duminică, mai 9, 2021

De ce se scumpește energia?

În primul rând deoarece România din 1989 nu a investit mai nimic în energie. S-au terminat primele două reactoare de la Cernavodă (1420 MW), investiție demarată pe vremea lui Ceaușescu, care nu putea rămâne în aer. Statul a mai investit doar în CET-ul Vest al Elcen-ului bucureștean, unde o instalație pe cogenerare în ciclu combinat de aproape 200 MW salvează multe în SEN și în SACET. Altă investiție care contează este cea a Petrom de la Brazi (privata), tot un ciclu combinat de 860 MW. Romgazul a eșuat lamentabil (momentan, să sperăm) cu centrala nouă de la Iernut (tot ciclu combinat – 400 MW). Dintre cele mici este de meționat CET Oradea (47 MW) în cogenerare cu ciclu combinat (cu toate ca la ANRE apare cu 200 MW, deci instalațiile vechi nu au fost retrase).

Reamintesc de câte ori se poate dezastrul în care se află industria energetică romanescă! Ultimii ani au însemnat creșterea importurilor. Multe instalații au ieșit din uz, producția a scăzut, consumul a crescut. Instalațiile existente sunt vechi, uzate moral și cu randamente mici și în scădere datorată uzurii fizice, ceea ce face ca prețul de producție să crească. Asta se va întâmpla în fiecare an ce trece.

Fig. 1 Evoluția producției și consumului 2010 – 2020 (sursa Transelectrica)

Fig 2: Evoluția soldului export – import 2010 – 2020 (sursa Transelectrica)

Știm că CEH (1200 MW declarați de ANRE) este în faliment și că pe huilă vor mai rămâne foarte puțini ani doar Paroșeniul cu 150 MW. CEO (3240 MW declarați de ANRE), pe lignit, a anunțat că în câțiva ani va ajunge la 660 MW. Și termocentrala de la Iași (concesionată până zilele trecute Veoliei, 100 MW) trebuie să se închidă deoarece și aceasta este pe cărbune și nimeni nu mai dorește să preia această concesiune dată de Primaria Iașiului. La fel și Govora (200 MW). Asta înseamnă că în câțiva ani în România vor dispare peste 4000 MW din cărbune.

Pa gaz multe din instalații necesită din ce în ce mai des reautorizări de la ANRE, ISCIR și Ministerul Mediului. Acestea costă și se adaugă în prețul de producție. De asemenea am convingerea că și termocentralele pe gaz încep să cedeze cât de curând. Să vă reamintesc de CET-ul Sud al Elcen care a început să aibă căderi din ce în ce mai dese. Centrala veche de la Iernut cu o capacitate de 300 MW (asta zice ANRE-ul) are și ea probleme. (cineva din piață mi-a șoptit că în ultima perioadă Iernutul nu merge decât cu 80 MW.) Nici Aradul (50 MW) nu se simte prea bine. Nici Veolia Ploiești (290 MW) nu are o viață bună. Dintre cele mici, Focșaniul (20 MW), Bacăul (25 MW) au de asemenea probleme. Enumeratelor le expiră avizele și licențele încapand cu 2024. Aproximativ 1000 MW pe gaz vor ieși din exploatare în următorii ani.

Nuclearul rezistă, dar nu prea mult. Din 2026 Reactorul 1 intră pentru aproape 2 ani în retehnologizare, după 30 de ani de funcționare. Deci încă un minus de 720 MW din SEN.

Să adunăm: peste 5000 MW vor dispare până în 2026.

Nu rezist să nu fac următoarea paranteză: oare nimeni nu poate trage la răspundere ANRE-ul pentru raportările false sau incomplete? Normal, numai Parlamentul ar putea să o facă, dar câți parlamentari pricep ce dezbatem noi aici?

În al doilea rând, energia regenerabilă are un randament scăzut (mă refer la factorul de capacitate). Adică investiția pentru un MW o putem înmulți cu acest factor de capacitate pentru a afla costul real. La fotovoltaice 11%. Știm că investiția pentru un MW este aproximativ 500.000 euro. Rezultă că pentru un MW produs investim aproape 4.5 miliarde de euro. La eolian investiția într-un MW este aproximativ 1 milion de euro și factorul de capacitate este de 27%, deci investiția reala este de 3,75 miliarde de euro. Mai adaugăm că pe această o subvenționâm prin sistemul de certificate verzi.

În al treilea rând costurile de transport, distribuție și serviciile de sistem aproape dublează prețul kilowatt-ului consumat. La acestea se adaugă un tarif de cogenerare, o acciză și certificatele verzi de care am amintit. Cel mai mult atârnă la factură tariful de distributie, cam 25% din total factură, cam jumătate din prețul de producție. Nu înțeleg de ce companiile de distribuție încasează jumătate din prețul de producție. Nu înțeleg de ce tariful de transport este aproximativ 5% din prețul de producție și o cincime din prețul de distribuție. Despre tariful de cogenerare trebuie scris un articol separat deoarece sunt multi factori care trebuie analizați. Toate acestea sunt stabilite (zic eu, după interese) de către ANRE.

În al patrulea rând sunt companii care poluează prin producerea de energie electrică: cele care folosesc ca materie primă cărbunele și gazele. Această poluare este penalizată prin obligarea producătorilor de a cumpăra certificatele de CO2. Pentru cărbune 0,91 certificate și pentru gaz 0,43 cerfiticate pentru un MW produs. Prețul unui certificat CO2 a crescut de la 4 euro (2018) la peste 43 de euro (2021). Acest cost intră în costul de producție, făcând ca energia produsă din cărbune să fie total nerentabilă, având un preț de vânzare mai mic decat prețul de producție. (Și acum stau și mă întreb cum CEO a vândut cu sub 300 lei / MW o mare cantitate de energie pentru anii următori, în situația în care Hidroelectrica a vândut cu 380.)

În al cincilea rând, piața nu este bine organizată. În OPCOM orice tip producător vinde energie în aceeași piață. Problema este că produsele nu sunt echivalente: nuclearul, gazul și cărbunele au o componentă în plus, cea care conferă securitate sistemului energetic național, adică funcționează în orice condiții meteorologice. O piață de energie (care nu este altceva decât o bursă de mărfuri) ar trebui să aibe și o componentă de securitate a SEN (piață de capacități) cum au mai multe țări componente a UE. Pe piața actuală, cu componentele sale, ar trebui să se tranzacționeze energia electrică produsă din regenerabile și capacitățile fără importanță pentru SEN.

Aici există o discuție: hidro intră sau nu intră la regenerabile. Dacă luăm în considerație faptul că cel mai mare producător din Romania este Hidroelectrica, care asigură o parte din energia securitară și de echilibrare am putea-o trece în piața de capacități securitare. Este adevărat că avem o oarecare predictibilitate asupra energiei electrice produsă prin turbinarea apei, dar avem perioade de secetă și avem perioade când temperaturile nu permit operarea hidrocentralelor.

Și ajungem la “în al șaselea rând”: energia hidro se va scumpi și ea. Din două motive: lacurile nu au mai fost decolmatate de 30 de ani, aprecierea specialiștilor este că aproximativ 30% din capacitatea lacurilor de acumulare este fals raportată, acestea fiind pline cu mâl. Al doilea motiv este că apa turbinată se va scumpi. Administrația Națională Apele Române (cea politizată cu sinecuri) a scumpit cu 55% apa turbinată, astfel pentru fiecare MW obținut vom plăti 33 de lei.

Alt motiv (al șaptelea) ce va duce la scumpirea energiei este faptul că statul acordă ajutoare companiilor energetice. Primul tip de ajutor este pentru închiderea minelor la CEH. Al doilea tip de ajutor este pentru achiziționarea de certificate CO2. CEO va primi un astfel de ajutor în valoare de 241 milioane de euro. Mai nou și Electrocentrale Constanța vrea un ajutor pentru emisiile de CO2. Cunoscând că este energie securitară ceea ce produce CEO (CEH și CET Constanța), adică nu ne putem lipsi de ea, trebuie să înghițim și prostul management și hoția de acolo. Nu știu dacă e ajutor sau subvenție ceea ce apare pe factura ca “tarif de cogenerare” despre care am spus că trebuie să îi dedic un articol separat.

Am ajuns la opt: rețelele de transport și distribuție nu corespund realității cererii, fiind învechite și moral și fizic. Companiile de stat nu au investit datorită prostului management, contractele ticăloase de management prin care managerii fac tot posibilul de a mări profitul în defavoarea investițiilor, retehnologizării sau digitalizării, având ca “recompensă” o cotă din profitule vărsate de stat. Companiile străine (din distribuție) trebuie să maximizeze profiturile prin orice fel de metode pentru ca acționarii să aibă un divident cât mai mare, acest fapt ducând evident la aceeași lipsă de investiții.

Numărul nouă: Gazele din Marea Neagră trebuiesc extrase și folosite cu orice preț. Trebuie să ne asumăm toții această necesitate deoarece o să ne coste mai mult pe termen scurt dar pe termen lung va fi profitabil din toate punctele de vedere. Efortul pe care trebuie să-l facem va aduce o scădere a prețului energiei pe termen lung.

Și ajungem la 10! Importul de energie este mai scump decât ne închipuim și culmea mult mai scump decât exporturile. În cazul gazelor, anul trecut deficitul balanței import – export a fost de aproape 116 milioane de lei. Puțin față de sumele vehiculate, dar acești bani nu sunt altceva decât profit pentru brokerii (și importatorii) de gaz și pierdere pentru statul român (bani care ar fi putut fi investiți într-o centrală de 100 MW!).

Fig. 3: Raportul și prețul import – export 2020 (sursa rapoartele ANRE)

Dacă ANRE ne furnizează informații despre importul și exportul de gaze, nu o face și în cazul energiei electrice (a se revedea Fig. 2). Privind raportul de tranzacționare ENTSO-E din 2 aprilie 2021, unde prețurile au trecut de 850 lei / MW  și facem comparație cu PZU (din OPCOM) din aceeași zi ne îngrozim cam cum ar arăta dezechilibrul balanței de plăți pe energie electrică deoarece am importat 3743 MWh. Un calcul grosso – modo ar fi: 3742 MW x medie 750 lei = 591.000 euro – adică peste jumătate de milion de euro într-o zi. Mai jos am pus dovada.

Fig. 4: Raport ENTSO-E 2.04.2021

Fig. 5: Raport PZU – OPCOM 2.04.2021

Fig. 6: Raport Transelectrica 2.04.2021

Al 11-lea motiv: Dar ce înseamnă a importa energie electrică din / prin Ungaria? Nimic altceva decât a importa mascat gaz rusesc, la care alte state au adăugat profit, impozite și taxe transformându-l în energie electrică.

Al 12-lea: Majoritatea tranzacțiilor și toate importurile sunt făcute de brokerii de energie, adică câte o firmă de apartament (cu protecție), cu câțiva angajați (bine pregătiți) și cu căteva calculatoare. Nu avem nimic de comentat deoarece piața este liberă, dar acesta este tristul adevăr.

Motivul 13: dacă este ceva de reproșat cuiva este că managementul companiilor de producție (majoritatea fiind de stat) nu este profesionalizat, neavând habar de cum ar putea fi exploatată piața liberă, profiturile companiilor producătoare fiind “mâncat” de firmele de brokeraj care se înmulțesc. Chiar si Petrom a înțeles destul de greu ce se întamplă, adoptând politici speculative și de hedging pe piețele de energie.

Revenind la bad management: atât timp cât sunt numiți în funcții (directorate, consilii de administrație sau de supravegere) “ultimile găini din coteț, dar cele mai docile” nu putem să cerem performanță. Dacă aveți curiozități morbide, intrati pe cv-urile personajelor din companiile energetice. Exemplul de săptămâna trecută îl găsiți aici. Daca ați avut curiozitatea de a deschide linkul cred că v-ați îngrozit de salariile respecitivilor. Avem multe companii de stat (unele chiar inutile deoarece canibalizează direcțiile din minister – SAPE de exemplu, sau create pentru sinecuri sau sifonarea de bani – Electrocentrale Grup și Hidro Tarnița) în care sunt nejustificat de multe persoane în directorate, consilii de supraveghere sau administrație cu salarii nejustificat de mari. Numai să adunăm sumele, rezultatul să îl impărțim la aproximativ 10 milioane de gospodării și ne îngrozim (iarăși) deoarece vom constata că anual plătim fiecare câteva zeci de euro la salariile acestor “VIP-uri”.

Penultimul motiv (14) este: cei care sunt numiți să conducă ministerul de profil nu sunt din meserie. Numai să ne uităm pe cv-urile actualilor și observăm că niciunul nu a lucrat o secundă în producerea sau transportul de energie. Și mai știm că există un obicei deja învechit: “partidul dă telefon” și impune diverși consilieri “merituoși” care au “muncit” cu spor în campania electorală dar care în afara intrerupătorului de pe perete sau butonului de la aragaz nu știu prea multe despre energie. 

Al cinsprezecelea motiv și ultimul: gândirea critică (extrem de necesară în aceste vremuri de criză) a dispărut, specialiștii (din partide sau din minister) ori sunt yesmani și / sau tac (sperând ca urmatoarea conducere să fie mai profesionistă), ori sunt dați afară pentru “delict de opinie” (sau cum s-ar fi zis pe vremuri, deviaționism).

Din cele cinsprezece motive, unele sunt obligatorii: statul trebuie să aloce cât mai mulți bani pentru investiții în energia securitară și transportul energiei. În rest totul poate duce la scăderea prețurilor din facturile noastre lunare. Nimic mai simplu, o spun Președintele și a Primul Ministru: profesionalizarea managementului și corpului de experți din minister și companiile de stat, scăderea numărului de manageri și de sinecuri (crescut arbitrar de guvernările PSD) și eliminarea cleptocrației.

Până unde vor ajunge prețurile? Nu cred că oamenii din piață ce apreciază o triplare o fac pentru a manipula piața. Nu știu dacă ultimile vânzări ale CEO și Hidroelectrica către marii și influenții brokeri sunt făcute cu bună credință sau cu bună știință, dar este cert că toată lumea prevede o creștere substanțială a prețurilor.

Care vor fi efectele? Vor fi multe dar amintesc două: scumpirea a tot ce conține energie si imposibilitatea de a atrage banii europeni, deci imposibilitatea dezvoltării.

Mai trebuie tras semnalul de alarmă o dată: PNRR alocă doar 1.3 miliarde de euro energiei (și aia regenerabilă), ceea ce este o tragedie deoarece necesarul ar fi de trei ori mai mult (sau 10% din suma totală a PNRR) numai pentru a putea realiza ceea ce se propune în acest program.

Late edit (16): Domnul ministru Virgi Popescu declară că ar mai trebui să plătim ceva în plus: avem câțiva prosumatori, care și-au instalat propriile instalații de producție a energiei electrice. Produc pentru consumul propriu și injectează (cantități mici) și în rețeaua distribuitorului. Având în vedere că prețurile companiilor de distribuție dat prosumatorilor sunt extrem de mici, prosumatorii ar trebui să primească ceva bani de la stat (adică de la noi). Problema este că distribuitorii sunt companii private și prețurile de prosumator sunt parte a unui contract privat, reglementat de ANRE. Acele mici cantități de energie electrică intră numai în rețeaua distribuitorului. Care ar fi motivul pentru care toți cetățenii, în special cei săraci, care nu sunt fericiții posesori de casă modernă cu instalație de producere de energie electrică, să plătească celor bogați, care și-au permis așa ceva? (Afirmația este facută cu gândul la acele cătune îndepărtate și sărace care nu au avut până acum șansa de a fi electrificate.)

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Dupa parerea mea, energia nu „se scumpeste”. Pretul sau reflecta slaba concurenta din sector – incurajata de stat, mai pe fata mai pe ascuns.

    Prosumatorii, micro-gridurile, capacitatile fotovoltaice si eoliene sunt cat se poate de descurajate. Putinele programe de sprijin nu tin cont de realitatea tehnica si nici de cea a pietei. Indraznesc sa spun ca motivul este o combinatie de ignoranta, interes si delasare.

    ===
    Desigur si statul are rolul sau – si ma refer aici la sprihinirea marilor retele de transport – electric si de hidrogen in special.

    Romania este inca din pacate tributara unui mod de gandire inradacinat in energetica inceputului de secol XX. Stiinta si tehnica au evoluat, dar evident multi se simt mai bine negand acest lucru.

    Mergem spre viitor cu spatele inainte.

    • Din pacate, interesele in modernizarea sistemului energetic romanesc (privatizare, descentralizare, atragere investitii in centrale moderne si in infrastructura de ultima generatie, etc) sunt minore. Asta e, cam asa arata rezultatul relatiei (amoroase) dintre „monopolul de stat” sustinut de o mare parte a clasei politice si „baietii destepti”.

  2. /

    Dar la subiect. Si pe aici se scumpeste energia enorm si cu asta se scumpeste tot, desi ecologistii sufla-n vuvuzele ca regenerabilele s-au ieftinit. Scumpirea vine si de la marirea consumului, „datorat” dezvoltarii industriei, iar in viitor a masinilor, trotinetelor, bicicletelor electrice. Si nu in ultimul rind, incalzirea globala a dus la o iarna lunga si grea cu scumpirea masiva a legumelor, produse in solarii incalzite.

    • „Si pe aici se scumpeste energia enorm si cu asta se scumpeste tot…”
      Am mai discutat acest aspect. In Germania ultimilor 10 ani, salariile medii anuale (incl. salariile angajatilor in sectorul energetic) s-au majorat cu peste 10.000 de euro. In acest context, majorarea pretului la electricitate (pentru consumatorii casnici) este nerelevanta.

      Cat despre primavara racoroasa a acestui an, se datoreaza evenimentului La Nina (un fenomen in care ne aflam din toamna anului trecut)
      https://www.meteorologiaenred.com/ro/fata.html#Fenomeno_de_La_Nina

  3. ..e un fel de „Ce te legeni codrule ?”, altfel destul de bine documentat. Răspunsul însă ni l-a dat tot poetul : „De ce nu m-aș legăna ?”

    La modul general, România stă de zeci de ani prost la capitolul investiții și industria energetică nu face din păcate excepție.
    Sacul bugetar, și-așa cârpit, a fost descărcat an de an pe criterii populiste, în toate zonele aducătoare de simpatie electorală, numai în investiții cu bătaie lungă și medie, nu.

    Știm (dacă nu ne-a lovit amnezia) cine-a tot cerut și cere salarii mărite, pensii și alocații pentru copii dublate, sporuri peste sporuri.. și lista nu pare să aibă un sfârșit previzibil, în timp ce am ajuns să tăiem panglica (cu fanfară..) la câțiva kilometri cârpiți de drum rapid..

    Mai mult decât atât, între 2004 și 2007, guvernul Năstase a privatizat SC Electrica SA cu italienii de la Enel, nemții de la EON și cehii de la CEZ. Niciunul dintre ei nu s-a ținut de promisiuni (mai exact de contractele semnate..) Și nimeni nu i-a tras de mânecă, nici nu le-a pus pistolul cu apă călduță la tâmplă (ca să nu facă probabil pneumonie..)
    Prin urmare nu au investit mai nimic, bruma de modernizări făcându-se din conturile companiilor cumpărate, care le-au pasat în cocoașa consumatorului captiv. Să nu ne mirăm deci că distribuția e un sfert din factura de curent.

    De randamente energetice și certificate verzi n-are rost să ne mai batem capul.. Problema a fost deja rezolvată de sensibila doamnă Șoșoacă, cu ocazia „vizitei de lucru” din Valea Jiului..

    Cât despre profit și profitori.. dacă statul, de mână cu giganții cu care-a dat mâna (pe sub masă..) face profit, de ce-ar lucra brokerii din energie pro bono ? Unde mai pui că unii dintre ei aduc gaz și cu 30% mai ieftin decât cel de pe piața internă..

    De acord că e ridicol să ai un electronist la agricultură, chelneri sau șefi de pompe funebre conducând spitale județene, balerine dirijând grațios treburile unor fabrici (culmea, privatizate..), dar asta e politichia la noi. Am avut 3 guverne tehnocrate și toate 3 au plecat cu șuturi în..

    Așa că postul ăla bine plătit din minister sau din CA, s-ar putea să rămână mult-și-bine „Un tramvai numit dorință”, iar Pulitzer-ul s-a dat deja..

  4. 1. „Știm că investiția pentru un MW este aproximativ 500.000 euro. Rezultă că pentru un MW produs investim aproape 4.5 miliarde de euro. La eolian investiția într-un MW este aproximativ 1 milion de euro și factorul de capacitate este de 27%, deci investiția reala este de 3,75 miliarde de euro. „
    Chiar nu inteleg la cine va referiti prin sintagma „rezulta ca pentru un MW produs investim”. Capitalul privat investeste (evident, daca Guvernul ii permite) nicidecum eu sau dumneata! Cat despre pretul dezvoltarii, se amortizeaza in timp de 10 ani, randamentul fiind in jur de 5-6 % nu trebuie sa va spargeti capul din moment ce nu sunteti un investitor. Doar ca fapt divers, productia anuala a unei instalatii fotovoltaice cu o capacitate de 1MWp (montata in RO) este in jur de €55.000, iar cheltuielile operationale, mentenanta, etc, sunt nesemnificative.

    2. „Mai adaugăm că pe această o subvenționâm prin sistemul de certificate verzi.
    In Germania, UK, Olanda, Franta, investitorii stau la rand pentru obtinerea permisiilor necesare de dezvoltare a parcurilor eoliene si solare. Electricitatea produsa in noile parcuri (de ultima fgeneratie) este vanduta la preturi in jur de 50 Euro /MWh, fara certificate verzi. Singura schema a ramas acordul operatorilor de a prelua integral electricitatea produsa

  5. Orice meserias adevarat, nu pirit, din energie stie bine cifrele si anii de investitie.
    Dar la fel de bine stiu ca dupa 1990 nu a fost nevie presanta de investitii fiindca industria se ducea la vale si deci era surplus de capacitate in tara.
    Tabelul cu consumul si productia spune clar ca dupa ordonanta 114 Romania a devenit din exportator net, importator net.
    Nu va speriati de cifrele uriase date in tabel. Sunt ca pe vremea rapoartelor la congresele PCR. De fapt media consumului in Romania e sub 7000 Mwh. Este sub jumatate din consumul din anii 88-89-90. La virf iarna cererea acum e pe la 8-9000 de Mwh si nici pe asta acum Romania nu o mai poate atinge. Acum vreo 2-3 ani de zile erau probleme sa atinga 10000. Acum e si mai grav.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro