Kremlinul a avut, din nou, nevoie de soldați ca să-și obțină victoria în alegeri

Rusia a votat, între 18 și 20 septembrie, pentru un nou parlament, primele alegeri legislative de la declanșarea invaziei pe scară largă în Ucraina. Rezultatul era cunoscut cu mult înainte ca vreo secție de votare să se deschidă.

Rusia a votat timp de trei zile pentru cele 450 de mandate ale Dumei de Stat. Au fost primele alegeri parlamentare de la declanșarea ofensivei împotriva Ucrainei, în 2022, iar Putin le-a transformat într-un test al sprijinului pentru el și pentru război.

Partidul lui Putin, Rusia Unită, a coborât sub 30% în sondaje, aproape de minimul istoric de 26,4% din 2021. Patru ani și jumătate de război, cu drone care explodează deja în fiecare zi la Moscova, inclusiv 1.500 de drone ucrainene lansate de ziua alegerilor, scumpiri în lanț, penurie de combustibil, întreruperi de internet, ar trebuie cumva să enerveze cetățeanul de rând toată această situație, nu?

Drumul până acolo a fost pregătit metodic. În august, Curtea Supremă a eliminat definitiv de pe buletine singurul partid înregistrat cu poziție explicit anti-război, Iabloko, în urma unui proces intentat de formațiunea pro-Kremlin Rodina. Consiliul Europei a numit scrutinul „un simulacru de alegeri pentru un parlament artificial”.

Ce a făcut opoziția rusă de această dată?

Excluderea a lăsat opoziția rusă divizată asupra a ce mai are sens de făcut. Ilia Iașin, din exil, a lansat inițiativa „Amiază pentru pace”, chemând opozanții regimului să se prezinte simultan la urne duminică, la ora 12:00, și să voteze cu orice candidat în afara Rusiei Unite.

Iulia Navalnaia și Maxim Katz au susținut aceeași linie: mergeți la vot, nu stați acasă, pentru că absenteismul celor nemulțumiți e compensat oricum de votul mobilizat al bugetarilor și al aparatului de stat.

Din Rusia, conducerea rămasă a lui Iabloko a respins această strategie și a cerut, în schimb, anularea votului: completarea sau invalidarea deliberată a buletinului, din moment ce partidul lor nu mai figurează pe listă. Cele două tabere s-au acuzat public una pe alta, un semn rar de fisură deschisă într-o opoziție obișnuită să vorbească, măcar în exil, cu o singură voce.

Pe teren, cele trei zile de vot au produs propriile dovezi. Imagini virale arată militari înarmați intrând în cabinele de vot și verificând de aproape alegătorii care, teoretic, au dreptul la vot secret. La o secție din Sîktîvkar au fost găsite 48 de buletine pe care ștampila pentru Rusia Unită era deja aplicată. La Voronej și Sankt Petersburg au apărut filmări cu persoane îndesând teancuri de buletine în urne: într-un caz, o angajată a unei secții a introdus aproape 100 dintr-o dată. Pe rețele au circulat și imagini cu buletine completate voit greșit sau însoțite de mesaje anti-război, semn al aceleiași strategii de „anulare” a votului promovate de Iabloko. Comisia Electorală a raportat un „atac cibernetic puternic” asupra votului electronic, atribuit unor grupări din străinătate. Un grup de hackeri care revendică o breșă în serverele CEC susține contrariul, că ar fi o “operațiune specială internă”.

Cel mai grăitor rezultat de la alegerile legislative ruse nu vine din Rusia, ci din regiunea transnistreană

Pentru cititorii din Republica Moldova, episodul are o miză directă: regiunea transnistreană a organizat, la rândul ei, vot pentru Duma de Stat, fără acordul Chișinăului. Au fost deschise 16 secții de votare (față de 27 în 2021) pentru cei aproximativ 220.000 de locuitori din regiune care ar avea cetățenie rusă. Până la închiderea urnelor, la ora 20:00, votaseră peste 51.000 de persoane. Pe teritoriul propriu-zis al Republicii Moldova a fost autorizată o singură secție, la Ambasada Rusiei din Chișinău, unde fluxul de alegători a rămas nesemnificativ, sub 10 persoane la coadă în ultima zi. Chișinăul a convocat încă din 3 septembrie ambasadorul rus, Oleg Ozerov, și i-a înmânat o notă de protest. Deschiderea secțiilor a fost condamnată și de România.

Comparativ, în Germania, unde diaspora rusă e mult mai numeroasă, au fost deschise doar două secții (față de 16 anterior), iar în Israel doar trei (față de 13). Tratamentul disproporționat acordat regiunii transnistrene, care nu e nici măcar recunoscută drept teritoriu rusesc, spune multe despre modul în care Moscova își vede acolo interesele.

În Rusia, cifrele electorale mereu se contrazic

Întrebarea după aceste alegeri rămâne aceeași, ca de fiecare dată când vedem acest simulacru de alegeri în Rusia. La ce bun alegeri al căror rezultat nu poate fi contestat? Răspunsul ține chiar de cifrele din spatele scrutinului, mai grăitoare decât orice discurs oficial:

• Prezența la vot (date preliminare anunțate de CEC): 59,32%, aproape 8 puncte peste 2021 (51,72%).
• Cu 97,37% din procesele-verbale procesate, Rusia Unită conduce cu 57,96%, un salt de peste 8 puncte față de rezultatul din 2021 (49,82%), și ar urma să obțină, preliminar, 355 de mandate, cel mai mare număr din istoria partidului.
• Comuniștii (KPRF) rămân pe locul doi, dar în scădere: 13,67%, față de 18,93% în 2021.
• LDPR urcă la 8,96%, Oamenii Noi la 7,91%, iar O Rusie Dreaptă abia trece pragul de 5%, cu 5,1%, după ce oscilase toată noaptea votului sub prag.

Contrastul rămâne izbitor, or, în sondajele dinaintea scrutinului, intenția de vot pentru Rusia Unită coborâse sub 30%, spre minimul istoric de 26,4% din 2021, iar Zelenski o plasa chiar la 22%. Scorul oficial de aproape 58%, cel mai mare al partidului din 2016 încoace, merge exact în direcția opusă sondajelor independente. Oare de ce?

Acest editorial a apărut pentru prima dată la publicația din Republica Moldova – Agora.md