“Mort, Navalnîi poate fi chiar mai periculos pentru Putin”, interviu cu  istoricul Armand Goșu

Contributors.ro: Moartea lui Aleksei Navalnîi, petrecută la 16 februarie, într-o închisoare de la Cercul Polar a stârnit reacții dure împotriva lui Vladimir Putin în Occident. Atât soția lui Aleksei, Iulia, colaboratorii săi, dar și presa rusă liberă din exil, comentatorii și analiștii ruși și străini, vorbesc de asasinarea lui Navalnîi și de faptul că Putin s-ar afla în spatele acesteia. Putin l-a ucis pe Navalnîi?

Armand Goșu: Evident că nu Putin personal, nu s-a dus în celulă să-l omoare cu mâna lui. Dar, responsabil pentru soarta lui Navalnîi este Putin însuși. Aleksei Navalnîi a fost principalul adversar politic al lui Putin. Atitudinea lui Putin însuși, faptul că nu-i menționa niciodată numele, ca și cum asta făcea ca el să nu existe, parcă într-un exercițiu de șamanism siberian, confirmă faptul că s-a temut de forța lui Navalnîi și l-a perceput drept cel mai periculos adversar.

Da, Putin e vinovat de moartea lui Navalnîi. În sistemul penitenciar din Rusia, lucrează oameni cu o anumită mentalitate, cu un nivel intelectual precar, cu un tip de cultură a violenței. Acei oameni nu iau nici o decizie cu capul lor. Faptul că Navalnîi a fost pedepsit de 27 de ori cu carcera nu e o decizie a gardienilor, acest lucru a fost hotărât la nivelul administrației prezidențiale, poate nu de către șeful acestuia, dar cu siguranță de unul dintre adjuncții de acolo. Că din cei trei ani petrecuți în închisoare, mai mult de 300 de zile s-a aflat la izolator, asta s-a aprobat la fel de sus în ierarhia de la Kremlin.

Contributors.ro: Moartea lui în acest moment să fi fost o întâmplare? E posibil? Putea să moară acum trei luni sau peste un an. S-a scris încă din toamna 2020 despre faptul că după otrăvirea cu noviciok avea organismul slăbit, era predispus la anumite crize, convulsii, care puteau să ducă la un stop cardio-respirator și moarte – pe când Navalnîi era la tratament la Berlin. Apoi au apărut acele detalii în presa rusă, dvs mi-ați vorbit despre ele, cu urme de vânătăi pe corpul lui Navalnîi. Sau, să luăm în considerare primul comunicat al penitenciarului, în care se spune că după plimbarea de la prânz a căzut inconștient și a murit, cauza fiind un cheag de sânge? Ce parere aveti despre aceste informații?

Armand Goșu: Faptul că boții, adică roboții, folosiți de instituțiile rusești pentru a răspândi dezinformarea pe rețelele sociale, insistă încă de la primele ore pe două narative, mi se pare extrem de important în analiza pe care o facem și confirmă faptul că asistăm la o operațiune clasică de manipulare și propagandă, într-un registru al serviciilor secrete rusești. Potrivit primei teorii promovate, uciderea lui Navalnîi nu-i folosește lui Putin, din contră i-ar dăuna, deci ar fi pusă la cale de serviciile secrete americane care vor să răscoale populația împotriva conducătorului ei. Aici sunt mai multe variante, însă domină cea cu CIA care a penetrat penitenciarul de la Cercul Polar și l-a ucis pe Navalnîi ca să destabilizeze Rusia. Din acest trunchi mai crește și varianta barocă promovată de propagandiștii ruși Soloviov și Simonian, în care “anglo-saxonii” l-ar fi ucis pe Navalnîi ca să acopere impactul pe care l-a avut în Occident interviul lui Putin cu Tucker Carslon. Al doilea scenariu promovat de boții monitorizați de analiști occidentali, insistă pe condițiile meteo, pe gerul cumplit de acolo, pe faptul că viața în coloniile penitenciare din Rusia este dură, pe faptul că Navalnîi era slăbit după atâta carceră, deci moartea lui era pe undeva normală, mai devreme sau mai târziu oricum ar fi murit. Că dacă ești trimis la cercul polar și mai stai și în izolator ești condamnat la moarte, dar nu s-a stabilit data și felul execuției. Această teorie se adresează unui public mai educat, care poate analiza diverse detalii și trage concluzii nuanțate. Însă, ca prin minune, această teorie îl scoate pe Putin din ecuație și-l scutește de orice responsabilitate pentru soarta lui Navalnîi.

Sunt și alte teorii care mai circulă prin Rusia. Una dintre ele explică decizia de a-l lichida pe Navalnîi prin faptul că ar fi avansat negocierile ruso-americano-germane pentru schimbarea lui Navalnîi contra agentul FSB Vadim Krasikov, cel care l-a ucis în centrul Berlinului pe un fost comandant cecen și care este condamnat în Germania la închisoare pe viață. Însă, siloviki aveau de reglat conturile lor cu el, pentru că Navalnîi a umilit FSB atunci când a obținut mărturia telefonică detaliată a întregii operațiuni chiar de la unul dintre ofițerii care se ocupaseră de otrăvirea lui la Tomsk. Ofițerul respectiv a dispărut, poate că a fost lichidat. Atunci, Navalnîi a dezvăluit nu doar natura criminală a regimului, ci a și ridiculizat cel mai mare serviciu secret din Rusia. De aceea se spune că ordinul de lichidare ar fi venit din partea facțiunii siloviki. Al treilea scenariu discutat în media rusă din diaspora în primele ore după anunțarea morții lui Navalnîi este cel al unui complot al serviciile secrete rusești care pregătesc înlăturarea lui Putin. Un complot după modelul Ceaușescu-decembrie ’89, moment tot mai insistent menționat în comentariile ziariștilor și experților ruși.

Dar să mă întorc la întrebarea inițială. Cred că Dvs plecați de la informația din Novaia gazeta Evropa, care citează o sursă ce spune că trupul lui Navalnîi ar fi la morga spitalului regional din Salehard, centrul regional din regiunea autonomă Iamalo-Nenets, unde se află penitenciarul și că ar fi fost văzute vânătăi și pete pe piele care ar fi obișnuite în cazul convulsiilor puternice (acestea se pot întâmpla ca rezultat al noviciok) sau când medicii apasă cutia toracică încercând să resurciteze un muribund, ceea ce anunțase comunicatul penitenciarului care a spus că a venit o echipă de prim ajutor care însă nu l-a mai putut salva pe Navalnîi. Aceste detalii au fost preluate de multă lume. Însă, pentru o analiză serioasă, aștept confirmarea acestor informații dintr-o altă, a doua, sursă.

Că moartea lui n-a fost o întâmplare, ci a fost rezultatul unei operațiuni a serviciilor secrete este sugerat de faptul că o echipă specială formată din ofițeri ai unor unități operative a serviciului penitenciarelor și a FSB au venit pe 14 februarie, deci miercuri, să reconfigureze funcționarea echipamentelor de supraveghere secrete audio și video. Sunt indicii că echipamentele audio-video, inclusiv cele secrete și neclasificate din camera lui Navalnîi au fost deconectate și demontate. Iar echipamentele audio ce se aflau asupra condamnaților au fost ridicate. Cel mai probabil moartea lui Navalnîi a survenit în joi 15 februarie. Deci, după ședința de la procesul de unde a provenit ultima înregistrare video cu el, în care o ridiculiza pe judecătoare. Sunt câteva detalii importante, din mai multe surse. Anume că joi după amiază deținuții au fost trimiși la barăci, și închiși acolo. Au fost amenințați că o echipă de inspectori va face o percheziție la sânge vineri dimineața, li s-a confiscat telefoanele, li s-a cotrobăit prin lucruri. Ei au simțit că s-a întâmplat ceva important, dar nu știau ce. Apoi, în curtea închisorii au intrat și alte mașini, tot în ziua de joi; au fost prezente persoane din afară. Deci, putem presupune că inima lui a încetat să bată cel târziu joi după amiază, adică cu 18-20 ore înainte ca serviciul penitenciar să-i anunțe moartea.

Cum a murit exact poate nu vom afla poate niciodată. A fost schingiuit, umilit, electroșocuri… cum și cine l-a omorât, i s-a făcut rău din cauza gerului și l-au lăsat să moară… sunt întrebări serioase care merită menționate. Nu știu dacă vom afla toate detaliile despre moartea lui Navalnîi. Dar cred că ce este important cunoaștem deja.

Salvarea a venit la cel puțin 16 ore, dar probabil mai mult, după moartea lui. Gardienii sunt obligați de regulamente să cheme salvarea. Iar medicii sunt obligați să încerce timp de 30 minute să resusciteze mortul. Adesea se întâmplă ca medicii să încerce să resusciteze cadavrele unor oameni care au murit de 8 sau chiar 10 ore. Doar pentru că așa cere regulamentul. În sistemul penitenciar, ca și în toate instituțiile militarizate din Rusia, importante sunt hârtiile. Ofițerii de la penitenciare, ca mai toți funcționații din administrație, inclusiv profesorii din universități, se acoperă cu tone de hârtie, cu regulamente, de protocoale, de procese verbale etc.

Contributors: Deci, și dvs susțineți că Navalnîi a fost omorât. Iar Iulia Navalnaia, luni 19 februarie, a declarat într-un discurs impresionant că cei care l-au ucis pe Aleksei vor fi găsiți iar fotografiile lor vor fi făcute publice. Fundația lui Navalnîi care a publicat anchete despre corupția din Rusia se pregătește să ancheteze acum asasinarea fondatorului ei. Deci sunt șanse să aflăm ce s-a petrecut în închisoare în noaptea de 15 spre 16 februarie. Asta pare să fie miza în viitorul apropiat, ancheta despre uciderea lui Navalnîi?

Armand Goșu: Sigur că vor încerca să afle mai multe, deci o anchetă cu mijloace jurnalistice va fi realizată, fără îndoială. Eu cred că vom afla destul de multe detalii, iar de asta se teme cel mai tare Kremlinul acum. Amintiți-vă de ancheta făcută, în care Navalnîi de la Berlin unde se recupera după noviciok l-a intervievat telefonic pe cel care a mers la Tomsk să-l otrăvească. Știm excepțional de multe detalii despre crimele regimului Putin grație anchetelor lui Navalnîi, sunt convins că vom afla foarte multe lucruri interesante.

Echipele venite de la Moscova în penitenciar au ca misiune să împiedice scurgerea de informații. Din ce vedem, n-au reușit. Ivan Jdanov, actualul director al Fundației anti-corupție, și colegii săi, au cerut pe rețelele sociale ajutorul celor care dețin informații. Sunt convins că vor primi multe informații, le vor verifica atent, iar echipa de investigație va reconstitui pe ore și zile tot ce s-a întâmplat în penitenciar. Orice detaliu și orice probă ar prezenta, Kremlinul va nega, ține de ADN-ul putinismului să nege, să mintă, să manipuleze.

Însă altceva mi se pare acum important, anume mitologizarea figurii lui Navalnîi. Uciderea lui Aleksei Navalnîi devine o crimă ritualică, care poate fi interpretată într-o paradigmă christică. Aleksei se sacrifică voluntar ca să întărească adevărul mesajului. El crează o credință, un cult religios pentru cauza respectivă. Nu știu ce impact va avea în societatea rusă. Consecințele sunt greu de descifrat, pe zile, săptămâni, luni, ani, decenii. Raportarea la moarte este diferită în Rusia. În societățile occidentalizare secularizate, cum este și a noastră, ne-am tocit organul și nu mai înțelegem fenomenul religios. Aici ar trebui întrebați oamenii competenți, Teodor Baconschi poate să vină cu o perspectivă de antropologie religioasă, Mirel Bănică, cu o grilă de sociologia fenomenului religios, Bogdan Tătaru-Cazaban, dinspre filosofia religiei. Ei posedă instrumente pe care eu nu le am. E o discuție care nu se poartă nici în Rusia, nici în altă parte. Și e păcat.

Încă ceva important. Dispariția trupului lui Navalnîi este devastatoare ca mesaj. Mama sa care a ajuns sâmbătă, 17 februarie, la penitenciar și acolo nu era trupul, amintește de Maria Magdalena care n-a mai găsit trupul lui Isus, iar asta e o imagine foarte puternică. Cererile adresate lui Putin de mama lui Aleksei și de soția sa, pentru a li se da trupul spre a fi înmormântat cu siguranță vor impresiona și vor contribui la mitologizarea lui Aleksei Navalnîi. Presa din exil, chiar dacă audiența ei în Rusia este limitată, o să spargă zidul tăcerii cu aceste titluri: Ce face Kremlinul cu trupul lui Navalnîi? Când va fi dat familiei trupul lui Navalnîi? Mai toate titlurile știrilor și articolelor din ultimele zile conțin cuvântul telo, trup. Aleksei Navalnîi după moarte poate deveni chiar mai periculos pentru Kremlin.

Contributors: Iulia, soția lui Aleksei Navalnîi, a anunțat luni, 19 februarie, că va continua lupta. Deci, locul rămas gol de moartea lui Aleksei Navalnîi a fost imediat ocupat de Iulia, soția sa. Ce șanse are ca să se impună ca lider al opoziției ruse?

Armand Goșu: Nu știu, e prea devreme să fac afirmații pe tema asta. Mi s-a părut încă din momentul anunțării morții lui Navalnîi, când Iulia era la Munchen, unde a ținut un discurs chiar la deschiderea Conferinței pentru Securitate, înaintea vice-președintei SUA, că și-a intrat în rolul de lider politic și a preluat moștenirea soțului său. Apoi a fost înregistrarea video de luni, absolut impresionantă, bine ales cuvintele, impecabilă ținuta, în care și-a asumat oficial noul rol. Iar tot luni, la Consiliul Afacerilor Generale de la Bruxelles, unde se întâlnesc miniștrii de Externe ai țărilor membre, Iulia a fost invitată, a stat lângă Josep Borrell și a ținut un discurs foarte bun. Dar examenul cel mai greu va fi în fața rușilor, pe care nu știu dacă are forța și carisma lui Aleksei ca să-i mobilizeze. Nu uitați că Navalnîi a fost un politician atipic. A fost mai mult un activist civic, un militant anti-corupție, decât un politician. Asta pentru că în Rusia nu puteai să faci politică adevărată. El a reușit să facă politică și a încercat să re-politizeze o țară care fusese de-politizată. A avut și el limitele lui, pe care Iulia le poate depăși, în sensul că trebuie să nu moștenească aversiunea față de coalițiile cu alte forțe de opoziție și să devină – cât mai repede – o alternativă politică la Putin. Îi va fi foarte, foarte greu. Aleksei și-a construit profilul public în 20 de ani, Iulia nu are la dispoziție nici jumătate din acest timp.

Contributors: S-a spus despre Navalnîi că este destul de controversat.

Armand Goșu: O mare parte din păcatele lui sunt inventate de propaganda rusească și înghițite pe nemestecate de oameni care nu se pricep la Rusia, dar au păreri ferme pe care vor să le împărtășească cu noi. Nu mai pun la socoteală faptul că ucrainenii, de la media până la politicieni, i-au făcut jocul lui Putin, ostilizând și opoziția din Rusia, de la care aștepta nerealist să stea la colț pe coji de nucă repetând “Krîm ne naș” (Crimeea nu e a noastră). Faptul că ucrainenii n-au reușit să construiască relații bune nici cu opoziția din Belarus, nici cu cea din Rusia, deși erau vital interesați în capacitarea celor două forțe de opoziție pentru șubrezirea regimurilor din cele două țări, spune ceva despre limitele lor de înțelegere și acțiune. În ce privește Rusia, Ucraina ar trebui să joace un rol important, poate cel mai important, de model demn de urmat de milioane de oameni, devenind o poveste de succes a reformei, dezvoltării și integrării occidentale în procesul de democratizarea Rusiei.

Contributors: Să ne întoarcem la Navalnîi, de ce a fost omorât acum? Momentul este prost ales, pentru că sunt alegerile prezidențiale de la mijlocul lunii martie.

Armand Goșu: Dacă nu este o întâmplare că a murit tocmai acum, cu o lună înaintea așa numitelor alegeri, și probabil că nu este, cred că degradarea situației politice interne ar putea fi explicația. În ultimele săptămâni, în contextul strângerii semnăturilor pentru candidați, a fost vizibil un fenomen care a îngrijorat puterea. E vorba de cererea socială pentru candidați care se manifestă împotriva războiului cu Ucraina. Repet, candidați anti-război, nu anti-Putin, nu alternativă la Putin, ci candidați care promit oprirea războiului.

Contributors: Spuneați cu altă ocazie că rolul acestor alegeri trucate este să-l legitimeze pe Putin? Mai are același obiectiv Kremlinul? Sau pentru Putin mecanismul de legitimare s-a schimbat odată cu schimbarea naturii regimului?

Armand Goșu: Mă gândesc mult la asta, încă n-am răspuns. Mi s-a părut că Putin se legitimează acum prin forță, prin teroare. Atunci, de ce alegerile acestea fake? Poate pentru că suntem într-o perioadă de tranziție. Aceste alegeri mai amintesc cumva de regimul autoritar electoral, chiar așa degradat după 2012, în care nu mai mimează competiția, nici micile șanse pentru o alternativă politică. Atunci, de ce? Pentru că nu e încă pregătit sistemul administrativ și nici populația pentru noul regim politic, adică dictatură și teroare. Însă, războiul îl obligă să acționeze în mare viteză, arzând etapele. Are prea mari urgențe, ce țin de natura unui regim totalitar, adică să obțină 80% în alegeri, ca să demonstreze că națiunea e unită în jurul liderului pentru a continua războiul, dar are nevoie de legitimitatea pe care doar un exercițiu electoral o poate asigura, pentru a mobiliza populația la război. Dacă falsificarea rezultatului alegerilor devine evidentă pentru omul simplu, pentru omul de rând, atunci Putin ar putea să aibă probleme. În momentul în care va încerca să mobilizeze, atunci populația ar putea respinge asta invocând lipsa de legitimitate a lui Putin, pe motiv că a fraudat alegerile.

Contributors: Și unde se vor duce voturile celor care doresc oprirea războiului? Sau nu despre voturi e vorba aici?

Armand Goșu: Nu au unde să se ducă. La început o ziaristă de provincie, Ekaterina Dunțova a promovat mesajul anti-război. Comisia Electorală Centrală a respins înscrierea ei în cursa pre-electorală, în care urma să strângă semnături pentru a-și promova candidatura. În Rusia e un sistem complicat, partidele parlamentare n-au nevoie de semnături, cele din afara parlamentului au nevoie de 100.000 iar candidații independenți au nevoie de 300.000 semnături. De pildă, Putin s-a înscris ca independent în cursă, și a depus 3 milioane de semnături. Nu există nici măcar o fotografie care să indice interesul populației pentru a susține candidatura lui Putin, în care să vezi o masă cu o listă și o coadă de 2-3 persoane, nimic, absolut nimic. După ce Dunțova n-a fost lăsată să strângă semnături, a anunțat că-l susține pe Boris Nadejdin, care a preluat  o parte din programul ei pacifist. Și mulți dintre voluntarii care lucraseră în trecut cu Dunțova. Inițial n-a existat nici un interes pentru Nadejdin, nu strângea nici bani și intenția sa de a candida nu părea să intereseze pe cineva. Analiștii și presa din exil i-au lipit repede eticheta de “iepure al Kremlinului”, pentru că în trecut a colaborat politic, în Uniunea Forțelor de Dreapta, înființată în 1999, cu actualul adjunct la șefului administrație prezidențiale, Serghei Kirienko. Abia neînregistrarea Ekaterinei Dunțova a generat cozi de zeci și sute de metri, mai ales compuse din tineri, în marile orașe, dar și în diaspora, unde zeci de minute sau chiar ore întregi trebuia să aștepți pentru a putea semna în favoarea candidaturii. Nadejdin a strâns peste 150.000, dar a depus după o verificare primară doar 105.000. Așa cum majoritatea comentatorilor au afirmat, candidatura lui Nadejdin n-a fost înregistrată. Era prea riscant pentru Putin. Nu pentru că Nadejdin putea câștiga alegerile, dar îi putea strica planul de a arată întregii luni o Rusie strâns unită în jurul conducătorului său care sprijină războiul. V-am spus mai devreme de cele peste 80% pe care vrea Putin să le treacă în palmares. Nu mă întrebați de unde obsesia asta cu 80, poate de la Lukașenko, dictatorul din Belarus, el “câștigă” mereu cu 80%.

Acum, nu mai au unde să se ducă voturile anti-război, pentru că în cursă au rămas doar 4 candidați. Putin care candidează independent. Nikolai Haritonov, din partea comuniștilor, la 75 de ani, ne-votabil chiar și pentru electoratul comunist. Și noua stea Leonid Sluțki, dar nu fotbalistul ci noul Jirinovski, personaj la fel de amuzant pe cât este de controversat, cunoscut mai mult pentru că hărțuiește ziariste, decât pentru activitatea politică. El i-a succedat lui Jirinovksi, preluând conducera Partidului Libera-Democrat, după moartea liderului naționalist. Întrebați de ziariști dacă vor câștiga alegerile, atât Haritonov cât și Sluțki au răspuns: “Doamne ferește”. Ei vor obține unde în jur de 4-5% fiecare, deși inițial Kremlinul părea decis să-l proptească pe doi, după Putin, pe Sluțki. Ultimul candidat este un necunoscut, Veaceslav Davankov, din partea partidului Novîe liudi (Oamenii noi). Au existat mai multe presiuni pe Nadejdnin să îndemne pe cei care intenționau să voteze, să se orienteze pe Davankov. Însă, deși tânăr, doar 39 de ani, este de ne-votat. Înainte să intre în parlament a lucrat pentru Kremlin, conducând principalul operator de acordare a granturilor, iar președintele consiliului acestei organizații era însuși Putin. Cariera și profilul său, chiar și felul în care arată, indică faptul că este o creație a serviciilor secrete rusești.

Contributors: De ce e de nevotat?

Armand Goșu: Davankov a ajuns în Dumă în 2021, fiind ales vicepreședinte. Acolo a votat toată legislația represivă propusă de putere. S-a încercat în ultimele săptămâni creionarea unui portret de liberal. Unele case de sondare îl anunță pe locul doi, cu 5%, ceea ce e puțin probabil. Ziarul “Kommersant” a anunțat că Nadejdin poartă negocieri cu Novîe liudi pentru o alianță la localele din toamnă, iar la schimb l-ar susține pe Dovankov la prezidențiale. Principalii lideri ai opoziției aflați în diaspora, Hodorkovski, Kaț, analiști influenți Șhulman, Belkovski au evitat să se pronunțe atunci când nu au fost împotrivă. Doar Leonid Volkov a fost categoric în a respinge orice susținere pentru Dovankov, pe motiv că e krîmnașist (adică susține anexarea Crimeii de către Rusia).

Contributors: Și cum se va manifesta opoziția, nu ratează ea o extraodinară ocazie de a-și face simțită prezență?

Armand Goșu: Opoziția a adoptat deja protestul propus de Navalnîi încă din închisoare. Acțiunea se numește “Protestul de la amiază”, a fost inițial propusă de un deputat local de la Petersburg, Maksim Reznik, prieten cu Aleksei. Deci, opoziția invită pe cetățeni să iasă din casă să voteze, la ora 12.00, în ultima zi de vot, duminică 17 martie, și să aglomereze secțiile de votare. Nu se știe care va fi efectul exact. Însă, eu mă aștept ca lumea să se mobilizeze, și mai ales sub emoția asasinării lui Navalnîi să participe în număr cât mai mare, inundând piețele marilor orașe. Doar fotografiile cu aceste mulțimi și pun sub semnul întrebării legitimitatea lui Putin și pun în lumină falsificarea rezultatului. (Lucian Popescu)

Interviu realizat în 19-20 februarie 2024