marți, mai 17, 2022

Programul Național de Rateuri și Regrete – capitolul energie. (și câteva explicații științifice)

Două realități punctuale

  1. Într-un minister câțiva funcționari mai răsăriți, directori de birou sau serviciu, adică șefii informali, pun pariu cât va sta în funcție un ministru (sau secretar de stat) abia numit. Sumele nu sunt mari, dar nici mici. Perioada minimă pentru care se pun bani în joc este de 6 luni. Urmarea: cei care au mizat pe maximul de 6 luni fac tot posibilul ca să câștige pariul sabotand des și hotărât persoana vizată.
  2. În alt minister, secretarul de stat (sau ministrul) este numit după ce i s-au ales consilierii / consilierele de către partid. „Numiții” sunt „tufe de Veneția”, adică nu știu nimic, primind recompensa dupa cine știe ce „fapte de vitejie” în campania electorală sau în patul cine știe cărui „capitan de județ”.

Urmarea: Admitem că printre cei care au primit funcții sunt și persoane de bună credință. Imaginați-vă că aceștia nu au nici un fel de sprijin din partea celor cu care lucrează și după regula „dacă un lucru începe prost, se va sfârși prost” vor eșua lamentabil.

Să trecem la „oaia noastră neagră”, adică la energie!

Rateuri și regrete

„Moda de azi” este PNRR-ul. Un cunoscut l-a rebotezat „planul național de rateuri și regrete”. Un alt conoscut de la Bruxelles a povestit cum unul din ministri noștri s-a dus „să negocieze”. Cutuma este: discuțiile tehnice se poartă de către consilieri, aceștia informează ministrul, care hotărăște dacă se acceptă sau dacă se negociază în continuare până ce se ajunge la un acord. „Al nostru” s-a dus singur, a „negociat” singur. Este evident ca în hățișul de probleme ce apar nu poate să se descurce. Specialiștii comisiei nu s-au putut înțelege cu el pentru că pur și simplu habar nu avea. Ministrul nostru a așteptat pe „comisarul X” cu care trebuia să-și facă poza de Facebook și s-a intors cu mutra învingătorului. Rezultatul îl știm: PNRR-ul românesc a înregistrat primul eșec. Probabil că va fi rescris de adevarații specialiști bruxellezi și însușit de habarniștii noștri.

Am scris de mai multe ori despre faptul că „ai noștrii” nu știu decât „hidrogen în amestec cu gaz natural în conducte” și „cetrala de la Halanga” (mai nou și cea de la Constanța). Mi-am exprimat consternarea că investiția în regenerabile și hidrogen din regenerabile nu este altceva decât o infuzie de bani proveniți din taxele și impozitele plătite de noi în economia chineză și tehnologiile disponibile pe plan local sunt total necunoscute. Alții și-au exprimat consternarea asupra faptului cum o companie nouă (și privată) poate primi câteva sute de milioane de euro din acest program.

Noutate pentru unii, pentru alții o tehnologie de un secol

De mai multe ori am scris despre obținerea de energie (electrică și termică) și hidrogen din gunoiul solid municipal. Culmea este că sunt căteva zeci de astfel de instalații în Europa (chiar Sofia își face una pe banii UE) și câteva sute în lume.

Dar nu este singura cu tehnologie matură și cu aplicabilitate directă și care se circumscrie conceptuluir de economie circulară.

Un specialist în energie, ar trebui să știe de procesul Fischer – Tropsch, descoperit în anii ’20, pus la lucru în anii ’30-’40 și dezvoltat pe parcursul timpului. Din acest proces se obțin hidrocarburi din cărbune (inițial), din agrobiomasă dar și din gunoi menajer solid. Nu mă leg (încă) de problema gunoaielor … Culmea este că Franța deja a început un program de investiții în astfel de instalații de gazeificare și pirolizare a agrobiomasei. De ce? Combustibilii obținuti sunt ecologici, adică carbonul din aceștia nu provine din subsol ci din ecosistem.

Pentru a fi cât mai clar, mai jos este schema Centralei de la Dunkerque de capacitate 5000 barili / zi (aici mai multe detalii).

O rezolvare a problemei energetice

România deține 12,5 milioane de hectare. Doar 9 milioane se cultivă. De pe fiecare hectar se pot obține câteva tone de agrobiomasă, după cum urmează:

(figura realizată cu date obținute de la Ministerul Agriculturii)

Specialiștii au calculat că media potențialului energetic pe un hectar este de 37 MWh.

Dacă ar fi să înmulțim această medie cu numărul de hectare cultivate, mulți ar râde de mine că undeva am greșit, că ceva este în neregulă. Chiar dacă cel care a calculat potențialul de mai sus a greșit, chiar dacă nu sunt atâtea tone / ha de agrobiomasă, chiar dacă nu sunt atâtea milioane de hectare cultivate, tot se pierd câțiva TWh / an din această resursă naturală.

Acești TWh sunt în special din mixul energetic primar, putând înlocui lemnul de foc din cele peste 4 milioane de gospodări, combustibilul necesar tuturor lucrărilor agricole, sau combutibilul din transportul greu.

Ce se obține dintr-o tonă de agrobiomasă cu umiditate 15%?

71 litri de syndiesel (adica o motorina cu cifra hexanică 100, fără compuși de sulf), 34 l de kerosen, 33 l de combustibil nafta și C5 și 9 l de parafină.

Putem afirma că rămâne pe camp un potențial energetic imens.

Motorina am spus că se folosește pentru lucrările agricole, dar mai rămân câteva zeci de litri de combustibili dintr-o tonă de agrobiomasă uscată. Kerosenul este cât se poate de fiabil a se folosi în mici centrale (chiar pe cogenerare) pentru a se produce energie electrică. (Aici găsiți și utilajul care ar putea face acest lucru.) Combustibilii de slabă calitate Nafta și C5 pot fi folosiți la încălzirea caselor sau instituțiilor, înlocuind sobele pe lemne. (să nu uităm că ceea ce se elimina în atmosferă nu conține un carbon provenit din subsol!)

Acum mai rămâne întrebarea de ce guvernanții nu au cunoștință de o astfel de rezolvare a problemei energetice? Simplu: nu există o instituție de cercetare interdisciplinară, nu există o comunicare între ministere, angajații din acestea au alte preocupări și nu au mai pus mâna pe o carte de când au terminat studiile … și mai putem găsi motive …

Închei prin a vă asigura că nu visez cai verzi pe pereți și rugându-vă să deschideți link-urile din articol.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Referitor la energie, nu inteleg 2 lucruri: costul energiei electrice in Romania este dublu fata de SUA si Canada si, pentru prosumatori, diferenta de pret intre energia electrica consumata si cea injectata este de 50% (in SUA si Canada primesti gratis inapoi 85 – 100% din ce ai produs). Un articol pe tema aceasta?

      • Citit.
        Comentariul meu este punctual: incurajarea prosumatorilor pentru investitii in energie fotovoltaica. Aceasta energie se produce cel mai mult in zilele insorite, perioada in care se si pornesc sistemele de climatizare a aerului, de ce nu am considera aceasta energie securitara?
        Daca as primi inapoi 85% din energia produsa ca si prosumator, as investi in acest sistem. Statul roman plateste 0,38lei/kw (daca bine stiu) si Republica Moldova 0,49lei/kw!
        Cred ca acest mecanism ar permite statului roman sa „investeasca” cel mai ieftin in energie, scapand de o parte din importuri.

  2. ICEMENERG a facut studii ani de zile pe acest subiect. La unele am particupat si eu acum 25 de ani. Totul pe hartie da bine, din pacate asa cum am mai scris aici, aceasta agrobiomasa are costurile de transport foarte mari de la camp la instalatie datorita densitatii mici, un tir transporta cateva tone in locul celor 20 pe care le poate duce. Daca nu se impune de catre mediu dovada eliminarii acestor deseuri nu se va face nicio instalatie pentru ca nu e rentabil sa aduni si sa transporti acesta marfa catre procesator. Si aci apare problema cine plateste transportul ca sa nu mai vorbim de agrobiomasa: agricultorul care depinde de subventie sau procesatorul care va deveni nerentabil dpdv al costurilor si va depinde si el de subventie?
    La final statul va scoate banul, adica noi contribuabili vom plati mai mult, ca chelul tichia de margaritar!
    Hidrogen, syntdiesle, syntgaz mai bine UE pune banii pe cercetarea fuziunii la rece pentru ca deja englezii au reusit sa reduca temperatura din proces si tehnologia se apropie incet incet de zona comerciala.

    • sunt solutii gasite de francezi … intrati pe site-ul indicat … si instalatia se poate minimiza ca sa incapa pe 2 traulere … cunosc pe cineva care a facut proiectul deja …

  3. Decât să ne chinuim să obținem biocombustibili, scumpi și proști, din biomasă nu mai bine folosim biomasa, ca și până acum, pentru producerea de compost? Pentru că pământul ala arabil ca să continue să rămână productiv trebuie ajutat. Iar componenta vegetală din compost este esențială. Dacă tot iei carbon din sol de unde naiba să mai ai productivitate? Sau ăsta este încă un sacrificiu necesar pentru salvarea planetei?
    Prosteala asta cu sechestrarea CO2 are vreo valoare practică? Pentru că văd că devine un fel de cutumă.
    Compușii carbonului stau la baza vieții pe Pământ! Obișnuiți-vă cu asta!

  4. Dle cu paiele si cocenii nu e chiar asa. Mai vedeti si viata satului. Combinele moderne pur si simplu macina paiele si cocenii si asa cum explica dl.Ciuca (parca) de la o ferma din jud.Arad la viataa satului acestea se reintroduc in sol odata cu aratul si constituie un bun ingrasamint.
    Cu gunoaiele menajere e altceva. Acolo sint gunoaie de oameni care nu fac nimic, numai ne incaseaza banii. De ex. la mine in oras (municipiu resedinta de judet mic) platesc 21 lei/luna-cu TVA pentru 2 persoane. Macar le aduna la timp, dar amestecate chiar daca le separam in cele 3 containere specifice-metal/sticla-carton si plastic. Si atunci de ce vorbim? O zi buna si fara suparare.

    • nu am zis nimic de paioase, am zis de floare, porumb si soia … ce ramane … si nu tot trebuie sa se intoarca in sol. am intrebat si eu fermierii si au o problema cu cele cateva tone ce raman, trebuie sa are adanc si iese uniditatea din sol …

      • Cosmin, plantele zise „energetice” secatuiesc GROAZNIC solul, iese si „energia” aia din ceva ;)
        In alta ordine de idei: ti-am mai zis de cateva ori, to’arashu Bleahu (Marcian), prin ’92 (pe cand era Ministru al Mediului) a scos peseriche pe gura: „gunoaiele romanilor nu au suficienta putere calorica”

        • „energia aia” e mai ales din aer: CO2 se descompune, carbonul rămâne în planta zisă „energetică” și oxigenul e returnat în aer. Din pământ planta ia apă și formează cu carbonul reținut din aer catenele benzenice: polizaharide, adică celuloza care formează fibrele, și lignina dintre acestea. Împreună conferă lemnului proprietățile mecanice caracteristice. E drept, plantele mai extrag ceva minerale, fără de care ar fi inodore și insipide, dar aceștia sunt un fel de agenți PR pentru polenizatori sau bodyguarzi împotriva dăunătorilor. Ceva azotati și carbonati pot îmbogăți din nou solul secătuit. Sau „rotația culturilor” și anul de pauză după șapte culturi. Nu știu cum e în România, dar în vestul Europei există obligația ca 15% din terenul arabil să rămână necultivat. E cam tot acolo.
          Nu înseamnă că aș fi un susținător al energiei obținute din „biomasă”, ci doar am vrut să corectez o eventuala inexactitate.

  5. Introducerea hidrogenului in productia de energie electrica si in transporturi are o urgenta pentru Germania si unele tari nordice pentru mai multe motive:
    – dezvoltarea retelei de eoliene, care in unele zile produc „pe minus” si astfel se impune o solutie de stocare a energiei electrice (orice MWh produs astfel e mai bun decat sa platesti ca sa il ia reteaua), iar hidrogenul este mai avantajos decat bateriile
    – scaderea emisiei de CO2
    – in Norvegia de ex se poate produce hidrogen direct din puturi de petrol si gaze, la un pret excellent (sub 1 euro/kg) si fara emisii de CO2 https://proton.energy/proton-process/
    Pentru Romania este mult mai rezonabil sa se construiasca
    – 100-200 statii municipale (urban) pentru deseuri (pret circa 3 milioane/MW instalat, factor capacitate peste 80% deci se poate califica drept energie „securitara”) si care ar rezolva si problema reciclarii la care Romania sta jalnic,
    – in mediul rural cateva zeci de statii de piroliza a agrobiomasei, care ar fi si nuclee de dezvoltare rurala
    – proiecte-pilot de cogenerare electric-termic in mari orase la inceput pe gaz cu tranzitie pe H2,
    – un lant de eoliene de-a lungul Carpatilor, cu componente fabricate la Santiere Navale Mangalia, Oltenita, etc

    • Imi dati voie sa ma tavalesc de ras? :P
      Astia (si cei dinaintea lor – si cei dinaintea dinaintii lor – samd.) n-au fost in stare sa termine „celebrele” SMID sau / si macar sa convinga Primariile de la tzara sa faca contracte – si Dvs. vorbiti de „statii municipale pentru deseuri”?
      Presupun ca va plictiseste ploaia si voiati sa glumiti >:)

      • daca tavalitul de ras e util in ceea ce priveste convingerea cat mai pregnanta a municipalitatilor si primariilor (stilistica limbajului de lemn mi se pare abordarea cea mai potrivita in cazul lor) sa faca ceva pentru a iesi din marasm, va incurajez din toata inima

    • Parca NU erau destul de stricate „crestele Carpatilor” de tot soiu de antene, eoliene, instalatii pe cablu cu toata mizeria aferenta – FIX „lant de eoliene” mai trebuia pe putinul care o mai fi ramas nestricat!
      Daca baga cineva asa ceva in vreun PNRR, PROMIT ca va ajunge o lista luuuuunga de semnaturi de protest (cu argumentele aferente) direct la Bruxelles!

      • ok, e rezonabil sa scrieti argumentele aferente, insa eoliene sunt deja in unele zone muntoase in Vest, iar daca luati drumul spre Viena o sa vedeti o multime de eoliene, deci Bruxelles nu cred sa fie impresionati de asta.
        In fine, daca dumneavoastra vreti sa platiti dublu pe energia din fosili/nucleara fata de eoliene va dau un cont unde sa virati diferenta

  6. Introducerea hidrogenului in productia de energie electrica si in transporturi are o urgenta pentru Germania si unele tari nordice pentru mai multe motive:
    – dezvoltarea retelei de eoliene, care in unele zile produc „pe minus” si astfel se impune o solutie de stocare a energiei electrice (orice MWh produs astfel e mai bun decat sa platesti ca sa il ia reteaua), iar hidrogenul este mai avantajos decat bateriile
    – scaderea emisiei de CO2
    – in Norvegia de ex se poate produce hidrogen direct din puturi de petrol si gaze, la un pret excellent (sub 1 euro/kg) si fara emisii de CO2 https://proton.energy/proton-process/
    Pentru Romania este mult mai rezonabil sa se construiasca
    – 100-200 statii municipale (urban) pentru deseuri (pret circa 3 milioane/MW instalat, factor capacitate peste 80% deci se poate califica drept energie „securitara”) si care ar rezolva si problema reciclarii la care Romania sta jalnic,
    – in mediul rural cateva zeci de statii de piroliza a agrobiomasei, care ar fi si nuclee de dezvoltare rurala
    – proiecte-pilot de cogenerare electric-termic in mari orase la inceput pe gaz cu tranzitie pe H2,
    – un lant de eoliene de-a lungul Carpatilor, cu componente fabricate la Santiere Navale Mangalia, Oltenita, etc

  7. Mi se pare mereu ciudat modul de exprimare la persoana I-a plural in materie de economie „sa facem…”.

    Ce se intelge prin acel „noi”? Statul? Pai, parca nu trebuie sa se amestece in economie. Sa dea statul subventii? De ce? Daca nu da subventii, ce altceva sa faca statul?!

    Sa creeze un cadru normativ permisiv pentru afaceri, inclusiv in energie? Asta, da! Inteleg. Dar exact asta nu face statul. Indiferent de ce surse de energie e vorba.

    Hidrogenul e o sursa mai buna si mai ieftina decat carbunele? Perfect! Hai sa vedem cine si cum investeste in asa ceva! Sunt gunoaiele o sursa buna de energie? Da! Dar ce impiedica operatorii de deseuri sa investeasca in asa ceva? Eu unul nu stiu, dar cred ca ar fi bine sa fie ei intrebati.

    Daca o investitie e profitabila, ea se va face. Daca nu, nimeni nu o face. Sau nu ar trebui sa o faca.

    Apoi se pune problema cine este clientul si ce vrea el. Presupunem mai mereu in mod eronat ca un client vrea doar un pret mai mic. Nu e deloc asa! Sunt multe, foarte multe alte lucruri pe care un client le are in vedere. Cel putin o parte a clientilor se ghideaza si dupa alte lucruri, nu doar dupa pret: clauzele de reziliere, durata etc. etc. etc.

    Ori mai mereu fiecare judeca din perspectiva sa individuala, uitand ca exista si alti clienti, care, cel mai probabil, au alte preferinte si alt mod de a judeca. Nu spun ca pretul este de ignorat, spun doar ca a judeca totul exclusiv prin prisma pretului ridica mari riscuri.

  8. Am avut, acum multi ani, o situație similară pentru calculul eficienței unor instalatii de producție peleti din agro-biomasa, resturi.
    Un prim impediment – agricultorii preferau să reintegreze resturile în sol. Asta ajuta la refacerea acestuia reducând costurile cu îngrășăminte si alte amendamente.
    Al doilea impediment – cel sesizat de dvs. Distanta eficienta logistic. Am ajuns undeva la 70 km raza, dar numai în situația în care resturile ar fi fost luate gratuit gata adunate de pe camp!
    N-a ieșit nimic.
    Raportat la cifrele autorului, eu nu am altele si ii dau crezare pt situatia de fata, daca obținem cca. 150 L combustibili /tona, la o medie de 5 t resturi la hectar, vom avea nevoie pt. O instalație de genul celei de la Dunkerque (800k l/an)de cca. 5-6000 ha sursa de resturi în jurul ei. Asta înseamnă cam 60 kmp de culturi, 100 daca mai băgăm si suprafețe locuite.
    Transportul paielor nu se face niciunde cu Tir-ul ci cu tractoare agricole mari, având 1-2 remorci agricole de mare capacitate. Acestea pot fi autorizate pe trasee scurte pe DN-uri.
    Problema principala este cea sesizată la început – este posibil ca agricultorii sa nu dorească să cedeze acele resturi datorita utilității lor în refacerea solului. Intr-un fel e chiar mai sănătos și mai ecologic asa.
    Apoi, ele trebuie oricum adunate din camp – cine plătește?
    Poate un alt cititor stie mai in detaliu aspectele semnalate. As fi si eu curios.

  9. Revin să-mi corectez 2 erori, grave în – ecran mic, cafeaua nr. 1 doar etc. Acum observ ca Dunkerque produce acei 5000 barili nu pe an ci pe zi!!!
    Pe cand agro-biomasa se produce la rata de 5 t/ha per recoltat (in principiu o dat pe an la noi).

    Caz in care tot calculul meu anterior se duce naibii – daca pt. 5000 barili pe zi ai nevoie de cca. 1000 ha suprafața de pe care sa atunci resturile, atunci pe an avem o suprafata cam mare, 365000 ha – 1 județ mai mic.
    Petrom producea undeva la 180000 barili pe zi. Barilul se vinde pe la 70$ acum, pt. 150 l , ~ aprox 1 baril trebuie adunată, transportată si procesată 1 tonă de agro-biomasa, totul la un cost decent a.i. sa fie si profitabil. E de vazut partea de cost aferentă investiției, amortizarii si operării instalatiei, cea aferentă ridicării materialului din camp (cost achiziție de la fermier),
    si transportul la platforma de producție. Dacă iese pe plus, e posibil sa apara investitori cu suficientă putere de convingere față de fermieri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro