miercuri, iunie 3, 2026

Părinți și copii

Sunt cel puțin  zece ani de când actorul Andreas Petrescu, convertit (și) la profesia de autor de literatură dramatică, scrie și rescrie o piesă numită Mă mut la mama a cărei geometrie variabilă se explică prin locul unde lucrarea în cauză se metamorfozează în spectacol ca și prin vârsta actriței ce urmează să interpreteze rolul Mamei.

Prima versiune scenică (aud că am avea de-a face doar cu o parte dintr-o trilogie) s-a înfăptuit la așa -numitul Teatru Principal, patronat de Gabriel Fătu care și politician fiind a dobândit în consecință postul de director al Teatrului Dramaturgilor Români (Doamne păzește și iartă!) s-a datorat regizorului Gelu Colceag.  Care a reușit să o convingă să joace rolul Mamei pe vulcanica actriță Adriana Trandafir. Câțiva ani mai încolo piesa s-a reluat în spațiul restaurantului bucureștean Elisabeta, regia fiind asumată de Andreas Petrescu însuși, rolul mamei care dorește să își mai dea o șansă și să își trăiască cât de cât normal ce i-a mai rămas din viața, fiindcă tinerețea a trecut demult și nu a fost chiar foarte simplă, fiind interpretat de Tania Popa.

Femeia în cauză, văduvă de un număr considerabil de ani, mamă a doi băieți ajunși deja de ceva vreme la vârsta maturității depline, căsătoriți, se înscrie la Facultatea de psihologie. Loc în care reîntâlnește un fost coleg cu care începe ceea ce ar putea fi o relație frumoasă. Aflată în evident pericol din cauza turbulențelor din căsnicie și din viața zilnică a celor doi feciori.

Andreas Petrescu a transformat acum piesa care la origine avea doar trei personaje într-un scenariu de film a cărui regie a fost asumată de George Buzoianu și de venerabilul Gelu Colceag. Amândoi debutând  în regia filmului de lung metraj. Povestea este în linii mari aceeași ca în piesă. Doar că mama nu mai e studentă, student e numai cavalerul tomnatec cvasi-divorțat. De  unde o serie întreagă de complicații. Rolurile celor doi au căzut în sarcina tot a Adrianei Trandafir care e la fel de vulcanică și de savuroasă cum a fost în spectacolul de teatru și a redescoperitului Adrian Păduraru. Feciorii sunt jucați de Gabriel Fătu și de Andreas Petrescu. Fătu îl interpretează pe Gabriel (o găselniță a scenariului vrea ca, în majoritatea cazurilor, personajele să poarte exact prenumele actorilor), care e cum nu se poate mai plin de sine, se crede cuceritor, face curte oricui se nimerește, inclusiv unei colege de la job (Bianca Purcărea) care îl păcălește și îl convoacă la un asamblat de mobilă de abia cumpărată, însă tace mâlc în fața soției pe nume Cristina, un fel de Mița Baston, interpretată ca atare de Paula Chirilă. Petrescu îl joacă pe Andrei, rămas șomer și care se crede înșelat de soția pe care o cheamă tot Cristina, interpretată de Ana Odagiu.

Și Gabriel, și Andrei se gândesc să se mute la mama, încurcându-i acesteia planurile vizând refacerea vieții. Începând cu o cină romantică cu lumânări. Mai contribuie la complicarea faptelor un număr însemnat de personaje. O anume tanti Gina, zaharisită precum dulceața cu care încearcă să îi ademenească pe toți cei ce îi ies în cale, excelent jucată de Maia Morgenstern, soția încă en titre a lui Adrian, autoritar interpretată de Carmen Tănase, o studentă ce își câștigă existența prestând cu multe riscuri masaj erotic la domiciliul clienților și care apare, la un moment dat, costumată în polițistă (Doina Teodoru) și o polițistă autentică (Ioana Ancea), evident depășită de harababura din casa și din existența Adrianei.

În comedia aceasta evident fără pretenții la care am mers cu speranța că nu mai este mult până voi vedea Fjord, filmul de Palme d’Or al lui Cristian Mungiu (lucru de care nu pot fi chiar foarte sigur deoarece filmele la mall sunt aduse în afara oricărei logici artistice, iar în orașul până mai deunăzi administrat de mult prea lăudatul Ilie Bolojan nu avem nici măcar un singur cinematograf ca lumea), se încearcă să fie abordată la modul comic o problemă veche de când lumea. Aceea a complicatelor relații dintre părinți și copii. Care rămân la fel de complicate chiar și atunci când copiii au depășit 30 de ani. Se încearcă și se reușește. Condiția fiind să nu ai față de producție prea multe pretenții.   

Fundația Culturală „Teatrul Principal”, cu sprijinul Marivila și Pro Design Tulcea

MĂ MUT LA MAMA

Regia: George Buzoianu și Gelu Colceag

Scenariul: Andreas Petrescu

Imaginea: Laurențiu Porumbel

Decorul: Cristian Marin

Cu: Adriana Trandafir,Gabriel Fătu, Andreas Petrescu,  Adrian Păduraru, Carmen Tănase, Maia Morgenstern,Paula Chirilă, Doina Teodoru, Ioana Ancea, Bianca Purcărea, Ionuț Ciocea, Tudorel Filimon,Răzvan Oprea, Serghei Mizil

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro