„Nu cred că Orban e agent rus — dar dacă ceva arată ca o rață, înoată ca o rață și face mac-mac…” Interviu cu istoricul Armand Goșu

Budapesta este tapetată astăzi cu afișele lui Zelenski și Von der Leyen, exact cum era tapetată cu afișele lui Soros acum cincisprezece ani. Săptămânile trecute au venit la Budapesta să facă campanie pentru Orban atât secretarul de stat Marco Rubio, cât și vicepreședintele JD Vance. Iar în umbră, potrivit presei americane, operează echipe GRU și SVR care oferă consultanță Fidesz. Alegerile parlamentare din Ungaria au încetat de mult să mai fie o problemă internă.

Acum cincisprezece ani, alegătorii Fidesz erau cel mai anti-rus segment din electoratul maghiar. Rusia era văzută ca o amenințare existențială. Astăzi, aceiași alegători privesc spre Moscova ca spre un model de conservatorism și valori tradiționale, iar spre Kiev — ca spre sursa tuturor relelor. Această întoarcere spectaculoasă nu s-a produs de la sine. A fost construită, metodic, clipă de clipă, pe televiziunile controlate politic de Fidesz.

Interviul de mai jos cu istoricul Armand Goșu este axat pe relatia dintre Ungaria și Ucraina. Când și cum a ajuns Ucraina o sperietoare așa de mare în Ungaria? Inevitabil acest subiect este legat de felul cum s-a construit și s-a consolidat o relație între Putin și Orban.

Contributors.ro: Președintele Zelenski și Ucraina au fost principalele subiecte în alegerile parlamentare din Ungaria. Budapesta e plină de afișe electorale cu Zelenski și von der Layen, așa cum era tapată capitala Ungariei cu afișele lui Soros acum 15 ani. Sunt considerate cele mai importante alegeri din Europa din acest an. Aceste alegeri au determinat o mobilizare fără precedent, și peste Ocean. Cu mesaje electorale de susținere a lui Viktor Orban au venit la Budapesta secretarul de stat Marc Rubio, iar acum câteva zile și vicepreședintele JD Vance, care a aruncat cu săgeți nu doar spre Kiev ci către întreaga Europă. Vedem cum o competiție electorală este transformată într-o bătălie simbolică de importanța bătăliei de la Mohacs sau asediul Vienei de către otomani, bătălii care au decis soarta Europei.

Nu o să vă întreb despre MAGA și Orban, despre ideologia iliberală, ci vreau să vorbim despre Rusia și Ungaria. Aș vrea să ne explicați cum a ajuns toată campania electorală din Ungaria să se ducă în jurul temei ucrainene? Cum se reflectă acest lucru în presa din Ucraina? Dar în cea din Rusia?

Armand Goșu: De ce Ucraina? Pentru că după 16 ani de guvernare Fidesz, guvernul Orban n-a obținut vreun succes notabil. Nu poți să faci campanie electorală pozitivă, câtă vreme economia nu merge bine, ai grave probleme sociale, corupție masivă, nervozitate și frustrare la tânăra generație. Campaniile negative, manipulările sunt o constantă a strategiilor electorale ale Fidesz. La început Budapesta a fost tapetă cu afișe anti-Soros, apoi anti-emigranți, anti-UE, iar acum anti-von der Leyen și anti-Zelenski.

Strategia electorală a lui Orban se bazează pe frică. Tema care domină acum este frica de război, frica că Ungaria va fi atrasă într-un război cu Rusia. La fel ca în Georgia în toamna 2024, când a fost fluturat spectrul războiului cu Rusia. Frica este vectorul care cristalizează opțiunile electorale.

Cel mai vizionat clip electoral înfățișează un copil în fața unui geam bătut de ploaie care-și întreabă mama când se întoarce acasă tatăl lui. Plângând, mama îi răspunde: curând o să-l vezi, tatăl tău se va întoarce. În următoarele imagini sunt patru militari, în genunchi, în noroi, împușcați în ceafă – lăsând să se creadă că printre ei s-ar afla și tatăl băiețelului care privește lung în ploaie.

Frica de război și frica de Ucraina – singurele arme electorale ale Fidesz

Contributors.ro: Frica de război a mai fost utilizată și în alte campanii. Dar de ce Ucraina este acum subiectul numărul unu în această campanie electorală?

Armand Goșu: Ucraina este dușmanul ideal pentru că ungurii nu știu nimic despre ea. Poți să le spui orice, ei vor crede. Acest gol informațional a fost acoperit de propaganda guvernului, operațiune relativ simplă de vreme ce majoritatea presei din Ungaria se află sub controlul Fidesz. Doar pe rețelele sociale opoziția a reușit să facă față asaltului puterii și să țină piept tăvălugului de propagandă și manipulare. Pe canalele de televiziune, toate controlate politic, n-a existat zi de la Dumnezeu ca jurnalele de știri să nu înceapă cu pericolul reprezentat de Ucraina. Orice om rațional ar spune că sunt aberații, că nu pot fi crezute. Că oamenii își vor da seama, iar propaganda va eșua. Lucrurile n-au stat așa. Sunt destui oameni care nu își exersează gândirea critică, fără o minimă “media literacy”, fără educație, ușor de manipulat, care cred aceste minciuni.

Contributors.ro: Dar care sunt temele? Ce anume spunea propaganda?

Armand Goșu: Că Zelenski este parte a unei uriașe conspirații mondiale menite să fure suveranitatea Ucrainei. Al doilea personaj cheie al complotului este Ursula von der Layen. Deseori cei doi apar împreună pe afișe. Ucraina este vinovată de creșterea prețurilor, de scăderea nivelului de trai, de prețul la combustibil. Deci, toate nerealizările guvernului Orban sunt cauzate de Ucraina. Tot răul din lume își are acolo originea. Ucraina e o țară coruptă, plină de mafioți, controlată de oligarhi. Ucraina vrea să fure din buzunarul fiecărui ungur, deși guvernul Fidesz se luptă cu asta. Pentru asta, Ucraina trebuie cu orice preț împiedicată să devină membră a UE. Fiecare ungur va avea de suferit dacă se va întâmpla acest lucru.

Ucraina, țapul ispășitor perfect pentru corupția, prețurile mari și conspirațiile mondiale

Contributors.ro: Și cum se explică simpatia pentru Rusia și Vladimir Putin?

Armand Goșu: N-aș putea spune că este o simpatie pentru Rusia printre alegătorii Fidesz. Majoritatea ungurilor admite că țara lor a avut o relație complicată cu Rusia. În ciuda probelor, unii nu cred că la Budapesta s-ar afla echipe ale serviciilor secrete rusești trimise aici ca să-l ajute pe Orban să câștige alegerile.

Acum 15 ani, alegătorii Fidesz formau segmentul cel mai anti-rus din electoratul maghiar. Rusia era văzută ca o amenințare existențială pentru Ungaria. După revenirea lui Putin la Kremlin și anexarea Crimeii, Rusia a început să fie descrisă pe televiziunile maghiare ca ultimul bastion al conservatorismului, al valorilor tradiționale, al familiei. Din amenințare, Rusia lui Putin devine model de urmat. Între decadența Occidentului și conservatorismul lui Putin, ungurii au ales modelul propus de Kremlin.

Contributors.ro: Ungurii sunt un popor fino-ugric, care nu vorbește o limbă slavă, care nu este pravoslavnic. Geografic, Ungaria e departe de Rusia. Nu e o minoritate rusă în Ungaria sau una maghiară în Rusia. Cum se explică atitudinea pro-rusă? Doar iliberalismul lui Orban și conservatorismul lui Putin pot genera această preferință pentru Moscova?

Armand Goșu: Necunoașterea, în primul rând. Ungurii nu știu mare lucru despre Rusia.  Adesea argumentele ideologice sunt folosite abuziv, ca pretexte pentru a ascunde preferința pentru regimuri autoritare, chiar totalitare. Inclusiv în cazul unora care se declară mari luptători anti-comuniști, împotriva progresismului și a Occidentului decadent. Cum e cazul lui Viktor Orban. În campania electorală din primăvara 2022, sub emoția declanșării agresiunii rusești pe scară largă, accentul propagandei Fidesz a căzut pe frica de război, frica de moarte, nevoia de a-i ține pe unguri cât mai departe de aceste amenințări. Acum, însă, Orban vrea să-i convingă pe unguri că Rusia e mai puțin periculoasă decât Ucraina. Cam ce s-a întâmplat și la noi, când vectori de influență ai serviciilor secrete, mai ales SRI și SIE, promovau în spațiul public, începând cu primăvara 2022, până la începutul anului 2025, narațiuni pretins echilibrate, dar foarte manipulatoare, potrivit cărora România n-are multe de câștigat dintr-o victorie ucraineană, că Ucraina e chiar mai periculoasă decât Rusia, iar în favoarea acestei teze erau livrate în spațiul public tot felul de date false sau tendențios interpretate, despre dosarul relației bilaterale româno-ucrainene.

Contributors.ro: Să ne întoarcem puțin la asemănările dintre politica României față de Ucraina și cea a Ungariei. Îmi spuneați că ați vorbit adesea în ultimii ani cu diplomații străini despre asta, fiind un subiect de mare interes pentru aceștia. Aș zice să revenim puțin mai târziu. Altceva vreau să vă întreb acum: cum combate principalul partid de opoziție, Tisza, și liderul acestuia, Peter Magyar propaganda anti-ucraineană?

Armand Goșu: Dar n-o combate. Magyar Péter fuge de tema Ucraina considerând-o prea toxică. Și el se concentrează pe mesaje pacifiste, că Ungaria nu vrea război, dar e greu de spus ce se află în spatele acestor lozinci. Poate să fie o tactică electorală de succes, o să aflăm asta peste trei zile.

Opoziția nu-și propune să educe electoratul, n-are când s-o facă, n-are cu cine. Să explici ce este Rusia, cum funcționează ea, ce este Ucraina, în așa măsură încât să poți combate propaganda Fidesz, este o sarcină prea complicată, care presupune resurse financiare, un număr mare de experți cu abilități de comunicare și bună reputație, și timp ceva mai îndelungat, decât durata unei campanii electorale. După 16 ani de guvernare Fidesz, Ungaria este o țară ruptă în două, nu poți formula judecăți nuanțate, ești fie pro, fie contra Ucrainei. 

Pașapoarte, revizionism și speculanți care așteaptă prăbușirea Ucrainei 

Contributors.ro: Cum s-a ajuns aici, de când au început aceste tensiuni între Budapesta și Kiev? Și dacă puteți face o comparație între România și Ungaria…

Armand Goșu: Majoritatea analizelor – nu doar cele produse la Budapesta, ci și cele occidentale sau rusești – leagă apariția tensiunilor în relația bilaterală de legea educației. Mai precis de articolul 7 care se referă la limba de predare. Ucraineana devine limbă de predare obligatorie. Limbile minorităților se mai folosesc la grădiniță, ciclul primar, apoi materiile sunt studiate în ucraineană. Limbile minorităților rămân în foaia de discipline, dar se predau separat. România, Rusia și Ungaria au protestat vehement.  Dar, până la urmă, diplomația de la Kiev a știut să navigheze destul de abil, printre aceste proteste. Prin adoptarea legii educației, Ucraina își atinge un obiectiv esențial anume consolidarea identității naționale. Pe lângă asta se realizează integrarea mai bună între regiuni și grupuri etnice, întărește rolul limbii ucrainene, ca limbă de stat, creează o identitate civică ucraineană, asigură accesul la toate formele de învățământ pentru tineri, accesul la piața muncii, indiferent de etnie. Și în același timp limitează influența culturală și politică a Rusiei. Pentru că în acest spațiu limba este văzută a un instrument geopolitic.

Dar tensiunile n-au apărut în 2017, odată cu legea educației. Asta le scapă majoritatea analiștilor, fie ruși, fie occidentali, care cunosc superficial dosarul. Tensiunile sunt mai vechi și ele datează din anii 2000, când ungurii au început pașaportizarea diasporei lor. Procesul a început printr-o lege din 1993. Însă, abia in 2010 s-a adoptat o nouă lege pentru acordarea cetățeniei, care a simplificat enorm procedurile. Atunci statul ungar a acordat cetățenie și pașapoarte la milioane de unguri și secui care locuiesc în diferite țări, în primul rând în România, Ucraina și Slovacia. Bratislava a protestat vehement. Kievul a fost extrem de nervos, dar n-a reușit să blocheze procesul. Bucureștiului nu-i convenea, dar nu putea spune nimic, de vreme ce și el făcea același lucru cu propria diasporă și cu vorbitorii de limba română din Republica Moldova și Ucraina (regiunile Cernăuți și Odesa). Cel mai mare succes l-au avut ungurii în Transilvania, undeva între 600 și 700 de mii de pașapoarte maghiare au ajuns acolo. Slovacia interzice dubla cetățenie și a reușit să blocheze pașaportizarea ungurilor, astfel că un număr mic de etnici unguri, doar câteva mii, au cerut cetățenia maghiară.

Și Ucraina la rândul ei interzice dubla cetățenie, dar ungurii au fost foarte activi în Transcarpatia și diverse surse vorbesc de un număr mare, peste 100 de mii de cetățenii/pașapoarte acordate acolo. Asta înseamnă că procesul de pașaportizare a fost un succes total. Pe recensământul din 2001, care nu este contestat, numărul ungurilor din Ucraina este de 150 de mii, din care peste 90% trăiesc în Transcarpatia.

Din cauza acordării de cetățenii pentru ucrainenii de etnie maghiară, ceea ce contravine legislației ucrainene care interzice dubla cetățenie, au fost tensiuni constante între Budapesta și Kiev. Deci, ele n-au izbucnit în 2017, odată cu legea educației. Datează din anii 2000 și s-au accentuat după revenirea la putere a lui Orban, după 2010, când serviciile secrete și diplomații unguri acționau tot mai agresiv în Ucraina.

Contributors.ro: Și România a acordat cetățenie ucrainenilor, au fost multe expulzări de diplomați români, de la ambasada și Kiev și mai ales consulatul de la Cernăuți, cu acuzații de spionaj, pe alocuri luând aerul unor războaie diplomatice.

Armand Goșu: Pentru serviciile românești acordarea de cetățenii a fost în primul rând o afacere. Așa au crescut cartierele de vile, cu ofițeri SIE și diplomați, de pe Valea Prahovei, de la Pipera – Voluntari. În operațiuni au fost implicați parlamentari PSD și PNL, sunt cunoscuți de ucraineni. Dacă-mi amintesc bine sunt multe filme cu ei, adică serviciile ucrainene au documentat destul de bine acest business cu pașapoarte făcut de români. Știu (și am confirmat din mai multe surse) că au purtat discuții cu parteneri occidentali ai României, pe tema asta, le-au arătat probele. Nu că aceia nu știau cu ce se ocupă românii. Știau prea bine. Sunt și rețele de la Chișinău băgate în acest business, cu terminale în Rusia, chiar la Moscova. Asta a fost unul dintre motivele întârzierii cu Schengen și blocajului de la Visa Waiver, lucru care nu se spune public. E și greu, pentru că sunt afacerile serviciilor. Poți să-i înjuri pe securici, poți să zici orice, dar să nu te atingi de afacerile lor, acolo e caz de “trădare națională”… ai lovit organu’ la buzunar. Nu te iartă.

Contributors.ro: La unguri n-a fost la fel? Sau la ruși?

Armand Goșu: Nu știu multe detalii, așa că n-aș putea face o analiză comparativă. Știu că la unguri s-au ocupat serviciile armatei de acordarea de cetățenii. Iar la ruși toată lumea, a fost un fel de întrecere socialistă. Aici e mai complicat, pentru că din circa 2,5 milioane de pașapoarte, cred că peste 2 milioane sunt pașapoarte în zonele ocupate. Există riscul ca ucrainenii care au rămas în zonele ocupate să-și piardă casele, e mai complicat. Ar merita o discuție separată, să vorbim despre ce se întâmplă în zonele ocupate din Ucraina. Nu ai legislație pentru tot ce se petrece acolo, sunt ordine și instrucțiuni care vin direct de la Administrația prezidențială, de la biroul lui Serghei Kirienko.

Și situația celor trei grupuri de pașapoarte este diferită. Budapesta i-a încurajat pe ungurii din Zakarpatia să treacă în Ungaria și unii au trecut. Citeam că jumătate din comunitate, adică undeva la aproape 80 de mii au părăsit Transcarpatia, după februarie 2022. Bucureștiul a transmis și el astfel de mesaje, amintiți-vă de postările de pe site-urile administrației prezidențiale și ale MAE în primele zile, 24-26 februarie 2022, cu protecție pentru etnicii români cu pașapoarte, restul ucrainenilor pot să moară, nu privește România, dar n-a avut succes. În comparație cu Ungaria. În ciuda încurajărilor primite de la București, ucrainenii de etnie română n-au părăsit în număr mare Ucraina, ponderea lor nu s-a înjumătățit. Iar mulți dintre cei care au ajuns aici, fugind din calea războiului, au plecat mai departe, spre Canada. Îmi amintesc că în martie-aprilie 2022, am condus două familii ca să ia viză, la ambasada de pe Kiseleff. Erau români, vorbeau și ceva limbă română și au fost tare mirați când i-am întrebat de ce nu rămân cu copiii în România, de vreme ce sunt etnici români. Nici nu le trecuse prin cap așa ceva.

Contributors.ro: Ce se ascunde în spatele acestor politici intensive de acordare de cetățenii și pașapoarte? Ce unește România, Rusia și Ungaria? Sau sunt cazuri foarte diferite, ce nu trebuie comparate?

Armand Goșu: Foarte bună întrebarea. Mi-au pus-o și mie mulți străini, de la diplomați străini, la experți și ziariști. Răspunsul este: revizionismul. Toate cele trei capitale, Moscova, București și Budapesta au cochetat cu ideea că Ucraina nu este un stat viabil, că mai devreme sau mai târziu se va prăbuși, iar pentru acel moment trebuie să se pregătească și să ceară “reparații”, adică teritoriile “istorice”, “furate” care “se cuvin” României, Rusiei și Ungariei. Am văzut recent interviuri făcute la Budapesta cu unguri, votanți Fidesz: Transcarpatia este a lor, a fost 1.000 de ani a Ungariei, sigur că trebuie restituită, pentru a se face dreptate istorică. La fel și Transilvania. Dar Budapesta uită că peste 80% din populația Transcarpatiei este ucraineană. Astăzi a crescut la 85%; aproximativ 10 și 12% sunt unguri, iar 2% sunt români, apoi ruși, slovaci, roma etc. Sau că peste 70% din populația Transilvaniei este formată din români, 17-28 % din unguri etc. Ieșirea din comunism a decongelat tot felul de atitudini rasiste, șovine, naționaliste și frustrări de grup, care mai de care mai periculoase, care sunt instrumentalizate de politicieni, de diplomați, servicii secrete, tot felul de universitari și experți, gata să arunce în aer ordinea postbelică și să dea foc propriilor țări, contestând granițele din Europa.

Contributors.ro: Există o susținere populară masivă și în Rusia, în Ungaria și în România, poate mai puțin aici, pentru astfel de politici revizioniste. Cum s-a ajuns aici?

Armand Goșu: E vorba de propagandă, de lipsa educației. Ungurii din Transilvania și cei din Transcarpatia votează masiv Fidesz, au îmbrățișat toate narativele lui Orban, cred că luptă în tranșee împotriva progresiștilor și sexo-marxiștilor, împotriva lui Soros, Zelenski și von der Leyen și cer dreptate “istorică”, adică “unirea” cu teritoriilor care au aparținut Ungariei în trecut. Locuitorii capitalei, mai educați, nu susțin în număr atât de mare proiectele de revanșă istorică. Dar – subliniez acest lucru – această logică naționalistă, revizionistă este utilizată în scopul manipulării politice. Nici Fidesz, nici Rusia Unită, nici conglomeratul USL 2.0 n-au ce să ofere, n-au reușite la guvernare, n-au succes în jurul cărora să construiască aceste campanii electorale, așa că au încurajat discursuri naționaliste, revizioniste pentru a crea emoție publică și a câștiga voturi. Nu-și pune Orban problema să intre cu armata în Zakarpatia. Gândiți-vă la ce armată are Ucraina, nu i-ar trebui mai mult de o săptămână să ocupe Budapesta și chiar toată Ungaria. Orban și alții ca el de la București, speră că Ucraina se va prăbuși ar atunci ei vor culege roadele politicii lor revizioniste. Ei sunt niște speculanți, gândesc ca Putin, într-o paradigmă naționalistă, de secol XIX, dar sunt lași, și așteaptă doar să profite de context. Dacă le iese, bine. Dacă nu, se jură că n-au avut niciodată astfel de planuri, și că revizionismul lor e doar o scorneală de progresiști și sexo-marxiști.

Contributors.ro: Și Polonia? Cu președintele ei conservator, Polonia nu ar sta și ea la masa succesiunii, ca să obțină teritorii “istorice” din Ucraina? Mai ales că Polonia poate să pretindă mult mai mult, dacă discutăm de posesiunile din Evul Mediu.

Armand Goșu: Nu, spre deosebire de ruși, români și unguri, polonezii s-au eliberat de obsesiile trecutului și au înțeles că promovarea oricăror schimbări de frontieră în Europa Centrală va duce la război. Spre deosebire de România și Ungaria, polonezii au mai bună expertiză pe Ucraina și Rusia, opinia publică poloneză este mai informată și deci mai greu de manipulat, iar clasa politică de la Varșovia nu se joacă cu chibriturile în benzinărie.

Și România s-a repoziționat, mai greu, în etape, dar a făcut-o. Deși a cochetat cu modelul Orban, presiunile din afară au făcut ca România să imite mai degrabă Polonia și nu Ungaria. În 2014, la anexarea Crimeii, cu Băsescu președinte și Corlățean la Externe, Bucureștiul a urmat linia politică a principalilor parteneri, Polonia, Marea Britanie, SUA. Vă reamintesc că în primele momente, MAE a ieșit cu niște comunicate care parcă erau scrise la Moscova. Îmi amintesc destul de bine, au fost zile și săptămâni agitate, aproape zilnic eram solicitat de diplomați occidentali să explic ce face Bucureștiul, nu era deloc clar în acel moment. Am notat niște lucruri despre acele zile, sper să le găsesc, poate le public la un moment dat.

Știu că astăzi pare greu de crezut, când citești postările lui Titus Corlățean care-și promovează agenda anti-ucraineană, în numele conservatorismului și anti-progresismului. Dar atunci s-a aflat de partea bună a istoriei, a susținut Ucraina în fața agresiunii Rusiei. România a dat semnale timide de relansare a relației cu Ucraina. 2014 a fost un moment crucial în recalibrarea dosarului bilateral România-Ucraina.

După 2017, după adoptarea legii educației la Kiev, au fost semne destul de proaste dinspre București, s-a revenit la clișeele naționaliste, iar limba, etnia, iar interdicții. De asta dată cu limba moldovenească. Abia după februarie 2022, ucrainenii au înțeles în sfârșit cum trebuie să discute cu românii. Au încălzit relația cu Bucureștiul când au avut nevoie să-i arate Varșoviei în toamna 2024 că România poate fi o alternativă la ea. Recent, președintele Zelenski a semnat un parteneriat strategic la București, arătându-i lui Orban că dacă s-ar fi comportat mai inteligent, ar fi putut și el obține concesii pe dosarele etno-lingvistice sensibile, cum a obținut România. Numai că pe Orban îl interesa profilarea unui inamic, iar Ucraina era dușmanul perfect, la tema asta lucrând propaganda Fidesz mai bine de un deceniu. Norocul lui Zelenski este că alegerile din Polonia, Ungaria și Românie se desfășoară la date diferite, ceea ce-i permite diplomației ucrainene jocuri de poziționare mai sofisticate.

Banii mafiei rusești și ascensiunea lui Orban: un kompromat de un miliard de dolari?

Contributors.ro: În aceste săptămâni de campanie electorală au apărut tot felul de înregistrări audio, de mărturii care întăresc teza legăturii între Budapesta și Moscova. Mi-ați spus că unele sunt imposibil de verificat și că nu vreți să vorbiți despre asta. Și că foarte puține lucruri noi, cu adevărat au ieșit la iveală. Nu vă împărtășesc părerea, motiv pentru care amintesc de discuțiile ministrului de Externe Peter Szijjarto cu Serghei Lavrov și cu ministrul adjunct al Energiei din Rusia, ca și convorbirea telefonică Orban – Putin, în toamna 2025, în care șeful guvernului de la Budapesta îi spune liderului de la Kremlin că-i stă la dispoziție. Mai sunt dezvăluirile din presa americană privind prezența la Budapesta a unor echipe GRU și SVR care oferă consultanță Fidesz în campania electorală. Interferența rusească în alegerile din Ungaria este incontestabilă. Sau sunteți de altă părere?

Armand Goșu: Absolut, dar sunt mulți acolo, sunt ruși, sunt americani, sunt chinezi, sunt europeni. Se calcă multă lume pe picioare. Sunt alegeri cu mare miză. Cea mai mare miză este o au aceste alegeri pentru Donald Trump și pentru Putin. Dar și pentru chinezi, pentru europeni, de pildă pentru Bruxelles ce se va întâmpla peste trei zile în Ungaria poate să fie extrem de important, să oblige la resetarea jocului în UE. S-au scris lucruri deștepte despre asta. Eu nu am competență să vorbesc despre toate aceste subiecte, o să mă refer doar la Rusia.

Contributors.ro: Dacă facem abstracție de informațiile apărute în campanie, în ultimele săptămâni, care sunt argumentele în favoarea tezei că Orban este un instrument în mâna Rusiei? În ce constau aceste relații?

Armand Goșu: Răspunsul e foarte simplu, la vedere, nu poate fi contestat: Ungaria a blocat pachete de sancțiuni împotriva Rusiei și ajutoare militare pentru Ucraina; a sabotat cât a putut aderarea Suediei la NATO, iar acum blochează discuțiile de aderare a Ucrainei la UE și banii pentru Ucraina de la UE. Practic Orban paralizează mai multe instituții occidentale, prin dreptul său de veto. Este cel mai de succes asset din toată istoria recentă a Rusiei. La asta se adaugă faptul că Budapesta a scurs informații către Moscova din toate formatele occidentale la care participă, acționând ca un agent rus.

Contributors.ro: Aveți probe? E o afirmație serioasă, gravă.

Armand Goșu: Acționează ca un agent, n-am spus că este agent. Știți și dvs expresia: “If it looks like a duck, swims like a duck, and quacks like a duck, then it probably is a duck.” La fel și cu Orban.

Contributors.ro: Predați despre serviciile secrete rusești la Universitate, sunteți familiarizat cu multe cazuri de spionaj, și din perspectiva asta aș vrea să analizați relația lui Orban cu Rusia…

Armand Goșu:Nu cred că Orban e un agent în sensul clasic. Cum nici Lenin nu era agent german în sensul clasic. Este o convergență de interese. Moscova obține un aliat în interiorul UE și NATO care blochează pachetele de sancțiuni, ajutoarele militare, deciziile importante ale clubului occidental. Iar Budapesta primește hidrocarburi ieftine din Rusia. Diverse resurse financiare care-i permit Fidesz să-și consolideze poziția economică în Ungaria și să-și crească imperiul mediatic, instrumente utile pentru a se menține la putere. În plus, Viktor Orban capătă legitimitate internațională pentru modelul său “iliberal” iar relația cu Putin este o monedă de schimb în relația cu Bruxelles-ul și Washington-ul.

Contributors.ro: Acum câteva zile mi-ați trimis mărturia senzațională a unui interlop din Ucraina care dezvăluia faptul că o autoritate criminală din Rusia finanța Fidesz și pe Viktor Orban în anii 1990, lucru cu care Putin l-ar putea șantaja pe Orban. Și astfel s-ar putea explica relația de subordonare între Orban și Moscova. Mi-ați spus că este o pistă plauzibilă, că sunt și alte cazuri asemănătoare, dar așteptați confirmări din alte surse. Puteți rezuma articolul din The Insider?

Armand Goșu: Un ungur, Laszlo Kovacs, sportiv, culturist de origine din Transcarpatia, Ucraina, a lucrat pentru un șef de bandă criminală din Budapesta, Karol, care se afla în subordinea unui mare lider al lumii criminale rusești, personaj de legendă, Semion Moghilevici, ce opera atunci din capitala Ungariei. Vorbim de anii ’90, când Budapesta a fost o placă turnantă pentru lumea criminală rusească, de la ucideri comandate la prostituție, mai toate se coordonau din capitala Ungariei. Protecția pentru astfel de activități era oferită chiar de comandantul poliției din Budapesta, care primea mari sume de bani de la șeful mafiei ruse, Moghilevici. Tot prin Laszlo Kovacs, Moghilevici trimitea alți bani, sume de la 300 de mii până la un milion de dolari, bani care au ajuns în campania electorală a lui Orban, care a și câștigat alegerile în 1998 devenind prim ministru. Deci, vorbim de banii mafiei rusești investiți în viața politică din Ungaria. Orban și Fidesz sunt principalii beneficiari ai acestor finanțări. Rețineți acest detaliu. Este foarte important. Comandantul poliției din Budapesta este răsplătit de Orban pentru susținere și protecție și numit ministru de interne.

Contributors.ro: E plauzibilă o așa dezvăluire? Asta era modul de operare al mafiei rusești? Și cum au ajuns la serviciile rusești astfel de kompromat-uri? E posibil ca Orban să fie șantajat cu așa informații?

Armand Goșu: Greu de evaluat informația și de tras concluzii. Dacă n-ar fi vorba de un om politic atât de important, răspunsul meu ar fi fost da, e plauzibil, așa operează serviciile rusești. Lumea criminală din Rusia s-a aflat în simbioză cu agențiile secrete sovietice și rusești, își fac servicii unii altora, fără discuția. Dacă ar fi existat un material compromițător împotriva lui Orban foarte probabil că ar fi ajuns în posesia lui Putin, iar întâlnirea lor din 2009 de la Petersburg, în care Orban declară că s-au împrietenit, pare să confirme teza asta. Și, totuși, îmi vine greu să accept faptul că o țară membră NATO de aproape trei decenii, membră UE de peste două decenii este condusă de un prim ministru care acționează ca un agent de influență în solda Kremlinului.

Răspunsul ar putea să vină în câteva zile. Dacă Orban este controlat de ruși ar putea arunca Ungaria în aer, cu ocazia alegerilor, ba chiar ar putea produce daune uriașe UE și NATO. Sigur că depinde de mai mulți factori, va fi un joc complicat.

Contributors.ro: Puteți explica mai detaliat ce aveți în vedere?

Armand Goșu: Nu exclud cu totul un scenariu în care Orban, în cazul în care pierde alegerile la limită, să încerce anularea lor, pe motiv că în alegerile din Ungaria și-a băgat coada Zelenski. Ar fi ceva similar cu anularea alegerilor prezidențiale din România, în decembrie 2024. Aici au fost anulate pe motiv de interferență rusească și a mers, occidentalii au acceptat explicația. În Ungaria, Orban ar putea fi tentat să anuleze alegerile pe motiv de interferență ucraineană. Ar fi în oglindă cu România, numai că nu este Putin, ci Zelenski.

Problema lui Orban este că în afară de Trump, Putin, Vucici poate și Erdogan și alți câțiva lideri autoritari, prin lume, nimeni n-o să accepte acest argument. Adică anularea din cauza interferenței ucrainene în campania electorală și în alegeri. Cine-l va crede pe Orban la Paris, Londra, Roma și Berlin că Zelenski i-a furat lui Fidesz victoria la parlamentare?!

Anularea ar fi o sinucidere politică pentru Orban. Electoratul maghiar – chiar și votanții Fidesz – nu vrea să iasă din UE, nu vrea cu Rusia, chiar dacă urăște Ucraina și crede în toată propaganda promovată de Kremlin. De asta nu prea cred că acest scenariu este probabil. Dar nu-l exclud cu totul. Însă, costurile politice ar fi mult prea mari. Dacă pierde, ceea ce este probabil în acest moment, Orban va încerca să negocieze o tranziție lină, să-și salveze oameni și poziții, să obțină imunitate măcar pentru el și familia sa. Chiar și fără Orban, pozițiile Rusiei în Ungaria vor continua să fie puternice. Ca să demantelezi o rețea rusească de influență politică construită prin scheme de corupție este o treabă grea, necesită competență și – mai ales – voință politică.

Interviu realizat de Lucian Popescu

10 aprilie 2026