De ce vorbește toată lumea acum despre Antihrist și sfârșitul lumii? În interviul de mai jos teologul și diplomatul Teodor Baconschi oferă un răspuns care traversează teologia, geopolitica și psihologia socială. Oamenii, copleșiți de incertitudine într-o lume enorm de complexă, caută finaluri drepte — și tocmai această nevoie autentică este capturată azi de populiști care transformă națiuni întregi în popoare alese iar adversarii politici sunt transformați într-un fel de agenți ai Satanei. De la MAGA la ortodoxia rusă, de la sionismul creștin la naționalismul românesc, mecanismul e același: o fraudă spirituală cu consecințe politice devastatoare.
Contributors: Nu e zi sa nu deschid site-uri de știri, nu numai din România, și să nu dau de apocalipse, antihriști, prorociri contemporane. A ajuns ceva atât de comun în zilele noastre. De rețelele sociale nu mai vorbesc. Cum credeți că a ajuns eshatonul, sfârșitul lumii, o tema atat de frecventa? Cum ați interpreta acest fenomen ca simptom? Ce tulburări semnifică?
Teodor Baconschi: Aveți dreptate. Temele pomenite ne inundă cotidianul și parazitează fluxul de știri. Eshatologia este discursul teologic (mai ales creștin) despre sfârșitul acestei lumi și inaugurarea Împărăției veșnice a lui Dumnezeu. Am zis „mai ales creștin” pentru că mai toate religiile au o învățătură despre rânduiala post-istorică. Acest discurs, bazat în cazul euro-american pe profeții biblice și învățături formulate de Părinții Bisericii, caută să ne ofere „harta” veșniciei, dar și sugestii despre cum se va produce „a doua venire” a Mântuitorului, lupta cu Antihrist și Judecata de Apoi, sau Învierea de obște. Sunt teme iudeo-creștine care apar în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, dar și în numeroase texte apocaliptice apocrife: cele din urmă n-au fost acceptate în canonul biblic.
Erau un soi de literatură mistică populară, puternic influențată de mitologia gnosticismului elenistic, pe care Biserica post-apostolică îl vedea ca pe un mare dușman al dreptei credințe. Părinții Bisericii au acceptat cu greu, abia în secolul IV d. Hr, ca Apocalipsa (adică „Descoperirea supranaturală”) atribuită Sf. Apostol Ioan să devină ultimul text din canonul Noului Testament, ca un soi de „pandant” la cartea Genezei, cu care începe Vechiul Testament. Ei știau că genul acesta de lucrare – voit obscură, simbolică și încifrată – dă ușor naștere unor speculații care pot scăpa de sub controlul autorităților ecleziastice.
Milenarismul este erezia celor care pretind că află direct de la Dumnezeu data precisă când lumea se va sfârși, dar nu înainte ca Hristos să domnească vreo mie de ani asupra unei împărății terestre. Mulți falși profeți au făcut cariere mănoase pe baza unor asemenea „iluminări” generatoare de bani și isterie colectivă. Iisus Hristos a spus însă foarte limpede că niciun om nu poate (și nici nu trebuie) să cunoască acest „soroc” eshatologic. Numai Creatorul știe ce are de gând cu propria creație! Fondatorul creștinismului ne-a învățat de asemenea că „împărăția lui Dumnezeu” nu e din lumea aceasta, chiar dacă urmașii Săi poartă în suflet o prefigurare a ei, prin har. Proliferarea temelor „milenariste” (la 25 de ani după ce am schimbat… mileniul) e oarecum ridicolă. Oricum, ea e încurajată de incertitudinea socială, politică și economică provocată de reașezarea ordinii mondiale și de revoluția Inteligenței Artificiale. Oamenii se gândesc că dacă le e greu să digere actualitatea, dacă ea devine tot mai apăsătoare, bine ar fi să nu mai dureze chiar atât de mult…
Când liderii politici ai marilor puteri vorbesc ca profeți
Contributors: Milenarismul e o prezență constantă și în discursul politic al marilor puteri – SUA, Rusia, China. De pildă, China, spre deosebire de SUA și Rusia, operează cu o varianta de eschaton secular, vrea restaurarea Chinei ( doctrina Tianxia) ca centru al lumii. E de remarcat nuanța aceasta de reîntoarcere la ce a fost, nu de viziunea și construcția a ceva nou. Anul 2049 (centenarul RPC) este anul vizat sa se producă aceasta restaurare. Despre Statele Unite nu mai vorbesc, acolo există discursuri milenariste care sunt multistratificate și acoperă o gamă foarte largă de variante. Iar despre milenarismul rusesc s-a scris enorm în ultimul timp. Va adresez aceeași întrebare ca mai sus, cum ați interpreta acest fenomen ca simptom?
Teodor Baconschi: Vă spuneam că multe religii – de pildă cea a Egiptului faraonic – au propus o „eshatologie”. Totuși, ideea că istoria e intervalul între facerea unică și des-facerea definitivă a lumii, ca și concepția că timpul e vectorial, reprezintă zestrea iudeo-creștinismului, reflectată cumva și în islam. Sigur, acum și știința modernă ne confirmă faptul că universul are un început și că se va stinge cândva prin entropie, după o expansiune aparent indefinită. Oricum, milenarismul (toate aceste speculații despre sfârșitul și sensul istoriei) măsoară de fapt succesul mondial al creștinismului.
Comunismul și nazismul au fost forme anti-creștine de gnoză, dar au apărut totuși în context cultural creștin. Ideea unui Salvator (Mesia) e strict biblică. Toată lumea e, calendaristic, în era creștină. Toată planeta a preluat ”costumul” occidental (euro-american). Nebuniile sectare, aberațiile apocaliptice, liderii ”mesianici” (precum Trump și Putin, sau Xi) care promit să restabilească „măreția” și deci supremația națiunilor pe care le conduc, sunt fenomene patologice în contrapartidă cu secularizarea. Până la revoluția franceză, britanică și americană și înainte de cea industrială, din secolul XIX, doar lumea euro-americană era modelată de „vectorul” creștin. Apoi am cucerit toată lumea și n-am putut menține imperiile europene, așa cum nici SUA nu par în stare să-și mai mențină imperiul. Dar cultural, lumea ne-a preluat „soft”-ul… Imaginarul biblic este prima și singura reprezentare religioasă universală, fără frontiere. Altfel zis: ecumenică!
Contributors: Ce tulburări ale să spunem organismelor sociale sau ale ordinii mondiale semnifică această inserție a milenarismului în discursul fundamental de legitimare a marilor puteri după părerea dvs?
Teodor Baconschi: După cum vedeți, toate regimurile autoritare (care implică „mântuirea obligatorie”) sunt răspunsuri la secularizarea Occidentului, socotită de unii apostazie (adică lepădare de credința creștină). Problema e că aceste ideologii totalitare (refăcute și compuse după paradigma nazi-comunistă) vin într-o lume occidentală unde grosul nu mai practică religia creștină, lăsând-o pe mâna unor grupări fundamentaliste, care încep să atace politicul și predică restaurația violentă a unei ordini presupus sacrale. În loc de o renaștere a creștinismului (care ar implica și reunificarea Bisericilor) asistăm la erodarea democrației sub presiunea unor religii politice seculare. Ni se promite A doua venire a lui Hristos și ni se oferă MAGA, sau mesianismul rusesc în varianta Putin. Sau teocrația iraniană (care așteaptă și ea sosirea „imamului ascuns”). Creștinește e să judecăm pomul după roade. Vedem că roadele acestor așa zise restaurări spirituale sunt sumbre, deprimante și periculoase, pentru că amenință libertatea și demnitatea omului. Hitler anunța un Reich de o mie de ani: milenarism de manual… Dictatorii de azi umblă după aceleași fantome. Din disperare, unii (aș spune de fapt mult prea mulți) îi urmează irațional. Avem însă datoria de a refuza întoarcerea trecutului sub forma unei farse, a unei parodii potențial la fel de sângeroase ca tragediile secolului 20.
Contributors: Sigur, întotdeauna a existat o teodicee populară a momentului. Dar, circulând atât de mult acest subiect al apocalipsei, al antihristului s-a vulgarizat la extrem, și-a pierdut nuanțele. Iar de data asta am senzația unui activism radical, noile narațiuni îndeamnă implicit și explicit la acțiune. Senzația mea este că cu cât se vulgarizează, cu atât fanatizează. Și cum mai poți schimba argumente cu cineva care crede că se află într-o lupta politică și cosmică cu Satan însuși?
Teodor Baconschi: Social media au schimbat totul. Adică au dizolvat încrederea modernă în știință ca sursă de cunoaștere temeinică și adevărată. Internet-ul (și el „la liber”) a difuzat teorii ale conspirației încă din anii 2000 (când s-a produs o nouă „panică milenaristă”, legată de „virusul” informatic menit să ne arunce în haos). Elitele și expertiza lor au fost discreditate de lideri și partide populiste. Frica de necunoscut și de situații prea complexe a generat într-o majoritate mai slab educată ditamai resentimentul față de cei cu „știință de carte”. De ce ne-ar mira atunci acest nou obscurantism (în care milioane de oameni cred idioțenii de tipul „Pământului plat”)? E un paradox al epocii prezente: știința evoluează uriaș, tehnologia aduce viitorul la îndemână, dar democrațiile liberale nu prea mai rezistă populismului și falsei religiozități. Teologii știu (sau, oricum, susțin) că dorința lui Satan (ca întruchipare autonomă a răului) e să nu creadă nimeni că există. Răul lucrează fără chip, anonim, colectiv, irațional, subconștient, perfid, prin amăgiri, iluzii colective, profeții mincinoase. Ne spune și Sf. Pavel că Satana poate împrumuta aspectul unui „înger de lumină”. În fond, starostele îngerilor răzvrătiți, Lucifer, e „Purtătorul de lumină”. Ce-i fascinant e că toate strădaniile elitelor liberal-masonice, scientist-pozitiviste, marxiste, socialiste, anarhiste și agnostice de a instala umanitatea într-o ordine post-creștină au lovit creștinismul viu, dar au alimentat simultan tot acest vocabular al lumii satanice: lumea pe dos, inversul jertfei de pe Golgota, sau crucea care devine svastică… Și asta pentru că, după convingerea mea (și nu voi fi fiind singurul) revelația creștină oferă o metafizică insurmontabilă: o poți ignora, combate sau batjocori, dar n-o poți înlocui cu altceva, pentru că ea spune povestea absolută, fără rest și posteritate.
Nu fariseii s-au mântuit, ci tâlharul de pe cruce
Contributors: Pe de altă parte, Apocalipsa, paradoxal, reconfortează— spune că istoria nu e aleatorie, că răul va fi pedepsit, că există un final drept. E o nevoie umană autentică, nu doar ignoranță...
Teodor Baconschi: Vedeți, Sf. Ioan Teologul ne spune că Cel vechi în zile va judeca oamenii și semințiile de pe tronul dreptății Sale veșnice, numai că populiștii și escrocii apocalipsei la comandă predică altceva: vei fi printre cei salvați dacă pontezi la partid… Glumesc și nu prea! Numai tu și clanul tău merită mântuirea. Restul, în iad… Genul ăsta de „certitudine”, care îi ia locul lui Dumnezeu e tot ce condamnă Iisus Hristos în acțiunea lui publică, așa cum e consemnată în Evangheliile canonice. Și nu fariseii s-au mântuit, cât vameșii și păcătoșii, sau tâlharul de pe cruce, care l-a recunoscut pe Dumnezeu întrupat în colegul său de supliciu. Creștinismul politic e contrariul creștinismului. Nu pentru că creștinul nu e un cetățean loial, preocupat de binele comun, ci pentru că politica se face prin lozinci (în care revelația nu încape) și prin violență partizană (care ucide iubirea, ca principiu creștin major). În momentul în care te declari sigur de mântuirea ta, pentru că te socotești „ales”, în ce mai constă meritul tău, lupta ta spirituală, urcușul tău prin beznă către lumina taborică? Și ce rămâne din absoluta libertate a lui Dumnezeu? Dacă există, cum spuneți, un „final drept”, el nu e cu siguranță decis aici și acum, prin vot sau propagandă.
Contributors: Ce este creștin naționalismul, o doctrină din ce în ce mai prezentă în mediile protestante? Și în România ideea aceasta a națiunii care are un legământ cu Dumnezeu este bine înrădăcinată, de aici decurgând faptul că identitatea națională și cea creștină sunt inseparabile — că o anumită națiune a fost fondată ca națiune creștină și că statul trebuie să reflecte și să apere valorile, normele și instituțiile creștine. Este o idee pilon aș putea spune în teologia puritană americană sau în cea ortodoxă rusă.
Teodor Baconschi: Naționalismul e versiunea patologică a patriotismului. Ca patriot, faci tot ce poți, cinstit, pentru ca binele personal să fie confirmat prin binele compatrioților. Naționalistul, în schimb, se închină la „neam” ca la un idol: fie la Sfinxul modelat de vântoase prin Bucegi, fie la acel urâțel Decebal megalitic, săpat pe malul Dunării. Sigur că sf. Pavel a devenit „apostolul neamurilor”, adică al păgânilor de toate etniile. E drept că răspândirea globală a creștinismului s-a făcut și prin mecanisme politice, adesea represive. Toate au avut, la timpul lor, o justificare aparent solidă, oricum, plauzibilă. Nu putem modifica trecutul. E suficient să citim cu ochi proaspăt și minte trează mesajul biblic. Vom înțelege că e normal să-i preluăm vocabularul simbolic în civilizația pe care am edificat-o (de pildă noțiunea de „popor ales”) dar vom pricepe că numai Biserica e noul popor ales și că ea nu aparține unei națiuni, ci întregii umanități. Populismul „suveranist” de azi, de la MAGA la Putin și V. Orban sau la „guru” Georgescu, implică această fraudă centrală: face diverse popoare, mari sau mici, vechi sau noi, să se creadă noul Israel, noul popor ales, căruia Dumnezeu însuși le garantează mântuirea colectivă. Asta justifică orice oroare, orice crimă. Și dă imediat apă la moară șovinismului, rasismului și xenofobiei – trei atitudini total necreștine (și în final anti-creștine). Mesianismul politic pretins creștin face din creștinismul real o simplă mitologie și degradează revelația divină într-o ideologie profană. Nu-ți poți idolatriza patria pământească decât dacă nu mai crezi că patria ta reală este celestă, adică dincolo de istorie, în împărăția lui Dumnezeu, propovăduită de Ioan Botezătorul și de Domnul Iisus Hristos.
Neamul ca idol: de la patriotism la șovinism — Golul lăsat de creștin-democrație
Contributors: Cum diferă creștinismul național de creștinismul politic tradițional, de pildă de democrația creștin-democrată postbelică (CDU în Germania, DC în Italia)?
Teodor Baconschi: Ei, am și uitat în România de creștin-democrație! Lipsa ei a dereglat începutul societății post-comuniste. Fără creștin-democrație, am permis doar fuziunea dintre legionarism și național-comunismul ateu. N-am reușit s-o aclimatizăm în România pentru că nu am avut istoria socială a Occidentului catolic și protestant, ci una diferită, turco-fanariotă și rusească. Iată de ce, în România, un partid asumat „creștin” nu e inspirat de doctrina socială a Bisericii catolice, ci de retorica lui Zelea Codreanu, Ceaușescu, Vadim Tudor sau Simion-Șoșoacă. Orice altă doctrină politică occidentală a putut fi transplantată (de obicei caricatural) în peisajul românesc, mai puțin cea care a stat la baza proiectului european post-belic. Am tot pledat pentru o creștin-democrație autohtonă, dar toți factorii noștri „genetici” au zădărnicit proiectul visat și de Seniorul Corneliu Coposu, în anii 90. E însă adevărat și s-a cam diluat creștin-democrația apuseană. Doar CDU și CSU se țin pe poziții. În restul statelor UE fondatoare s-au produs contaminări populiste, radicalizări și excese prea puțin specifice tradiției democrațiilor vest-europene din anii 70 și 80 ai veacului trecut.
Contributors: Un gânditor ca Eric Voegelin avertiza încă din a doua jumătate a secolului XX despre pericolul a ceea ce el numea imanentizarea eshatonului. Pe vremea aceea el se referea mai ales la utopiile de stânga – dar și la nazism și fascism. Acum, expresia s-ar potrivi foarte bine mai distopiilor de dreapta… De ce este problematică ideea unei „împliniri totale” în istorie?
Teodor Baconschi: Era normal să căutăm perfecțiunea. E aici impulsul constitutiv al oricărui homo religiosus către Creatorul său. Era firesc și să derivăm cultura (ca funcție simbolică) din sentimentul că nu mortalitatea este destinul nostru autentic: ne-am rătăcit și am vrea să regăsim drumul drept… Dar am văzut în toată istoria speciei – și o cunoaștem azi mai bine ca oricând – că spiritul utopic ruinează acțiunea umană, așa cum s-a întâmplat, „arhetipal”, cu zidarii turnului Babel. Cu cât știm mai mult, ar trebui să știm că știm mai puțin: ne adâncim într-un mister pe care oricâte milenii de istorie „imanentă” nu-l vor epuiza. Prin urmare, ar fi înțelept să revenim la viziunea sfântului Grigorie de Nyssa: suntem sortiți îndumnezeirii prin har (nu prin natură) și asta implică o perfecționare fără capăt, nu construirea pe pământ a Împărăției divine. Utopie înseamnă „locul care nu există”. Asta vrem să ne fie destinația finală?
Un elitism pentru toată lumea
Contributors: Un curent religios foarte dezvoltat, mai ales în Statele Unite și Sudul Global este sionismul creștin. Ce susține acest curent, care după unele evaluări are sute de milioane de adepti creștini?
Teodor Baconschi: Din câte știu, e vorba despre denominațiuni care citesc literal Biblia și o aplică întocmai destinului „manifest” al Americii, ca nou Pământ al Făgăduinței, și nou popor ales. În aceeași logică literalistă, întemeierea statului Israel în 1948 anunță (prin restaurarea regatului davidic) precipitarea Parusiei, deci a finalului eshatologic. Dacă puteai înțelege panica europenilor de la anul 1000, e greu să pricepi atâta obtuzitate mentală în secolul 21. Și totuși, cu cât un cult e mai tras de păr, cu atât pare să convingă mai multă lume. În fond, și revelația autentică, parafată biblic, ca să zic așa, lucra cu afirmații contra-intuitive. Neo-evanghelismul a devenit baza electorală MAGA. Cu un pic de Max Weber… Adică, hai să devenim miliardari, pentru că sigur ne mântuim. Păcat de oamenii simpli (și în principiu curați sufletește) care nu văd în aceste spectacole „penticostale” (în senul prim, de revărsare a Duhului Sfânt ca limbi de foc, pentru cenaclul Apostolilor reuniți la Ierusalim) ceea ce sunt de fapt: o instrumentalizare fals-conservatoare a unor ambiții cu totul impure… Cei care, din „simplicitate” excesivă, citesc Biblia ad litteram și încep să predice aiurea, luând și locul clerului, sunt de găsit și pe social media din România. BOR are mari probleme cu aceste derapaje… Cu atât mai dureros a fost să vedem că până și membri ai clerului, cu patalama teologică, au devenit misionari ai smintelii New Age propovăduite de C. Georgescu…
Contributors: Gnosticismul si creștinismul politic poate nu se suprapun perfect. Dar există suprapuneri de structură și funcționale. Ambele pot mobiliza un dualism maniheist, de pilda. Pretind o cunoaștere revelată inaccesibilă neinițiaților și o colectivizare a mântuirii, ideea că un anumit popor, partid sau comunitate are acces privilegiat la voința divină în plan istoric.
Teodor Baconschi: Gnosticismul antic – un dualism radical, care mărturisea un Dumnezeu bun (al Noului Testament) și unul rău (al Vechiului Testament) – era o mișcare de nișă, pentru inițiați. Noul gnosticism suveranist și tehno-fascist, marcat totalitar și distopic, e distilat la scara maselor largi populare, ca să zic așa. Un elitism pentru toată lumea… Ortodoxia s-a decantat prin Sinoadele ecumenice, numai că ereziile (legate de Hristos, de Duhul Sfânt, de Biserică etc) n-au dispărut complet niciodată. Pe vremuri, te simțeai „ales” prin asceză și inițiere doctrinară în format restrâns. Acum ți se spune că ești „ales” dacă reproduci agenda de idioțenii patente ale suveranismului retrograd și plin de ură.
Contributors: Cum poate Biserica evita instrumentalizarea politică fără a se retrage complet din spațiul public? Și care ar fi limitele implicării teologului în discursul politic?
Teodor Baconschi: Nu e de dorit și nici posibil ca Biserica să se retragă din spațiul public. Ea are o lucrare de împlinit, pastoral, misionar, moral și filantropic, dar și cultural-estetic și chiar diplomatic (dacă ținem cont de mărimea diasporei românești). Nici măcar sub teroarea comunismului (regim declarat ateu) n-a putut fi băgată complet în catacombe. În schimb, ca să scape de folosirea ei de către partide extremiste, care o compromit (și golesc în perspectivă niște lăcașuri care riscă deja să fie prea numeroase față de numărul credincioșilor „practicanți”) BOR are nevoie de vocea mai clară a episcopatului și clerului. Când taci, devii complice. Când te faci că nu vezi, suporți consecințele. Prin anii 90, bucuroasă că a ieșit din „robia babilonică” a PCR și a Securității (care s-au dovedit mai rezistente decât ne-am imaginat) BOR a lucrat cu toate forțele pentru „justiția memoriei”, dreptate socială și dialog cu intelectualitatea laică, dar și pentru intrarea țării în UE și NATO. După 2007 s-a produs un recul care nu s-a mai oprit. Eu unul zic că poate fi oprit. Și trebuie oprit. Ne dorim încă o Biserică alături de societatea civilă, gata să critice curajos abuzurile de putere și dornică să educe tineretul în duhul unui patriotism luminat, democratic. Nu e simplu, dacă ne gândim la fragmentarea lumii ortodoxe, la rana conflictului inter-ortodox din Ucraina, sau la sirenele trans-umanismului stimulat de AI. Cu toate aceste provocări de prima mână, trebuie să sperăm că Dumnezeu nu ne va lăsa de izbeliște.
Interviu realizat de Lucian Popescu

Teodor Baconschi e o figură cu un profil rar în spațiul public românesc — teolog, diplomat și eseist în același timp. A absolvit Institutul Teologic din București în 1985, apoi a obținut un masterat la Université de Paris IV-Sorbonne și un doctorat în Antropologie Religioasă și Istorie Comparată a Religiilor la aceeași universitate, în 1994. A fost ambasador al României la Vatican, Lisabona și Paris, apoi ministru de Externe între decembrie 2009 și ianuarie 2012.
S-a remarcat, printre altele, în realizarea vizitei Papei Ioan Paul al II lea în România (1999), în dezvoltarea parteneriatului strategic româno francez și în semnarea, la Washington, a Acordului interguvernamental privind scutul antirachetă (2011). A primit numeroase distincţii internaţionale (printre care Legiunea de Onoare, în grad de comandor). Este specialist în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, dar scrierile sale explorează o varietate de domenii și problematici: teologie, istoria ideilor, hermeneutică religioasă, mitologie, filosofia culturii, evoluţia marilor curente de gândire. (din prezentarea de pe site-ul editurii Spandugino)
A publicat numeroase volume de studii și eseuri, printre care „Facebook. Fabrica de narcisism” (Humanitas, 2015), „Creștinism și democrație” (Curtea Veche, 2011) și „Anatomia ratării” (Humanitas, 2016)
Seria de autor Teodor Baconschi la editura Spandugino:
Volumul 1
• Puterea Schismei. Un portret al creștinismului european
• Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică
Volumul 2
• Iacob și îngerul. 45 de ipostaze ale faptului religios
• Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței
Volumul 3
• Facebook. Fabrica de narcisism
• Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)
• Insula cetății. Jurnal parizian (1991–1994), cu o posfață din Lisabona (2003)
• Despre necunoscut
Volumul 4
• Darul desăvârșit. Gânduri despre civilizația creștină
• Cetatea sub asediu
• Pe ce lume trăim
Volumul 5 (hors collection)
• Râsul patriarhilor. O antropologie a deriziunii în patristica răsăriteană
• Fascinația tradiției. Studii patristice și de istorie a religiilor





„Nebuniile sectare, aberațiile apocaliptice, liderii ”mesianici” (precum Trump și Putin, sau Xi) care promit să restabilească „măreția” și deci supremația națiunilor pe care le conduc, sunt fenomene patologice în contrapartidă cu secularizarea.”
Bine că Jürgen Habermas și Michel Foucault nu au fost ”fenomene patologice”.
Ei au fost crema spiritului occidental 😀 în mod sigur.
Ca să nu începem chiar de la Adam și Eva (și nici de la Egiptul faraonic): oamenii de bine (apud Ion Iliescu) ar trebui să înțeleagă o idee simplă: 1789 a fost sfârșitul unei lumi; 1914 a fost sfârșitul altei lumi; 1989 a fost și el sfârșitul unei lumi and so on and so forth.
Toate religiile vorbesc despre câte un sfârșit al lumii, tocmai pentru ca adepții lor să fie pregătiți (măcar spiritual) pentru astfel de evenimente, în cazul în care vor apărea în cursul vieții lor. A încerca, la momentul de față, ridiculizarea unor idei care au supraviețuit timp de mii de ani, nu mai folosește la nimic. Lumea lui Habermas și a lui Foucault chiar se va sfârși în câțiva ani, la fel cum lumea lui Brejnev și a lui Ceaușescu s-a sfârșit în 1989.
P.S. Se poate avea toată încrederea că, în România, această lume va mai supraviețui câțiva ani, la fel cum s-a găsit și data trecută un Ion Iliescu. Cât timp există monumentul din Drumul Taberei, speranța moare ultima 😀
Habermas sau Foucault nu au declansat războaie si nu au măcelărit oameni prin diferite țări ale lumii, ia-o mai ușor cu aceste comparatii pe scari. Desi e cat se poate de fireasca tendinta ta de a-ti apara idolii, nici Habermas, nici Foucault nici altii din generatia lor nu au pus problema uciderii semenilor ca „vointa a Domnului”, cum face in prezent Trump in Iran. Numai de la tine puteau proveni asemenea enormitati, altii mai au o urma de decenta macar.
„problema uciderii semenilor ca „vointa a Domnului”, cum face in prezent Trump in Iran.”
Da, Trump ăsta e un mare creștin, toate acțiunile lui dovedesc asta 😀
E drept că Iranul are vreo 450 kg de uraniu îmbogățit, la care Siemens a pus umărul din greu. E drept că Herrenknecht a săpat sute de kilometri de tuneluri pentru programul nuclear iranian, iar Germania a produs un ban cinstit din asta. Dar Trump, marele creștin, desfășoară un război religios împotriva Iranului, corect?
Milițiile șiite Hezbollah care au infestat toate țările arabe de zeci de ani încoace, prin grija Iranului, nu te deranjează cu nimic, problema ta cea mai arzătoare e creștinismul. Well, ar fi bine să te obinuiești cu ideea: așa cum socialismul pan-arab a ajuns astăzi la lada de gunoi a istoriei, împreună cu toți prietenii lui Ceaușescu, tot așa socialismul globalist anti-creștin și pan-european va ajunge și el la lada de gunoi a istoriei. Foarte curând. ”Dumnezeu nu bate cu bățul”, obișnuia să spună bunică-mea. Ai să experimentezi asta the hard way.
Crezi că Ion Iliescu și-a imaginat vreodată, pe vremea când era prim-secretar la Timiș, că sub conducerea lui, în România se va reintroduce religia în școli și se vor construi mii de biserici?
E vorba de petrol, meritul clovnului este ca a recunoscut asta direct.
Pentagonul a afirmat ca nu existau dovezi ca Iranul ar fi lucrat la arme nucleare sau ca s-ar fi pregătit de atac. Câte state vecine a atacat Iranulsi câte Israelul? Lucrurile astea nici măcar Tucker Carlson nu le mai crede. Acum trimiți soldați sa facă praf podurile si infrastrucra?
E un pas ca il socoți, chiar si ironic, pe Trump din lista creștinilor, e o speranță totuși. Clovnul mai are vreo 2 ani de mandat, dupa care cateva decenii nu o sa mai auzi de-ai lui pe la Casa Alba, ce vei face atunci, vei mai da o lovitura la Capitoliu?:)) Iar Iranul nu va mai face prostia sa se lase păcălit si va avea arme nucleare.
”Pentagonul a afirmat ca nu existau dovezi ca Iranul ar fi lucrat la arme nucleare”
Pentagonul e o instituție, nu o persoană. Să mori tu că a afirmat Pete Hegseth sau Dan Caine așa ceva? Încă au rămas la Pentagon destule cârtițe de-ale lui Obama și o să se găsească întotdeauna una dintre ele care să saboteze administrația actuală.
”Iar Iranul nu va mai face prostia sa se lase păcălit si va avea arme nucleare.”
Chiar nu realizezi că te contrazici în același comentariu? Maria Zaharova mai vine cu asemenea aserțiuni, Kremlinul are copyright pentru discursul dublu. Ura față de Occident spune ceva și despre tine, nu doar despre Iran. Mai ții minte vechile noastre discuții despre confuzie? 😀
Vezi că ai uitat amănuntul cu tentativa iraniană de asasinat asupra lui Trump, din 2024. Așa se procedează în lumea ta și a Iranului, încerci să asasinezi prezumtivii lideri ai altor țări, după care pretinzi respectarea dreptului internațional? Well, ayatollah-ul a primit o doză din propriul lui medicament. Alegerile se câștigă la urne, nu cu asasini plătiți.
Pete Hegseth e poate singurul mai ridicol decat clovnul iar după sau chiar in timpul mandatului omul va fi arestat, vei trăi și vei vedea asta. Administrația actuală s-a sabotat singură și a făcut-o atât de bine că decenii bune nu va mai avea nevoie să se saboteze 😀Adresările cu să mori tu să le folosești la tine în șatră, nu cu mine.
Occidentul nu e Trump, amesteci iar oalele. Trump e un moment nefericit care mult timp de acum încolo nu se va mai repeta. Trump însuși urăște Occidentul și nu e un produs al lui, el e un produs al peșterilor și tiraniilor, ca modelele sale și ca adepții lui cu să mori tu.
America are uneori obiceiul de a-și asasina președinții iar rolul Iranului în asasinat nu e unul dovedit.
Alegerile se câștigă la urne, nu cu asasini plătiți. Nu , se câștigă cu lovituri de stat la Capitoliu precum cea la care ai participat acum câțiva ani 😀
„rolul Iranului în asasinat nu e unul dovedit.”
Mai bine citește aici:
https://www.justice.gov/opa/pr/iranian-intelligence-agent-convicted-terrorism-and-murder-hire-connection-foiled-plot
„Adresările cu să mori tu să le folosești la tine în șatră, nu cu mine.”
Adresările de genul ăsta reflectă considerația mea pentru propagandiștii Iranului. Vezi și ”lovitura de stat de la Capitoliu”, o altă formulă care îți aduce numai respect din partea oamenilor civilizați 😀
„1989 a fost și el sfârșitul unei lumi and so on and so forth”
turtles all the way down!
cît despre marotele Dvs. stupide cu Habermas, școala de la Frankfurt, și „sexo-marxiștii” ca absolut definitorii pentru epoca care se încheie prin a doua venire glorioasă a lui Trump, d-zeu cu mila!
Nici măcar nu mai e funny. În momentul în care sînt așa de mulți care cred asemenea tîmpenii, lumea s-a sfîrșit deja. Sfîrșitul lumii a avut loc, numai că nu ne dăm încă seama, ca personajele din desene care continuă să meargă cîțiva pași în vid înainte să cadă.
Apreciez faptul că te-a deranjat comentariul meu 😀
Asta dovedește că problema semnalată de mine e reală, închinătorii la Habermas și la Foucault sunt problema.
Arată-mi un singur comentariu în care să fi scris eu ”sexo-marxiștii”, te asigur că nu există niciunul. Altfel spus, scrii pe de rost, dar faci parte din tabăra a cărei lume s-a sfârșit. ”Ghinion”, ar spune un clasic în viață.
N-o să ne dezvățăm niciodată de pornirea noastră de a o lua înaintea lui Dumnezeu. Umanitatea e plină de cei care l-au luat în proprietate pe Dumnezeu, de cei care l-au făcut părtaș pe Dumnezeu la măscările lor, la crimele și la înșelăciunilor lor. Un impostor ca Trump nu putea lipsi de aici. La om nu a mai rămas nimic de compromis. Pe deasupra, atingând totul am murdărit totul. Nici viitorul n-a scăpat de gheara noastră spurcată. „Cel ce stă în Ceruri râde, Dumnezeu își bate joc de ei.”
Mă scuzați, dar e deja prea mult: ca ateu găsesc întreaga discuție despre apocalipsă ridicolă.
Întîi impresia falsă a ubicuității antihristului și, pe cale de consecință, a sfârșitului in mass media. Nici vorbă de așa ceva. Da, probabil există jurnaliști in pragul pensiei care frecventează blogurile unor jurnaliști deja pensionați și care, desigur, sporovăiesc pe aceste teme dată fiind iminența sfârșitului personal, dar asta nu înseamnă deloc că lumea ar fi marotată de apocalipse.
Apoi stranietatea monopolului de interpretare a apocalipsei la creștini, in special la cei de rit antic, recte ortodocși și catolici. Ar trebui pasămite ca toată lumea modernă să le accepte definițiile vetuste ale unor termeni neclari din start, asta ca să fiu eufemistic. Și limbajul..atât de medieval și incă o dată ridicol. Se vorbește iarăși de…erezii! Cică protestanții americani ar fi niște eretici periculoși :) Efectiv am citit câteva rânduri și am vărsat cafeaua pe birou râzînd homeric. Elucubrațiile cu pretenții de teologie apar probabil pentru ca lumea (incă) creștină să uite că religia lor s-a născut dintr-o apocalipsă și este eminamente apocaliptică, toți bunii creștini fiind mânați de un crez apocaliptic. De aceea credința creștină originară s-a putut transforma intr-o religie politică, monopolistă, totalitaristă, intr-un cult statal ce a stat la temelia unui Imperiu născut din cenușa celui Roman. Un Imperiu ce a răspândit noua religie cu arma și banul in mână. Un Imperiu care și-a implantat ideologia apocaliptică in mințile tuturor supușilor și care a extirpat sau confiscat și uzurpat orice fel de mitologie concurentă din societate, care a atacat țări și neamuri pentru că îndrăzneau să creadă altceva. Deci un Imperiu ce a transformat gnoza (=cunoașterea primită de la divinitate direct) in erezie (pentru că se opunea ‘cunoașterii’ răspândite de Biserică) și care a arestat și sufocat gândirea liberă vreme de vreo 1500 de ani (prin puzderia de stătulețe creștinoide ce s-au succedat și ciocnit in Europa până pe la 1800).
Lumea creștină fiind amprentată de scenele apocalipsei biblice e firesc să regăsim in producțiile intelectuale ale Occidentului principalele idei ale unui sfârșit colectiv -sensul distrugerii, culpa colectivă, așa-zișii demoni, păcatele care ar trebui ispășite- chiar și astăzi. Chiar și cei care se cred atei, fără să o știe, revarsă aceleași spaime și fixații ca și bunii creștini. Avem de pildă un noian de filme apocaliptice, doar că marele sfârșit nu vine neapărat de la un înger invizibil, ci de la o cometă. sau de la încălzirea globală. Aș spune că liota de credincioși in încălzirea globală antropogenă nu e altceva decât o sectă ‘eretică’ creștină. Una asemănătoare cu cea fondată de profetul cu barbă, k marx.
Și, in cele din urmă, spaimele locale, europene, vizavi de recrudescența milenarismului protestant. Este atât de ridicol să vezi intelectuali europeni înspăimântați de născocita ocultă teocratică ce pasămite ar încerca să pună mâna pe putere in America prin instrumentalizarea…antihristului. :) :) :) Pe continentul unde încă mai există religii de stat și unde o altă religie monoteistă cu propensiune totalitaristă se desfășoară nestingherită, pe continentul unde Bisericile sunt subvenționate de state, pe continentul unde mai există incă o teocrație antică care se reproduce fără femei, pe continentul unde profetului metacreștin marx i se dezvăluie statui in piața publică, cu participarea înalților oficiali, ei bine tocmai aici se trage semnalul de alarmă vizavi de fanaticii milenariști ai Americii. :)
Iar despre mesianism…sintetizez ceea ce am scris in repetate rânduri: in câte țări din lumea asta au existat atâtea partide ce au inclus Salvarea in programele și titulatura lor? La noi Armata Salvării este principala forță politică a țării. :) Toți Gigeii cu vise de supereroi și lecturi de 2 bani ne prorocesc sfârșitul iminent (al lumii lui Mike Stipe, al Ordinii Globale, al dolarului, al zăpezilor de odinioară, al NATO ori al whatever) și pritocesc la industria calului alb…că au nevoie de herghelii întregi ca să ne salveze in grup organizat. Nu cred că oamenii ce umblă cu girofar pe/în cap pot aborda rațional chestiunea mesianismului din politică. Iar dacă totuși insistă, altceva decât zâmbete nu pot obține.
Inainte de toate as vrea sa va spun ca va inteleg, am trait printre religii diferite si am fost fortat sa ma supun egalitatii intre oameni, aproape ca m-am lepadat de religie. Dar cum sa lupti sa faci dreptate de unul singur daca toata dreptatea vine de la Dumnezeu ? Pana intr-o zi cand a intrat in mine un diavol/drac/demon sau ce-o fi fost si a inceput lupta serioasa.
Uitati de cartile complicate si controversate si de oamenii cu diplome, cititi doar cele 4 carti ale Bibliei pentru a sti de unde incepe legea noua, nici eu nu am citit mai mult si imi sunt de ajuns.
Cei care nu și-au trăit copilăria în psihoza iminentei revenirii lui Hristos și a persecuțiilor asociate de acest eveniment (conduse de chiar lumea creștină ortodox-catolică împotriva facțiunilor de ne-o-protestanți) și alte găuri negre de acest tip; nu vor înțelege niciodată ce eliberare oferă adevarata cale creștină.
Să te eliberezi de lanțurile mentale cu care ai fost înconjurat în anii copilăriei și să evadezi în lumea liberă creștină e un adevărat triumf personal.
Dar se poate la fel de bine să nu scapi de acolo niciodată. Iar ‘ei’ să se simtă în continuare in bezna ca pastratorii Adevărului.
Multe încercări sunt date omului să traverseze însă a distinge adevarata cale creștină în zgomotul ultimelor secole e ceva cu adevărat dificil.
Doamne ajută-ne!
Credinta in zei a aparut din frica oamenilor antici in fata unor fenomene ale naturii si ale mortii. Aducand sute de ofrande doreau sa imblanzeasca natura, sa pedepseasca pe cei rai. Credinta monoteista a aparut odata cu formarea statelor feudale si ale instititiilor religioase. Iar Biserica a fost prima unealta a statului feudal de supunere fata de mania divina si de strangere ale birurilor. Dar a avut si un rol de sustinere a stiintei si ale primelor cronici istorice. Dar odata cu extinderea si progresul rapid al stiintei si a tehnicii, Biserica a mai pierdut treptat din rolul ei de mediere si de incredere, de abordare psihologica. O dovada este zicala „sa facem ce zice popa si nu ce face popa”. Perpetuarea unor dogme si ritualuri este data de dorinta de a pastra niste traditii, atat si nimic mai mult, de a avea enoriasi contributivi. Mantuirea nu ne da nemurirea. Iar religia in scoli nu ne da mai multa empatie si educatie pt a respecta cele 10 porunci.
”Credinta in zei a aparut din frica oamenilor antici in fata unor fenomene ale naturii si ale mortii.”
Teoria asta provine din materialismul dialectic promovat pe vremea lui Ceaușescu. În realitate, oamenii s-au confruntat dintotdeauna cel puțin două probleme majore:
a) o multitudine de evenimente și fenomene se desfășoară mai presus de voința și de știința omului. Vechii greci aveau câte o zeitate separată pentru fiecare din aceste evenimente și fenomene, în timp ce religiile monoteiste au simplificat lucrurile, investind o singură divinitate responsabilă pentru toate. Dar realitatea rămâne: există mereu evenimente și fenomene care se desfășoară mai presus de voința și de știința omului;
b) complexitatea lumii depășește cu mult capacitatea de înțelegere a oricărui individ, așa că religiile vin cu niște norme de comportament care să-l ajute pe om să navigheze prin complexitatea vieții de zi cu zi. Respectivele norme pot fi mai mult sau mai puțin adecvate situației de fapt, dar existența unor norme este preferabilă absenței lor. Biserica nu legiferează și nu condamnă oameni la închisoare, biserica doar promovează niște norme, fie ele mai mult sau mai puțin adecvate.
Statele moderne au înființat diverse instituții laice care au preluat treptat din atribuțiile bisericii. În zilele noastre, o parte semnificativă a populației (să zicem vreo 25%) are un nivel de instruire suficient de ridicat încât să înțeleagă cum funcționează lumea chiar fără a primi (și) învățături din partea bisericii. Însă pentru restul de 75%, educația pe care o asigură religia este mai mult decât necesară. Religia face apel la conștiință, statul face apel la instituțiile de forță. Însă aici există o mare problemă: atunci când oameni sunt tratați ca animalele, ei vor ajunge inevitabil să se comporte ca animalele. Nu biserica îi tratează pe oameni ca pe animale.
Biserica a introdus înregistrarea nașterilor și a căsătoriilor, într-o vreme când statului nici nu-i trecea prin minte să se ocupe cu așa ceva. Biserica a păstrat știința scrisului timp de sute de ani, până când a descoperit și statul că era util să alfabetizeze cetățenii și să-i înregimenteze pe toți în școală.
Foarte probabil, străbunica dvs a fost mulțumită că scrie undeva, într-un catastif, că ea e căsătorită. Ei bine, acel catastif se afla într-o biserică.
1. „Religia a apărut din frică” — e adevărat?
Parțial, dar incomplet.
În științele moderne (antropologie, istoria religiilor, psihologie), nu există o singură explicație acceptată. Există mai multe teorii complementare:
Frica și incertitudinea (furtuni, moarte, boli) – da, au jucat un rol. Oamenii caută sens și control.
Tendința de a vedea agenți intenționați („cineva a făcut asta”) – creierul uman e „setat” să detecteze intenții, chiar și unde nu sunt.
Coagularea socială – religia ajută grupurile să coopereze (norme, ritualuri, identitate comună).
Explicații pentru existență și moralitate – de ce există lumea, ce e bine și rău.
👉 Deci teoria „doar frica” e o simplificare, dar nu e complet falsă. Nu vine doar din materialismul dialectic — apare și în autori occidentali (de ex. David Hume, Feuerbach, Freud etc.).
2. Ideea din text: oamenii au nevoie de norme → religia le oferă
Asta este în mare parte corectă.
Religiile:
oferă coduri morale (nu fura, nu ucide etc.)
creează sens și structură
reduc anxietatea existențială
Dar:
normele nu sunt exclusive religiei
→ există și etică seculară, legi, filozofie morală
unele norme religioase pot deveni depășite sau problematice în anumite contexte
3. „75% din oameni au nevoie de religie ca să funcționeze”
Asta nu este susținută de dovezi științifice clare.
Realitatea e mai nuanțată:
Există societăți foarte seculare (ex: nordul Europei) care funcționează bine
Există oameni religioși și nereligioși care pot fi:
morali sau imorali
responsabili sau nu
👉 Deci nu există o împărțire simplă „educați fără religie vs. restul au nevoie de ea”.
4. „Biserica vs statul” – conștiință vs forță
E o opoziție cam idealizată.
Biserica a influențat conștiința → adevărat
Statul folosește instituții coercitive → adevărat
Dar:
Bisericile istorice au avut și ele forme de presiune socială sau sancțiuni
Statele moderne încearcă (ideal) să funcționeze și prin consens, educație, valori, nu doar forță
5. Rolul istoric al bisericii
Aici textul are puncte valide:
✔ Biserica a ținut registre (nașteri, căsătorii)
✔ A conservat manuscrise și alfabetizare în Evul Mediu
✔ A avut un rol major înainte ca statul modern să existe
Dar:
nu a fost singura instituție (existau și administrații laice în unele regiuni)
uneori a și limitat accesul la cunoaștere (depinde de epocă și loc)
Concluzia echilibrată
Religia nu apare doar din frică, dar frica și necunoscutul sunt parte din explicație
Religia a avut un rol real și important în:
organizarea societății
transmiterea normelor
conservarea culturii
Însă nu este singura sursă de moralitate sau ordine socială în prezent
Afirmațiile de tip „majoritatea oamenilor nu pot fără religie” sunt mai degrabă opinii decât fapte demonstrate
„Există societăți foarte seculare (ex: nordul Europei) care funcționează bine:”
Societățile acelea nordice funcționează, la origine, pe bază de etică protestantă. Li se predă etica protestantă în școală, fără să li se spună că e creștină, ba chiar e prezentată ca fiind separată total de religie. După care bisericile sunt infestate cu preoți femei, astfel încât să fie abandonate. Creștinismul se bazează pe conceptul de Tată Ceresc, tatăl fiind acela care determină apariția copilului, fără să-l întrebe nimeni pe copil ce părere are. Tatăl apără și pedepsește, asta e ideea de bază. Preoții femei golesc creștinismul de sens și de conținut.
Există și la români o tendință similară de a seculariza inconștient educația. De exemplu, povestea cu bârna și paiul este considerată un fel de proverb românesc, deși apare în Evanghelii. Sau Ștefan Hrușcă are colinde cu versuri gen ”veniți la Viflaim”, fără să conștientizeze că aceea e forma coruptă de la Betlehem. Sau există sate numite Ciuruleasa, iar Ion Creangă scrie despre ”Chiraleisa”, deși la origine se află o rugăciune creștină numită Kyrie Eleison și denumirea derivă dintr-o frază din Biblie.
Prin urmare, da, pot exista societăți seculare care funcționează bine, dar asta se reduce la ștergerea memoriei: nu mai știm că ideile acelea sunt creștine la origine. E ca și cum am șterge Imperiul Roman din toate cărțile de istorie și am considera scrierea cu litere latine o simplă tradiție rămasă de la Cuza și Kogălniceanu. După care am merge în Statele Unite, unde ar râde orice ”redneck” de noi că suntem spălați pe creier, iar noi ne-am simți jigniți și am deveni anti-americani. Sună cunoscut? 😀
”Afirmațiile de tip „majoritatea oamenilor nu pot fără religie” sunt mai degrabă opinii decât fapte demonstrate”
Afirmația aceea e strawman, nu apare așa ceva în comentariul meu inițial. Trebuie un tupeu fantastic pentru a pune ghlilimele la ceva ce eu n-am scris, iar asta se încadrează la metode de propagandă.
Ce am scris eu, textual: ”pentru restul de 75%, educația pe care o asigură religia este mai mult decât necesară.” Explicație: religia, ca formă de educație, se adresează și anafabeților. În timp ce școala are de-a face cu 42% analfabeți funcțional, pe care nu-i poate învăța nimic. Atât ei, cât și restul până la 75%, își bazează normele proprii de comportament pe educația primită în familie și în comunitate, cu origini cât se poate de creștine.
Sa va aduc aminte ca grecii inainte de a pleca pe mare, aduceau ofrande zeului Neptun pentru a avea o mare calma. Si ei nu stiau de materialismul dialectic comunist ! Mai usor cu acuzatii nefondate istoric!!
Vechii greci credeau sincer în zei, dar tentativa de a apăra materialismul dialectic spune ceva despre dvs, nu despre vechii greci.
Într-un mod oarecum similar, un rus povestea o experiență personală, după o călătorie cu avionul: ”până atunci credeam că sunt ateu, dar când am văzut că motorul de pe aripa din dreptul meu luase foc, am început instantaneu să mă rog” 😀
Stimabile, unde si cu ce concret am aparat materialismul dialectic?!! Eu nu sunt din generatia care sa fi invatat asa ceva. Ati avut ceva tulburari de vedere si intelegere dupa slujba de Inviere?!!
Felicitari!
Daca se poate, mici adaugiri.
Rusia, este adevarat, este o structura multinationala. Un imperiu care s-a ridicat doar prin jaf si cotropiri. O revenire la glorie, inseamna doar jaf si cotropiri. Numai ca fenomenul nu a fost rapid. A durat sute de ani. Si s-a bucurat de stiinta si tehnologia Occidentului, impotriva unor populatii ramase in urma. Azi, Rusia e cea ramasa in urma. Daca vor sa fie iar puternice, trebuie sa revina in frunte. Stiintific si tehno;ogic prin modernizarea Occidentala. Altfel… vor avea soarta fostelor populatii subordonate prin stiinta si tehnologie. Dar asta nu se rezolva prin confruntare cu Occidentul.
China si SUA reprezinta doua cazuri speciale. Ele nu au fost mari puteri militare. China era terorizata de „hiung-nu” (huni), impotriva carora a ridicat Zidul. Si mongolii au cucerit-o. SUA au fost ocupati doar de spatiul lor. Doctrina Monroe i-a facut izolationisti. Gloria militara a fost accidentala, pentru ca altii i-au atras in razboi. I-au provocat si le-au declarat razboi. Revenirea la gloria de altadata, pentru ele, inseamna o politica pasnica, de inflorire stiintifico-tehnologica si artistica. Nu razboi! Colaborarea este mai benefica pentru ambele. Dar au destui zevzeci care vor milita pentru razboi, ceea ce poate distruge nu doar tarile, ci si civiizatiile lor. Vor deveni din tari harnice si pasnice niste tari conduse de timpiti razboinici, care vor distruge totul in jurul lor.
Excelenta observatia ca (re)unificarii crestinismului ar trebui sa fie obiectivul central al politicii Occidentale contemporane.
Fenomenele de azi sunt amplificate de politruci aculturati, care vor puterea totala cu orice preet. Pentru ei, nu petru tarile lor. Si agita apele premeditat. La rindul ei, mass-media si-a depasit limita neutralitatii declarate alta data. Si jurnalistii… ca si politrucii.
Repet, un material foarte bun. (Chiar si pentru ateisti. Cand politrucii agita masele cu propaganda religioasa, a intoarce spatele textelor religioase si specialistilor… este sinucidere. Ateismul devine extremist si prostesc. La fel de primejdios ca notiunile sfinte vinturate de politruci, pentru a atrage masele inculte.)
„Ateismul devine extremist si prostesc.”
Păi să-l interzicem iute atunci! Dacă iese antihristul dintr-un grup organizat de atei milenariști, ce ne facem? :)
Ateii, la fel ca turmele de zevzeci de sub firma LGBTQetc., sint foarte galagiosi. Intentionat si ostentativ iritanti. Teribil de mindri de ei insisi. Nu-i intreaba nimeni nimic, dar ei dau din coate, ies in fata, smulg microfonul si anunta sfidator, provocator, ca sint altfel si ca sint foarte mindri de asta. Apoi asteapta reactii ca sa poata poza in victime, sa aiba pretexte ca sa organizeze demonstratii violente impotriva majoritatii „extremiste de dreapta” sau chiar sa initieze actiuni in justitie pentru defaimare, insulta, hate, x-fobie etc..
In absenta statului social si a ongurilor finantate de interese subterane, toti acesti excentrici ar fi ocupati de dimineata pina seara sa-si cistige piinea cea de toate zilele cu sudoarea fruntii. Si noaptea ar dormi ca sa poata munci si a doua zi. Ar fi liniste in lumea asta prost facuta de statul social.
Mai întâi, protestez! Eu, Lucifer, am fost un Înger al lui Dumnezeu Tatăl cu care am avut un conflict. Creștinismul Fiului m-a diabolizat, ceea ce e o aiureală. Între timp m-am împăcat cu Dumnezeu Tatăl…
Nu am pretenția de a fi „făcător de lumină”, asta o poate face doar Omul prin forțe proprii, respectiv prin Libertatea pe care a furat-o în Eden. Și prin care, de Libertate zic, poate deveni etern…
Oh, să nu credeți că păcătuiesc de Florii, fariseilor, eu chiar cred că vă spun adevărul…
Salvarea și Eternitatea este doar în puterea voastră, acesta este contractul inițial între Creator și Om.
Nu vă mai văicăriți, luptați!…
ATEU ORTODOX
Privesc cu stupoare spectacolul hidos desfășurat de BOR și la parada triumfală a popilor în odăjdii, oficiind ritualuri caraghioase până la jalnice… Și în alai defilează inși cu studii superioare pe care, iată, trebuie să-i iau în serios, funcții mari și, nu se putea fără, politicienii de elită care jură cu mâna pe biblie cu abilitatea înnăscută a sperjurilor de profesie. Privesc carnavalul ăsta și mă-ntreb, eu, un oarecare ateu, ce șanse am să fiu suportat și să nu dea parabalanii peste mine. Când într-un se află un nebun, îl izolezi, îl tratezi; când tot satul nebun – asta-i normalitatea! N-am încotro, fără voia mea sunt urcat în trenul ăsta deraiat și trebuie să mă fac că nu văd dezastrul spre care alunec inevitabil cu toată gloata. Sunt ca blestemat să duc destinul timpului, locului și locului în care m-am născut!
Și, totuși, dac-ar fi să cred, aș crede în acel Tată care, inevitabil, e și în mine și care, ce nenorocire, biserica l-a înjugat ca pe un bou să-i are ogorul, să lucreze spre beneficiul unui cler viclean. I-auzi: nu-i mântuire înafara bisericii, lozincă ticăloasă care-mi cere să duc zeciuala la cutia milei când, fără limite, trebuie să cotizez din gros la ”cutia milei„ a guvernului, s-aibă politicienii ce risipi și fura, că altfel n-am liniște în casa mea. Teribil truc de magician să dau banii mei pe pământ, în viață fiind, pentru o marfă de care mă voi bucura, zice-se, după moarte. Nu te lași ”vrăjit”, ești marginalizat. Și asta pe când popii lacomi adună averi ”cu râvnă” aici, pe pământ, dovadă concretă, la vedere, că nu dau doi bani pe ”avuția din ceruri”!
Da, pot citi biblia ca pe o mare capodoperă belestristică, la fel ca pe oricare altă mitologie a unei civilizații trecute dar, așa cum nu mă voi ruga lui Zarathustra, nu văd de ce m-aș ruga la icoane și aș pupa moaște lăsând și bani… Cine vrea s-o facă, treaba lui, cu banii lui. Dar când văd oameni ziși serioși care fac speculații (frumoase teorii, altfel) și, din asta, câștigă statut social, prestigiu și bani, îmi dau seama ce frumos ar fi să mă joc în paradoxuri și aporii cu doctorii în teologie, să mă dumiresc și eu cu privire la acel Dumnezeu care, simultan, cum văd, e și bun și rău și care, cu fratele său Satan (ființă divină și el!) bate pariu pe seama sufletului lui Iov – cât să-mi dau seama că Dumnezeul ăsta nu are conștiință, dar are un chef nebun de glume cinice. Așa se face că a plantat conștiința în om, să vadă ce se întâmplă, ba a mai pus în ograda lui un ”pom al cunoașterii” din care n-ai voie să guști. Pentru cine o fi Dumnezeu pomul acela al tentațiilor când știa sigur că eu voi ”fura„ din el? Și, mai mare hazul, ne-a înzestrat cu ”liberul arbitru”, adică, vezi, tu alegi să faci binele de rău… Dar Dumnezeu se joacă și nu pe riscul lui. Tot așa, pentru că îi place teatru dar nu prea se pricepe, poate că nici nu putea să scrie ”Hamlet”, și-a zis că e mai ușor să-l creeze pe Shakespeare, chiar viața acestuia fiind o capodoperă… Da, îmi place să mă joc pe tema asta și m-aș putea hârjoni cu un teolog, cât să privim împreună autoportretul lui Michelangelo cu tot pielea ecorșată în mâna sf. Bartolomeu.
Până va da parabalanii peste mine pot încă râde de circarii în odăjdii cum năvălesc în școli nenorocind copiii cu habotnicia lor nefastă când ar trebui să fie vorba doar de cultură spirituală, de istoria religiilor și nu sub semnul crucii și icoanelor. Da, îmi dau seama, ca ateu va trebui să mă bat să am măcar aceleași drepturi câte au homosexualii și pederaștii când văd că mai degrabă se suportă aceste aberații între clerici, mai puțin periculoase în mintea lor decât ateii.
E adevărat, disonanța cognitvă explică multe dar nu totul… Înțeleg, mulți dintre noi sunt prea ”slabi de înger” și le trebuie un sprijin în fața spaimei de moarte, un stăpân pe timpul vieții. Este teribil să te-ntrebi la ce s-a mai chinuit materia asta miliarde de ani până, din nimic, să fie ceva și acel ceva totuși să aibă conștiință de sine ca, după o sclipire infimă, o viață de om, totul să dispară ca și cum nici n-a fost. Da, e greu de suportat, și unii dintre noi, dintre cei mai isteți, au încercat să bâjbâie ceva în misterul de dincolo de moarte. Păcat că totul a degenerat într-o afacere, un comerț urât, din care nu a lipsit crima și distrugerea altor culturi și mă gândesc doar la ”evanghelizarea” odioasă a Americii devenite ”latină”, cu prețul distrugerii unei culturii și pierderii unor variante de răspuns la întrebări fundamentale. Îmi este greu să cred că un Dumnezeu, așa cum ni-l închipuim noi acum, ar suporta aceste crime în numele lui. Mă tem că, și ce ușor ne e, confundăm confortul material cu binele spiritual, o confuzie devenită crez în numele căruia ne omorâm aproapele. (Varianta corectată și retrimisă!)
Da, e dialectic, o religie să apară, ca fenomen istoric, să dispară peste o vreme, să fie înlocuită de alta. Tocmai asta e o bună parte din substanța istoriei umane. Dar mi-i ușor să-mi închipui că peste 10, 15 mii de ani (dacă nu ne sinucidem ca proștii!) epoca noastră va fi doar un capitol din viitoarea istoria universală și se va numi ”epoca primitivă a religiei creștine”, venind o vreme când multe din religiile de azi vor fi dispărut cu dumnezeii lor cu tot, când vor fi dispărut și despărțirea oamenilor pe etnii și ideologii politice create anume cu interesul dominării unor comunități în beneficiul altora – mi-i ușor să-mi închipui cum va fi judecată primitivitatea grotescă în care ne scăldăm astăzi pentru că ceea ce nu putem nega este dialectica fără sfârșit a devenirii sub arșița unui factor ce parcă nici nu-l băgăm în seamă cum vine, cum trece. Doar Augustin (sfânt la catolici, la noi doar… fericit!) spunea despre timp: …dacă mă-ntrebi, nu știu!
”lozincă ticăloasă care-mi cere să duc zeciuala la cutia milei”
Numai cineva care trăiește din bani publici ar scrie așa ceva. Fiscalitatea practicată de statul român se află la cel mai înalt nivel din istorie, dar ”oamenii de bine” au o problemă cu ”zeciuala”?! Care ”zeciuală”?! Una inventată?
„Ateul ortodox” este cinic dar nefericit fiindcă nu acceptă regulile jocului. Această frondă îl face „luciferic”….
Ateule, l-ai uitat pe Faust și pactul lui cu Mefisto. Până la urmă Faust a murit fericit și divinitatea l-a salvat din ghearele Diavolului …
A mai fost unul Dostoievski care zicea în Frații Karamazov cum că nici lui Iisus Hristos nu i-ar plăcea cum arată Biserica Lui de pe pământ….
Citeva lamuriri (deocamdata) „Ideea unui Salvator e strict biblica.”COMPLET eronat.domnule Baconschi, cu toata eruditia d-voastra gresiti elementar.Ideea sau conceptul de Salvator exista (se pare ca e chiar mult mai veche) in spatiul hindus care a dat nastere si budismului considerat o erezie.Krishna ca incarnare a lui Vishnu a indeplinit oarecum rolul acesta;in literatura budista nasterea lui Gautama a fost anuntata ca un mare eveniment profetit ,o nastere miraculoasa,etc el indeplinind rolul de Salvator si dupa cu totul alte criterii si concepte,unele chiar opuse iudaismului,(salvarea din ciclul reincarnarii) contestind si zeii din panteonul hindus.
Pe de alta parte e f interesant ca religiile de mistere din spatiul grec clasic si elenistic se bazeaza pe conceptul de Salvator (Orfeu,Dyonisos) si nu e putin probabil ca ele sa fi influentat hotaritor mesianismul iudaic,cel putin miscarea crestina.
Pe de alta parte mesianismul crestin este in esenta DIFERIT de cel clasic iudaic.Si Mircea Eliade (dupa ce a intrat in contact cu textele de la Qumran faimoasele manuscrise dela M Moarta) a puncat ca pt. cel putin una dintre miscarile mesianice evreiesti era vorba de 2 Mesia, unul sacerdot iar celalalt rege/conducator militar.Oricum misiunea ESENTIALA e lui Mesia in mainstreamul rleigiei iudaice era ELIBERAREA poporului evreu de sub dominatia romana si de aici-cheia de bolta care a separat iudeo crestinismul de iudaism- problema fundamentala a fost Isus un Mesia adevarat sau unul mincinos?Dilema nerezolvata pina astazi pt. ca evreii fundamentalisti il asteapta pe ADEVARATUL Mesia, pt ei Isus e un fals profet (plus insultele de rigoare gen vrajitor malefic si fiul Mariei cu un legionar roman) tocmai pt. ca NU a indeplinit, nu a implinit nici una dintre profetii,in primul rind NU a condus lupta de eliberare imporiva romanilor, deci misiunea lui pretins mesianica a esuat.
In concluzie e f. jenant ca sa afirmati ca ideea de Salvator e strict biblica;ca si SINCRETISMUL V TESTAMENT ( mitul potopului inaintea lui Noe au existat cel putin Utnapishtim in religia akkadiana dar si altii)Isus e mai degraba un personaj complex, SINCRETIST, un construct superb dar perfect incadrat in SINCRETISMUL religios din vremea lui si din secolele anterioare de elenism.Plus influenta persana, mazdeista si misiunea lui Zarathustra, profetul trimis de D-zeu sa salveze omenirea.
Dar ma rog, fiecare crede ce vrea traim o epoca de perfecta libertate religioasa.Mai ales ca subestimati -indirect proclamind superioritatea si pretinas infailibilitate a dogmelor iudeo-crestine importanta ideiid e Salvator mai ales prin prisma salvarii din ciclul karmic,samsara al reincarnarilor;in privinta asta doctrinele budiste, vedantine si crestin gnostice sunt infinit mai interesante oferind un elegant balet al gindirii decit dogmele seci ale iudeo-crestinismului de tip mainstream care personal m-a dezamagit enorm si profund.DAR,dupa cum am scris mai sus, fiecare crede ce vrea.Cit despre argumente sofistice,hmm intotdeauna vor exista fie pro,fie contra.INCUSIV faptul ca multi au D-zeul lor,indiferent de setul de dogme care se vrea impus de catre diferitele autoritati religioase.Vremea domniei autoritare a institutiilor religioase a cam trecut, daca cca 80% dintre romani se identifica ca fiind crestini ortodocsi, mai putin de jumatate (poate o treime, nu pot sa fiu exact) chiar cunosc ce inseamna asta si respecta dogmele aferente, restul…De fapt nici in trecut biserica n- a reusit sa crestineze toate miturile povestile precrestine pagine,deci n-are rost sa ne miram.Deci si literatura apocaliptica mitologia de rigoare pot inflori aici sau aiurea indiferent de vointa teologilor,de dorintele lor.
Nu exista vreun salvator in budism. Buddha iti arata doar calea dar nu te salveaza. Mai cititi.
In continuare (deocamdata) Ati scris:”Gnosticismul antic – un dualism radical, care mărturisea un Dumnezeu bun (al Noului Testament) și unul rău (al Vechiului Testament) – era o mișcare de nișă, pentru inițiați. Noul gnosticism suveranist și tehno-fascist, marcat totalitar și distopic, e distilat la scara maselor largi populare, ca să zic așa. Un elitism pentru toată lumea… ”
Faceti,din pacate pt eruditia si intelectul d-voastra niste confuzii F. GRAVE.In primul rind (ca un istoric atent am studiat cu F multa atentie,profund dezamagit de iudeo-crestinism,mai bine zis de -stiti pilda cu ce fructe poarta asa sunt si oamenii.de faptele lor- gnosticismul atit cel setian cit si cel valentinian,albigenzian sau contemporan,plus miscarea lui Marcion ca precursor) se pare ca NU cunoasteti in detalii,in amanunte ceea ce sustin gnosticii. Ca sa precizez NU sunt un adept 100% al gnosticismului crestin dar il respect si il admir.
In privinta a ceea ce ati numit ca fiind „noul gnosticism suveranist si tehno-fascist”,nu e decit un melanj de tip sincretism intre dogme ale iudeo-crestinismului protestant si neo protestant cu accentul pe doctrina apocalipsei cu ultra nationalismul de tip fascist/nazist ca suprema forma de identitate individ vs comunitate,cu doctrina hegeliana impinsa la extrem a statului autoritar (ma rog, tot fascisto- nazista de fapt) cu elemente New Age (care NU au nimic in comun cu gnosticismul,miscarile gnostice NU au profetit niciodata „venirea unei noi ere pe pamint de nemaipomenita pace si prosperitate dupa n razboaie, suferinte,saracie,lipsuri epidemii etc) si in spetza cu iluminismul luciferic satanist (se pare la moda printre francmasoni) in care satan este cel bun si iubitor ,nu e ingerul rebel si rau pedepsit pe nedrept si alungat din cer pe pamint,oricit de mult ar dori teologii iudeo-crestini sa-l asocieze gnosticismului.
Caracteristicile miscarii evanghelice neoprotestante (asociata din cite stiu cu cea penticostala,baptista,metodista) care are ENORM de multi sustinatori si membrii in cadrul partidului republican si a aparatului de stat din SUA (congres) chiar sub regimul Trump pina la nivelurile de sus ale puterii (daca nu ma insel, consilierul pe probleme legate de religie sau chiar ma rog „confesorul”lui Trump e un fost pastor evanghelic) si pt care milenarismul escatologic si sutinerea din acest motiv a statului Israel sunt ESENTIALE.In particular se mai numeste si dispensalism (daca nu gresesc).IN ESENTA ei considera ca primul pas, implinirea primelor profetii din Apocalipsa lui Ioan a fost deja facut odata cu intemeierea statului modern Israel si intoarcerea masiva a evreilor in Tara Sfinta.Deci,traim practic vremurile apocaliptice,de aici si importanta oricarui conflict declansat in Orientul Mijlociu,pt ca Armagedonul va avea loc tot in Orientul Mijlociu odata cu parusia (intoarcerea lui Christos).Deci,ei cred ca EFECTIV Cristos urmeaza sa revina si ei vor fi alesii lui D-zeu inf ata mai ales a antichristului islamist sau iudeu. Trump,ca general al lui Isus nu va aveaa altceva de facut decit sa predea comanda trupelor lui Isus.
Si aici-inca odata un concept TOTAL STRAIN gnosticismului adevarat pe care-l infierati(va inteleg dar confuziile sunt confuzii): pe linga divagatiile pe tema apocalipsei (care de fapt NU au nici o legatura cu gnosticii;gnosticii NU au profetat niciodata un razboi de tip armagedon pe pamint si un nou pamint,ci in final distrugerea completa a acestei lumi odata cu demiurgul creatorul ei identificat ca fiind satan,si evident a acolitilor lor;deci, in esenta UN CU TOTUL alt tip de final apocalipstic) crestinsimul evanghelic neoprotestant se identifica in totalitate cu mostenirea iudaica a V Testament ca si cu dogmele acceptate de celelalte denominatiuni si biserici, doar ca este un promotor a ceea ce analistii numesc CRESTINISMUL SIONIST.Pt. evanghelici neoprotestanti i importanta sprijinirii statului Israel (spre deosebire de alte biserici crestine,chiar aliate lor si mai ales al antisemitismului traditional de la noi sau de aiurea) e COVIRSITOARE in planurile asa zis divine si in privinta desfasurarii Armagedonului, a modului in care Isus isi va face aparitia,a parusiei.Adica concepte si idei,dogme, complet straine gnosticismului traditional si modern.
Pe de alta parte miscarea evanghelica este COMPLET impotriva ecumenismului,(cel putin dupa cum se incearca mai mult sau mai putin subtil de catre autoritatile religioase contemporane) adica f simplu: TOTI adeptii altor religii sunt direct pierduti, destinati iadului,INCLUSIV catolicii ,ortodocsii care nu au nici un rol pozitiv in evenimentele finale (cel putin acorda cu un pic de bunavointa dreptul de a fi salvati unora dintre membrii acestor biserici) la fel cu ateii.In plus rolul SUA ca tara crestina e de asemenea covirsitor:DOAR un lider credincios (in spetza-deocamdata-Trump) provenit din aceasta tara si a sustinatorilor sai devotati va avea puterea sa initieze luptele care vor duce la Armaghedon,si implicit la parusia.
Acum am observat ca ati scris asta ma rog important e faptul ca NIMIC din toate acestea NU au vreo legatura cu gnosticismul;deci de fapt va contraziceti in ceea ce ati spus.
Pe de alta parte desigur, pot sa simplific lucrurile asa unii ii acuza pe altii de..fanatism dintr-un anumit punct de vedere uitind ca si ei eu fanaticii lor..Ma rog un pic cam dura exprimarea DAR omiteti faptul ca doctrina apocalipsei are adeptii lor si in Biserica Ortodoxa-si sunt f multi,din pacate-cu deviatii filetiste de tip katehonice care oricit de eretice si condamnate de catre autoritatile de rigoare religioase si teologice tot au numerosi adepti,inclusiv la noi.Dupa cum am scris mai sus: e f greu ca autoritatile in epoca internetului sa tina in friu masele din punct de vedere al pretinsei puritati teologice.Cu t eforturile cei care vor crede ca Romania (la fel ca rusii preavoslavnici) e Gradina Domnului si va avea un loc special in vremurile apocaliptice iar romanii sunt un popor special, chiar ales, tot vor fi numerosi, iar ideile si convingerile lor tot vor circula liber si isi vor gasi noi adepti..
Apropo,stiti povestea calugarului ortodox de pe Muntele Athos care a avut o viziune pe care a pictat-o?Si in viziune Fiarele (sau ma rog t***a babilonului,) balaurul sau ce-o fi si capetele lui sunt Biserica Catolica si ficele ei,bisericile protestante.(credinta impratasita d emulti ortodocsi).Cam (prea) mult pt. adeptii ecumenismului, nu-i asa?
Pe ansamblu-in privinta gnosticilor sau a gnosticismului cautati vinovati acolo unde NU exista iar in privinta Apocalipsei lui Ioan..Ce sa-i faceti, domnule, oare chiar asta sa fi fost Vointa Divina ca profetiile biblice sa fie atit de imbirligate incit fiecare sa le interpreteze dupa cum il duce capul?!?Hmm mai bine zis daca e atit de eretica NU TREBUIA acceptata ca fiind canonica.Si CINE a decis asta, domnule Baconschi, Sf Duh sau oamenii? Nepatrunse sunt Caile Domnului..Si poate asa ar trebui sa ramina atit timp cit vom popula acest pamint..altfel ne vom da tot timpul cu stingul-n dreptul…
PS: ce sa-i faceti pina la urma biblia a fost scrisa pt. a fi interpretata in n feluri….Nu e vina evanghelicilor ca atit ii duce capul….Nebuni exista in toate religiile..
„Gnosticismul”, acoperindu-se adesea cu „platonismul”, cu „panteismul”, „ocultismul”, erezii orientale precum „yoga”, bineinteles „New Age” utilizata intr-un sens foarte vag, toate acestea sunt stereotipiile unei limbi de lemn teologico-politice, nu de ieri, de azi, ci din epoca in care conspirationismul a fost inventat si propagat pe scara larga prin tipar, in razboaiele religioase si culturale-interconfesionale, de la A. Barruel incoace. Acest limbaj il gasim de la J. de Maistre, care vedea in Revolutia „satanica” opera iluministilor adica a „filozofilor” pe care ii ura, desi el insusi era unul, unul ratat, asa cum era si un „teozof” martinist si francmason – si pana la un H. Massis in perioada interbelica, cu absurda „Aparare a Occidentului” impotriva colonialistilor spirituali orientali. Acelasi era si discursul lui Ch. Maurras impotriva degnerarii orientale care ar fi infectat Occidentul latin si catolic, cu aportul insemnat al idealismului si misticismului – „romantismului” – german, mana in mana cu … evreii, care pe atunci erau inca „orientali” si nu reprezentau varful de lance al Occidentului „iudeo-crestin”. Istoria, daca nu e chiar vicleana, e totusi ironica. Este vorba despre un mental, de un imaginar al „Dreptei” traditionaliste si autoritariste, atat de previzibilas totusi, care, daca s-ar putea cerceta mai bine – lucru prin definitie imposibil, pt ca ar trebui sa iasa din sine – ar putea vedea ca e cam in contradictie cu ethosul rabdator al Crestinismului, dar exact in aceeasi lungime de unda cu Hegseth si acolitii lui, cu cavaleria neopagana – „katehontica” -a Crestinismului. Caci acelasi Maurras invatase ca Crestinismul oriental si revolutionar a fost „corectat” si transformat prin Catolicismul roman, de unde si predilectia frecventa, la conservatorii crestini, pt un „Stoicism” care nu e mai mult decat un alt nume pt asa-numitul „realism” care la randu-i este un eufemism prudent pt. nihilism. Catolicism fara Dzeu, ortodoxie sociala si politica. „Gnosticismul” acesta voegelinian, care se confunda cu orice si cu nimic – Altizer il ironizase pe Voegelin prin butada ca „pt Voegelin gnosticismul e totul” – acest gnosticism nu are chiar nicio legatura, alta decat imaginara – cu gnozele antice, dupa cum au demonstrat-o specialistii in gnoze, inclusiv Culianu. E absurd sa se spuna ca gnoza reprezenta o „imanentizare”, cand era de fapt o evadare radicala din Cosmosul considerat rau sau macar inferior si nedemn. Jonas vazuse mult mai bine, era un cunoscator, cand identificase existentialismul interbelic cu o gnoza nihilista si dezafectata, o gnoza moderna, dupa Culianu, iar existentialismul acesta e chiar filosofia traditionalismului catolic, ortodox si de orice alt fel. Uitat-va la marii nostri interbelici de dreapta, cu totii erau existentialist, trairisti, simtiristi etc. , pana la copiii si copiile lor de azi. Iar Apocalipsa, impreuna cu Epistolele pauline, sunt imbibate de terminologie gnostica, sufletesc vs pneumatic etc Sfintii Parinti zisi tocmai „gnostici”, alexandrinii, Grigorie de Nyssa , erau foarte apropiati de gnosticismul antic, prin doctrinele lor despre preexistenta, apokatastaza etc., iar ocultarea acestora se datoreaza nu vreunei interventii corective a Sf. Duh, ci rigorismului sau cenzurii teologice si politice. Dar , in final, sa ne amintim de cuvintele Sf. Pavel, in cel mai pur stil gnostic, cum ca omul sufletesc – cum ar veni, psihologist, altfel spus existentialist – nu primeste cele spirituale, altfel spus, e fideist si agnostic, literalist si fundamentalist, – asa cum in Evanghelia lui Ioan – tot gnostica, pt ca proclama limpede ca Hristos ofera cunoasterea care elibereaza, literalmente „gnoza” – spunea ca intunericul, adicas ignoranta, nu cuprinde, adica nu intelege Lumina … Ignoranta care, dupa Socrate, inamicul tuturor traditionalistilor care l-au si condamnat si odata cu el au condamnat de nenumarate ori in istorie Inteligenta – pacatul impotriva spiritului – Ignoranta care e „cel mai mare rau”, pacatul care nu are leac, tocmai pt ca il refuza … Dar fiecare e cu ale sale, vorbeste dintru ale sale …
„Nu e de dorit și nici posibil ca Biserica să se retragă din spațiul public.” frumos spus DAR inevitabil biserica va fi in continuare implicata in politica sau politica va implica biserica,(ca de obicei) sisecularismul ramine doar un vis indepartat?!?!Sa ne miram?Pai daca in SUA confesorul sau ma rog consilierul pe probleme religioase a lui Trump e o membra a Bisericii Evanghelice, de ce ne mai miram ca toti nebunii cu vise apocaliptice care se cred soldati ai lui Isus Christos si abia asteapta Armaghedonul sunt la moda cel putin in SUA?(dar si un vestul Europei si la noi,din pacate)
Iar la noi: pai in CE masura va putea Biserica sa controleze, sa marginalizeze nebunii si fanaticii si sa promoveze pasnica doctrina a ecumenismului?!?!?!
Stiti,(iarasi sunt dur) exista o vorba:”daca te bagi in troaca…”peste 77 milioane de americani s-au bagat in troaca unuia care se crede Soldatul lui Isus care are o misiune divina (D-zeu M-a protejat,M-a aparat de gloantele ucigase, M-a Ales) in lupta cu satana si slujitorii ei….Sau ma rog ce frumos”credinta vindeca..”mda,superb numai problema e ca-n amarele vorbe:”pacient vindecat, operat dar din pacate decedat.”
Si stati ca n-am dezbatut (inca) problema Antichristului.Trump, Putin,sau noul ayatholah?!Sau….Sa dam cu zarurile,poate aflam…
Privesc cu stupoare spectacolul hidos desfășurat de BOR și la parada triumfală a popilor în odăjdii, oficiind ritualuri caraghioase până la jalnice… Și în alai defilează inși cu studii superioare pe care, iată, trebuie să-i iau în serios, funcții mari și, nu se putea fără, politicienii de elită care jură cu mâna pe biblie cu abilitatea înnăscută a sperjurilor de profesie. Privesc carnavalul ăsta și mă-ntreb, eu, un oarecare ateu, ce șanse am să fiu suportat și să nu dea parabalanii peste mine. Când într-un se află un nebun, îl izolezi, îl tratezi; când tot satul nebun – asta-i normalitatea! N-am încotro, fără voia mea sunt urcat în trenul ăsta deraiat și trebuie să mă fac că nu văd dezastrul spre care alunec inevitabil cu toată gloata. Sunt ca blestemat să duc destinul timpului, locului și locului în care m-am născut!
Și, totuși, dac-ar fi să cred, aș crede în acel Tată care, inevitabil, e și în mine și care, ce nenorocire, biserica l-a înjugat ca pe un bou să-i are ogorul, să lucreze spre beneficiul unui cler viclean. I-auzi: nu-i mântuire înafara bisericii, lozincă ticăloasă care-mi cere să duc zeciuala la cutia milei când, fără limite, trebuie să cotizez din gros la ”cutia milei„ a guvernului, s-aibă politicienii ce risipi și fura, că altfel n-am liniște în casa mea. Teribil truc de magician să dau banii mei pe pământ, în viață fiind, pentru o marfă de care mă voi bucura, zice-se, după moarte. Nu te lași ”vrăjit”, ești marginalizat. Și asta pe când popii lacomi adună averi ”cu râvnă” aici, pe pământ, dovadă concretă, la vedere, că nu dau doi bani pe ”avuția din ceruri”!
Da, pot citi biblia ca pe o mare capodoperă belestristică, la fel ca pe oricare altă mitologie a unei civilizații trecute dar, așa cum nu mă voi ruga lui Zarathustra, nu văd de ce m-aș ruga la icoane și aș pupa moaște lăsând și bani… Cine vrea s-o facă, treaba lui, cu banii lui. Dar când văd oameni ziși serioși care fac speculații (frumoase teorii, altfel) și, din asta, câștigă statut social, prestigiu și bani, îmi dau seama ce frumos ar fi să mă joc în paradoxuri și aporii cu doctorii în teologie, să mă dumiresc și eu cu privire la acel Dumnezeu care, simultan, cum văd, e și bun și rău și care, cu fratele său Satan (ființă divină și el!) bate pariu pe seama sufletului lui Iov – cât să-mi dau seama că Dumnezeul ăsta nu are conștiință, dar are un chef nebun de glume cinice. Așa se face că a plantat conștiința în om, să vadă ce se întâmplă, ba a mai pus în ograda lui un ”pom al cunoașterii” din care n-ai voie să guști. Pentru cine o fi Dumnezeu pomul acela al tentațiilor când știa sigur că eu voi ”fura„ din el? Și, mai mare hazul, ne-a înzestrat cu ”liberul arbitru”, adică, vezi, tu alegi să faci binele de rău… Dar Dumnezeu se joacă și nu pe riscul lui. Tot așa, pentru că îi place teatru dar nu prea se pricepe, poate că nici nu putea să scrie ”Hamlet”, și-a zis că e mai ușor să-l creeze pe Shakespeare, chiar viața acestuia fiind o capodoperă… Da, îmi place să mă joc pe tema asta și m-aș putea hârjoni cu un teolog, cât să privim împreună autoportretul lui Michelangelo cu tot pielea ecorșată în mâna sf. Bartolomeu.
Până va da parabalanii peste mine pot încă râde de circarii în odăjdii cum năvălesc în școli nenorocind copiii cu habotnicia lor nefastă când ar trebui să fie vorba doar de cultură spirituală, de istoria religiilor și nu sub semnul crucii și icoanelor. Da, îmi dau seama, ca ateu va trebui să mă bat să am măcar aceleași drepturi câte au homosexualii și pederaștii când văd că mai degrabă se suportă aceste aberații între clerici, mai puțin periculoase în mintea lor decât ateii.
E adevărat, disonanța cognitvă explică multe dar nu totul… Înțeleg, mulți dintre noi sunt prea ”slabi de înger” și le trebuie un sprijin în fața spaimei de moarte, un stăpân pe timpul vieții. Este teribil să te-ntrebi la ce s-a mai chinuit materia asta miliarde de ani până, din nimic, să fie ceva și acel ceva totuși să aibă conștiință de sine ca, după o sclipire infimă, o viață de om, totul să dispară ca și cum nici n-a fost. Da, e greu de suportat, și unii dintre noi, dintre cei mai isteți, au încercat să bâjbâie ceva în misterul de dincolo de moarte. Păcat că totul a degenerat într-o afacere, un comerț urât, din care nu a lipsit crima și distrugerea altor culturi și mă gândesc doar la ”evanghelizarea” odioasă a Americii devenite ”latină”, cu prețul distrugerii unei culturii și pierderii unor variante de răspuns la întrebări fundamentale. Îmi este greu să cred că un Dumnezeu, așa cum ni-l închipuim noi acum, ar suporta aceste crime în numele lui. Mă tem că, și ce ușor ne e, confundăm confortul material cu binele spiritual, o confuzie devenită crez în numele căruia ne omorâm aproapele. (Varianta corectată și retrimisă!)
Am întrebat AI dacă se poate vorbi de o doctrină politică creștină la întemeietorii creștinismului?
Iată răspunsul:
,,Nu se poate vorbi de o
doctrină politică în sensul modern al cuvântului (un program de guvernare sau o ideologie de stat), deoarece întemeietorii creștinismului nu au urmărit preluarea puterii politice. Totuși, ei au stabilit principiile unei etici sociale care a influențat ulterior politicul.
Iată câteva motive pentru care nu era o doctrină politică propriu-zisă:
1. Prioritatea spirituală: Iisus a clarificat distincția dintre cele două sfere prin celebra replică: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Accentul era pe „Împărăția Cerurilor”, nu pe reformarea Imperiului Roman.
2. Eschatologia: Primii creștini credeau că sfârșitul lumii este aproape, deci nu erau preocupați să construiască sisteme politice pe termen lung.
3. Supunerea, nu participarea: Îndemnurile lui Pavel sau Petru vizau modul în care un creștin trebuie să supraviețuiască sub o autoritate deja existentă (adesea ostilă), nu cum să organizeze un stat.
4. Egalitarismul spiritual: Singura „politică” vizibilă era în interiorul comunităților, unde barierele sociale (sclav/liber, bărbat/femeie) erau șterse la nivel spiritual, ceea ce era revoluționar, dar nu era un manifest politic pentru societatea largă.
O doctrină politică creștină închegată a început să apară mult mai târziu, abia după Edictul de la Milano (313), când creștinismul a devenit religie oficială și a trebuit să gestioneze efectiv puterea de stat.”
Fără a vedea ce s-a intâmplat la inceput greu este a ințelege sfârșitul și că după acest sfârșit se poate să fie altcumva decât milioanele sau miile de ani ai evoluției noastre umane pe această planetă.
Biblia care a dăinuit in formatul actual timp de 2000 de ani descrie numai in câteva fraze motivul pentru care acea civilizație a pierit ca urmare a Potopului.
Științele actuale neagă că ar fi existat Potopul dar totuși admite că a existat o extincție a URIAȘILOR dinozauri, dar nu prin Potop.
Enoh pomenește in cartea lui (versiunea etiopiană) faptul că acea civilizația/iile anterioară/e au pierit „de propriile lor mâini”.
In Noul Testament se face referire la Potop, și misiunea lui Noe despre MT 24:„38. Căci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau si beau, se însurau si se măritau, până în ziua când a intrat Noe in corabie, …”
Tot in Noul Testament se face însă referire și la 2 momente importante din Vechiul Testament care au legătură cu elemente descrise in Cartea lui Enoh: Babilonul și Sodoma și Gomora – elemente ce au conotații in Apocalipsă.
Apocalipsa descrie cu lux de amănunte Fiara – Babilonul cel mare.
Despre fiară și Babilon, timp de 2000 de ani s-au dat diferite interpretări eronate datorită cruzimii, atrocităților, nedreptăților că ar fi papi țări, națiuni tocmai datorită dificultății interpretării semnului fiarei, semn care azi este număr de om, (sfânt sau păcătos, rege sau gunoier, alb sau negru, ateu, creștin, sau de altă religie). Un semn care abia in prezent i-l purtăm cu toții și i-l utilizăm cu mult stoicism.
In Apocalipsa se spune despre „fermecătorie”, Evanghelia utilizând un alt termen pentru a atrage atenția asupra unui alt aspect al vaiului – smintirea.
Până la Noul Testament omenirea era dominată de fariseism, Evangheliile exemplificând ce este fariseismul de care nu ne scăpăm ușor nici în prezent. Pe această parte socială, Noul Testament este fundamentat cu clarificări dar mai ales cu „noutăți” diferite fariseismului, despre modul de raportare la Dumnezeu Tatăl, care din acel moment a devenit „disponibil” tuturor neamurilor, nu un „drept exclusiv” evreilor cunoscători de atunci.
Pe fondul utilizării în masă a semnului fiarei, in momentul de față, fariseismul în masă a ajuns la un nivelul unui mare amalgam in care „tot ce zboară se și mâncă” inclusiv pământul de sub noi.
Pentru a evita smintirea, în Evanghelii sunt indicate alte 2 elemente premergătoare pentru ca cele descrise in: Ap 21: 1. Si am văzut cer nou si pământ nou. …” să nu fie o utopie!
Spre bucurie și speranță vie, există și o promisiune a faptului că numărul acelor zile premergătoare vor fi scurtate.
Daca nu poti fi cel caruia Pilat i-a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii acolo fiind scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor”, macar sa poti fi (istoria sa te aminteasca astfel)unul dintre actualii generalii ai Fiului Omului .Problema devine imposibila ca Trump sa fie amintit astfel el neavind sustinerea trecutului de parte sa .Oricit ai dori nu te poti numi doar General de etapa biblic fara sa ai un trecut macar atasat preceptelor religioase crestine .Problema Crestinismului ,la care o data concretizata ,ca si zicere ,ce deriva din imposibilitatea Prelatilor crestini de as asuma public ca adevar si povestea ce sta in spatele preceptelor filozofice crestine ,devine , pe masura ce umanitatea devine mai inteleapta , foarte greu de acceptat .Cum poti pastra povestea atita timp cit irealul ei devine extrem de vizibil .Filozofia crestina si tot ceea ce ii apartine nu mai poate confirma povestea . Trump , daca revenim la el , nu mai are forta necesara sa schimbe povestea .Istoria va consemna cu totul altfel toate aceste evenimente legate de povestea MAGA iar daca distrugerile din Iran si din intregul Orient Mijlociu , devin apocaliptice (nu m-ar mira ca Trump sa o faca ) atunci „ Lucifer ”sau Dracul va ride in barba .