Pe 16 iulie, președintele Volodimir Zelenski l-a demis pe Mihailo Fedorov, cel mai popular ministru al Apărării din istoria recentă a țării, la doar șase luni de la numire. În aceeași seară, în marile orașe ucrainene au izbucnit primele proteste de amploare din timpul războiului. Cinci zile mai târziu, președintele ceda protestelor: generalul Oleksandr Sîrski, comandantul armatei, era la rândul lui înlocuit cu Mîhailo Drapatîi, un general de 43 de ani. Este a doua oară în douăsprezece luni când strada îl obligă pe președintele ucrainean să dea înapoi — după protestele din iulie 2025, provocate de legea care subordona procuratura anticorupție procurorului general.
În spatele demiterii a stat un conflict total, ținut ascuns publicului, între Ministerul Apărării și Statul Major General — pe contracte militare, pe reforma mobilizării, pe însăși ideea că un civil poate conduce armata.
Despre ce s-a rupt în vara aceasta la Kiev și cu ce probleme politice se confruntă acum Ucraina am discutat cu istoricul Armand Goșu.
Contributors: V-ați așteptat la această remaniere guvernamentală la Kiev? Mie mi se pare că ea i-a prins pe picior greșit pe majoritatea experților. Vreau să detaliați contextul politic din Ucraina, n-am mai purtat de ceva vreme o discuție pe această temă. Deci, vă așteptați la remaniere, ce s-ar putea ascunde în spatele ei?
Armand Goșu: Mă așteptam la o remaniere la toamnă, nicidecum în iulie. Nimic nu părea să anunțe această măsură. Circulaseră niște zvonuri despre anumite mutări de cadre, dar nu se refereau la miniștri, ci la ambasadoarea Ucrainei la Washington, despre care citisem că va trebui rechemată pentru că este vizată într-o mare afacere de corupție. De fapt, soțul ei, fostul ei soț, ea neagă …. dar, lumea e foarte suspicioasă. Era vorba de un apartament luat la un preț sub prețul pieței. Ceea ce a trezit suspiciuni de corupție care sunt anchetate de NABU.
Contributors: Remanierea a avut loc la 16 iulie și a vizat premierul Ucrainei.
Armand Goșu: Demiterea guvernului Iulia Svîrîdenko fost anunțată pentru prima dată de președintele Volodimir Zelenski la 12 iulie. Acest guvern n-a rezistat nici măcar un an. Președintele n-a oferit explicații. A afirmat ceva, foarte general, despre creșterea eficienței. Și a înlocuit-o pe Svîrîdenko cu Serhii Korețki, directorul companiei Naftogaz, un manager capabil care a redresat cea mai mare companie de petrol și gaz din Ucraina și care nu este legat de nici o grupare politică și nici nu manifestă ambiții politice.
Contributors: Îmi povesteați cu altă ocazie că fosta premieră era apropiată de controversatul Andrei Yermak, șeful administrației prezidențiale, destituit între timp și anchetat pentru corupție. Acesta a fost motivul demiterii, reducerea influenței lui Yermak pe scena politică de la Kiev?
Armand Goșu: Au fost speculații în acest sens. A fost o remaniere consistentă, doar 6 din cei 18 miniștri și-au păstrat funcțiile, printre care ministrul de Finanțe și cel al Energiei. Însă, majoritatea comentatorilor ucraineni afirmă că obiectivul remanierii era demiterea lui Mihailo Fedorov, din funcția de ministru al Apărării.
Contributors: Și care a fost motivul demiterii ministrului Apărării?
Armand Goșu: Mihailo Fedorov a organizat o conferință de presă în seara de 16 iulie, când a pus demiterea sa pe seama conflictului cu comandantul armatei, generalul Oleksandr Sîrski, și cu șeful Marelui Stat Major. Ministrul Fedorov a vorbit de dispute pe tema contractelor, deci e vorba de bani, mulți bani, de blocarea reformării sistemului de recrutare, de disputele pe tema reformării armatei. L-a mai acuzat pe Sîrski că evită discuțiile serioase privind modernizare armatei și că una din îndeletnicirile favorite ale comandantului armatei era să țeasă intrigi împotriva ministrului. Cu alte cuvinte, între comandantul armatei și ministrul Apărării era un război total, bine ascuns de ochii publicului.
Contributors: Acuzația de corupție privind contractele militare este singura cea care a declanșat protestele în sprijinul lui Fedorov? Au izbucnit în marile orașe din Ucraina, chiar în seara de 16 iulie.
Armand Goșu: A fost importantă, dar nu doar această acuzație a declanșat demonstrații în favoarea ministrului demis. Fedorov a vorbit de contracte cu dedicație, despre sume mari de bani prin care se cumpără netransparent tehnică militară.
Trebuie să știți că tema corupției este foarte importantă în Ucraina. Vă reamintesc că în vara anului 2025, tot cam pe vremea asta, 21, 22, 23 iulie, Zelenski a trecut prin parlament și a promulgat o lege care subordona procuratura anti-corupție procurorului general.
Contributors: Dacă puteți aminti cititorilor ce s-a întâmplat atunci.
Armand Goșu: Desigur. În Ucraina, a fost o presiune uriașă pentru înființarea unei procuraturi anti-corupție independente. Acolo, regimul lui Viktor Ianukovici se baza tocmai pe acest model rusesc, de a controla politica, afacerile, presa, practic toate domeniile prin intermediul instanțelor de judecată. Tribunalele dădeau soluțiile dorite de putere.
După Revoluția Demnității din 2013-2014, care a schimbat traiectoria Ucrainei orientând-o spre Europa, tema anti-corupției a devenit cea mai importantă la Kiev. Din cauza lipsei de încredere în sistemul de justiție și în procuratura generală, atât opinia publică din Ucraina, instituțiile europene de la Bruxelles cât și principalele capitale europene, au cerut și – parțial – au obținut înființarea unei procuraturi independente care să ancheteze cazurile de corupție și unor tribunale specializate care să le judece. Doar cu prima parte s-a reușit ceva important. Modelul era DNA din România. Iată soft power-ul românesc la lucru. Pe care Bucureștiul l-a abandonat.
În Ucraina, politicienii au încercat să blocheze anchetele anti-corupție și condamnările. Asta s-a întâmplat în iulie 2025, adică exact acum un an.
La Kiev sunt două procuraturi anti-corupție, NABU și SAPO. Iar procurorul general era un apropiat al șefului administrației prezidențiale Yermak. Împotriva căruia circulau – pe atunci doar zvonuri, dar unele s-au confirmat – acuzații de corupție privind implicarea în ceva scheme financiare dubioase. Rețineți că parchetele anti-corupție s-ar fi subordonat procurorului general în urma schimbării legii. Acesta ar fi putut influența anchetele, prin numiri, destituiri, delegări și joc de aparat birocratic.
Cu o zi înainte de promulgarea legii care subordona procuratura anticorupție procurorului general, serviciul de securitate, SBU, și procuratura generală au jucat la intimidare și au efectuat percheziții și arestări vizând presupuse rețele de spionaj rusesc în rândurile procuraturii anticorupție, NABU. Numai că, opinia publică nu s-a lăsat manipulată, reacția publicului a fost vehementă, sute de mii de oameni au protestat pe întregul teritoriu al Ucrainei, pentru a susține procuratura anti-corupție și a împiedica subordonarea sa procurorului general, personaj controversat, loial lui Zelenski. Au fost cele mai mare proteste din Ucraina, de la începutul invaziei rusești. De atunci, protestele se numesc „cu cartoane”, pentru că oamenii merg la protest cu cartoane pe care scriu lozinci sau doleanțe. Unii comentatori apropiați de cercurile puterii, au criticat protestele, numindu-le „de carton” din cauza acestor bucăți de carton care sunt fluturate deasupra capului. La presiunea străzii, Zelenski a trebuit să cedeze, să schimbe legea din nou, și să garanteze independența procuraturii anti-corupție care a continuat anchetele în dosarele care-l vizau chiar pe șeful Biroului președintelui, Andrei Yermak, care la finalul lunii noiembrie a trebuit să demisioneze.
Contributors: Să mai adăugăm că a fost și o mare presiune de la Bruxelles atunci, iar Zelenski nu o putea ignora, de vreme ce Ucraina depinde tot mai mult de banii UE. Să revenim însă la protestele din acest an, declanșate de demiterea lui Fedorov. Deci, tema corupției invocată de fostul ministru al Apărării a fost declanșatorul? Mai e și altceva?
Armand Goșu: Nu este doar tema corupției. Cel puțin la fel de importantă mi se pare discuția în jurul pachetului de reforme militare promovat de Fedorov și redarea speranței în victoria Ucrainei.
O notă de subsol, necesară. Succesele militare ale Ucrainei din ultimele luni sunt – în mod exagerat – atribuite exclusiv tânărului ministru al Apărării de multă lume.
Reformele militare pe care le-a promovat în scurtul lui mandat de 6 luni l-au pus pe ministrul civil în conflict cu militarii, care au ritmul lor, birocrația lor, și care și-au văzut amenințate interesele de castă.
Din poziția de ministru al Transformării Digitale, Fedorov supraveghease extinderea producției de drone, conectarea digitală a forțelor militare și a înțeles nevoia disperată de a-și crea un avantaj tehnologic în fața unui adversar cu resurse mult mai mari. Deci, nu era străin de armată, de mersul războiului, cum unii îl acuză.
Contributors: Practic, a deranjat birocrația militară din reformele propuse de Fedorov. Sunt niște lucruri concrete, pe care le puteți menționa? Pentru că impresia mea este că discuția se poartă uneori într-un registru cam prea emoțional.
Armand Goșu: Aveți dreptate. Nu se poate reduce totul la explicațiile simpliste cu războiul dintre generații; ministrul tânăr și progresist vrea cu drone versus generalii de tip sovietic din Statul Major General care vor să lupte cu tancuri și mașini blindate. Nu e un basm de copii, în care ministrul reprezintă binele, iar generalul Sîrski tot răul de pe lume. În același timp, sunt suficient de vizibile diferențele semnificative între aceste două echipe. Ele există, și una este conservatoare și birocratică, iar alta reformatoare care pune accent pe noile tehnologii.
Am avut șansa să merg în Ucraina. Sunt reforme pe care le-am aflat direct de la militari ucraineni, aflați pe front. Aceștia erau foarte mulțumiți de schimbări. De pildă, rotația trupelor. Sigur că am întâlnit puține cazuri în care militarii sunt rotiți la 30-40 zile, dar oricum ciclurile s-au scurtat, s-au creat condiții pentru rotirea soldaților prin consolidarea corpurilor de armată. Sunt și cazuri dramatice. Am fost la înmormântarea unui militar care s-a aflat peste jumătate de an la Pokrovsk, pentru că n-a existat nici o posibilitate să fie evacuat. Iar atunci când se realiza evacuarea, a fost ucis.
Ministrul Fedorov punea accentul pe reducerea pierderilor umane prin intermediul tehnologiei. Pentru opinia publică, după 4 ani și jumătate de război, cu uriașele pierderi de vieți, acesta este un lucru esențial, de unde și simpatia de care ministrul s-a bucurat din primul moment.
Încă pe când se afla fotoliul de ministru al Digitalizării, el a coordonat creșterea producției de drone și a creat un sistem unic de conectare, adică a legat digital toate unitățile, ceea ce stă la baza capacității Ucrainei de a provoca pierderi grele Rusiei. A scos de sub controlul birocrației din minister, a descentralizat total și conectat direct cu unitățile de pe front achizițiile de drone, într-un război în care inovația se manifestă rapid tocmai în teatrul de operațiuni. Unitățile puteau să achiziționeze diferite sisteme fără pilot în funcție de nevoile lor. Ofereau feedback în timp real, în regim de luptă, ceea ce permitea constructorilor, de multe ori simple start up-uri, să îmbunătățească aparatele în doar câteva zile. Și asta fără hârtii plimbate prin ministere, care să adune zeci de aprobări și ștampile, ordonate pe note de serviciu care încep invariabil cu „vă trimitem alăturat”.
Ministrul Fedorov a propus o reformă a recrutărilor, cea mai dificilă problemă cu care se confruntă armata ucraineană. Planul era să crească semnificativ salariile pentru trupele din prima linie a frontului, să încheie contracte pe durată determinată pentru noii recruți și să pregătească demobilizarea celor care sunt de ani de zile pe front. Sunt aproape cinci ani de război, oamenii refuză să lupte fără o perspectivă clară de victorie, și să moară degeaba, doar pentru ca niște generali să raporteze un succes tactic, care nu aduce nimic în plan strategic. Fedorov a cerut o analiză a brigăzilor, realocând personalul în unitățile bine conduse, în loc să-l trimită pentru a înlocui pierderile din unitățile care nu aveau șanse să-ți îmbunătățească performanțele de luptă. Imediat generalul Sîrski, a început să saboteze consolidarea unităților de elită. Atunci când Fedorov aloca resurse brigăzilor care se adaptau mai bine la noile tehnologii, doar pentru că se simțea constestat, Sîrski, le retrăgea echipamentul. Când a devenit evidentă strategia lui Fedorov de a identifica comandanții competenți, Sîrski a trecut la izolarea acestora. Generalul prefera incompetenți loiali, în locul unor comandanți talentați cu spirit de inițiativă și deschiși la noile tehnologii. Ruptura dintre minister și Statul Major General devenea ireconciliabilă, iar președintele Zelenski era chemat să arbitreze.
Contributors: Dar în ce constă această reformă a recrutărilor? Acum câteva săptămâni discutam pe marginea unei înregistrări video din centrul Lviv-ului, unde o echipă de la un comisariat militar a încercat să-l captureze pe un bărbat însă a fost atacată, mașina a fost răsturnată și incendiată. Păreau niște scene de o violență extremă.
Armand Goșu: Nu s-a adoptat o nouă legislație în materie de recrutări tocmai din cauza rezistenței generalilor din armată. Era vorba de un pachet de reforme, în care un capitol important îl reprezintă recrutarea. Mihailo Fedorov a încercat să scoată haosul și arbitrariul din mobilizare. Adică, cei care urmează să fie recrutați să fie notificați cu câteva luni înainte pentru a-și putea rezolva treburile, mobilizarea să fie pe o perioadă definită și limitată, să nu se facă prin măsuri brutale ca cele de la Lviv, amintite de dvs. Pachetul de reforme mai cuprindea instrucția recruților, gestionarea personalului militar, combaterea corupției din armată, promovarea ofițerilor competenți. Însă, refuzul lui Sîrski de a colabora cu ministrul a condus la eșecul reformei serviciului militar obligatoriu.
Generalii spuneau că nu e treaba ministrului să intervină în treburile armatei, doreau să-i limiteze influența; adică ministrul să nu poată interveni în cariera militarilor, în instrucție, în planurile de luptă. De partea cealaltă, Fedorov era convins de faptul că grupul de generali din jurul lui Sîrski nu poate reda încrederea în victorie. Ședințele de la minister erau de nesuportat, cei doi, Fedorov și Sîrski țipau unul la altul. Era un blocaj total. Fedorov cerea insistent președintelui schimbarea generalui Sîrski.
Contributors: De ce era atât de aprinsă această ceartă?
Armand Goșu: Sursa imediată a conflictului a fost diferența de personalitate și poziționarea diferită într-o chestiune de principiu între ministrul Fedorov și generalul Sîrski. Dar obiectivul Revoluției Demnității a fost tocmai consolidarea democrației și europenizarea Ucrainei, ceea ce presupune controlul civil asupra armatei și serviciilor secrete. Faptul că generalii, comandantul armatei, conducerea Statului Major General au sfidat deciziile politice ale unui ministru numit de președinte și votat de parlament tocmai pentru a pune în aplicare un program de reforme, poate pune sub semnul întrebării premisa efortului de război și rezistenței ucrainene. Armata nu trebuie, nu are voie să dicteze politica conducerii civile a ministrului. Nu are legitimitate să facă asta. De aici și reacția nervoasă și – mai ales – protestele opiniei publice din Ucraina care a văzut în bilanțul lui Fedorov din aceste 6 luni, că sistemul poate fi reformat. Că Ucraina ar putea să schimbe soarta războiului. De unde și teama că speranțele Ucrainei ar putea fi înăbușite și îngropate de certurile din rândul elitelor, ceea ce opinia publică consideră inacceptabil.
Contributors: Deci, tot societatea civilă, după 2004-2005, după 2013-2014 și 2022, salvează Ucraina încă odată de propria elită politică, cum ar veni. Sunt mai bine de 9 zile de când protestele continuă. Nu au amploarea celor de anul trecut, dar sunt importante, și au cuprins toate orașele mari ale Ucrainei. Și, cu siguranță, nu erau parte din planul lui Zelenski care a pariat pe generalii vechi din Statul Major în dauna ministrului, pe care l-a destituit. Dar avea un plan? Ce intenționa Zelenski să facă?
Armand Goșu: Cred că avea un plan privind rotația cadrelor. Parțial a reușit implementarea lui. De pildă, a înlocuit-o pe Svîrîdenko cu Korețki. Îndepărtează un premier apropiat de Yermak, fostul șef al aparatului președintelui, cu un expert în energie apolitic, în afara – deocamdată – oricăror clanuri de putere. Mutarea are sens. La apărare, dorea să-l păstreze pe Sîrski, pe care el l-a numit în locul generalului Valerii Zalujnîi, în februarie 2024, după eșecul ofensivei din vara 2023. Zalujnîi a fost trimis ambasador la Londra, dar domină până astăzi în sondaje. Deci, generalul Zalujnîi se anunță un competitor politic serios pentru președintele Zelenski.
Mulți comentatori de la Kiev cred că Zelenski l-a înlocuit pe Fedorov pentru că acesta câștigase multă popularitate iar în jurul lui se coagulase o partidă reformistă. Ceea ce este o amenințare politică pentru Zelenski. Vedem cum Fedorov a crescut în doar câteva zile în sondaje, cu peste 20%. În locul lui Fedorov, Zelenski intenționa să-l numească pe Igor Klimenko, de la Interne. Numai că acesta, văzând cum crește valul de manifestații de susținere a lui Fedorov, după ce a fost demis, a refuzat postul de ministru al Apărării. În locul lui, la Interne, a venit Ivan Vîhivski, șeful poliției. Lui Klimenko i s-a propus funcția de secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare, în locul lui Rustem Umerov. Acesta din urmă ar urma să rămână în echipa Zelenski, mai ales pentru contactele lui în Turcia și SUA. Mai circulase un zvon privind numirea lui Rustem Umerov în postul de ambasador la Washington, în locul fostei ministre pentru integrarea europeană, doamna…. Olga…
Contributors: Olga Ștefanișina, fost vice-prim ministru, care se afla de abia un an la Washington. Ne spuneați că Ștefanișina este rechemată la Kiev pentru că soțul este implicat într-o tranzacție imobiliară anchetă de procuratura anticorupție.
Armand Goșu: Exact. Fostul soț. Știam că au divorțat. Dar în locul ei pare că va merge fosta prim ministră, Iulia Svîrîdenko, care este cunoscută la Washington fiind împlicată în negocierea acordului pentru metale critice. Însă, din comentarii pe rețelele sociale, am văzut că ea nu ar dori să meargă acolo, în SUA, ci ar prefera să rămână la Kiev, tot în echipa Zelenski, dar pe alt post.
Contributors: În locul lui Fedorov la Apărare a venit un general, dar un general de SBU, principalul serviciu secret.
Armand Goșu: Interimar, deocamdată, pentru că Zelenski n-a găsit altă soluție. Militar, fără ambiții politice, Evgheni Khmara a condus în ultima jumătate de an, tot ca șef interimar și SBU, Serviciul de Securitate al Ucrainei. Comentatorii afirmă că generalul Khmara este un militar competent, care știe bine situația de pe front. A comandat unitatea „Alfa”, responsabilă cu operațiunile cinetice, din cadrul SBU obținând rezultate remarcabile. Profilul lui și expertiza lui militară chiar se potrivește cu actuala fază a războiului.
Contributors: Are șanse să fie nominalizat ministru și votat de parlament?
Armand Goșu: Are profilul perfect, loial și discret, fără ambiții politice. Vizibilitate aproape de zero și popularitate scăzută. Ce și-ar putea dori mai mult Zelenski?! Dar, poate să conducă ministerul și ca interimar, cum a făcut-o la SBU. Dar, câtă vreme lumea protestează în stradă în favoarea readucerii lui Fedorov în fruntea Apărării, președintele tergiversează numirea și așteaptă evoluția crizei. Este puțin probabil, dar nu exclud cu totul, revenirea lui Fedorov. Dacă s-ar consumat ar fi o înfrângere politică serioasă pentru Zelenski, cu potențial negativ în plan electoral.
Contributors: Și dacă generalul de contra-spionaj Evghenii Khmara a plecat la Apărare, cine-i ia locul la SBU?
Armand Goșu: Locul lui a fost imediat ocupat de generalul Oleksandr Poklad, care fusese prim adjunctul lui Khmara. Dacă-mi dați voie să zăbovesc puțin asupra acestei numiri.
Este cea mai controversată numire din ultimii ani făcută de Zelenski. Ca să fie clar, el este deja numit, decretul e publicat pe site-ul președinției. Poklad este un ofițer clasic de contra-informații, specializat în neutralizarea agenților străini, ceea ce ar putea scoate SBU din teatrele de operațiuni, în curând. Generalul Poklad a fost acuzat că face poliție politică. El are o reputație proastă; a fabricat dosare politice și a condus atacul asupra NABU, din vara 2025.
Există un potențial de criză instituțională, între Biroul președintelui și SBU. E vorba de un conflict mai vechi între Kirilo Budanov, șeful administrației prezidențiale, și Poklad. Nu am datele proaspete în minte, dar putem controla. Îmi amintesc de un scandal izbucnit în primele zile de război, între Budanov, șeful Serviciului de Informații al Armatei, GUR, și principalul serviciu de contra-informații, SBU. Îmi amintesc că ofițerii SBU l-au urcat într-o mașină apoi l-au ucis pe un ofițer de rang înalt din GUR, după care i-au aruncat cadavrul pe stradă. Ofițerul era un om de încredere al lui Budanov, tocmai participa la negocierile cu rușii din Belarus. Nici până astăzi nu e clar ce s-a petrecut atunci. Chiar și fără acest episod, Poklad este considerat un „personaj sinistru”, iar alegerea făcută de Zelenski ar trebui să îngrijoreze capitalele occidentale.
Contributors: Cred că mai importantă decât apariția acestui general controversat în fruntea contra-spionajului este destituirea din funcția de comandant al armatei ucrainene a generalulului Sîrski. De ce a trebuit sacrificat? Și ce rămâne în urma lui?
Armand Goșu: Criza politică declanșată de demiterea ministrului civil, faptul că acesta l-a acuzat în conferința de presă pe Sîrski că se opune reformelor și a făcut public un conflict ținut secret, reacția străzii – la care nu se aștepta președintele – toate acestea l-au determinat pe Zelenski să-l sacrifice pe Sîrski și să se repoziționeze de partea taberei reformatoare din armată, condusă de ministrul demis, Fedorov.
De fapt, Zelenski a ajuns în situația pe care dorea s-o evite, de a-i destitui pe cei doi protagoniști ai conflictului. El a spus la întâlnirea cu deputații din partidul său, „Slujitorul Poporului”, că ar fi trebuit să-i demită pe amândoi, pentru că relațiile dintre ei erau imposibile, dar a ales să-l demită pe ministru, pentru că nu putea pe ambii în același timp. Dar, ca și în vara trecută, Zelenski a ales greșit. Ceea ce îi afectează capitalul politic. Ceea ce nu înseamnă că nu-și va reface cota de popularitate. El are capacitatea de a se repoziționa, știe să-și recunoască și chiar să-și corecteze greșelile, rezonează la opinia publică.
Contributors: Cum va rămâne Sîrski în manualele de istorie?
Armand Goșu: Acum este prea devreme să fixăm niște linii, e un val de ură îndreptat împotriva lui. Din cauza conflictului cu Fedorov a devenit ținta a numeroase critici, multe fără nici o bază, pură emoție, nimic mai mult. Meritele lui sunt însă evidente. A comandat apărarea capitalei în primele săptămâni ale invaziei. El a contribuit decisiv la eșuarea blitzkrieg-ului lui Putin, iar acest lucru este recunoscut. Pentru asta a primit titlul de Erou al Ucrainei. În calitate de comandant al forțelor terestre a jucat un rol important în toate marile operațiuni din acea perioadă: contra-ofensiva din regiunea Harkov și din regiunea Herson, în urma cărora Ucraina recuperat teritorii importante. Sîrski condus o serie de operațiuni strălucite, care vor fi predate mulți ani de acum încolo în academiile militare.
Are la activ și unele operațiuni controversate. Prima este Bahmut, unde pierderile armatei ucrainene au fost ridicate, pentru ca după luni de rezistență – care au ridicat moralul trupelor –să abandoneze orașul transformat în ruine în fața mercenarilor Wagner. Un alt moment controversat este operațiunea Kursk. Da, a ridicat moralul trupelor, a readus atenția cancelariilor occidentale asupra Ucrainei, a avut un important efect propagandistic, dar din punct de vedere militar rezultatele sunt cel puțin discutabile. Iar pierderile prea mari.
Lui Sîrski i se aduc multe acuzații. Unele pot fi probate. Aspru și autoritar, promovează oameni pe criterii de loialitate și nu de competență, pedepsește orice inițiativă și orice semn de gândire critică, în care vede insubordonare. Știe să saboteze numirile luni întregi și să joace ping-pong birocratic. Permite avansarea și chiar promovează comandanți sadici în funcții de răspundere. Unele acuzații care i se aduc sunt exagerări, altele aberații, sau chiar calomnii. Dar, pe fond generalul era un produs al academiilor de comandă sovietice. A jucat un rol important într-o fază a războiului. Rol care a fost pozitiv. Categoric. Dar vremea acestor generali a trecut.
Poreclit „Măcelarul” pentru metodele sale de război de uzură, care au dus la pierderi grele în rândul trupelor ucrainene, Sîrski a devenit din ce în ce mai nepopular din cauza percepției că el reprezintă o cultură de comandă de tip sovietic și folosea tactici de tip „mașina de tocat”. După câteva zile de tăcere, a răspuns acuzațiilor lui Fedorov, negând conflictul, dar cerându-și totuși scuze public față de fostul ministru.
După ce a fost destituit, a publicat un mesaj, care cu siguranță va rămâne pentru istorie, în care spune ce a făcut în funcția de comandant al armatei și că lasă armata în ofensivă, și confirmă că a eliberat în ultimele luni aproape 750 km pătrați de teritoriu. Textul e bun, impresionează, acest om a făcut istorie, pot spune că a avut o contribuție importantă la salvarea țării lui, e un adevărat erou.
Va rămâne în manualele de istorie. Sper ca locul lui și judecata asupra faptelor sale să nu fie afectată de corul de fluierături de la ieșirea de pe scena mare. Pentru că el va rămâne o prezență importantă în structurile de conducere unde se iau decizii strategice la Kiev.
Contributors: Și a fost înlocuit de un general mai tânăr, 43 de ani, un favorit al străzii.
Armand Goșu: Drapatîi n-a fost printre preferații lui Zelenski. Dar are imagine publică foarte bună, este tânăr, cum ați spus și dvs, a participat la operațiuni importante, avea relații – cum să spun – nu foarte proaste cu Sîrski și este apreciat de Fedorov care a salutat cu entuziasm numirea lui în funcția de comandant al armatei. În 2014 era maior când a fost trimis în fruntea unui batalion de tancuri să-i scoată pe ruși din Mariupol. Imaginile cu mașina lui blindată care trece prin baricadă au făcut înconjurul lumii.
Drapatîi este un produs al învățământului militar ucrainean, iar toată cariera lui de ofițer superior s-a produs în vreme de război. El a participat din primele zile ale operațiunii anti-teroriste – așa o numise președintele de atunci, Poroșenko – declanșată de ucraineni pentru a elibera Donbass-ul de trupe rusești sau de proxy locale al acestor trupe.
Dacă Sîrski era poreclit „Măcelarul”, succesorul lui, lui Mihail Drapatîi i se spune „Pompierul frontului”. A fost trimis în locurile cele mai fierbinți pentru a organiza evacuarea unităților militare încercuite, a participat la operațiunea din Harkov, Herson, are reputația unui ofițer capabil să rezolve situațiile de criză. În 2024 a fost avansat comandant al forțelor terestre, a patra poziție în ierarhia militară. A ocupat funcția doar câteva luni, pentru că și-a dat demisia asumându-și responsabilitatea pentru uciderea unor militari ucraineni în timpul unor exerciții de instrucție care n-ar fi trebuit să aibă loc din motive de securitate. Rușii au stat la pândă și au bombardat poligonul de instrucție, fiind uciși mai mulți soldați. Faptul că cel mai înalt militar responsabil, un general maior, și-a dat demisia și și-a asumat responsabilitatea era ceva inedit, și a fost imediat apreciat de opinia publică sporindu-i popularitatea.
Contributors: Cum în poligonul de instrucție, puteți oferi mai multe detalii?
Armand Goșu: Nu știu nici eu foarte multe. Din ce-mi amintesc, mărturiile erau destul de contradictorii. Se pare, totuși, că militarii se aflau în adăposturi, deci n-au fost împușcați în câmp deschis. Însă, racheta „Iskander” care a lovit poligonul a făcut multe victime, vorbim de recruți, abia mobilizați. A intervenit președintele Zelenski ca să-l convingă să nu-și dea demisia, așa că în scurt timp a luat comanda tuturor operațiunilor militare ale Ucrainei. Din acel moment, Drapatîi a intrat în conflict cu Sîrski, care a văzut în el un rival. Drapatîi era mai tânăr cu 17 ani, nu era legat de academiile militare sovietice, era produs 100% al sistemului militar al Ucrainei independente, era ambițios, competent, se bucura de multă simpatie în armată și în afara ei.
Sîrski l-a scos de la comanda operațiunilor întregii armate și l-a mutat pe frontul de la Harkov. V-am spus Sîrski era imbatabil la intrigi, la jocuri de putere pe culoarele ministerului, iar îndepărtare a lui Drapatîi era văzută ca una de eliminare a unui rival. Din această funcție, Zelenski l-a adus la comanda armatei, în contextul crizei generate de demiterea lui Fedorov.
Contributors: Ce urmează pentru armata ucraineană?
Armand Goșu: Deocamdată Fedorov refuză toate propunerile lui Zelenski și cere să revină la conducerea Ministerului Apărării. E puțin probabilă întoarcerea, dar nu poate fi total exclusă. Despre cariera politică viitoare a lui Fedorov este încă prea devreme să mă pronunț. Generalul Khmara, dacă va rămâne la conducerea Apărării, va face echipă bună la Drapatîi. Ambii sunt susținători ai inovațiilor tehnologice și actualizării tacticilor legate de aparatele fără pilot.
Loviturile la distanță asupra rafinăriilor rusești au provocat o criză de benzină și au creat o situație în care Ucraina demonstrează că poate să-și creeze avantaj pe câmpul de luptă prin inteligență, folosind noile tehnologii. Problema principală rămâne însă mobilizarea, iar resursa de recrutare este în bună parte epuizată. Fără îndoială mobilizarea este nepopulară peste tot în lume, iar Ucraina a ajuns în situația în care în acest moment nu mai există voluntari dispuși să lupte. Recrutările forțate duc la tensiuni sociale, la conflicte, la lupte de stradă.
Da, există abuzuri și corupție. Oamenii vor să scape de recrutare, iar pentru asta pot plăti mită chiar în mașina centrului de recrutare și sunt lăsați să plece acasă. Reprezentantul centrului de recrutare va fi amendat pentru pierderea persoanei mobilizate, dar va păstra în buzunar câteva mii de dolari de la acest fugar. Aud tot mai multe povești de acest fel în ultimul an.
Președintele Zelenski a încercat să pună ordine. A demis pe toți șefii centrelor de recrutare pentru a elimina corupția, dar rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor. Fedorov planificase o reformă care introducea contractul, simplifica recrutarea, inclusiv din alte țări, creștea salariile.
De la generalul Drapatîi vor exista mari așteptări. El a ajuns comandant în urma protestelor, înseamnă că el răspunde nu doar în fața președintelui ci și a poporului. E un fel de comandant suprem al poporului.
Mulți comentatori la Kiev atrăgeau atenția că Ucraina o apucă pe drumul haosului și anarhiei dacă permite ca cea mai importantă funcție militară să fie ocupată sub presiunea străzii. Și că ce se întâmplă în vara 2026 la Kiev seamănă cu evenimentele dramatice din primăvara 1917 de la Petrograd. Și că dacă peste câteva săptămâni, opinia publică va fi dezamăgită de Dropatîi, o să vrea să-l dea jos și să-l înlocuiască cu alt general. Ar fi drumul sigur spre anarhie.
Contributors: Deci nu Rusia s-ar prăbuși după scenariul 1917, ci Ucraina. Asta vreți să spuneți?
Armand Goșu: Sunt astfel de comentarii. Eu nu împărtășesc acest punct de vedere. Lucrurile sunt sensibil diferite. Nici Rusia și nici Ucraina nu se vor prăbuși după modelul colapsului Imperiului de după revoluția din februarie 1917. Istoria nu se repetă mecanicist. Doar repetenții la istorie pot să creadă așa ceva.
Iar ce întâmplă în politica ucraineană este mai puțin influențat de spiritul lui 1917 cât de cultura politică ucraineană a contestării autorității inspirată de tradițiile democratice ale cazacilor. Ucraina este o democrație vibrantă. Șansa României a fost tocmai rezistența Ucrainei în fața invaziei rusești și a tentațiilor autoritariste. (Interviu de Lucian Popescu – 25 iulie 2026)
