Un articol recent – ‘Next-Level’ Chaos Traces the True Limit of Predictability – publicat în Quanta Magazine prezintă o explorare profundă a indecidabilității în sistemele fizice, introducând un concept care depășește teoria tradițională a haosului și care ar putea remodela înțelegerea noastră a ceea ce poate fi prezis în sistemele complexe. În matematică și informatică, s-a înțeles de mult timp că unele întrebări nu pot primi răspunsuri definitive. În prezent, fizicienii studiază modul în care chiar și sistemele fizice aparent obișnuite impun limite stricte asupra a ceea ce poate fi prezis, chiar și teoretic. Deși articolul nu abordează în mod direct predicția schimbărilor climatice, consider că perspectivele sale asupra limitelor fundamentale ale predictibilității au implicații semnificative pentru modul în care abordăm modelarea și prognoza climei.
Clima este un fenomen geofizic complex și haotic, inițiat, controlat și menținut de dinamica fluidelor geofizice: aerul atmosferic (curenți, concentrații de gaze etc.), apa (oceane, mări, lacuri, râuri, nori, râuri atmosferice etc.) și fluxurile de lavă. Progresele recente în domeniul dinamicii matematice a fluidelor au implicații majore pentru știința climei, prin identificarea limitelor fundamentale ale predictibilității care depășesc actuala teorie a haosului. Aceste evoluții sugerează că anumite aspecte ale sistemelor climatice pot fi nu doar dificil de prevăzut, ci și „indecidabile” din punct de vedere teoretic – ceea ce înseamnă că niciun algoritm nu le poate determina comportamentul cu certitudine, indiferent de puterea de calcul.
Evoluția barierelor predictibilității în știința climei
Știința predicțiilor climatice a recunoscut de mult timp diversele limite ale abilităților noastre de prognoză. De la lucrările de pionierat ale lui Edward Lorenz privind teoria haosului din anii 1960 până la tehnicile moderne de prognoză de ansamblu, climatologii au dezvoltat abordări din ce în ce mai sofisticate pentru a naviga prin incertitudine.
Înțelegerea tradițională a limitărilor predictibilității în știința climei recunoaște trei bariere ierarhice:
- Dinamica haotică și sensibilitatea la condițiile inițiale – faimosul „efect fluture” al lui Lorentz care limitează previziunile meteorologice deterministe la aproximativ două săptămâni.
- Incertitudinea parametrică – limitări ale modului în care sunt cuantificate variabilele cheie care conduc modelele climatice.
- Incertitudinea structurală a modelului – limitări în modul în care ecuațiile modelului reprezintă procesele fizice.
Articolul citat din Quanta Magazine urmărește modul în care înțelegerea noastră a predictibilității a evoluat de la viziunea optimistă a lui Pierre Laplace (un univers complet determinist în care un „demon” suficient de inteligent ar putea prezice întreg viitorul, având o cunoaștere completă a prezentului) la limitări tot mai nuanțate.
Sunt identificate trei provocări majore pentru predictibilitate: incertitudinea cuantică, dinamica haotică și, cel mai recent, indecidabilitatea, descoperită în colecții de particule cuantice, dar și în sisteme clasice precum curenții turbionari oceanici. Această progresie reprezintă bariere din ce în ce mai impenetrabile în calea predicției.
Teoria tradițională a haosului, popularizată de „efectul fluture” al lui Edward Lorenz, a stabilit că mici incertitudini în condițiile inițiale pot duce la rezultate dramatic diferite în sistemele meteorologice. Cu toate acestea, teoria haosului permite în continuare predicția cu suficiente cunoștințe și putere de calcul. Dar indecidabilitatea reprezintă ceva mai profund – atunci când anumite întrebări privind comportamentul sistemului nu pot primi un răspuns algoritmic, chiar și cu cunoștințe perfecte și resurse de calcul nelimitate.
Această distincție este esențială pentru știința climei. În timp ce previziunile meteorologice se confruntă cu limitări haotice în câteva zile, previziunile climatice au fost considerate în mod tradițional mai ușor de rezolvat, deoarece se referă mai mult la medii pe termen lung și la bilanțuri energetice decât la stări precise. Cu toate acestea, conceptul de indecidabilitate pune la îndoială ipotezele cu privire la aspectele climatice care ar putea fi fundamental imprevizibile, indiferent de sofisticarea modelului, puterea de calcul sau calitatea datelor.
Dacă indecidabilitatea era bine cunoscută de multă vreme în matematică și informatică – David Hilbert și problema deciziei (1928), Kurt Gödel și teoremele incompletitudinii (1931), Alan Turing și problema halting-ului (1936) – descoperirile recente sugerează o nouă barieră semnificativă pentru predicțiile climatice: indecidabilitatea, prezentă în dinamica fluidelor geofizice ale căror particule au traiectorii imprevizibile sau, folosind o expresie din articolul citat inițial – a next-level chaos (un haos la nivelul următor).
Revelația indecidabilității în dinamica fluidelor geofizice, în principal curenții atmosferici și oceanici, complică imaginea predictibilității climatice. De exemplu, oamenii de știință din domeniul climei nu pot analiza oceanul planetar moleculă cu moleculă și, de aceea, trebuie să-l trateze ca pe un fluid continuu, introducând astfel potențialul pentru comportamente indecidabile. Acest tip de imprevizibilitate este unul complet nou. Chiar dacă am cunoaște poziția și mișcarea tuturor moleculelor din ocean, dinamica viitoare a curenților oceanici rămâne tot imprevizibilă. Situația moleculelor de gaze și apă din curenții și râurile atmosferice este similară.
Cum s-a ajuns aici?
Dincolo de haos: Indecidabilitatea în dinamica fluidelor și fluidele-computer
În 1990, Cris Moore, un doctorand la Cornell University, a devenit fascinat de informatică după ce a citit Gödel, Escher, Bach: An Eternal Golden Braid, o carte-cult despre sistemele autoreferențiale. Conceptul care i-a captat cel mai mult imaginația a fost mașina Turing, un dispozitiv abstract care a pus bazele informaticii moderne.
Apoi el a proiectat o mașină Turing indecidabilă cu o singură parte mobilă.
O mașină Turing este un model teoretic matematic, introdus de Alan Turing în 1936, pentru a formaliza conceptul de algoritm și pentru a studia limitele de calcul ale unui computer. În esență, ea este o construcție abstractă care, deși extrem de simplă, poate simula orice algoritm care poate fi descris matematic. Mașina primește, ca date de intrare, o secvență de cifre de zero și unu și, după un număr de pași, returnează un rezultat, de asemenea sub forma unor cifre de zero și unu.
Problema opririi (halting problem) se referă la întrebarea fundamentală: „Dată fiind o mașină Turing și un input specific, se va opri algoritmul (sau programul) la un moment dat sau va rula la nesfârșit?” În esență, această problemă investighează limita calculabilității. Alan Turing a demonstrat în 1936 că nu există un algoritm universal care să poată decide pentru fiecare posibilă mașină Turing și orice input dacă execuția se va încheia sau nu. Acest rezultat este un pilon al teoriei indecidabilității și relevă constrângerile inerente ale oricărui sistem de calcul.
În 1991, Moore a lansat o întrebare: Este dinamica fluidelor geofizice capabilă să execute calcule?[1] Adică, sunt fluidele suficient de „complexe” pentru a crea un computer fluid sau o mașină Turing?
În 2017, Terence Tao, un matematician genial (medaliat Fields, cu un IQ estimat la 230), a aruncat mănușa: Se poate construi un astfel de computer fluid? Într-o prezentare recentă, profesoara Eva Miranda de la Universitatea Politehnică a Cataloniei, își amintește că reacția ei la citirea provocării lansate de Tao despre un fluid computațional a fost o remarcă a lui Stanislaw Lem:
Pentru o anumită perioadă de timp a existat o idee larg răspândită (promovată cu zel de presa cotidiană) conform căreia „oceanul gânditor” din Solaris era un creier gigantic, prodigios de bine dezvoltat și cu câteva milioane de ani înaintea civilizației noastre, un fel de „yoghin cosmic”, un înțelept, un simbol al omniscienței..
După care, lăsând deoparte pe autorul lui Solaris, profesoara Miranda, împreună cu grupul ei de doctoranzi, a decis să găsească un răspuns acceptabil. Cercetările lor recente au demonstrat că anumite fenomene hidrodinamice sunt fundamental indecidabile, reprezentând o nouă manifestare a comportamentului turbulent al fluidelor. Grupul profesoarei Miranda a obținut soluții pentru ecuațiile fluidelor capabile să simuleze orice mașină Turing – fundamentul teoretic al calculării. Acest rezultat matematic are implicații profunde și pentru modelarea climei.
Lucrarea cercetătorilor spanioli, Constructing Turing complete Euler flows in dimension 3, publicată în 2021 în PNAS, este legată de o direcție de cercetare sugerată de Terence Tao cu privire la ecuațiile Navier-Stokes care guvernează mișcarea fluidelor.[2] Aceleași ecuații, sau variații ale acestora, stau la baza modelelor climatice care simulează circulația atmosferică și oceanică. Grupul spaniol a mai publicat în 2024 studiul Towards A Fluid Computer, care conține detalii importante despre lucrarea lor din 2021. Despre studiul grupului spaniol, Pau Varela afirmă că:
Fluidul studiat de cercetători poate fi considerat o mașină de apă; primește ca date de intrare un punct din spațiu, îl prelucrează – urmărind traiectoria fluidului prin acel punct – și oferă, ca rezultat, următoare regiune în care s-a deplasat fluidul. Rezultatul este un fluid incompresibil fără vâscozitate [un fluid Euler, n.m.]…în dimensiunea 3. Aceasta este prima dată când a fost proiectată o mașină de apă[s.m.].[3]
Dacă sistemele fluide pot simula mașinile Turing, atunci unele întrebări privind comportamentul lor pe termen lung devin indecidabile în sens computațional – niciun algoritm nu poate determina răspunsul pentru toate condițiile inițiale posibile. Acest lucru creează o limitare mai importantă decât haosul, care doar face predicția extrem de sensibilă la precizia măsurătorilor inițiale.
Surse distincte de incertitudine în modelarea climei
Modelarea climei se confruntă cu mai multe categorii de incertitudini care trebuie distinse cu atenție:
a. Incertitudinea scenariului
Cea mai evidentă sursă de incertitudine în proiecțiile climatice provine din incapacitatea noastră de a cunoaște acțiunile umane viitoare. După cum se afirmă în Guidebook for the University of Toronto Climate Downscaling Workflow al Universității din Toronto: „Nu știm cât de mult CO₂ și alte gaze cu efect de seră vom emite; nu știm cum se va schimba utilizarea terenurilor și nu știm ce fel de politici vor fi adoptate și implementate pentru a atenua schimbările climatice”. Această incertitudine este abordată prin analiza scenariilor multiple.
b. Incertitudinea parametrică
Modelele climatice depind de diverși parametri care trebuie estimați pe baza observațiilor sau a teoriei. Un studiu de explorare a incertitudinii în modelele de evaluare integrată a constatat că incertitudinea privind productivitatea totală a factorilor are o influență mult mai mare asupra rezultatelor decât incertitudinea privind populația sau sensibilitatea climatică.[4] Acest lucru evidențiază modul în care diferiți parametri contribuie în mod inegal la incertitudinea globală a predicțiilor.
c. Incertitudinea structurală
Diferitele modele climatice reprezintă diferit procesele fizice, creând incertitudine structurală. Cercetările care compară mai multe modele de evaluare integrată au constatat că incertitudinea parametrică pare să fie mai importantă decât incertitudinea structurală în modelele examinate, care variază foarte mult în ceea ce privește nivelul de dezagregare și structura economică.4
d. Indecidabilitatea: Noua frontieră a predicțiilor climatice
Cea mai nouă și poate cea mai profundă sursă de incertitudine provine din demonstrarea matematică a faptului că unele comportamente ale fluidelor pot fi indecidabile.3 Aceasta reprezintă o constrângere fundamentală asupra predicției care transcende îmbunătățirile aduse calității datelor, puterii de calcul sau structurii modelului.
Brian Hoskins (Grantham Institute for Climate Change, Imperial College London, Department of Meteorology, University of Reading) discută această provocare punând la îndoială ideea tradițională a unei limite deterministe și luând în considerare posibilitatea unor abilități de predicție pe toate scalele de timp, de la ore la decenii.[5] Acest lucru sugerează o viziune mai nuanțată a predictibilității, în care anumite modèle sau fenomene pot rămâne predictibile chiar și atunci când comportamentul detaliat nu există.
Implicații practice pentru previziunile climatice
Recunoașterea indecidabilității în sistemele fluide nu invalidează modelarea climei, ci necesită o recalibrare a așteptărilor și a abordărilor:
a. De la gândirea deterministă la cea probabilistă
Știința climei a adoptat deja previziunile de ansamblu și abordările probabilistice, care devin și mai importante atunci când se confruntă cu elemente indecidabile. Mai bine decât să prezică rezultate specifice, modelele pot identifica distribuții de probabilități și scenarii de risc.
b. Predictibilitate dependentă de scară
Rezultatele cercetărilor sugerează că predictibilitatea variază în funcție de scările temporale și spațiale. În timp ce turbulența la scară microscopică poate prezenta un comportament indecidabil, modelele la scară mai mare pot rămâne previzibile: există, de asemenea, indicii ale unor fenomene și structuri care prezintă o robustețe dincolo de ceea ce ar putea fi de așteptat pe baza argumentelor legate de haos și turbulență.5
c. Concentrarea pe predicții robuste
Având în vedere limitările fundamentale, știința climei se concentrează din ce în ce mai mult pe identificarea unor predicții solide care să se mențină în diferite modele și scenarii. Această abordare recunoaște incertitudinea, furnizând în același timp informații utile pentru factorii de decizie.
d. Disjuncția componentelor previzibile de cele imprevizibile
O abordare mai sofisticată implică identificarea aspectelor climatice care sunt supuse indeciziei și care rămân previzibile. De exemplu, în timp ce modelele precipitațiilor regionale care acoperă decenii pot fi indecidabile, răspunsurile echilibrului energetic global la efectul gazelor cu efect de seră urmează o fizică mai previzibilă.
Concluzii
Descoperirea matematică a indecidabilității în dinamica fluidelor geofizice reprezintă o evoluție profundă în înțelegerea noastră a predictibilității climatice. Aceasta sugerează că, dincolo de limitările cunoscute ale teoriei haosului, există bariere mai importante în calea predicției pe care nicio putere de calcul nu le poate depăși.
În loc să submineze știința climei, această recunoaștere o consolidează prin clarificarea limitei dintre ceea ce poate și ceea ce nu poate fi cunoscut cu certitudine. Ea consolidează importanța abordărilor probabilistice, a previziunilor de ansamblu și a concentrării pe previziuni solide în cadrul diferitelor modele și scenarii.
Revenind la punctul de plecare (articolul din Quanta Magazine), concluziile cercetătorilor prezentați acolo înseamnă că viitoarele stări climatice sunt într-adevăr fundamental imprevizibile dar nu din motivele invocate de obicei: condițiile inițiale ale sistemului climatic nu pot fi specificate. Această problemă este bine-cunoscută și descrisă de fluturele lui Lorenz, potrivit căreia, într-un sistem haotic, o mică modificare a condițiilor inițiale poate duce la schimbări uriașe. O posibilă soluție a problemei a fost sugerată de profesorul Tim Palmer în cartea sa The Primacy of Doubt – From Quantum Physics to Climate Change, How the Science of Uncertainty Can Help Us Understand Our Chaotic World – pe care am prezentat-o în premieră cititorilor români în 2024 (Geometria haosului și prioritatea îndoielii).
Conceptele de indecidabilitate și imprevizibilitate fundamentale nu invalidează total modelarea climei, ci mai degrabă ajută la rafinarea înțelegerii noastre a ceea ce modelele pot realiza. Proiecțiile climatice oferă de obicei intervale de rezultate și niveluri de încredere, mai degrabă decât un singur viitor determinist, tocmai pentru că oamenii de știință recunosc incertitudinile inerente în sistemele complexe precum clima.
În termeni practici, indecidabilitatea consolidează ceea ce oamenii de știință din domeniul climei au practicat și ar trebuie să practice mai mult: umilința în ceea ce privește predicțiile precise, dublată de încrederea în traiectoriile generale bazate pe principii fizice și descoperiri de ultima oră. Modelele climatice rămân instrumente esențiale pentru navigarea în viitorul nostru planetar, chiar dacă le înțelegem mai bine limitele teoretice.
Iarăși în termeni practici, valurile fluidelor geofizice din atmosferă și oceane au toate soarta descrisă de Eminescu: Ce e val ca valul trece.
De aceea cred că un alt val – cel al isteriei climatice, se apropie rapid de ultimul țărm. Va dispărea din centrul atenției publice, așa cum a făcut-o și valul suprapopulării. Deja semnele sunt numeroase:
…Nu am văzut niciun protest semnificativ privind schimbarea climei de când Trump a preluat funcția acum trei luni. Niciun marș al Gretei Thunberg – ea a trecut la cauza Palestinei. Nici o bătaie alarmistă de tobe din partea presei. Niciun activist al Extinction Rebellion care să blocheze traficul în D.C. „Urgența climatică” nu s-a numărat printre cuvintele alese de democrații din Congres pentru a fi puse pe pancartele pe care le-au afișat în timpul discursului lui Trump în fața Congresului la începutul lunii martie. De fapt, în măsura în care au existat proteste din partea democraților, acestea au fost împotriva celui mai vestit producător de mașini electrice din lume, Tesla, și nu au avut nimic de-a face cu schimbarea climei.
[1] Moore, C., 1991, Generalized shifts: Unpredictability and undecidability in dynamical systems, Nonlinearity, vol. 4, pp. 199-230.
[2] Cardona, R., et al., 2021, Constructing Turing complete Euler flows in dimension 3,
PNAS, vol. 118, no. 19 e2026818118 https://doi.org/10.1073/pnas.2026818118
[3] Varela, P, 2021, Researchers obtain solutions for a fluid capable of simulating any Turing machine for the first time, Center de Recerca Matemàtica, Barcelona,
[4] Gillingham, K., et al., 2025, Modeling Uncertainty in Climate Change: A Multi-Model Comparison, National Bureau of Economic Research, Working Paper 21637,
http://www.nber.org/papers/w21637
[5] Hoskins, B., 2012, Predictability Beyond the Deterministic Limit, World Meteorological Organization.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
(O mică corectură off the record: indecidabilitate. În rest, ca de obicei, felicitări, domnule Crânganu!)
Vă mulțumesc, am corectat.
Fără îndoială este multă știință implicată în eforturile de cunoaștere ale omului de știință. Dar e de-ajuns și doar un pic de neînțelegere pentru ca rezultatele să fie compromise.
Cum ar fi ideea/convingerea subînțeleasă că teoria sau principiul incertitudinii anulează determinismul.
Haosul se supune în același fel legilor deterministe ca ordinea.
Apoi, cu timpul, știința – după descoperirea jucăriei numită „statistică” – s-a îndepărtat tot mai mult de scopul ei fundamental: descoperirea cauzelor (poate era prea clasic sau antic pentru omul de știință contemporan).
Inevitabil, acum se joacă cu probabilitățile. Dar aceasta nu va duce niciodată la cunoaștere.
Cunoașterea adevărată va însemna întotdeauna ce a însemnat la Aristotel: cunoașterea cauzelor.
Nu stiu daca asta e esenta notiunii noi adaugate; indecidabilitate. In primul articolul citat de D-l Cranganu se poate citi „e nevoie de infinit pentru a intelege finitul”. Infinitul e imposibil sa fie cunoscut.
Iar despre existentialism… Amazonul nu exista pe vremea Greciei antice. Ca atare nici fluturasii D-lui Tiganu.
Numai bine Dom Gabriel.
Indecidabilitatea este un cuvânt nou, plăcut auzului contemporan, care cam uită ceea ce a fost cunoscut/descoperit deja (fie din necunoaștere, fie din ambiție).
N-ar trebui să ne minunăm de sunetul cuvintelor noi (eg. next level chaos), ci de ce spun ele cu adevărat, dacă spun ceva.
Să nu uităm că „știința climatică” de acum n-a fost posibilă decât pentru că în trecutul apropiat oamenii au crezut că fac știință (și nu ipoteză, ca să-l citez pe Poincare :) )
Imbecilitatea de acum are rădăcini adânci (și nu doar politice).
imi pare rau dar articolul e incomplet, de ex nu se spune ca daca te doare genunchiul vine ploaie, daca rindunelele zbor la rasul solului e semn de furtuna, si multe alte comportari naturale alei florei si faunei care ne spun cu certitudine cum va fi vremea si chiar si clima.
PS daca te maninca palma stinga ei bani, daca te lovesti la cot cunosti pe cineva!
si cind se zbate ochiu ?
Ai lipsa de calciu si magneziu!
http://www.climate.gov/news-features/climate-qa/what-evidence-exists-earth-warming-and-humans-are-main-cause
Este recomandabil să alegeți un alt nickname pentru a nu canibaliza pe cel folosit de multă vreme de real Robert of Canada.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Mi-as dori un studiu care sa dovedeasca efectele pozitive asupra climei a maririi taxei pe codoi, marire care joaca, bineinteles un rol pozitiv si asupra economiei lumii.
Desigur si efectele negative-catastrofale ale modificarilor vamale, marca Trump, pot fi considerate. De ex. reindustrializarea tarilor occidentale ar putea duce la poluari masive, in aceasta parte a lumii, spre deosebire de China care respecta cu strictete prevederile de la Paris.
P.S Daca porcu are paiu-n gura, se schimba vremea!
Dom Neamtu, apropo de PS. Nu ma iau dupa semne din astea. Eu ma informez din surse sigure si indigene.
https://www.youtube.com/watch?v=-mUwbXpupUQ
George C. Moisil Fizica pentru ingineri
Vol. I Introducere pag.22
În sfîrșit, termodinamica statistică, deși a pus în evidență rolul mișcării mecanice a moleculelor în determinarea mișcării termice, a reliefat în același timp profunda deosebire calitativă dintre mișcarea mecanică și cea termică. Într-adevăr, exprimarea statistică a fenomenelor termodinamice implică acceptarea unui postulat suplimentar, exterior mecanicii, cunoscut sub numele de ipoteza ergodică (vezi vol.2). Toate încercările de a se deduce această ipoteză din postulatele mecanicii clasice au rămas însă sterile, ergodicitatea sistemelor termodinamice constituind o proprietate calitativ diferită a acestora, în raport cu sistemele pur mecanice.
Vol. II Interpretarea statistică a echilibrului termodinamic pag.25
Principiul zero al termodinamicii (vezi vol. I), … afirmă că… starea unui sistem este univoc determinată numai de energia sistemului, adică sistemul este ergodic. […] După cum se știe din mecanica analitică hamiltoniana unui sistem izolat fiind o integrală primă, ecuația H = Ɛ reprezintă o hipersuprafață de ordinul 2f – 1, situată în spațiul fazelor (~ spațiul configurativ) și numită suprafața de energie constantă.
[…]
Fondatorii mecanicii statistice urmăreau reducerea mișcării termice la mișcarea strict mecanică a particulelor ale căror ansambluri modelau sistemele macroscopice. O astfel de idee, … implica în mod necesar deducerea [unei ecuații] pe cale pur mecanică. În termeni mecanici, echivalența punctelor de pe suprafața de energie constantă se traduce prin afirmația că traiectoria parcursă în spațiul γ (spațiul configurativ) de punctul respectiv al microstării reale, în evoluția ei de la t = – ∞ la t = + ∞, trece prin toate punctele suprafeței de energie constantă.
[…]
Deducerea strict mecanică a acestei afirmații s-a ciocnit însă încă de la început de dificultăți de netrecut, de aceea ea a fost formulată ca o ipoteză, numită ipoteza ergodică, nutrindu-se speranța că cercetări viitoare o vor putea transforma într-o teoremă. Speranțele au fost însă înșelate, deoarece eforturile matematicienilor, printre care cităm pe Rosenthal și Plancherel, care au pus în joc metode matematice foarte rafinate, au condus la o concluzie diametral opusă și anume la demonstrația imposibilității unei astfel de teoreme.
[…]
Se poate obține o soluție de compromis substituind condiției de ergodicitate o condiție mai modestă de cuasiergodicitate (P. și T. Ehrenfest), care cere ca traiectoria să treacă numai oricît de aproape de orice punct al suprafeței de energie constantă. Cuasiergodicitatea este satisfăcută dacă se admite că toate suprafețele care reprezintă orice integrală primă în afara energiei sînt infinit multiforme, adică prezintă o infinitate de cute, rămînînd netede numai în imediata vecinătate a fiecărui punct de pe suprafața de energie constantă.
între 1967 și ulterior, domeniul a mai dobândit… elemente teoretice și cantitative e.g.
en.wikipedia.org/wiki/Onsager_reciprocal_relations
nobelprize.org/prizes/chemistry/1977/summary/
arxiv.org/pdf/quant-ph/0309087
…care ilustrează cumva mai bine ce exprimă autorul… cel puțin teoretic
sper să nu vă fi prea contrariat :)
Ce inteleg, asa prozaic. Un exemplu, artileria; trasul cu tunul, ca tot e la moda de vre-o 3 ani…
Date de intrare: pozitia tintei si a tunului, cantitatea temperatura si umiditatea pulberii, viteza si directia vantului, gradientul pe verticala a densitatii aerului, finetea aparatelor de ochire, precizia (uzura) tevii, eroarea umana etc.
Fiecare marime are o precizie. Fiecare precizie are o eroare a ei. Fiecare marime evolueaza in timp.
Aparent e imposibil sa tintesti indiferent de cat timp ai la dispozitie sa reglezi tragerea. Cum spune Cubbit la sfarsitul articolului „Incerci sa descoperi ceva despre cum lucreaza universul sau matematica. Fapt este ca problema nu are solutie, iar acest lucru e demonstrat.”
Solutia gasita de artileristi este aproximarea. Tinta are dimensiuni, nu e un punct. Raza de eficacitate a exploziei unui proiectil nu e zero. Punctul de impact al proiectilului cade in interiorul unei elipse de imprastiere ale carei axe sunt calculabile. Tirul este corectat cu fiecare tragere. A lovi tinta din primul foc e foarte improbabil.
Acum…ce te faci daca in timp ce proiectilul zboara prin aer, tinta se muta inafara elipsei de imprastiere?
Cum bine spunea Gyuri Pascu in Balada Shogunului:
A murit shogunuuuuu,
Ma-sa da cu tunuuuu
Ai putea crede ca e un infanticid esuat.
https://www.youtube.com/watch?v=tbg3iXSkFiI
Două citate din articolul ‘Next-Level’ Chaos Traces the True Limit of Predictability merită atenție suplimentară:
„I give you God’s view and you still can’t predict what it’s going to do” (Toby Cubitt)
“It’s sort of solipsistic to say: There are no infinite problems because ultimately life is finite” (Cris Moore)
La nivelul modelelor climatice actuale, aș mai adăuga o remarcă pe care nu am inclus-o în articolul meu (destul de lung, de altfel):
Chiar și atunci când cercetătorii implicați în modelare nu au prejudecăți, există o puternică tendință ca modelele științifice să devină „vaci sferice”, în care cele mai relevante dinamici ale unei probleme sunt eliminate sau menținute constante deoarece sunt cele mai dificil de modelat. (Patrick T. Brown, com. pers.)
Vaca sferica ma duce cu gandul la teoria briciului lui Occam:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Briciul_lui_Occam
Si cum mai toate sunt relative…un citat din Einstein:
„Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de bază ireductibile să fie cât mai simple posibil și reduse ca număr, fără să trebuiască să renunțe la reprezentarea adecvată chiar și a unui singur experiment”
Un punct de vedere existentialist poate tezist cred, in ambele exemplificari.
cred ca ar fi necesar sa fie mai larg popularizata existenta/descrierea undelor atmosferice, s-auzim si noi despre ele, in contextul mai larg al radiatiilor electromagnetice;
What the f..k it means „they sink in the gravitational field” ?
– varianta simplista: https://www.planetary.org/articles/atmospheric-waves-awareness
citat: „These atmospheric waves are big, having wavelengths ranging from meters and kilometers (gravity waves) to thousands of kilometers (planetary waves). Their effects on the climate system and energy budget of a planet are both tremendous and varied: Europe’s temperate climate (at least, compared to the USA’s East Coast), the replenishment of the ozone hole, and the hexagon at Saturn’s pole are all caused by these waves. ”
– varianta exhaustiva (necesita download pdf, peste 190pagini) : https://www.researchgate.net/publication/280231729_Dynamics_of_Low-Frequency_Electromagnetic_Waves_and_Nonlinear_Solitary_Structures_in_the_Earth's_Ionosphere
citate, pag.30-34:
„Kaladze et al. have studied the formation of AGW vortices in a convective stably ionosphere. He proposed a mechanism for atomic oxygen emissions (557.7nm ) due to the enhancement of the neutral gas density inside the vortex structure.”
„The shear velocity flow is a commanding cause of various energy sources. For example, the Antarctic ice jet strengthening in the spring gives dramatically seasonal ruin of stratospheric ozone zonal-flow. Long-lived vortices by secondary shear instabilities may be produced via zonal flows; e.g. the Jupiter’s red spot (JRS) may be formed in such a way.”
„In the context of plasma laboratory experiments, the zonal flow sheared property has the
strong valuable effects to decrease the radial transport by suppressing the turbulence.”
„Mendonça et al. […] showed the possibility of a direct exchange of energy between long- and small-scale fluctuations, without any usual energy cascades. In addition, zonal flow excitation was taken due to presence of an arbitrary Rossby waves spectrum, described as quasi-particles.”
Ar mai fi și alte nevoi de popularizare a unor fenomene desconsiderate în prezent. Despre unul din ele, am scris în premieră românească: Virga – ploaia care nu mai cade pe pământ.
Nici despre ciclurile Bray (Hallstatt), ~2500 ani, și Eddy (~1000 ani) și influențele lor climatice nu există popularizare în limba română.
Apropo de ultimul paragraf din articol, trei observatii:
https://www.cbc.ca/news/politics/fewer-canadians-say-climate-change-is-their-top-issue-this-green-candidate-s-not-worried-1.7508673
https://www.cbc.ca/news/science/canada-climate-scientist-ippc-assessment-1.7507979
https://www.youtube.com/watch?v=OH-Y54CwaMg
Din al 2-lea link: Canada will no longer cover travel costs of experts it nominates to UN’s climate science body
Nu știu dacă guvernul Canadian a urmat exemplul celui american, dar nici administrația Trump nu a trimis delegați oficiali la cea de-a 62-a plenară IPCC din China, unde se va dezbate următorul raport IPCC (AR7). Experții americani în domeniul climei pot participa în continuare, dar neoficial, la procesul AR7 prin diverse canale de finanțare non-guvernamentală. Probabil, americani bogați și îngrijorați de criza climatică pe cale de dispariție, vor plăti călătoriile, cazările, hrana etc. voluntarilor climatici americani. Primele rapoarte ale grupului de lucru AR7 sunt așteptate în 2028, iar raportul de sinteză este așteptat până la sfârșitul anului 2029. Răbdare și tutun!
Foarte binevenit articol, Hmm, mi-as permite o paralela cu acea „poteca de aur” din Dune. Pe masura inaintarii in seria de volume se constata ca nici aceasta nu ducea spre un viitor exact ci mai degraba spre o traiectorie (de acolo si denumirea de poteca), o zona de rezultate probabile.
Rămânând în lumea filmului și schimbând puțin registrul, există o scenă în Indiana Jones and the Last Crusade în care personajul se află într-o cameră plină cu tot felul de cupe și potire și nu știe care dintre ele este Sf. Graal.
Este aici o metaforă adecvată pentru vastul ocean de informații – multe dintre ele de înaltă calitate, dar și multe gunoaie – ușor accesibile unei persoanei obișnuite din zilele noastre. De aici rezultă problema epistemologiei tribale, fie că e vorba de „triburi” politice, climatice, sexuale, generaționale ș.a.: Indivizii ajung să „știe” mai puțin pe baza unei evaluări imparțiale a dovezilor/datelor și mai mult pe baza apartenenței la un „trib” social sau ideologic.
Oarecum tot pe tema, viteza de reactie in aparare a corpului uman (perceptie stimul – intrerpretare reactie) este sensibil mai mica decat viteza de atac (timpul scurs intre momentul deciziei si executia loviturii). De aceea, pe termen scurt (un atac) antrenamentul – dezvoltatea automatismelor, schemelor si intuitia rapida primeaza primeaza in fata analizei stiintifice a miscarilor adversarului. Pt. ca nu-i asa, the hand is quicker than the eye!
Asa și cu harison ford pus în situație limita.
Mulțumesc pt. digresiune.
Mi-a placut fraza de mai jos, apropo de epistemologia tribala.
“All groups value the truth. . . All groups hold something sacred. And if you hold something sacred. . . your sacred values are going to conflict with the truth. And when that happens, all groups are the same: they throw truth under the bus, and they go with their sacred values. And that’s where we are.”
Ce se intampla insa cand nu exista un adevar (sacru) de grup, iar mai rau, nu exista grup in sine. Iese Ghiorghita….calare pe eapa lui cea alba.
Chiar strict poza lui gheo calare in stil haiducesc, cu ie, strabatand un picior de plai a mers direct si subliminal spre imaginarul, sacru pt unii, mentalitatii unei bune parti a romanilor, asa cum s-a tot creat de la fanarioti incoace cu un boost in perioada 60-80.
Da ma rog, a ramas cu um cal de vanzare 😅.
Cand volumul cauzelor tinde spre infinit incepi sa ai nevoie de o inteligenta infinita Pt. A le cuprinde.
Sau macar de o revelatie, fie ea si divina.
Inteligență infinită nu prea există. Iar inteligența artificială care există devine și ea impresionant de umană:
Siri vs Alexa 😀
https://www.youtube.com/shorts/NH42eamyDR4
🤣🤣. Nice!
OFF TOPIC
Saudi Arabia, US in talks to sign deal on nuclear technology
==================================================
Acest acord este extraordinar. Va pune Arabia Saudită de partea Fortăreței America. Orice creștere a investițiilor în industria nucleară americană care rezultă din acest acord va fi, de asemenea, binevenită.
Intradevar, benefic mai ales geopolitic. Nu intra China ori Rusia. Daca pun si Iranul la punct, asa cum apare acum, va fi un extraordinar succes in partea aia de lume.
Banuiesc ca lucrurile sunt legate cumva…dar cine sunt eu, un „bulgare de huma”.
Off topic,
Anticristul asta nu se lasa:
https://kyivindependent.com/putin-ratifies-strategic-partnership-treaty-with-iran-russian-state-media-says/
UE se află în faza pre-totalitară, cred ca am mai spus asta cândva, chiar dacă ideea nu-mi aparține în totalitate. Ieri, am văzut intr-o stație de autobuz din Barcelona, următorul anunț:” dezinformarea climatică se poate pedepsi conform legii”. Care “lege”, nu se știe. Cine a creat o legislație pentru așa ceva, habar nu am, însă lucrurile sunt clare: cine nu se supune decretelor verzi, poate fi amendat. Ideea este aceasta: “cine <> cu privire la propaganda Comisiei Europene privind politicile climatice, va fi pedepsit conform legislației “. Cineva probabil ca face legi penale in secret, altfel nu se explica sminteala “verde”. Iar atunci când îți mai vin și granturi mari sau fonduri pentru propagandă climatica, why not…? Noroc cu Trump…sa-i dea Domnul sănătate și să facă o lume mai normală și mai sănătoasă moral. Mulțumim domnule Cranganu!
OFF TOPIC (și nu prea)
Interior Department reports ‘significant increase’ in hydrocarbon reserves in US Gulf of Mexico
===================================================================
Încă o dată, dacă mai era nevoie, geniul geologilor și geofizicienilor americani (sau americanizați) este confirmat. „Drill, baby, drill” va consolida poziția SUA de lider energetic mondial. Și acest lucru nu este ceva trivial. Independența energetică și potențialul crescut de exportator energetic al Statelor Unite vor permite și creșterea influenței sale decizionale la nivel politic.
Cât despre celebra curbă a lui Hubbert, care prevedea că rezervele SUA de petrol vor atinge nivelul ZERO după 1970, a se slăbi. Chiar și atunci când petrolul se va termina, exploatarea clatraților de metan marini va mai asigura Statelor Unite resurse energetice de ordinul sutelor de ani.
E plin de petrol golful. Vad ca US vrea sa-i dea afara pe chinezi din Guyana ca s-au bagat si acolo.
O intrebare; rafinariile americane sunt „reglate” pe petrol acru cu mult sulf, ca cel din Venezuela ori Canada. Exista vre-un plan de convertire?
Off topic, cum mai sta US cu ouale, ca tot vine Pastele? Aici e just fine 😎. Paste Fericit va doresc!
https://www.metro.ca/en/online-grocery/aisles/dairy-eggs/eggs/whole-eggs/large-eggs/p/059749976879
O intrebare; rafinariile americane sunt „reglate” pe petrol acru cu mult sulf, ca cel din Venezuela ori Canada. Exista vre-un plan de convertire?
Nu există un „plan de conversie” predefinit sau coordonat la nivel central care să impună rafinăriilor americane să treacă de la prelucrarea țițeiului greu și acru la prelucrarea țițeiului ușor și dulce provenit din fracturare. În schimb, orice astfel de schimbare este rezultatul dinamicii pieței și al evoluției mediului economic și de reglementare.
De-a lungul anilor, multe rafinării au fost proiectate pentru a procesa țiței greu și acru (sin Arabia Saudită, Nigeria, Venezuela, Mexic, Canada ș.a. – care este adesea importat la un cost mai mic din cauza conținutului său mai ridicat de sulf și a procesului de rafinare necesar mai lung. Cu toate acestea, boom-ul fracturării a făcut ca țițeiul ușor și dulce să fie mai abundent pe piața internă americană. Rafinăriile, precum cele operate de Marathon Petroleum, au recunoscut public că ar putea trece la prelucrarea țițeiului mai ușor dacă presiunile economice sau politice, cum ar fi tarifele pentru țițeiul acru importat, ar face acest lucru avantajos.
Acestea fiind spuse, modernizarea unei rafinării pentru a prelucra o gamă diferită de țiței este departe de a fi trivială. Conversia unei instalații concepute pentru prelucrarea țițeiului greu și acru în vederea prelucrării eficiente a țițeiului ușor și dulce necesită, de obicei, modificări substanțiale ale unităților de prelucrare și ale catalizatorilor, precum și operațiuni recalibrate pentru a menține randamentul și calitatea produselor. Adesea, decizia de adaptare este luată de la caz la caz de către fiecare companie în parte, mai degrabă decât ca un mandat din partea guvernului sau a industriei în ansamblu. De exemplu, datele de la Energy Information Administration arată că gravitatea medie API a țițeiului a crescut pe măsură ce condițiile de piață și disponibilitatea materiilor prime s-au schimbat.
Pe scurt, deși creșterea producției interne de țiței ușor și dulce determină unele rafinării să își reconsidere strategiile de aprovizionare cu țiței, nu există niciun plan de conversie la nivelul întregii industrii sau al guvernului. Fiecare companie își evaluează propriile capacități logistice, financiare și tehnologice pentru a determina dacă și când o astfel de conversie ar putea fi rentabilă. Această evoluție determinată de piață reflectă tendințele mai largi ale producției de energie din SUA și provocările continue ale adaptării infrastructurii tradiționale la noile realități în materie de resurse.
De aceea cred că un alt val – cel al isteriei climatice, se apropie rapid de ultimul țărm. Va dispărea din centrul atenției publice, așa cum a făcut-o și valul suprapopulării, scriam în finalul articolului.
Astăzi, citesc în presa românească:
Crin Antonescu, mesaj „anti-Green Deal” pentru Bruxelles: „Nu îmi pot ţine cetăţenii în frig şi întuneric, doar ca să fim verzi”
Măi, să fie…Dă-i (și) românului mintea cea de pe urmă…
Nu prea sunt motive reale de optimism. Dacă a ajuns la un asemenea discurs, știe că n-are șanse reale să câștige și încearcă doar să mai reducă din voturile suveraniștilor de operetă.
Primarul de București o să câștige, că el e ”de-al nostru”, la fel ca fostul primar de Sibiu. Face tot ce zice Berlinul și toată lumea e mulțumită. Între timp, schimbarea cancelarului de la Berlin e din nou doar cosmetică. La fel ca și a premierului din Canada.
Parole, parole. Unde-i Dalida sa-i răspundă lui Crin. Președintele României nu are atribuții în domeniul economic. Crin putea să-și exprime părerile la Bruxelles măcar prin vocea soției sale deputat european de cel putin 12 ani.
Nici coaliția pe care o reprezintă n-a protestat la Bruxelles împotriva politicilor verzi.
N Dan, ca și președintele interimar, este sprijinit de Paris.
Îmi aduc aminte de niște scene politice din noiembrie 2014- era ajunul alegerilor prezidențiale din luna decembrie a aceluiași an. Cartea mea, Gazele de sist si fracturarea hidraulica – Între mit si realitate, tocmai fusese lansată, cu prezentări publice în Iași, București, Ploiești, Brașov, RFI, alte posturi radio și TV. Seara, după terminarea programului de peste zi, în camera de hotel, deschideam televizorul și urmăream reacțiile unora din 14 candidați prezidențiali înscriși în turul 1 al alegerilor. Toți cei întrebați ce părere au despre fracturarea hidraulică, demonstrațiile de stradă, încăierările de la Pungești etc, toți, fără nicio excepție, s-au declarat contra. Erau și două femei pe listă, una Monica Macovei, cealaltă Elena Udrea, care mi-au demonstrat ce monumente de ignoranță pot candida la președinția României. Practic, la ora aceea, în țara noastră, ca și în restul Europei, epistemologia tribală validase doar existența legitimă a unui singur trib, tribul anti-fracturare și Frack off, Chevron! Faptul că în ultimii ani, SUA au devenit cel mai mare furnizor de GNL al UE, furnizând 45% din necesarul de GNL al blocului anul trecut, iar Germania își procură aproape tot GNL-ul din America, este o dulce-amară revanșă pentru anti-americanismul european, exacerbat după infamul fake Gasland.
Poziția candidatului Crin Antonescu vizavi de proiectele „verzi” ale UE mi se pare mai degrabă o încercare tardiv-perdantă de a schimba tribul „verde” cu altul, colorat diferit. Sper, totuși, că nivelul de educație „verde” al României în 2025 nu este similar cu cel al educației „fracktiviste” din 2014.
”Germania își procură aproape tot GNL-ul din America”
Da, dar pentru asta a fost mai întâi nevoie ca Nord Stream să fie aruncat în aer (well, în apă 😀). Fiindcă nemții nu înțeleg altfel.
Steve Witkoff DUPA ultima intalnire directa cu Putin pe 11apr2025:
„I see a possibility of reshaping the Russian-United States relationship through some very compelling commercial opportunities…That gives real stability to the region too.”
DACA toata negocierea mentionata nu e doar praf in ochi si/sau o modalitate de a pune presiune pe UE/SEE/Ucraina in a se alinia cerintelor Trump47, SI oportunitatile alea mentionate de Witkoff includ/vin la pachet cu (sau similar cu):
– recunoasterea celor 5(sau <5) teritorii ucrainene, (partial) ocupate prin forta, ca parte din Rusia de catre SUA(si alte natiuni convinse de/din siajul SUA si/sau Rusia/China) – adica sacrificarea fortei dreptului valid la nivel international
si/sau
– reactivarea Nordstream si/sau Drujba sub control SUA, asa cum se speculeaza (si/mai ales) in Germania (chipurile, Richard Grenell ar fi mare fan si motor din partea SUA a acestei variante) – adica repunerea UE/SEE in situatia de dinainte de 2022, anume foarte expusa santajului putinesc (acum, Belgia, Franta si Italia sunt cei mai mari importatori de GNL din Rusia),
atunci e jale fara mangaiere si pentru Ro/Rep. Moldova, iar Trump47 joaca NUMAI in interesul strategic/geopolitic al SUA si al unor haite din camarila (familiei) lui.
@drujba nordstream – partea cu R.Moldova nu e de la Steve Witkoff, partea asta ai adăugat-o de la tine, ar trebui să-ți fie rușine.
Partea cu Ucraina: tu poți să fii dispus să lupți împotriva rușilor până la ultimul ucrainean, dar nu rușii au încercat să-l asasineze pe Trump, neomarxiștii au încercat să-l asasineze. Războiul din Ucraina este pus la cale tot de neomarxiști, așa se legitimează ei politic, așa au ocazia să adopte măsuri autoritariste în țările lor și să-și oprime propriii cetățeni. De câte ori vezi un politician român perorând pe tema reintroducerii serviciului militar obligatoriu, acel politician are nevoie de războiul din Ucraina, pentru a-și promova agenda antidemocratică.
Prin urmare, încetarea războiului din Ucraina și înlăturarea neomarxiștilor de la putere sunt adevăratele interese ale cetățenilor europeni. Nu reînarmarea Europei, nu serviciul militar obligatoriu. Iar dacă asta înseamnă înghețarea războiului din Ucraina pe actualele linii de demarcație, so be it.
Mai devreme sau mai târziu, Putin va fi înlocuit, iar Rusia va reveni la relații mai bune cu lumea civilizată. La fel cum URSS-ul lui Gorbaciov era tratat de Reagan într-un mod net diferit, față de cum fusese tratat URSS-ul lui Brejnev. Înlocuitorul lui Putin va fi dispus să negocieze și o retragere din teritoriile ucrainene ocupate, în timp ce Putin nu va face asta. Pentru Putin, rămânerea lui la putere este principal miză a războiului din Ucraina, deci nu va negocia vreo retragere a Rusiei. Așa că războiul trebuie oprit acum, pe actualele linii de demarcație, pentru a împiedica Rusia să mai câștige teren în Ucraina.
Un romanas din UK: Danish Troops Are Heading To Ukraine
https://www.youtube.com/watch?v=SYcwQt57_ho
https://kyivindependent.com/denmark-to-send-unarmed-soldiers-to-ukraine-for-drone-warfare-training/
Cica neinarmati…
Mai trimit si cateva F16.
Iar off topic, rog sa ma scuze domnul Cranganu.
Ca tot suntem la domeniul resurse minerale. Informatiile sunt culese din Wall Street Journal si alte surse.
https://www.wsj.com/articles/a-miner-goes-bust-another-goes-solo-as-progress-on-u-n-seabed-rules-stalls-cba45638?mod=hp_minor_pos16
https://www.wsj.com/articles/trump-presidency-may-signal-a-boom-for-deep-sea-mining-7a067b17?mod=article_inline
Trump a spus ca da drumul la minerit de noduli metalici in apele internationale.
O companie norvegiana (Loke Marine Minerals), care a vrut sa-i culeaga, in apele teritoriale norvegiene, a dat faliment datorita lipsei legislatiei, lucru care a dus la imposibilitatea strangerii de fonduri.
Norvegia, Japonia si Cook Islands au semnalat mai demult ca intentioneaza sa minereasca noduli. Interesant e ca China-i bagata in finantarea investitiei din Cook Islands dar a sarit ca arsa cand Trump a zis ca da drumul la exploatare. Exista o lege in US de prin 1988 care ar permite exploatarea nodulilor.
Acum, partea frumoasa…legislatia sta pe masa organismului desemnat (International Seabed Authority), parte a ONU, de vre-o 15 ani. Sediul ISA e in Kingston, Jamaica. Harry Belafonte avea un cantec frumos Parca-i vad pe Guteras, Belafonte si Leticia Calvarho dansand domol…
https://www.youtube.com/watch?v=Zh1ow6zKapQ
Poate-i scoate Trump din transa.
Incă o mare universitate, olandeza de data asta, anunță planuri de închidere a facultății de geostiinte. Este vorba de Vrije Universitet Amsterdam, afectata de tăierile de la buget și reducerea numărului de studenți.
O parte din personal va fi varsata la Facultatea de Științe.
„In the future, the Faculty of Science will focus more on climate and human impact on the Earth. That means stopping research in geology & geochemistry in favor of research on contemporary climate change.”
Și, ca să ma apropii de subiectul articolului de fata, iată ce se mai publică în universitățile neafectate de tăierile de fonduri:
That Which They Will Not See: Climate Denial as a Vector of Epistemologicsl Crisus în Contemporary United States.
Autoarea, de la Exeter University, UK, spune printre altele:
„Climate denial continues as a cultural epistemology for anthropogenic climate change in the United States, despite worsening impacts. …Theoretically drawing from anthropological work on the incommensurability of paradigms, the argument is based on a tripartite construction of denial as produced through an interaction of a cultural norm of radical empiricism, apolitical-media ecosystem funded by fossil fuel companies, and a cosmological schema derived from conservative white evangelicalism. The result of this process is an epistemological crisis in contemporary American society.”
Aceste fraze mi-au adus aminte de un compatriot aproape centenar care spunea la fel de adânc:
„Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului.”
Autoarea citată folosește de două ori termenul „epistemologie”: cultural epistemology și epistemological crisis. Ieri am discutat pe scurt despre epistemologia tribală – o realitate pe care o voi descrie curând într-un nou articol, cu exemplificări semnficative.
Matematicienii ar fi rezolvat o problemă veche de 125 de ani, putând uni trei teorii ale dinamicii fluidelor
Această descoperire este legată de una dintre cele mai faimoase provocări din matematică și fizică – a șasea problemă a lui Hilbert. Formulată în 1900 de matematicianul David Hilbert (menționat în articolul meu cu așa-numita problemă a deciziei – Entscheidungsproblem), problema necesita un cadru matematic unificat, riguros, care să poată cuprinde legile fizicii, în special cele care guvernează dinamica fluidelor. Provocarea a constat în reducerea decalajului dintre descrierile mișcării la scări foarte diferite, oferind efectiv un singur set de ecuații care să poată explica atât comportamentul particulelor individuale, cât și fluxul colectiv al fluidelor.
În esența sa, soluția reunește trei niveluri distincte de descriere fizică:
– Nivelul microscopic (mecanica newtoniană): Aici, particulele individuale interacționează în conformitate cu legile mișcării simetrice în timp formulate pentru prima dată de Newton. În acest domeniu, fizica este reversibilă – nu există o „săgeată a timpului” inerentă.
– Nivelul mesoscopic (teoria cinetică): La această scară, intră în joc teoria cinetică a lui Boltzmann. Aceasta descrie statistic modul în care ansamblurile de particule se ciocnesc și interacționează. Cu toate acestea, aceste interacțiuni introduc asimetria temporală, deoarece ecuațiile iau în considerare entropia și o direcționalitate emergentă în timp.
– Nivelul macroscopic (Dinamica fluidelor continue): Descris de ecuațiile Navier-Stokes, acest nivel tratează fluidele ca medii continue. Ecuațiile încorporează vâscozitatea și alte fenomene la scară largă, dar au ridicat mult timp probleme în ceea ce privește rigoarea matematică și înțelegerea turbulenței.
O parte importantă a descoperirii a fost rezolvarea „paradoxului timpului” între aceste scări. În timp ce legile microscopice sunt indiferente la direcția timpului, legile statistice care guvernează grupurile mari de particule – și, prin urmare, comportamentul fluidelor – nu împărtășesc această simetrie. Prin reconcilierea acestor discrepanțe temporale, cercetătorii au pus bazele unui cadru care face tranziția în mod consecvent de la domeniul atomilor la cel al lichidelor curgătoare.
Dincolo de eleganța sa teoretică, această abordare unificată are ramificații practice semnificative. Dinamica fluidelor guvernează comportamentul complex al sistemelor naturale, incluaiv clima – de la curenții oceanici turbulenți la modelele atmosferice schimbătoare. O bază matematică solidă care îmbină mecanica newtoniană, teoria cinetică și dinamica fluidelor continue promite să aprofundeze înțelegerea noastră a acestor sisteme, ceea ce ar putea conduce la progrese în modelarea climei, predicția vremii și studiul turbulenței în aplicațiile inginerești.
Această realizare remarcabilă nu numai că abordează o provocare matematică veche de 125 de ani, dar exemplifică și modul în care inovația matematică poate dezvălui secretele naturii prin crearea de punți între teorii aparent disparate. Un astfel de progres deschide calea unor cercetări viitoare care ar putea extinde aceste principii unificate la alte sisteme complexe, continuând căutarea unei înțelegeri complete a lumii fizice.
Lucrarea nu a fost încă publicată într-o revistă științifică, dar autorii au postat manuscrisul aici:
Yu Deng, Zaher Hani, Xiao Ma, 3 March 2025 – Hilbert’s sixth problem: derivation of fluid equations via Boltzmann’s kinetic theory
hmmm… credeam ca celebra distributie Boltzmann, 3/2kT, intervine si la nivelul microscopic, ca apare si in formula Planck ce defineste spectrul radiației corpului negru, dar imi ramane sa inteleg ca e tot domeniul mesoscopic; caz in care nu prea mi-e clara notiunea de „microscopic”, ca pe de alta parte m-as mai fi asteptat la un nivel submicroscopic cu viteze si energii la care ar interveni si deformari spatio-temporale
Cand un articol in domeniul Matematica, cu un asemenea titlu ( in sensul ca rezolva, macar partial, a sasea problema a lui Hilbert) ajunge in ArXiv nu exista decat doua explicatii posibile:
– fie e submitted la o revista foarte tare ( de genul Annals of Mathematics, Transactions of the AMS, Proceedings of the National Academy of Science(PNAS) of the USA – Math Section) sau chiar acceptat pentru publicare si durata de timp pana la publicare e mare, si, in consecinta, autorii il publica pe ArXiv pentru a-l aduce la cunostinta specialistilor mai devreme
– fie nu a fost acceptat nicaieri, e lipsit de valoare sau contine greseli si e publicat aici in lipsa altor optiuni
Se stie ca referentii de la ArXiv nu-si asuma corectitudinea celor scrise in articole, verifica mai mult corectitudinea exprimarii in engleza si cauta greseli de specialitate flagrante, elementare, nimic mai mult. E o diferenta enorma intre procesul de peer review de la ArXiv si cel de la numeroasele jurnale tari de matematica de pe mapamond. De exemplu, articolul din PNAS al echipei Evei Miranda are in mod cert valoare, altfel nu ajungea in PNAS. ArXiv e un fel de colectie de preprinturi, multe dintre ele neajungand vreodata sa fie publicate intr-o revista serioasa cu referenti.
Momentan matematica nu poate da un raspuns la problema a sasea a lui Hilbert, care a fost extinsa intre timp in a se gasi un set de ecuatii care sa contina in calitate de cazuri particulare atat legile lui Newton, cat si teoria relativitatii, mecanica cuantica si orice lege fizica ce tine de dinamica, inclusiv dinamica fluidelor. Personal ma indoiesc ca ceea ce au gasit acesti 3 chinezi e ceva mai mult decat un caz extrem de particular, asta in cel mai bun caz si anume in acela in care totul e corect si nu se bat campii prin articol.
Acum referindu-ne strict la Ecuatiile Boltzmann si la Ecuatiile Navier-Stokes, trebuie sa precizam ca in ambele situatii avem de-a face cu ecuatii cu derivate partiale neliniare. Numai ca neliniaritatile de la ec Boltzmann au cu totul alte proprietati decat cele de la Navier-Stokes, iar matematica actuala le trateaza cu metode complet diferite, o parte dintre problemele la limita pentru Navier-Stokes fiind inca insurmontabile, in sensul ca nu se poate stabili daca au solutii si in cazul existentei solutiilor nu se pot stabili proprietati ale solutiilor. O buna parte dintre ecuatiile de difuzie, la randul lor neliniare, sunt de asemenea inca incomplet studiate din lipsa de metode.
Si asta se intampla deoarece tipurile de neliniaritati reprezinta o multime infinita si nu exista o teorie care sa cuprinda proprietatile oricarui tip de operator neliniar. Stim sa lucram cand operatorii neliniari respectivi sunt Lipschitz, Hoelder, sunt monotoni sau au un grad suficient de netezime( adica sunt de o anume clasa in privinta diferentiabilitatii).
Un operator( o functie) T este liniar daca T(ax+by)=aT(x)+bT(y) pentru orice vectori x,y si orice scalari a,b. Ce nu satisface asta e neliniar. Ca sa intelegem mai bine cat de vasta e multimea neliniarilor sa observam ca dintre polinoame singurul liniar este P(x)=ax, restul, toate, sunt neliniare.
Operatorii neliniari au inceput sa fie studiati prin metode mai elaborate destul de tarziu in matematica, incepand cu 1950 de Browder si Petryshyn de la University of Chicago. Pana atunci, erau aproximati cu operatori liniari, printr-o tehnica ce ajunsese optima prin studiile lui Arnaud Denjoy la inceput de secol 20.
Avand in vedere cele spuse mai sus, nu cred ca cei trei chinezi au reusit ceva fulminant.
In alta ordine de idei, ma intreb cum politicienii au putut (pot) fi atat de idioti astfel incat sa marseze conform ideilor unei adolescente fara creier numita Greta si sa nu tina cont de ceea ce spune un specialist autentic precum Eva Miranda, de exemplu ?! Nu stiu cati dintre superecologistii ultimilor zeci de ani s-au bazat pe studii in care matematica avansata sa fi jucat rolul esential. Poate cunoaste domnul profesor Cranganu vreunul !! Eu unul nu cunosc!
Deși lucrarea matematicienilor chinezi nu a fost publicată peer reviewed, o serie de comentarii laudative au apărut deja pe situri mai mult sau mai puțin specializate. De exemplu:
Cracking Hilbert’s Sixth Problem: A Breakthrough in Deriving Fluid Equations from Particle Dynamics
Mathematicians Crack 125-Year-Old Problem, Unite Three Physics Theories
Mathematicians solve 125-year-old problem to unite key laws of physics
Mathematicians may have solved a 125-year-old problem that could unite the laws of physics
Un prim comentariu negativ a fost postat recent (tot în regim de arXiV)
Comment on „Hilbert’s Sixth Problem: Derivation of Fluid Equations via Boltzmann’s Kinetic Theory” by Deng, Hani, and Ma
Unul dintre autori a postat acum câteva zile o lungă prezentare video a lucrării pe care am prezentat-o în premieră românească:
Hilbert’s sixth problem: derivation of the Boltzmann and fluid equations – Yu Deng (U Chicago)
As zice ca acel comentariu negativ e cel mai potrivit. Gao Shan, autorul acelui comentariu, are un background destul de solid
https://zbmath.org/authors/gao.shan
si nu cred ca face afirmatii gratuite.
Si ce spune ” atotstiutoarea IA ” despre aceste fenomene ?
Meta AI spune ca intr-o proportie covarsitoare oamenii de stiinta si expertii sunt de acord ca incalzirea globala este cauzata de om, punct si de la capat.
Acelasi bla, bla pe care il putem citi si auzi in presa mainstream, exista nenumarate dovezi precum ca omul este datorita activitatilor sale pricipalul vinovat pt incalzirea globala.
Daca este asa atunci in consecinta de cauza, eliminam sursa problemei, omul si activitatile sale !!
Discutia despre clima s-a stins, Trump a avut grija sa inchida complet subiectul, avem alte probleme mult mai mari si grave de rezolvat decat incalzirea globala.
Domnule profesor Cranganu, tot incerc sa postez un comentariu ca raspuns la cel al dumneavoastra legat de problema a sasea a lui Hilbert, si nu reusesc, platforma nu mi-l arata ca asteptand moderarea. Poate il gasiti dumneavoastra si-l puteti adauga! Multumesc! Mai incerc totusi!
acea problemă a precedat 2 paradigme în fizică, cea relativistă și cea cuantică… tot formalismul matematic s-a schimbat… irelevantă acum chestiunea
Partial adevarat! Dar doar partial, pentru ca atunci cand David Hilbert a publicat lista cu acele probleme era aproape sigur la curent cu cercetarile lui Minkowski privind relativitatea.
Si chiar daca problema a sasea este acum irelevanta din punctul de vedere al fizicii, din punct de vedere matematic, a gasi un set de ecuatii generale unificatoare care sa contina ca fiind cazuri particulare anume legi ale fizicii ramane o problema deschisa importanta.
Va citesc comentariile cu mare interes totdeauna. Sunteti erudit.
Doar daca si Dl. Gondea ar fi pe fir…
Multumesc pentru aprecieri, dar nu sunt totusi un erudit. Exista o multime de zone asupra carora am cunoastere limitata sau deloc.
Numele domnului respectiv este Gheondea….Aurelian Gheondea.
Un domn care șterge comentariile despre problemele din serviciile secrete românești, deși trecuseră deja de moderare. Solomon Marcus are demni urmași, era inevitabil 😀
Da, asa este, Dl. Aurelian Gheondea.
Si, fara motiv, doar ca lumea asta-i mare/mica, mai adaug un nume, poate ati auzit de el; Marius Dabija. Am fost prieteni. Matematician.
https://mihai-caragiu-maths.blogspot.com/2010/04/marius-dabija-13-ianuarie-1969-22-iunie.html.
By the way, i-am pomenit D-lui Cranganu, cu ceva ani in urma, numele unui profesor de-al meu si s-a nimerit ca sunt prieteni de facultate. Serendipity.
@Harald
Recomandare de calatorie:
https://headsmashedin.ca/
@Robert: Nu am stiut ca Marius Dabija nu mai este printre noi. O mare pierdere pentru matematica. L-am cunoscut pe cand era elev, participand in calitate de profesor la pregatirea lotului pentru OIM. Mihai Caragiu are deplina dreptate relativ la ceea ce spune despre el.
@LS
Nu va stiu numele stimate domn, poate nici nu e nevoie. Vedeti cum se leaga lucrurile? Am aruncat o vorba doar.
Marius invata japoneza si era deja bun dupa 3 zile. Trei tipuri de alfabet.
Artilerie pe timp de noapte, aparat de ochire ghidat dupa constelatii; manual de 300 de pagini, juma de ora, gata. Consider ca e singurul geniu pe care l-am intalnit pana acum.
Dear LS,
departe de mine gândul să vă contrazic, Hilbert a dorit o construcție axiomatică a matematicii… pitagoreic, aș aprecia.
Mă tem că, deși fizicienii apreciază aproximațiile algebrice ale fizicii matematice, acestea conduc la teorii incomplete și inconsistente în afara unor cazuri particulare (simetrii), care necesită renormalizări, reetalonări, aproximări de tip mean/ effective-field… nu e că nu sunt soluții pt niște ecuații, cum e Navier-Stokes, ci că nu sunt soluții analitice… numeric se pot face…
Revenind la Hilbert, cu a sa problemă, mi-ar place o abordare care nu presupune sfere rigide, care ține cont de toate gradele de libertate constatate experimental… chiar și așa ar fi o aproximație statistică on-the-shell (am citit articolul de 48 de pagini) de mecanică newtoniană… insolubilă analitic în context de many-body…
Mi-ar place să existe o formă de lagrangian care include tot și toate interacțiile, și care, prin calcul variațional să deducă toate legile fizicii… până atunci suntem în teoremele Noether și diagramele Feynman, teoretic vorbind. Metamatematic se ajunge la teoria seturilor, teoremele de incompletitudine etc… cine-și bate capul cu astea ;)
Dvs. aveți dreptate, rog iertați elucubrațiile mele. Promit să mă abțin pe viitor, mulțumindu-vă pentru răspunsul amabil.
Draga Charlie root,
La randul meu iti multumesc pentru raspuns si din nou iti dau dreptate. In fapt nu contrazici nimic din ceea ce am spus. Incerc sa mai dau niste detalii lamuritoare.
Sa zicem ca avem o problema mixta( conditii initiale plus conditii la limita) despre care nu stim nimic din punct de vedere matematic in privinta existentei solutiilor sau a solutiei, in ipoteza ca ar admite solutie unica. Putem aplica diferite metode de aproximare a solutiei sau putem cauta solutii analitice( in fapt oricum trunchiem si in acest caz si de fapt tot o aproximare obtinem) chiar si in acest caz. Dar nu stim ce aproximam. S-ar putea sa aproximam ceva ce nu exista. Sau aproximam, in cazul existentei mai multor solutii, dar nu stim pe care dintre solutii o aproximam. Si aici apar impedimentele, inconsistentele, incompletitudinile. In cazul mai multor solutii pot apare bifurcatii si astfel diferente majore intre categorii diferite de solutii, unele se comporta bine, cu variatii rezonabile, altele pot exploda in timp finit si nu avem cum sa stim care, daca nu am metode sa stiu macar cate ceva din punct de vedre al proprietatilor solutiilor.
Evident, domeniile sferice( sau elipsoidale, dar e de fapt acelasi lucru, pentru ca tot cu coordonate sferice tratam si acest caz) sunt cele mai abordabile. Si domenile cilindrice sunt, dar aici apar ceva impedimente la capete, la margini. La alte domenii, depinde cum e bordul, marginea, frontiera, coaja de fapt. Daca aceasta poate fi exprimata ca imagine a unei functii de o clasa rezonabila( grad de netezime mare) atunci e bine, e abordabil.
Si domeniile pot fi aproximate, dar problema ar fi ca ne departam de realitate aproximandu-le.
Asta e, matematica nu poate da raspunsuri riguroase la toate problemele posibile.
Daca mergem catre statistica si probabilitati, atunci suntem pe teren nesigur, pentru ca probabilitatea ca ceva sa fie intr-un anume fel nu e in general 1. Dar poate fi 0,9 si zicem E ok, e bine pt ca probabilitatea e mare. Ei, nu e chiar asa, pentru ca, logic, exista si probabilitatea 0,1 ca lucrurile sa se desfasoare altfel.
e frumos și corect, dar niciun om politic nu acceptă ceva ca fiind indecidabil de când e lumea… de ce oare? cele bune
@Harald: Ma bucur ca avem aceeasi parere despre Solomon Marcus. As spune multe, dar nu am chef ca persoane precum L Ornea, protejatul lui Marcus, si clica lui de „prieteni” sa sara in apararea acestui infect personaj de origine securista.
@Robert: Atat Marius Dabija cat si Mihai Caragiu sunt niste foarte buni matematicieni, cu rezultate exceptionale la concursurile de matematica inca de pe timpul cand erau elevi. Robert, sunt incantat ca ai astfel de prieteni!
Va multumesc pentru atentia acordata chiar daca stiu ca n-o merit. Cu Marius am haladuit in armata si-n facultate pana la un anumit punct. A si fost la mine in casa pentru o baie fierbinte intr-un februarie. Multe povesti cu el…pacat ca s-a stins.
Nu stiu nimic despre Dl Caragiu. Numai bine va doresc.
Sărbători pascale binecuvântate și neafectate de schimbările climatice!
Am dat mai sus un exemplu despre criza epistemologica a negationistilor schimbarilor climatice studiata de oamenii de știință de la universitatea Exeter din UK.
A fost un studiu cu un cost foarte mic. Cum însă guvernul UK a alocat o suma de vreo 16 miliarde de lire pentru capturarea și sechestrarea CO2 iată ca savanții de la Exeter University au găsit și un proiect SF scump.
Ca bani sunt.
https://www.bbc.com/news/articles/cr788kljlklo
Nu se dau nici un fel de informații despre costul recoltării unui m3 de CO2 (deși se folosește frecvent tona eu cred ca pentru CO2 la presiunea atmosferica trebuie sa vorbim în m3).
Acest proiect este și mai scump decât un CCS clasic pentru ca nu se ocupa decât de separarea CO2, pentru sechestrare trebuind alți bani.
Este vorba despre o inițiativă de geoinginerie, ultima redută după ce ameliorarea și adaptarea climatică dau chix.
Costurile unor astfel de inițiative nu prea interesează pe unii oameni, atâta timp cât „salvăm planeta”. Similar, sunt efectuate cercetări și simulări la scară mică de DAC – Direct Air Capture. Adică, niște pompe masive sug aerul din atmosferă și, în ciuda unei concentrații de CO2 în jur de 0,04%, pretind și ele că „salvează planeta” de inamicul public #1. Un simplu calcul arată însă că, dacă pompele respective sunt alimentate cu electricitate fosilă, ele produc indirect mai multe emisii de CO2 decât reușesc să extragă din atmosferă.
Excluzindu-i pe unii politicieni-marionete complet cazuti in cap, gen Trudeau, femeile care conduc UE etc., nu e vorba de ignoranta sau imbecilitate in afacerea climatica, sechestrarea CO2 si altele asemenea, ci pur si simplu de hotie din banul public, jaf la drumul mare si coruptie atotcuprinzatoare (ati urmarit dezvaluirile baietilor din DOGE?). Se fura cu miliardul de dolari. Pina si in tari sarace, ca Romania, se fura in draci. De Adrian Nastase am auzit de la oameni informati ca, in cei citiva ani de guvernare discretionara, a facut miliardul de dolari. Yep!
In America ultimelor decenii nu au existat afaceri mai manoase decit cele cu banul public. La fel si in Europa. Iar noi ne-am insusit rapid valorile occidentale.
Uitati-va 2-3 minute la baiatul asta care are si el un mic partid in Canada. Sarac si cinstit. Si el, si partidul. Bineinteles ca in mainstream nu e loc pentru cei ca el, care spun adevarul, asa ca s-a dus unde i s-a deschis usa: la Tucker Carlson. Cred ca participa la alegeri dar, daca nu il stie lumea, va ramine din nou de caruta. Oile se uita la televizor si se iau dupa magari. Democratie.
(20:03) The Canadian Government’s Ridiculous Climate Change Agenda
https://x.com/TuckerCarlson/status/1912551772859851125?t=1203
Confunzi capra cu varza. Marile hotii din Romania din anii 2000-2004, perioada in care ex-comunistul Nastase a fost prim-ministru din cauza votului tembel a cateva milioane bune de cretinoizi manipulati constant de gasti de origine securisto-comunista, nu au avut nicio treaba cu afacerea climatica. S-a furat peste tot pe unde se putea fura, fara discriminare, cu acoperirea unei justitii corupte si subordonata politic.
Afacerile necurate favorizate de „criza climatica” au aparut dupa 2012 in Romania si asa s-au imbogatit unii furnizand „energie verde” la preturi exorbitante, cu complicitate la nivel inalt. Se petrece acest lucru inclusiv acum, cu complicittea lui Ciolacu si a guvernului sau compus din infractori si impostori. Dar nicio clipa nu trebuie sa uitam ca „asa a fost vointa poporului”……pentru ca uneori asta inseamna democratia: dominatia cretinilor majoritari asupra celorlalti.
Va vad incrancenat, lucru bun stimate domn. Inca cred ca cei 4 fondatori ai Constitutiei US au avut dreptate sofisticand dreptul de vot.
1. – Cât timp mai ești tu prin preajmă ca să pui lucrurile la punct, pe Contributors nu va fi o mare problemă dacă mai scapă și comentarii care, la nivelul de înțelegere al unui analfabet funcțional, pot părea caprovărziste sau insuficient de explicite. Intervii tu rapid, eficient, tăios, corectezi cu tact pedagogic și se face lumină.
Contăm pe tine (noi, cei mici și mulți), pe vigilența și pe manierele tale elegante de pedagog de școală nouă. Păcat că nu ai cum să aplici și corecții corporale loazelor printre care ești blestemat să-ți trăiești în chinuri prețioasa viață.
(Acest comentariu-pamflețel a fost doar un exercitiu glumeț de sarcasm dedicat, clasa de echivalență «castigat ridendo mores».)
2. – Că veni vorba despre democrație:
„Teoria mulțimilor”, temelia solidă a democrațiilor de toate culorile:
https://x.com/gunsnrosesgirl3/status/1913844541523628298
Uite, aici, o oaie care deja a trecut puntea și știe drumul drept și calea luminoasă.
Recunosc, mea culpa, sunt intolerant la prostie, iar relativ la prostia agresiva si atoatestiutoare sunt de-a dreptul extrem de intolerant.
Si a propos de democratie, mi se pare oribil ca in numele democratiei sa fii obligat sa suporti sa fii guvernat de catre fel si fel de infractori, mocofani sau impostori, doar pentru ca asa vede lucrurile o majoritate compusa din ….. sa le zicem „lipsiti de discernamant” !
Esti abominabil!
E Duminica Mare.
Robert,
La mine e LUNI. În RO e MARȚI.
Și be) 😂️😂️😂️😂️.
LS,
https://www.sainte-anastasie.org/img/images/el-mito-de-la-caverna-de-platn.jpg
Oamenii înlănțuiți din stânga zidului – construit (de trădători) pentru a-i împiedica pe cei din lagăr să vadă ce e în spatele lor – pentru care realitatea se reduce la umbrele proiectate pe peretele peșterii sunt telespectatorii captivi.
Umanoizii din dreapta zidului, care creează spectacolul umbrelor sunt jurnaliștii, analiștii, istoricii, politrucii, oengiștii, influencerii, ideologii și filozofii de cafenea.
Cei din afara cavernei, care stau cu burta la soare – o minoritate ultra-bogată care a pus totul la cale construind zidul, înlănțuind și imobilizând mulțimile încă de la grădiniță – au resurse practic nelimitate (bani, bănci, arme, armate, poliție, servicii secrete) ca să înființeze DOAR EI, ei și numai ei, bănci, posturi de radio & tv, ziare, ONG-uri finanțate din bani publici, site-uri și rețele sociale pe internet și să plătească propagandiști-mercenari care să le servească interesele și să împiedice aflarea adevărului și furia populară care i-ar urma.
Și tu pe ăia în lanțuri, căzuți la pământ, care nici măcar nu pot să riposteze, sari cu picioarele?!
Ce-ar fi să-ți reglezi tirul și să iei la ochi rădăcina răului?
Problema e că, dacă încerci să-ți depășești condiția, mai întâi ți se blochează contul pe internet, apoi ești amendat, apoi ți se blochează contul bancar, apoi ești arestat și condamnat. Iar dacă îți bagi nasul în politică, justiția te pune urgent la locul tău în caverna de acasă cu brățară bluetooth pe gleznă, sau pățești ca bietul «bogpr» dacă ești un oarecare. Și dacă nimic nu funcționează, există și alte soluții, despre care e mai prudent să nu mai aducem vorba.
E? 😎️
Cam riscant să te iei de piept cu SISTEMUL, nu-i așa?
@Abominabilul,
Gata m-am prins, gheo pe eapa lui cea blonda, nu?
Nimeni aista nici nu stie ce-i cu el, d-apoi Creative Destruction.
Eu cred ca e un lucru bun. Sechestrarea de co2 in sifon (bauturi crbogazoase) la sticla de doi litri. De unde si vorba aia veche, „hai sifon!”
CO2-ul in forma supercritica e si mai bun ca forma de sechestrare. E folosit la racirea galantarelor de produse alimentare si….chiar a sculelor aschietoare.
https://www.fusioncoolant.com/technology/supercritical-co2
https://en.wikipedia.org/wiki/Supercritical_carbon_dioxide
https://www.youtube.com/watch?v=iwAh8-Kpk1M
Aceste lacune de „indecidabilitate și predicție climatică” nu trebuie să fie un factor ATU de „încurajator” în politicile bazate pe indicatori de creștere economică ca semn al bunăstării și a progresului tot mai accelerat către necunoscut.
Politicile și promovarea în masă a consumerismului exacerbat în numele unui confort de tot mai bine este răpus chiar de manifestările naturale greu predicitbile ale naturii.
Ignorarea aportului adus de actualul consumerism cu impactul aferent și evidente asupra schimbărilor climatice contribuie din plin la accelerarea proceselor naturale prin care clima incearcă să se autoregleze datorită modificărilor aduse de activitățile chimice, structurale și geofizice umane.
In consumerismul în actualul context progresist, apar noi factori dovediți ENERGOFAGI într-o zonă intens poluatoare – sectorul energiei electrice
În contextul actual în care se „viralizează” în marea masă consumatoristă „utilitatea” și „beneficiile” aduse „bunăstării” a AI, să luăm numai un exemplu de „inteligență”:
„cantitatea anuală de energie electrică necesară pentru ChatGPT ar putea încărca 95% din vehiculele electrice din Statele Unite sau ar putea alimenta țări ca Finlanda sau Belgia pentru o zi întreagă” !!!
https://www.economica.net/chatgpt-consuma-cantitati-enorme-de-energie-electrica-si-pe-masura-ce-va-invata-mai-mult-va-consuma-si-mai-mult_771815.html?uord=RQ-TM1gfiGX6R85jIXk8lrRRLX7vmpAZPr4iSxiEMCTugTYq9CaqIE2LqrKbTd2MkXNuUIqD-Ba5Tf1_g0wWXVWqUk93yuWFMsEvwsU8/r-8REiHJSIdtTHyQFWwIUg8obhPYcNl
Această „inteligență” este de fapt indecidabilitatea care pune „capac” climei și v-a stinge lumina!
Despre consumul total de energie al rețelelor de telecomunicații nu am date, dar să presupunem că au avut un rol pozitiv în progresul de până in momentul în care a inceput să se „sofisticheze” inutil.
O altă ordine de idei ar fi „necesitatea” stocării energiei electrice în unități de bazate pe lithium, adică zone cu concentrații mari lithium date de numărul mare de baterii necesare.
Există însă o mare problemă recunoscută: faptul că o astfel de baterie nu poate fi stinsă ușor.
Imaginile a ceea ce inseamnă un incendiu într-o unitate cu un număr mare de baterii sunt grăitoare.
Acestea sunt evenimentele petrecute de 2 ori la aceeași unitate de reciclare a bateriilor din UK la un an distanță, în aprilie 2025 și în aprilie 2024 (an in care popierii si-au petrecut 2 nopți stingând focul):
Residents’ terror over huge fire at battery plant
https://www.bbc.com/news/articles/c5ypp5q79l3o
Firefighters spend second night at battery plant blaze
https://www.bbc.com/news/articles/c0klwg8128ro
Acestea sunt din păcate realitățile a ceea ce înseamnă un incendiu la o unitate de reciclare.
Incendii la untitățile de stocare energie electrică în baterii active încă nu au avut loc, sunt încă noi. Din punct de vedere al rațiunilor economice de profit se presupune că aceste depozite „bombe” active contin un număr cu mult mai mare de baterii, unde mai punem că acestea vor ajunge prin diferite alte unități de reciclare.
Problema actuală de mediu ar trebui redusă la ce alegem: promovarea în continuare a CONSUMERISMULUI EXACERBAT sau: Cernobil, Fukushima, centrale pe combustibili fosili, baraje care se rup și intervind direct in ciclul de metinere a umidității atmosferice, panouri solare, care vor intra și ele curând in stadiul necesității de reciclare, …!
Indecibilitatea este practic dată de promovarea continuă a consumerismului exacerbat a cărui utilitate este indoielnică chiar inutilă în cazul AI.
Predicția climatică este dată de starea vremii, ca renumitele „buletine meteo” care parcă prognoze lunare cu mult mai reușite decât actualele prognoze care, se incearcă acum a se reduce numărul de zile de prognoză pentru a mai putea fi credibile cumva.
Sunt complet bamboozled. Nici nu mai stiu de care maner sa ma apuc sa ma ridic de jos.
”promovarea continuă a consumerismului exacerbat”
Da. De asta tinerii de azi din UK nu-și mai pot cumpăra o casă și ajung să să locuiască cu părinții chiar și la 35 de ani, din cauza ”consumerismului exacerbat”. Tot de asta s-a triplat prețul energiei electrice în ultimii 20 de ani, din cauza ”consumerismului exacerbat”. Iar lira sterlină s-a devalorizat la jumătate în ultimii 20 de ani tot din cauza ”consumerismului exacerbat”.
Un asemenea discurs e ideologic, ține de malthusianism și n-are nicio acoperire în lumea reală. Iar pretinsa superioritate morală, prin care care un individ își arogă dreptul de stabili condițiile de viață pentru ceilalți, ține de narcisism, deci de patologia psihiatrică. Mediul urban e cel care creează asemenea monștri: oamenii trăiesc în cuști și încep să se comporte în consecință.
Indecidabilitatea cuantică este forma blamată de mii de ani a existenței unui Adevăr dat de conștiința confundată ca fiind cunoștiințele umane exprimate in arginți.
De la Kotler la inteligența artificială
De prin 2010, a existat un moment de cotitură inclusiv în domeniul „progresismului” agresiv al marketingului, promotor inițial al unui consumerism moderat axat mai mult pe reale utilități derivate a fi necesare civilizației datorită „șmenurilor” considerate a fi un real succes în „știința” de îmbogățire prin orice mijloace.
În fapt s-a ajuns la conturarea NEXT LEVEL-ulului rafinat, „inteligent”, cu gulere albe din prezent.
Inclusiv această abordare denaturată a noului marketing de „innodare” de relații cu „clienții influenți” este semnalată ca fiind „benefică” și pe la noi.
https://www.zf.ro/profesii/marketingul-traditional-a-murit-noul-model-de-marketing-este-orientat-pe-crearea-de-relatii-cu-clientii-si-nu-pe-vanzarile-imediate-9702756
Dezvoltarea științelor climatice și de protecție a mediului a fost puternic afectată de lipsurile financiare, de publicitate și de puternicele interese financiare de obținere a profiturilor prin orice mijloace ale adversarilor economici care vedeau și văd în permanență un inamic protecția mediului sau tot din interese financiare deturnează scopul prin care dezvoltă afaceri bănoase de „protecție” a mediului.
ce spuneți Dvs nu prea sens, regret că vă menționez… în fizica cuantică este un concept de indeterminism, nu de indecidabilitate… încerc să explic simplu
radiația solară și absorbția terestră sunt efectuate de actori mici care rezonează, la distanță, pe niște unde cu lungime de undă de 5000… 10000 de ori mai lungi… cum ar veni, mulți surferi pe coasta Indiei se răstoarnă și asta face valuri în celălalt capăt al galaxiei, care răstoarnă alți surferi totul determinist, dar nu poți determina ordinea (faza), căci orice determinare-măsurare o modifică pe traseu (dimensiunea moleculară e de ordinul 0.1 nm iar lumina de la soare e de ordinul 500 nm)
ce spuneți Dvs este ori o halucinație AI, ori ce vă doriți… să induceți… MICE (Money, Ideology, Compromise, Ego) nu pot împiedica, dar pot semnala: post-truth is not relativity
Pentru cei care nu au aflat încă:
Schimbarea climei nu este doar o problemă de fizică, ci și o criză a justiției
Friederike Otto, associate director of the Environmental Change Institute, University of Oxford, and an associate professor in the Global Climate Science Programme
Off topic, Regan cu Gorbaciov
https://www.wsj.com/opinion/communists-never-win-a-fair-fight-trade-war-china-history-7f81dfc7?mod=hp_opin_pos_2#cxrecs_s
Ce e val ca valul trece (și prin Canada)
Principalii candidați ai Canadei vorbesc despre combustibilii fosili, în timp ce problema climei rămâne pe ultimul loc în agendă
––––––––––––––––––––––––
Ce e val ca valul trece…
Da Domnule Cranganu, e un shift major. Carnitza a anulat taxa pe carbon pentru carburanti din prima zi de interimat. Ca atare, benzina-i de la 1,6 la 1,1 CAD. Aparent e mai nimic dar la scara mare e crucial. O sa castige alegerile; acum sa vedem ce-o mai face cu taxa pe carbon pentru industrie. In final nu va avea incotro. Vorba aia; sa te vad pe unde-ti scoti camasa.
PS. Articolul de pe WSJ, semnalat mai sus, e formidabil! Daca e nevoie pot sa-l traduc.
Da, articolul din WSJ are pasaje formidabile. Un singur exemplu:
Mutatis mutandis, și actualul „nebun” ar putea spune despre noul program climatic al Canadei, copiat după modelul Trump: Noi am câștigat, ei au pierdut.
În articolul publicat ieri de BBC, există o fotografie sub care se poate citi: Conservative leader Pierre Poilievre wants to expand Canada’s oil and gas industry. Ceea ce m-a surprins în fotografie a fost sloganul electoral al dlui Poilievre: Canada First D’Abord. Așa se scrie istoria.
Nu-mi place Poilievre, ceva subliminal, habar n-am. Nici nu vorbeste franceza decent.
De pe Politico, ca vad ca Canada e un subiect de discutii recente.
https://www.politico.com/news/magazine/2025/04/22/canada-election-tariff-brantford-conservative-00291706
După-atâta frig și ceață
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheață
Nasul și picioarele!
Cu narciși, cu crini, cu lotuși,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuși
Nu-i decât o copie.
Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieșit un pui de muscă
Să-și usuce labele.
Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.
Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoși se iau la sfadă
Nu știu din ce cauză.
Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moțul roșu îi atârnă
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.
Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.
Dar acum l-a prins potaia
Și-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!
Am terminat de dat cu drujba peste copacii cazuti cu furtuna asta de freezing rain de acum 3 saptamani.
Si vin gastele astea ca bombardierele rusesti
https://www.wsj.com/business/autos/five-minute-ev-charging-is-here-but-not-for-u-s-made-cars-6881ec57?mod=hp_lead_pos7