Acest text nu este despre Donald Trump ca personaj politic, ci despre o mutație mai profundă a ordinii politice contemporane: trecerea de la o lume organizată prin instituții impersonale la o lume structurată în jurul persoanelor și relațiilor private. Cazul Consiliului pentru Pace este folosit aici nu ca episod diplomatic, ci ca simptom al unei transformări care pune sub semnul întrebării însăși ideea de lume comună.
Lumea ca ordine impersonală
Există o diferență fundamentală între lumea ca lume și lumea lui Trump. Prima este lumea modernității politice, construită pe instituții, reguli impersonale, continuitate și responsabilitate. A doua este o lume în care politica se reorganizează în jurul unei persoane, al accesului la aceasta și al promisiunii că problemele pot fi „rezolvate” în afara statului, a dreptului și a procedurilor.
Ordinea internațională clasică funcționa pe o idee simplă și contraintuitivă și anume că nimeni nu era indispensabil. Statele contau mai mult decât liderii, tratatele mai mult decât voința momentului, instituțiile mai mult decât carisma. Chiar și marile puteri erau constrânse să acționeze prin reguli astfel că Lumea exista ca spațiu comun, nu ca extensie a unei persoane.
Ordinea politică modernă nu a fost construită pentru a se sprijini pe calitățile conducătorului, fie ele morale sau strategice, ci pentru a reduce dependența de acestea. Statul modern, dreptul și instituțiile apar tocmai din neîncrederea față de virtù ca fundament al guvernării și din încercarea de a face puterea predictibilă, transferabilă și controlabilă, indiferent de cine se află la conducere și de capacitățile sale personale
Această ordine impersonală a permis existența unei lumi comune, în care conflictele nu erau rezolvate prin intervenția personală a liderilor, ci prin proceduri, tratate și instituții. Chiar și atunci când aceste mecanisme au eșuat, ele rămâneau cadrul de referință astfel că încălcarea regulilor presupunea recunoașterea lor prealabilă și, tocmai de aceea reconstrucția ordinii era posibilă.
Asta explică de ce lumea modernă a putut funcționa ca lume, adică drept spațiu relativ stabil, previzibil și comun, chiar în condiții de competiție dură sau conflict. Nu liderii făceau lumea funcțională, ci instituțiile care îi constrângeau.
Personalizarea politicii externe
Lumea lui Donald Trump funcționează invers. Nu pentru că ar propune o doctrină coerentă, ci pentru că dizolvă însăși ideea de ordine impersonală. Relațiile internaționale nu mai sunt mediate de instituții, ci de relații personale. Nu mai există drept, ci tranzacții. Nu există reguli, ci promisiunea unei intervenții rapide, directe și reversibile.
Personalizarea politicii externe nu înseamnă doar stil sau retorică ci presupune o schimbare de logică pentru că relațiile dintre state nu mai sunt mediate de instituții, ci de persoane. Deciziile nu mai sunt rezultatul unor proceduri, ci al unor raporturi de loialitate, simpatie sau interes imediat. Legitimitatea nu mai derivă din reguli, ci din capacitatea liderului de a promite rezultate.
În acest tip de lume, instituțiile nu sunt abolite, ci golite de conținut. Deși continuă să existe formal sunt ocolite atunci când devin incomode. Politica externă încetează să mai fie o politică publică și devine o formă de negociere privată la scară globală. Și atunci se rupe continuitatea cu lumea ca ordine impersonală.
Consiliul pentru Pace ca simptom
Așa-numitul Consiliu pentru Pace propus de Donald Trump nu este o inițiativă diplomatică în sens clasic, ci simptomul unei mutații mai profunde. Faptul că acest Consiliu are o Cartă redactată într-un limbaj care imită dreptul internațional creează impresia unei instituții publice. În realitate, în dreptul internațional nu contează cum arată un document, ci cine îl adoptă, în ce condiții și ce putere juridică produce. Or, în acest caz, Carta nu este rezultatul unui acord între state, nu este ratificată și nu creează obligații juridice, ci doar stabilește reguli interne ale unei structuri private.
Pentru a înțelege de ce Consiliul pentru Pace nu este o organizație internațională, trebuie reamintite criteriile elementare prin care funcționează asemenea organizații. Aceste criterii nu sunt academice sau obscure ci stau la baza ONU, NATO, Uniunii Europene sau OSCE și sunt cunoscute oricărui stat care participă serios la ordinea internațională.
O organizație internațională este creată printr-un tratat între state. Acel tratat este ratificat conform procedurilor constituționale interne și produce obligații juridice reciproce. Carta Consiliului pentru Pace nu este un asemenea tratat pentru că nu este ratificată de parlamente, nu creează obligații juridice interstatale și nu intră într-un sistem de drept recunoscut. Aceasta este acceptată individual, prin consimțământ politic, nu prin angajament juridic.
Într-o organizație internațională, statele membre sunt egale din punct de vedere juridic. Accesul este reglementat prin criterii obiective, iar drepturile și obligațiile sunt simetrice. În cazul Consiliului pentru Pace, statele sunt invitate discreționar de o singură persoană. Mandatul lor este limitat și poate fi reînnoit sau retras tot discreționar. Contribuțiile financiare pot crea statut privilegiat ceea ce nu asigură egalitate juridică a membrilor, ci participarea lor condiționată.
De ce Consiliul nu este o organizație internațională
O organizație internațională are organe autonome, cu reguli impersonale de funcționare. Conducerea este colegială, iar succesiunea este reglementată. În Carta Consiliului pentru Pace, puterea este concentrată într-o singură persoană. Aceasta are drept de veto asupra tuturor deciziilor, poate crea sau dizolva structuri, poate desemna succesorul și poate anula decizii colective. O asemenea structură nu este instituțională, ci patrimonială.
Personalitatea juridică internațională nu se proclamă prin text ci este recunoscută prin practică, tratate și acceptare în sistemul internațional. Deși Carta afirmă existența unei personalități juridice acest fapt nu produce, în sine, niciun efect juridic. Este o simplă declarație unilaterală, nu un act constitutiv recunoscut.
Nu în ultimul rând, o organizație internațională produce norme, decizii sau efecte juridice și are mecanisme de implementare și forme de responsabilitate. Consiliul pentru Pace produce declarații, inițiative și rezoluții fără caracter obligatoriu, toate revocabile prin decizia președintelui său. Nu există mecanisme de control, nici responsabilitate juridică internațională.
Toate aceste elemente conduc la aceeași concluzie: Consiliul pentru Pace nu este o organizație internațională, ci o entitate privată transnațională, cu participare statală voluntară, guvernată personal. Este în cel mai bun caz un club geopolitic privat care folosește limbajul instituțional pentru a simula legitimitatea.
Asta explică de ce această structură poate pretinde continuitate dincolo de mandatul prezidențial al lui Trump. Nu statul american garantează existența acestei structuri, ci persoana președintelui; nu dreptul internațional îi dă forța și consistența, ci rețeaua de relații personale și promisiunea accesului direct la decizie, nu instituția în sine.
Pentru mulți lideri politici, mai ales din state obosite de proceduri sau tentate de soluții rapide, această lume este seducătoare pentru că promite simplificare, rezultate imediate și ocolirea constrângerilor instituționale. Dar prețul este uriaș pentru că Lumea nu mai funcționează ca lume comună, ci ca o succesiune de relații private, instabile și reversibile.
Problema nu este dacă Trump poate sau nu „rezolva” ceva. Problema este că, într-o asemenea logică, statul, dreptul și instituțiile devin obstacole, nu garanții. Iar când lumea încetează să mai fie lume, politica internațională se transformă într-un decor schimbabil, dependent de voința celui care pretinde că are cheia tuturor ușilor.
Genealogia titlurilor providențiale
Prima jumătate a secolul al XX-lea a fost și una a titlurilor providențiale, prin care puterea personală s-a legitimat ca necesitate istorică. Mai întâi a fost Ducele (Benito Mussolini) care a inaugurat modelul liderului care „întruchipează statul” urmat de Führer care a radicalizat formula, transformând persoana în principiu absolut de organizare politică. Mai apoi Mareșalul Philippe Pétain a pretins că salvează națiunea prin autoritate paternă, suspendând republica fără a o aboli formal. Caudillo (Francisco Franco) a impus o dictatură de durată, legitimând puterea prin ordine, religie și anticomunism. Regentul (Miklós Horthy), chiar înaintea lui Mussolini, a funcționat ca figură de tranziție permanentizată, un substitut de suveranitate care a golit instituțiile de autonomie, păstrându-le ca decor. „Profesorul” Salazar a oferit versiunea tehnocratică portugheză a aceleiași logici, statul fiind administrat ca proprietate morală a liderului. Iar la noi Căpitanul a dus personalizarea până la misticism politic pe care apoi Mareșalul a militarizat-o complet.
Titlurile diferă, contextul național diferă, ideologiile diferă, dar structura este mereu aceeași. Puterea nu mai derivă din instituții, ci din persoană. Statul nu mai este un cadru impersonal, ci o extensie a liderului. Legalitatea supraviețuiește ca limbaj, nu ca limită iar continuitatea este asigurată prin loialitate, nu prin reguli.
O mutație veche într-o formă nouă
Această genealogie nu este evocată pentru a produce analogii mecanice sau pentru a sugera o revenire a dictaturilor clasice ci pentru că este relevantă pentru a reliefa un mecanism recurent, independent de ideologie, epocă sau context național. De fiecare dată când ordinea instituțională este prezentată ca un obstacol, când procedura este discreditată ca slăbiciune, când soluția este concentrată într-o persoană care pretinde că poate acționa dincolo de stat și de drept, asistăm la aceeași mutație de fond.
Lumea lui Trump nu este o copie a acestor regimuri, ci o adaptare contemporană a aceleiași logici. Diferența esențială este că, în secolul XXI, nu mai este necesară abolirea instituțiilor ci doar ocolirea lor. Nu mai este nevoie de suspendarea dreptului ci crearea unor cadre paralele, private, personalizate, care îl fac irelevant. Nu mai este nevoie de titluri grandioase ci este suficient ca persoana să fie prezentată ca soluție permanentă.
Avertismentul nu privește doar Statele Unite ci toate societățile care, din oboseală sau cinism, ajung să confunde eficiența cu personalizarea puterii și pragmatismul cu abandonul instituțional. Lumea încetează să mai fie lume nu atunci când regulile sunt încălcate, ci atunci când acestea devin opționale. Iar când statul, dreptul și instituțiile sunt tratate ca simple decoruri, politica internațională se transformă din ordine comună în succesiune de relații private, instabile și reversibile.
Miza lumii ca lume
Miza reală a acestei mutații politice nu este dacă un lider poate sau nu produce rezultate pe termen scurt, ci dacă mai acceptăm ca ordinea politică și internațională să funcționeze prin reguli impersonale. Este vorba despre miza menținerii lumii ca lume, adică a unui spațiu comun guvernat de instituții, drept și responsabilitate, în fața tentației de a o reduce la relații personale, aranjamente private și soluții discreționare.
Mai concret, miza este dacă statul rămâne cadrul normal al deciziei politice sau devine un obstacol de ocolit iar dreptul nu mai este o limită ci devine doar un decor. Mai pot conta instituțiile sau se transformă în anexe ale unor persoane care pretind că le pot substitui. Aceasta este noua linia de demarcație: nu între eficiență și ineficiență, ci între politică instituțională și politică personalizată. În acest punct, întrebarea nu mai este cine conduce lumea, ci dacă mai dorim ca lumea să existe ca lume.
Referințe
International Law Commission, Draft Articles on the Responsibility of International Organizations, 2011.
International Court of Justice, Reparation for Injuries Suffered in the Service of the United Nations, 1949.
Carl Schmitt, Teologia politică, București: Universal Dalsi, 1996.
Hans Kelsen, Doctrina pură a dreptului, București: Humanitas, 2000.
Jose E. Alvarez, International Organizations as Law-Makers. Oxford, New York: Oxford University Press, 2005.
Malcolm N. Shaw, International Law, 6th edition, Cambridge: Cambridge University Press, 2008.
Douglass C. North, John Joseph Wallis, Barry R. Wiengast, Violence and Social Orders, Cambridge: Cambridge University Press, 2009.
Daron Acemoglu, James A. Robinson, The Narrow Corridor, London: Penguin, 2019.
Daron Acemoglu, James A. Robinson, „The Rise and Decline of General Laws”, Journal of Economic Perspectives, 2019.
Avner Greif, Institutions and the Path to the Modern Economy: Lessons from Medieval Trade, Cambridge: Cambridge University Press, 2006.
Trump visează să conducă Planeta prin acest Consiliu la care nu se înghesuie nimeni, în afară de cățelușii lui cunoscuți. Trump mai are și visul să distrugă orice uniune geopolitică cu excepția celor pe care le înființează el. Mândrie patologică. Regula istoriei este că cine visează să conducă Planeta aceasta va sfârși într-un coșmar.
D. Trump, votat de cetățenii SUA, conduce în prezent cea mai puternică armată din lume, a statului cu cea mai mare economie a lumii.
…Și o va mai face, foarte probabil, încă trei ani.
Cum răspund europenii la noua realitate globală?
S-a cosntituit oare echipa de experți care să redacteze textul Constituției Europei federale?
Cât de pregătită este România să se adapteze acestei situații?
Președintele Dan este sfătuit de consilieri geniali să „nu umble teleleu prin lume” ?
Am rămas oare blocați în iluzia că îl putem schimba pe D. Trump?
Acesta este un răspuns posibil…
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/va-intra-in-cartile-de-istorie-discurs-viral-al-premierului-canadei-daca-nu-suntem-la-masa-suntem-in-meniu-3594843
„Ordinea politică modernă nu a fost construită pentru a se sprijini pe calitățile conducătorului, fie ele morale sau strategice, ci pentru a reduce dependența de acestea”
Stiti cine nu e de acord cu ordinea politica moderna? Vorbind la modul general, tocmai noi, alegatorii. In era social media si reality TV, spre ce ne indreptam noi, publicul larg, in mod liber? Spre istoria ideilor politice, spre Montesquieu, Toqueville si cu John Stuart Mill? Sa fim seriosi. Vrem sa auzim ceva simplu si usor de inteles de la lideri de opinie puternici si neaparat cu charisma. Ideea separarii puterilor ne deranjeaza in mod special, pentru ca tocmai aia pare sa nu-l lase pe iubitul conducator sa-si puna in practica opera. Trump o demonteaza cu success in al doilea mandat, in timp ce alegatorii lui aplauda.
Marea diferenta fata de ce se intampla acum 50 de ani este faptul ca acum orice nebun simpatic poate obtine milioane de vizualizari. Sistemul in care institutiile si acordurile contau mai mult decat persoana liderului era mai bun, dar motivul pentru care functiona era faptul ca acolo exista o cenzura. Nu orice tacanit cu idei se putea adresa natiunii. Cenzura aia a disparut tocmai in numele libertatii si nu se va mai intoarce inapoi.
Motiv pentru care va dau dreptate. Nu e despre Donald Trump. Votantii lui si ideile lor politice vor ramane multi ani de acum incolo. Data viitare il vor aduce la putere pe Joe Exotic.
Voi generaliza spunând că ne aflăm în plină anarhie globală produsă de noua Revoluție Tehnologică. Iar această situație impune o nouă Ordine Mondială, alta decât cea actuală bazată pe Forța Dreptului. Altfel spus, mecanismele democratice NU mai sunt funcționale, deci sunt nenecesare și trebuie înlocuite cu o altă formă de conducere la nivel național și internațional. Iar CUM și CARE vor fi acestea se vede deja: Trump, Putin, Xi, Erdogan,etc. Adică urmează regimuri AUTORITAR/DICTATORIALE atât ca formă de conducere internă dar și internațională.
Da, Orwell nu a fost un scriitor SF ci a fost un geniu filozofic anticipând în romanul „1984” cum va evolua Lumea: respectiv 3-4 blocuri politice războindu-se permanent între ele. Iar la intern va fi un Mare Frate care va conduce societatea prin Ministerul Adevărului impus de el…
Voi zice ca personajul principal al romanului care, învins de sistem, cedează: Te iubesc Mare Frate!…
@Lucifer _ „…mecanismele democratice NU mai sunt funcționale, deci sunt nenecesare și trebuie înlocuite cu o altă formă de conducere la nivel național și internațional”
Nu-i așa că în locul unei democrații imperfecte ar fi mai bună o dictatură sănătoasă?
ONU este irelevant de decenii. Trump este probabil primul președinte care nu mai întreține iluzia ca se poate face ceva (orice!) la ONU
Trump uita ca are un mandat limitat in timp.
Vrea sa devina dictator sau rege? Oricum, implineste 80 de ani……..
Pentru a putea înlătura zgomotul de fond al recentei perioade trebuie să pornim de la niște evidențe faptice. Trump este un magnat născut, e un dat al sorții sale, ce în virtutea educației primite din familie funcționează în paradigma win-loose. El chiar nu poate pricepe altceva, e cablat în înțelegerea ”pierde tu pentru ca să pot câștiga eu”. Un alt magnat american, mult mai potent financiar ca el dar ajuns în atare condiție prin propria-i strădanie (self made) a dat cândva o povață angajaților săi: ”Pierde bani și voi fi îngăduitor, știrbește câtuși de puțin reputația companiei și voi fi necruțător” (Warren Buffet). Tot ceea ce face Trump în actuala administrație este să încerce să câștige ceva de la altcineva stirbind în fiecare zi mai mult reputația Statelor Unite. Buffet nu făcea bravadă când spunea ”necruțător” ci voia să evidențieze acolo că reputația unei companii e în fapt cel mai important asset al ei. Actuala administrație americană a dus în derizoriu credibilitatea Statelor Unite iar încrederea se câștigă greu dar se poate pierde foarte repede. Statele Unite vor deconta pentru decade de acum încolo această aventură numită Trump.
Situația SUA e mai gravă din această perspectivă chiar decât a Rusiei.
Putin era un obscur atașat diplomatic ori militar în RDG, plantat apoi în funcția de prim-ministru, ce a aglutinat sub comandă unică cartelurile mafiote ce se răfuiau prin Rusia iar apoi s-a eternizat fatalmente în funcție; e și greu de aflat dacă a fost vreodată votat cu adevărat de majoritatea rușilor, deci nu se prea știe ce legitimitate are acolo.
Pe de altă parte, Trump nu e venit de nicăieri, americanii îl cunoșteau bine, avea un reality show foarte mediatizat, i se știau bine reflexele despotice, lipsa de scrupule, stilul megalomanic iar americanii l-au votat în majoritate și nu o dată ci chiar de două ori, asta după asaltul asupra Capitoliului cu triumful omului-bizon.
Așadar, fie că ne place fie că nu, Donald Trump chiar reprezintă USA așa cu se prezintă astăzi.
Ideea anexării Groenlandei pe orice cale, făcând inclusiv aluzie la ocupația militară, este un act literalmente de trădare cu atât mai mult cu cât Danemarca este un partener de securitate în cadrul NATO cu o conduită impecabilă. Ceea ce a făcut actuala administrație americană este descalificant, este pur și simplu o rușine. Sintagma pe care onorabilul președinte al Germaniei a pronunțat-o recent în acest context (”bârlog de tâlhari”) va rămâne lipită ca timbrul de scrisoare pe Casa Albă pentru multă vreme de acum încolo. SUA e unreliable, părea de necrezut, dar s-a dovedit deja pe deplin și asta nu va fi reevaluat prea curând.
Este evident că acel Consiliu al Păcii se vrea organizat nu ca un organism consultativ ci întocmai precum un club exclusivist de golf iar rolul său în principal nu ar fi să aducă pacea în lume ci să cultive sciziuni între membrii și nemembrii ce urmează apoi a fi arbitrate de însăși persoana președintelui în presupusul beneficiu adus Americii ”first”.
Liderii europeni și britanici greșesc atunci când invită administrația americană la discuții și negocieri privind chestiunea Groenlandei. Dacă americanii contestă suveranitatea și integritatea regatului danez pe motiv că o barcă ce a ajuns prin Groenlanda acum vreo 500 de ani nu justifică actualul statut al insulei atunci nici o hârtie redactată acum vreo 250 de ani nu justifică actuala independență a Statelor Unite. Acea declarație de independență ar trebui repusă în discuție fiindcă ea a fost acceptată de bunăseamă atâta vreme cât nu amenință independența protectoratelor coroanei britanice, olandeze sau daneze. Dar de vreme ce americanii, prin vocea președintelui lor legitim, intenționează să anexeze Canada sau Groenlanda acea declarație își dovedește caducitatea. Prin urmare, Statele Unite ar trebui să redevină protectorat al coroanei britanice, așa cum este Canada sau Australia, pentru ca asemenea derapaje ca cele din prezent să nu mai bulverseze ordinea mondială. Aceasta ar fi trebuit să fie tema centrală de discuții de la Davos.
În acest sens, Uniunea Europeană, împreună cu Marea Britanie și cu suportul posibil al Japoniei ar trebui să meargă mai departe cu ideea scoaterii la vânzare a datoriei suverane a USA, cu suspendarea acordului tarifar și cu aplicarea mecanismului UE anti-coerciție (bazooka comercială) pentru a constrânge USA să-și abandoneze independența și să intre necondiționat sub protectoratul coroanei britanice cu alternativa degradării în junk. Asta consider că ar fi soluția principială și adoptabilă imediat.
Cred ca aveti si greseli in postare.
In primul rind, nu vorbim de USA, ci de administratia Trump. Asa cum nu vorbim de Germania in ww2, ci de Germania fascista sau de Hitler. Este un prestigiu pierdut, dar nu al SUA.
Este greu de crezut ca a fost ales a doua oara. Dar greselile democratilor au continuat. Biden (o politica externa excelenta, dar politica interna…) nu a corectat greselile feministelor. Dimpotriva, a adus (el, partidul) o contracandidata feminista.(?!!!) Cand opinia publica era exasperata de istericele ce asaltau puterea, le propui la guvernare? Era normal ca Trump sa castige. Asa cum acum e normal sa piarda, daca nu-si corecteaza greselile.
Pe de alta parte, e vizibila influentarea lui, si a oamenilor lui, de Putin. Care nu s-a manifestat in primul mandat, O facea pe tipul cumsecade, care are oarece iesiri verbale, dar atit. Si astea pentru a potoli extremistii care abunda in Rusia.
Ceea ce s-a intimplat acum este un vis urat ce a prins viata. Liderul SUA, ales democratic, joaca dupa cum ii canta Putin. O grava bresa in serviciile secrete americane. Iar Putin a pornit asaltul militar al lumii libere. Al democratiei. Initial, al Occidentului. Trump este doar un pion al lui Putin, in lupta cu democratia feministo-globalista. Si impotriva corpului diplomatic profesionist, al dreptului international. Prin caderea lui, Putin a decapitat NATO.
Urmeaza (daca nu cumva a si fost semnat) pactul Trump-Putin. Asa cum a existat un pact Hitler-Stalin.
Numai ca asa cum Hitler si Stalin au neglijat Europa democrata, si Putin-Trump au facut aceeasi greseala. Putin o simte din plin, prin raspunsul Ucrainei.
Este clar ca europenii trebuie sa se inarmeze in ritm accelerat si trebuie sa primeasca U in alianta lor. Economica si militara.
Europa incepe in Donbas si se termina in Groenlanda. (Si Canada, daca vrea, ar trebui sa intre in UE, impreuna cu UK.)
Si pe viitor, mai mare atentie la candidatii la presedintie. Au gresit si republicanii, si democratii.
Lumea de azi, numai este bipolara, adica doar SUA si F.Rusa. Iar Europa a profitat economic de F.Rusa si militar de SUA. Acum acest joc s- a terminat. Iar la nivel de UE conteaza doar 4- 5 state restul sunt zero ca decizii. Multi il privesc pe D.Trump ca irational si influentat de V.Putin. Dar in fapt, numai vrea sa dea bani si arme Europei si vrea mai multa suprematie globala in fata Chinei, Rusiei, dar si Brics. Iar Ucraina trebuie sa se schimbe politic, are prea multa coruptie si se vrea o mare putere regionala.
mda, ca Rusia este un model… ea a modelat U si Ro etc. dupa chipul si asemarea ei;
Europa a fost tinuta intentionat slaba, ca SUA sa-si poata impune vointa; vedeti De Gaulle si pozitia Frantei;
nu vrea sa dea arme, vrea sa le cumpere europenii; de asta a si blocat industria de armament a Europei; dar lucrurile se vor schimba, multumita politicilor (conjugate) Putler/Trump;
lumea de azi este monopolara din 1990; rusii se screm sa revina si ei in frunte, dar chinezii le-au luat-o inainte; mai vin si India, Brazilia, etc; dar din punct de vedere militar tot SUA conduce detasat; (s-ar putrea ca si Ucraina sa depaseasca Rusia, in viitorul apropiat; militar deja o tine in sah)
lumea multipolara este un eufemism pentru dezlantuirea imperialismelor mondiale, in dispretul dreptului international! Ro nu poate sustine o astfel de idee; si nici statele mijlocii (Germania, Franta, UK, Canada,. Polonia, Ucraina etc); vezi discursul lui Carney de la Davos
Adica cum sa se schimbe politic Ucraina? In ce sens? Ce ar trebui sa faca?
A propos, ca sa ne apere pe noi de vecinatate directa cu Rusia, Ucraina chiar trebuie sa fie o mare putere regionala.
Trump se gandeste insa care ar putea fi consecintele asupra USA daca nu mai vrea sa ajute din punct de vedere militar Europa? Eu cred ca nu! Si nici nu are pe langa el personaje care sa inteleaga care ar putea fi consecintele pentru USA in cazul in care USA lasa balta Europa din punct de vedere militar. Cine sunt strategii din jurul lui Trump? Vance care e o sluga obraznica a lui Trump si doar atat? Hegseth si Witkoff care sunt efectiv habarnisti din toate punctele de vedere? Mi se face greata cand ma gandesc la ranjelile lui Witkoff catre reprezentantii Rusiei la asa zisele negocieri. Oamenii aacestia nu au cultura politica, nu au pregatire diplomatica si culturala pentru a fi reprezentantii unei puteri de anverguraq USA. Trump si-a alaturat in acest mandat numai catastrofe in departamentul de stat, in timp politicieni de mare competenta din randurile republicanilor sunt complet ignorati.
Singurul respectabil este Marco Rubio, care este insa fortat sa joace dupa cum canta Trump.
Am putea fi si noi o mare putere regionala daca masa de idioti nu ar mai vota contrar interesului national si contrar propriului interes. Momentan suntem campioni la numarul de cretini pe metrul patrat. Noi nu am fost in stare ca natie decat sa mentinem relicve de sorginte securisto-comunista in politica astfel incat acestia sa fie permanent majoritari – la peste 35 de ani de la revolutia din dec 89. Cei care au murit pana-n dimineata lui 22 dec 89 au murit degeaba ….. javrele comuniste au continuat sa detina puterea pana astazi inclusiv … cu minime exceptii.
Iar la mentinerea metehnelor de origine comunista suntem campioni mondiali. Visul de aur al jigodiilor comuniste a fost implinit in acesti 35 de ani pentru ca am ajuns o tara dominata de prosti si de mocofani.
Cred că aveți o problemă de exprimare și/sau de logică.
”Lumea de azi, numai este bipolara, adica doar SUA si F.Rusa.”
1. Propoziția simplă nu se rupe prin virgulă; nu se înțelege ce vreți să spuneți: ori ați vrut să spuneți ”Lumea de astăzi NU MAI este bipolară…” ori ”Lumea de astăzi este numai (doar și nimic altceva) bipolară..”.
Europa nu a profitat economic de Rusia, Rusia nu a fost capabilă (chiar niciodată) să prelucreze materiile prime, a fost întotdeauna o societate extractivă (adică materiile prime au fost extrase și vândute în beneficiul clasei conducătoare) – nici măcar în timpul URSS nu s-au produs chestii vandabile pe piața externă, cu excepția armelor, evident. Deci a fost o relație reciproc profitabilă, nu una de exploatare din partea Europei.
Afirmați că Europa a profitat militar de SUA? Vă înșelați, a fost o relație simbiotică.
SUA nu avea o industrie militară foarte avansată în comparație cu Europa (multe avioane americane aveau motoare englezești Merlin). La încheierea războiului UK avea mai multe atuuri tehnologice, la care a renunțat în favoarea SUA, doar Franța și-a continuat avansul tehnologic militar.
SUA prin acoperirea militară acordată Europei, și-a stabilit avantajele politice și economice – Europa era de fapt un ”portavion” SUA împotriva URSS. Avansul SUA în tehnologie s-a bazat în foarte mare măsură pe avansurile tehnologice din Europa, și mulți studenți eminenți au plecat în SUA la studii și au creat tehnologii și firme, datorită și sistemului economic avansat care acum a fost distrus de Trump. SUA a oferit protecție militară în schimbul supremației tehnologice și economice – pentru a nu avea un competitor pe măsură. Dar acum Trump a schimbat situația – și Europa, silită să renunțe la protecția SUA, va dezvolta propriile ei tehnologii militare – și crezi dumneata că vor fi inferioare celor americane sau chinezești? Că de cele rusești nici nu este cazul să vorbim.
Iar Trump este irațional – vezi cum ba pune, ba scoate tarife, ba ocupă militar Islanda, pardon, Groenlanda, ba o cumpără… Cum poți negocia sau pune bază pe Trump? Nu poți, toanele lui sunt iraționale. Iar o greșeală – Trump ”… NU MAI (nu ”numai”) vrea să dea bani și arme Europei – ba vrea, dar pe bani. Cât despre mai multă supremație globală în fața Chinei, Rusiei și Brics, poate doar în fața Brics, că în fața Chinei deja a capotat (atacul împotriva Venezuelei justifică anexarea Taiwanului de China și impotența SUA/Trump de a-și apăra aliații); iar în fața Rusiei nu a făcut nimic, îl joacă Putin pe degete, abia acum, după nu știu cât timp și tratative s-a trezit Trump să pună sancțiuni asupra flotei fantomă… și Putin o să facă oricum ce vrea el, că are nucleara.
Iar Ucraina nu trebuie să se schimbe politic, are corupție cât are și infinit mai mică decât Rusia, și nu se vrea o mare putere regională, ci doar să supraviețuiască statal și etnic, că Putin vrea să șteargă Ucraina nu doar ca stat, ci și ca popor – chestie numită etnocid (care are și componenta genocidală).
mongolul: nu, situația actuală nu este un „vis urât”, este o situație obiectivă și necesară, respectiv de stabilire a unei noi/alte ORDINI MONDIALE. Trump nu este decât berbecele care sparge vechea Ordine Mondială. Să scape cine poate, nu mai există cale de întoarcere.
De acord! Pentru a pune la punct idiotii sunt necesare masuri extrem de dure.
consiliul trump.
@hex _ „consiliul trump”
Cu taxă de intrare de 1 miliard de dolari.
Nu-i prost cine cere.
După un vivace comentator șablonard, ăia de respectă regulile sunt de dreapta, ceilalți de stânga.
Dacă îl analizează cineva pe Trump după acest “criteriu” oare unde îl încadrează? 🤔
Trump e progresist, ca temperament înnăscut. Câți conservatori ai văzut cu atâtea femei și cu atâtea relații extraconjugale? Câți actori conservatori ai văzut? Câți narcisiști conservatori ai văzut?
Un at exemplu edificator: Trump nu e împotriva căsătoriei între persoane de același sex. Dacă ar fi fost conservator, ar fi fost împotrivă. Principiul de la care ai pornit e corect, conservatorii respectă regulile și nu sunt deschiși spre experiențe noi, în timp ce progresiștii nu dau doi bani pe reguli și sunt gata oricând să încerce experiențe noi. Trump nu dă doi bani pe reguli, face întotdeauna ce-i trece lui prin cap. Asta îl face imprevizibil și de asta îi și ies multe.
Păi dacă nu e împotriva căsătoriei persoanelor de același sex înseamnă că respectă regulile. Căci respectarea regulilor nu înseamnă să-ți alegi un pachet de legi convenabile și să le respecți doar pe alea. Există o interdependență între reguli și viața socială, politică și economică a indivizilor și a comunității. Unele le influențează pe celelalte și viceversa. Întotdeauna vor apărea reguli noi și vor dispărea altele. A respecta regulile înseamnă a le respecta pe cele actuale, nu un pachet iluzoriu de reguli, fixat aleatoriu la un moment trecut sau chiar inexistent.
Eu vorbeam de fapt despre dreapta si stanga, conservatorii formând in interiorul dreptei un grup extremist, care speră să impună comunității propriile reguli și interese. La fel procedează și extremistii de stanga, recte comuniștii. Iar asta nu este singurul lucru comun celor două extreme: chiar în detaliu considerând, și unii și alții sunt împotriva homosexualității, cred în lideri carismatici și puternici, cred în sfârșitul istoriei șamd. Paradoxal, comuniștii au mai multe in comun cu conservatorii decât cu progresiștii. Putin este format într-un sistem îmbibat de comunism, dar se comportă preponderent conservator și întreține legături cu partidele europene cu programe conservatoare. Trecerea de la comunism la conservatorism pare să fie cea mai facilă.
P.S. Mergând după șabloane, sper că ești și tu conștient că pot fi găsite trăsături “conservatoare” chiar și la cei mai progresiviști dintre oameni. Argumentele tale din deschiderea comentariului nu stau deci în picioare.
Pur și simplu, persoanele cu vederi mai liberale sunt mai puțin înclinate spre stigmatizarea semenilor care divorțează și sunt mai ușor dispuse să încheie relații nesatisfăcătoare. Conservatorul se căsătorește de obicei timpuriu și își cară “sarcina” chiar dacă nu este fericit. Dar nu există un procent mai mare de progresiviști divorțați și recăsătoriți.
Și e oarecum inconsecvent pentru tine, care susții că homosexualitatea se învață, să vii acum cu temperamentul înnăscut. Nu-ți respecți propriile principii.
@Hantzy – ”Eu vorbeam de fapt despre dreapta si stanga”
Nu există dreapta și stânga în psihologie, astea sunt etichete politice. Măsurile pot fi de dreapta sau de stânga, dar nu oamenii. Reagan însuși a legalizat situația a milioane de imigranți, a fost o mâsură de stânga, dar asta nu-l face pe Reagan de stânga.
”persoanele cu vederi mai liberale sunt mai puțin înclinate spre stigmatizarea semenilor care divorțează și sunt mai ușor dispuse să încheie relații nesatisfăcătoare.”
”vederi liberale” este tot o etichetă politică. În psihologie există Openness și Conscientiousness, iar indivizii se situează în diverse puncte pe o scară foarte lungă. Nu încerca să rescrii psihologia, trebuia să începi în urmă cu 30 de ani, dacă voiai să ai rezultate azi. Nici homosexualitatea nu e o trăsătură de caracter, celelalte 3 (în modelul Big Five) sunt Extraversion, Agreeableness și Neuroticism.
Haralde, iar te cerți cu tine însuți! Eu vorbesc de încadrare ideologică. De dreapta și stanga. Nimic altceva! Ești în stare să pricepi un lucru simplu?
@Hantzy – ”Eu vorbesc de încadrare ideologică. De dreapta și stanga. Nimic altceva! ”
Nu există nicio ideologie numită ”dreapta” și nu există nicio ideologie numită ”stânga”. Ideologiile sunt acelea cu ”-ism” în coadă: fascism, marxism etc.
”te cerți cu tine însuți! ”
Asta se numește ”proiecție” în psihologie. Le spui și tu altora ce ți s-a reproșat ție, în speranța ridicolă că îi cobori și pe ei la același nivel cu tine. Aserțiunea ta inițială a fost stupidă, ca a unui elev de clasa a 7-a sau a 8-a care vorbește despre lucruri care se studiază la facultate:
”ăia de respectă regulile sunt de dreapta, ceilalți de stânga. ”
Citează, cu dată și oră, un comentariu de pe platforma asta, în care a scris cineva așa ceva, în afară de tine. E o aserțiune falsă, inventată de tine.
Dacă chiar ai uitat, Haralde:
„conservatorii respectă regulile și nu sunt deschiși spre experiențe noi, în timp ce progresiștii nu dau doi bani pe reguli și sunt gata oricând să încerce experiențe noi“ (22/01/2026 23:17)
Sunt conservatorismul și progresismul categorii psihologice sau ideologice? Sunt conservatorii de dreapta sau de stanga? Aceeași întrebare pentru progresiști.
Observație: contributori.ro este un forum de discuții online, iar exprimarea riguroasă este binevenită, dar nu obligatorie.
Altă Observație: SUA s-au format și dezvoltat prin imigrări, așa ca sub acest aspect Reagan se poate spune ca a fost conservator, deci de dreapta. Ca oamenii sunt ființe complexe, iar acțiunile lor pot fi cuantificate diferit este una, dar preponderența acestora poate indexa un politician la stanga sau dreapta.
Tu încerci să asociezi anumite caracteristici psihice unor curente ideologice, ceea ce este fals. Am întâlnit mai mulți narcisiști care susțineau ca sunt conservatori. Unul chiar se lăuda pe aici cu ani în urmă că a învățat buchiile inainte de a merge și a reparat nu știu ce aparate cu lămpi înainte de a fi dat la școală. Exagerez, bineînțeles, dar nu foarte mult.
@Hantzy – comentariul tău era scris cu 4 ore înainte de replica mea! (19:22 vs 23:17)
Hantzy 22/01/2026 La 19:22
”După un vivace comentator șablonard, ăia de respectă regulile sunt de dreapta, ceilalți de stânga.
Dacă îl analizează cineva pe Trump după acest “criteriu” oare unde îl încadrează? 🤔 ”
https://www.contributors.ro/lumea-lui-trump-si-lumea-ca-lume/#comment-673637
Cum poți invoca pe post de argument la postarea ta inițială tocmai răspunsul meu la ceea ce ai scris tu?! Chiar crezi că păcălești pe cineva sau ai pierdut deja contactul cu realitatea, după atâtea mistificări?
„Asta îl face imprevizibil [trump, n.m.] și de asta îi și ies multe.” (ha)
de exemplu sa faca din canada al 51-lea stat si din groenlanda al 52-lea stat sau viceversa :)
Trump e un nebun senil, ce confunda Groenlanda cu Islanda; vedeti primul sau mandat si al doilea; ar trebui ca cei peste 75 de ani sa nu mai aiba voie sa candideze.
Autorul afirma un prima parte ca statele prin puterea si imaginea lor au fost si sunt mai importante decat liderii lor. Daca privim in urma Franta s- a remarcat prin Ch.de Gaulle, F. Mitterand, Germania prin W Brandt si H Kohl, A. Merkel, M Britanie prin M Thatcher, etc. Acestia si au pus amprenta asupra formarii si extinderii UE. Daca privim regatul Danemarca, teritoriul Groenlanda este o posesiune- colonie locuita de inuiti. Chiar daca nu ne place acest termen, doar prin referendum acestia pot hotari unde vor si cum vor.
Mda, vreti sa spuneti ca Hitler e identic cu Germania, Mussolini cu Italia, Stalin cu Rusia etc?
Orice spada are doua taisuri!
Puneți căruța înaintea cailor – conducătorii sunt produsul statelor pe care ajung să le conducă, nu statele sunt produsul conducătorilor lor.
I- a mai ganditi- va un pic. Sefii de state de care spuneti dv. dar si ” Mongolul” au fost creatia unor ideologii de etapa, si au determinat un anume nivel de evolutie politica, economica, sociala, militara, etc. Acesti sefi de stat sunt cei care au impins tarile respective la un anume grad de dezvoltare pozitiva sau negativa. Stalin a fost produsul natiunii ruse sau a unei ideologii create de Lenin?!!! Nu cred ca populatia l- a dorit cu adevarat, ci frica. Ceausescu unde ne a adus pe noi ca tara?!!!
Stalin a fost produsul Rusiei țariste nereformate – încă din 1825(Decembriștii) Rusia ratat sistematic șansel reformei. Când a făcut-o – silită de împrejurările post-belice ale Primului Război Mondial, a ales o variantă destinată eșecului: comunismul. Iar Stalin este produsul comunismului. Idem Ceaușescu.
Napoleon a fost produsul aceluiași fenomen: Franța nereformată. În timp ce Anglia, după Războiul Civil, s-a reformat, Franța a rămas în același cofraj social al feudalismului.
Hitler idem – al Germaniei înfrânte, dar nu ocupate, și legănându-se în iluzia revanșei – exact ca acum cu Putin, care vrea revanșa post-Război Rece, neînțelegând că Rusia actuală este doar o umbră a URSS.
Ce au făcut ei pentru progresul țărilor lor? Evident, ceva au făcut (Hitler a profitat de revenirea post-criza 1933, Stalin a adus industrializarea la un nivel foarte avansat, dar prețul social pentru toate acestea a fost extrem: Germania nazistă distrusă, URSS-ul prăbușit datorită lui Stalin (când a realizat că comunismul este o ideologie falimentară în raport cu rezistența anti-hitleristă, a dat-o pe naționalism și rezultatul a fost dezmembrarea URSS).
Din pacate asta este…. Donald Trump chiar reprezintă USA si americanii de astăzi.
ii reprezinta, dar nu se identifica cu ei; si pe noi ne reprezeta Ilici… Ceausescu, Dej, Antonescu.
Excelentă scurta prezentare a situației politice internaționale făcută de profesorul C. Pîrvulescu, deși parțială.
…În sensul că anumite forțe de echilibru care pot acționa în plan global nu au fost avute în vedere.
Dar asemenea analize am citit numeroase în ultimul an.
Ceea ce nu găsesc des este propunerea de soluții.
De aceea a devenit atât de remarcabilă atitudinea prim-ministrului Canadei, Mark Carney, la Davos.
Ia vedeti voi, aici:
„Trump FREAKS OUT as Congress EXPLODES On HIM” (YOU TUBE)
Nu mai puneti semnul de egalitate intre Trump si SUA.
Când un nebun e șef de salon la Podriga, tot salonul acela e vraiște și în dezordine; când nebunul ajunge directorul Sanatoriului, e vraiște Sanatoriul și are pretenția să facă ordine în toată comuna…
Nu v ati convins?
Sa vedem ceva din bucataria politica americana (tot You Tube):
„1 MIN AGO: Furious Senate Leaders Abandon Trump – Washington Erupts Into Open Revolt!”