, contribuţia  sa trasează, în acest peisaj al isteriei şi al confuziei, o  hartă conceptuală.  Interpretarea devine, în  cazul  lui  Radu Carp, nu doar un demers explicativ, ca şi unul  pedagogic. Meditaţia  asupra omului, societăţii şi  naturii regimului politic este plasată în rama elogiului libertăţii.  Ceea ce Radu Carp reafirmă, în  paginile  sale, este valoarea non- negociabilă a pluralismului politic. Sobrietatea analitică este mobilizată spre a oferi o  fereastră spre viitorul  lumilor noastre.

          Ceea ce  se schimbă

          Radu Carp aparţine acelei familii de gânditori politici pentru care iluziile nu reprezintă, niciodată, un spaţiu de refugiu în faţa viitorului care capăta, deja, chip şi consistenţă.  Fără  a se angaja în profeţii facile, ( atât de  populare în acest timp al ubicuităţii digitale) Radu Carp imaginează  căi de  evoluţie şi construieşte  un cadru  de lectură în care  situează mutaţiile   modelând anii din urmă.

          Relaţia dintre natura regimului politic şi inovaţia tehnologică se află în centrul acestei   conversaţii intelectuale. Era digitală se suprapune  peste un interval de volatilitate simbolică şi  instituţională. Comunitatea civică este fragmentată de polemici identitare, în vreme ce mistica salvării revine, spre a bântui şi a seduce. Ceea ce se schimbă  este  relieful unui  teritoriu  de sensibilitate. Imaginarul politic traduce, prin noul său contur, neliniştile noastre. Democraţia este confruntată cu neîncrederea şi traumele cetăţenilor.

          Politicile radicale   se ivesc  din acest sol al  impasului şi al tulburării: declinul famiilor ideologice tradiţionale eliberează  spaţiul pe care îl revendică noile voci. Sfârşitul consensului democratic este inseparabil de   naşterea unui ev al nervozităţii.  Iar tehnologia erei digitale intervine spre a exacerba tensiunile.  Pulverizarea şi atomizarea sunt efectele acestei mutaţii ireversibile.

          Spargerea societăţii in mii de  “ bule” definite de propriul lor adevăr,  organizarea unei noi forme de  participare directă la politică, iluzia   accesului la  adevăr şi la  mântuirea imediată, toate  acestea sunt semnele unui timp pe care îl travcrsăm.  Internetul şi reţelele sociale elimină un întreg sistem de referinţă. Partidele politice, în forma lor clasică, par vetuste şi perimate.

          Tehnopolitica pe care o  examinează Radu Carp este un univers guvernat de algoritmi, de cunoaştere şi de noua inteligenţă artificială. În acest nou cosmos  cetăţeanul abandonează vechile sale deprinderi, iar salvatorii demagogici  pot întreţine  un dialog nemediat şi direct cu cei pe care pretind a-i reprezenta.  Era digitală este una a însingurării şi din această  însingurare se naşte ispita aderării la  comunitaţile întemeiate pe resentiment şi   pe anxietate.

          Epilogul cărţii lui Radu Carp documentează, nuanţat şi memorabil , istoria creşterii şi descreşterii lui Călin Georgescu. În  Călin Georgescu  Radu Carp întrevede pe cel dintâi  salvator ce profită  de tehnologia digitală , spre a  deveni  viral şi ubicuu. În Călin Georgescu  Radu Carp citeşte  profilul unei conspiraţii ce aduce împreună pe conjuraţii interni şi  pe aliaţii lor ruşi. Integritatea procesului electoral şi integritatea democraţiei sunt atacate, frontal, de cei care au   capacitatea de a se  plasa  tehnologia în poziţia de a comandă a  armatei lor subterane. Impasul de la finele lui 2024 este punctul culminant al unui efort de durată . Textul lui Radu Carp  recuperează acea perspectivă pe care autorităţile  de la Bucureşti au  fost incapabile să o formuleze. Contribuţia subtilă a lui Radu Carp  la anatomia “dosarului alegerilor prezidenţiale”  suplineşte ambiguitatea  vocilor oficiale. 

          Era digitală este un timp care îşi are  demonii săi  : interogarea critică a prezentului este alternativa la  iluzii şi rătăcire.  Tehnologia nu poate fi venerată orb  ca un  instrument al salvării, căci  doar oamenii liberi  pot face alegerile ce definesc destinele lor, împotriva nivelării şi a fantasmelor.