Ultimele mele articole despre migrații mi-au adus aprecieri, dar și multe critici. Le accept cu respect și modestie pe toate și cred cu tărie că numai critica te poate ajuta să progresezi și să nu aluneci pe panta periculoasă a automultumirii de sine. Mai mult, în spectrul socio-uman este foarte ușor să ajungi să crezi că nu există un argument mai solid decât cel în care crezi. Mai ales dacă este validat de alte câteva păreri sau opinii similare cu ale tale, aproape că nu mai crezi că este nevoie de altera pars. Cu toate acestea, o întâmplare recentă mi-a servit un exemplu despre nevoia migrației pentru România și cât de importanți sunt imigranții în păstrarea nivelului serviciilor în anumite domenii de activitate, de exemplu HoReCa.
Înainte de expunerea evenimentului cu pricina, vreau să dau puțin context nevoii de forță de muncă externă. România, la momentul actual, are un real deficit de forță de muncă. Și nu este din cauză că nu ar putea găsi câțiva pretendenți pentru locurile vacante (România are cca. 200.000 de șomeri înregistrați oficial), ci pentru că aceștia fie nu au competențele necesare posturilor disponibile, fie nu vor să muncească din cauza condițiilor neatractive, fie au plecat (sau vor să plece) din țară. Multe dintre joburile disponibile sunt fizice și plătite modest, ceea ce face recrutarea extrem de dificilă. Domeniile care suferă cel mai mult sunt construcțiile, transporturile, curieratul și logistica, restaurantele și hotelăria, industria, retailul și curățenia.
Conform INS și ANOFM, într-un moment obișnuit sunt între 30.000 și 33.000 de locuri de muncă vacante, în speță cca. 0,6% din totalul joburilor din economie. Totuși, deficitul real estimat este mult mai mare dacă se ia încalcul un interval de timp mai lung. În primele opt luni din 2025 au fost raportate peste 400.000 de locuri de muncă vacante, iar aproximativ 250.000 au rămas libere în mod repetat, ceea ce înseamnă că firmele care căutau să recruteze nu și-au ocupat posturile. Așadar, deficitul structural este de câteva sute de mii de lucrători, motiv pentru care România importă forță de muncă din Asia (Nepal, Sri Lanka, Vietnam, Bangladesh, Turcia etc.).
Pentru anul 2026 cifrele necesarului de muncitori imigranți se învârt în jurul valorii de 90.000. În ultimii cinci ani, peste 450.000 de lucrători non-UE au ajuns în țară, iar la începutul lui 2025 aveau drept efectiv de muncă aprox. 140.000, deoarece mulți pleacă în alte state UE sau își schimbă angajatorul. Concluzia este că deficitul nu este acoperit optim niciodată.
Și acum să vă relatez întâmplarea. Am fost nevoit să aștept pe cineva mai multe ore acum câteva zile. Și pentru că era weekend și foarte dimineață, nu am găsit multe locuri în care să mă refugiez la liniște. Eram însoțit de alte două persoane. Așa că am fost nevoiți să intrăm într-o cafenea a unui brand românesc cunoscut. Primul contact cu angajații care serveau la tejghea, o fată și un băiat cu vârste între 20 și 28 de ani, a fost nu doar dezamăgitor, ci chiar frustrant. Am comandat ceva de băut și două prăjituri. Băiatul, în timp ce noi spuneam comanda, trăgea relaxat și apoi elibera vaporii abundenți dintr-o țigară electronică fără nicio problemă în incinta cafenelei. Fata, care trebuia să ne servească prăjiturile, abia dacă reușea sa mânuiască spatula cu care acestea trebuiau luate și puse pe farfurii, din pricina unghiilor foarte lungi. Dar ce farfurii? Nu aveau farfurii… sau nu le spălaseră. Nu știu care era motivul lipsei, dar era pentru prima dată când luam contact cu o astfel de situație. Mai mult, fata a încercat să pună prăjiturile într-o pungă de hârtie, iar noi ar fi trebuit să le consumăm în cafenea cu lingurița… din pungă. Nu mai spun că i-a căzut o prăjitură și a sprijinit-o de bluza de pe ea, apoi s-a folosit de mână pentru a-i face loc în pungă.
Ca să n-o mai lungesc, am refuzat prăjiturile, am luat băuturile și am mers la masă. Iar la plecare, am luat cele 3 pahare în care fusese băutura pentru a debarasa masa civilizat așa cum te îndeamnă localurile de tip fast food sau, în cazul de față, „fast coffee”. Surpriza mare a fost când băiatul cu țigara electronică mi-a indicat să le arunc afară, „deoarece alea sunt pline și nu mai încape nimic în ele.” „Alea” erau coșurile de gunoi din interior care trebuiau golite de ei, cei angajați acolo. Așa că m-am executat și le-am dus la coșul de gunoi public din fața cafenelei.
Ca o ironie a sorții, la prânz am mers să mănânc ceva la un restaurant tip fast food. Cel care m-a servit a fost un imigrant, cel mai probabil dintr-o țară africană. Înainte de a-mi înmâna tava cu produsele comandate, a observat că lipseau șervețelele și paiul pentru băutură. Nu cunoștea încă limba română, însă mi-a făcut semn cu mâna să mai aștept câteva secunde. Nu m-a lăsat să plec până nu și-a îndeplinit sarcinile.
Din aceste două situații se desprind niște idei care au fost exprimate de mai mulți economiști și sociologi cu privire la locurile de muncă ce nu necesită pregătire solidă. În primul rând, joburile pe care le ocupă imigranții nu sunt, decât în chip marginal, similare celor vizate de localnici. Iar atunci când ocupă aceleași posturi, imigranții tind să fie mai serioși din pricina nevoii existențiale de a nu-și pierde jobul. În țara de origine imigrantul nu are șansa de a câștiga echivalentul obținut în țara gazdă. În al doilea rând, în multe cazuri, tinerii localnici privesc aceste joburi ca fiind temporare și, din acest motiv, implicarea lor în îndeplinirea sarcinilor este adesea redusă. Consideră că ceea ce fac este temporar, deoarece apreciază că merită mai mult pentru munca depusă. În al treilea rând, tinerii localnici nu-și pun acut problema zilei de mâine, a locuinței sau a riscului de a nu mai găsi un job similar. Localnicii nu trăiesc cu riscul deasupra capului. De exemplu, cu riscul de a nu mai avea de muncă și de a fi trimiși în țara de origine unde traiul este scăzut și incertitudinea mare. În al patrulea rând, tratamentul stereotip și, uneori, nedrept de care au parte este mai mereu vizibil, deși România are nevoie de imigranți la fel de mult cum au ei nevoie de câștigurile obținute aici.
Desigur, mi-au spus sau mi-au sugerat anumite voci, imigranții aduc o nouă dimensiune vieții noastre. Pot apărea probleme. Unii se pot deda la infracțiuni și fapte reprobabile. Este adevărat, dar acestea sunt riscuri inerente migrațiilor. România are nevoie pentru a-și ocupa locurile vacante și pentru a-și menține nivelul de dezvoltare de imigranți. Să nu uităm, totuși, că în situația în care se află România azi, s-au aflat Spania și Italia cu cca douăzeci de ani în urmă, când erau luate cu asalt de români, sau Germania și Marea Britanie mai de curând.
La final rămâne întrebarea: vrem să avem parte de servicii ca la cafenea sau ca la restaurantul fast food? În actualele circumstante demografice, sociale, economice și politice este dificil să împăcăm românismul politicizat cu nevoia de servicii de calitate și ocuparea locurilor vacante din economie. Trebuie să alegem ce vrem și, respectiv, cât suntem dispuși să sacrificăm pentru a ne păstra nealterată bunăstarea. Soluție miraculoasă la rezolvarea deficitelor demografice și ale locurilor de muncă, concomitent cu păstrarea intactă a bunăstării și omogenității etno-naționale pare că nu există.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
E clar că imigranții vor avea un rol important în plata pensiilor „decrețeilor”. E clar că imigranții sunt o resursă pe care nu o putem ignora. Dar ar fi bine șă învățăm ceva de la statele occidentale invadate de emigranți, care astăzi au probleme mari de integrare și chiar probleme legate de activități antisociale și de terorism.
Orice migrant venit în România trebuie să fie angajat cu forme legale, trebuie învățat să-și întrețină o igienă decentă, să respecte regulile (de circulație, din societate etc.) și trebuie să riște expulzarea imediată, dacă încalcă ORICE lege a statului român. Organismele statului responsabile de monitorizarea și controlul imigranților trebuie să-și facă treaba fără jumătăți de măsura, iar dacă este necesară îmbunătățirea sau adoptarea de noi legi, legislativul nostru (mult prea dornic de gâlceavă și mult prea certat cu munca) ar trebui să livreze.
Când vor fi milioane de imigranți în România, va fi deja prea târziu să facem ordine…
Lipsa forței de muncă în România este teribilă peste tot. Practic românii nu mai vor să muncească nimic, nici cei calificați, nici cei necalificați, nici cei cu studii superioare. Eu nu știu din ce trăiesc acești oameni. Toată ziua umblă în mașini cu telefonul la ureche. În agricultură un tractorist te costă cât un profesor universitar…
Trebuie să punem poporul la muncă.
Totalmente adevărat, încă o trăsătură a magnificului nostru popor.
Cum nu mai apasă foamea ca în 90,își permit să cânte la fluier sub nuc.
RELAXARE,DISTRACȚIE SI RĂSFĂȚ au devenit biblia românului.
Voluntariat, comunitate, CIVISMUL sunt noțiuni necunoscute imensei majorități a populației. Și trăim într-o lume civilizată cu acces total la informații ,de care nimeni nu vrea sa audă. Preferam sa trăim în mediul ev târziu cu miresme suverane
La întrebarea arogantă a lui Iorga: „Ce să învăț eu de la un inginer?”, Brătianu (care era inginer de profesie) i-a oferit un răspuns scurt și memorabil: „Măsura”
Asa e si cu migratia/emigratia… cu f multi ani in urma cind vroiam sa emigrez am vazut ca anumite tari au criterii f clare, in ziua de azi s-ar vorbi chiar de discriminare, criterii care plecau de la meserii pt care nu erau amatori in tarile respective, ajungindu-se la virsta, sex, studii si chiar religie.
Da, in prima faza multi sunt extrem de supusi si silitori, asa am fost si eu cind am atwrizat in Germania, dar ce se-ntimpla cind incep sa li se umple sacii in caruta?
Poate că este timpul să avem și noi salarii ca în Occident.
Că prețurile sunt aceleași.
Oferind tinerilor noștri 500 de euro net lunar, nu facem decât să-i demotivăm.
Iar apoi ne ,,bucurăm” că imigranții lucrează în locul lor.
Și se le oferă 1000-1500 € nu ai nici o garanție ca se vor transforma în oameni diferiți compromisi cu interesele firmei,că vor dedica toată energia creatore ,și asa va câștiga un salariu decent pentru el și familie
Pentru ca nu avem o cultură a muncii ,nu avem compromis,interesele firmei ar trebui sa fie și ale noastre.
În Occiden ești cu firma 100%,dacă nu ușa!
Comunitatile AMISH nu au nevoie de muncitori straini. Populația estimată (SUA și Canada) era de 5.000 in anul 1920. In 2026 sint deja peste 400.000.
Citez:
„Comunitățile Amish sunt recunoscute la nivel global pentru una dintre cele mai ridicate rate ale natalității din lumea modernă. În timp ce în majoritatea societăților occidentale rata natalității este în scădere, populația Amish continuă să se dubleze aproximativ la fiecare 20 de ani.
Rata natalității în rândul Amish-ilor este mult peste „nivelul de înlocuire” (care este de 2,1 copii pe femeie).
– Media de copii per familie: O familie Amish tipică are, în medie, între 6 și 8 copii.
– Rata de creștere: Populația crește cu aproximativ 3% – 4% pe an.
– Absența contracepției: Utilizarea metodelor contraceptive moderne este, în general, interzisă sau puternic descurajată, copiii fiind considerați „daruri de la Dumnezeu”.
Succesul demografic al comunităților Amish nu se datorează doar numărului de nașteri, ci și modului în care structura socială sprijină creșterea copiilor:
– Valori religioase: Familia este unitatea centrală a credinței lor. Scriptura este interpretată literal în privința îndemnului de a fi „roditori și de a ne înmulți”.
– Utilitatea economică: Într-o societate bazată pe agricultură și meșteșuguri manuale, copiii reprezintă o forță de muncă esențială și un sistem de asigurări sociale pentru bătrânețe.
– Rata de retenție: Aproximativ 85% – 90% dintre tinerii Amish aleg să fie botezați în biserică și să rămână în comunitate după perioada de Rumspringa (perioada de explorare a lumii exterioare).”
Population AMISH ori se dubleaza la 20 de ani ori – ULUITOR – creste de la 5000 la 400,000 in NUMAI 6 ani ( din (din 2020 la 2026 !) Hotarati – va !
Din 1920 in 2026 sint 106 ani. Dincolo de asta, cred ca Amishii sint ce ar vrea Georgescu sa obtina in Romania.
@Exemplul Amish
Trebuie menționat „efectul fondatorului” – fiind o comunitate închisă, cei 400.000 de astăzi sunt urmașii celor 5000 din 1920, iar afecțiunile genetice au pondere mult mai mare la ei , decât în populația generală (până la urmă, sunt, cam toți, verișori). Nu e chiar un model de viitor… 😊
”afecțiunile genetice au pondere mult mai mare la ei”
Unele afecțiuni genetice. Însă toate formele de cancer sunt mult mai rare printre Amish decât la restul populației. Dincolo de asta, consangvinitatea are și efecte favorabile, pe care sistemele medicale de stat refuză să le admită. Politicile de stat funcționează pe baza unor ”minciuni pioase”, iar comunitățile Amish nu sunt sub controlul statului, asta îi doare de fapt pe bugetarii cu epoleți 😀
Există comunități de penticostali în România care evită cu destul succes amestecul statului, se poate regenera și România, chiar fără Amish.
@ Harald
„Bugetarii cu epoleți” de unde? Din SUA și Canada? 😂😂😂 Trump știe?,,, Medicamenteee!… 😊
@Decebal – acum ai ajuns să susții că trăiești ”în SUA și Canada”?! Mă refeream la părerile tale, bugetarii cu epoleți sunt o problemă doar în România, nu ”în SUA și Canada”.
@Harald
Maestre, nu ți-ai luat pastilele și o iei pe arătură – ai scris, cu mânuța matale: „iar comunitățile Amish nu sunt sub controlul statului, asta îi doare de fapt pe bugetarii cu epoleți”
Avem Amish în Romănia, carevasăzică?
Medicamenteee!… 😂
@Decebal – în România există penticostali, așa cum am și explicat. În rest, îți mulțumesc pentru comentariile inteligente și pline de bun simț 😀 Reprezintă un model pentru oricine.
Pina sa apara in Europa STATUL SOCIAL(-IST, FASCIST, NATIONAL SOCIALIST, COMUNIST, AL BUNASTARII ETC.), natalitatea depasea cu mult rata de inlocuire a populatiei, fiindca tineretul nu era tinut in fabrici de diplome fara valoare pina pe la 35 de ani, oamenii isi plateau singuri doctorii si scolarizarea copiilor, banii si-i faceau chiar ei (de multe ori bani adevarati, de aur si argint) si nu depindeau de un salariu lunar de la vreun stat sau patron. Isi construiau casele fara sa apeleze la credite bancare potential ruinatoare. Pina la virsta de 25 de ani practic toti tinerii erau deja casatoriti si cu 2-3 copii in curte. Faptul ca femeile nu munceau in fabrici si uzine facea inutile bonele, cresele si gradinitele, iar prezenta bunicilor/socrilor in aceeasi curte era de mare ajutor in ingrijirea si educarea copiilor si facea inutile pensiile de stat.
Lucrurile mergeau bine si nimeni nu simtea lipsa STATULUI. Acesta a aparut totusi. Cu promisiuni (gratuitati de tot felul pentru saraci, pe banii bogatilor) si scheme Ponzi cu durata lunga de viata (pensiile de stat, de ex.), cu taxe putine si mici si cu legi de bun simt. La inceput. Apoi, taxele au crescut an de an cite putin, asa cum se fierbe broasca, iar legile s-au inmultit si ele in ritm alert si au devenit tot mai opresive si constringatoare. Totul pentru bunastarea si fericirea intregului popor. Cind nu mai erau bani pentru onorat promisiunile cu care au cumparat voturi si au corupt electoratul, politrucii imprumutau sume uriase de la banci in contul generatiilor viitoare.
Asa au mers lucrurile in ultima suta si ceva de ani in Europa, dar show-ul e pe sfirsite. Cind scheme Ponzi vechi de o suta de ani se mai tin in viata doar cu perfuzii financiare masive, ruina statului mai trebuie doar constatata oficial si falimentul declarat.
Falimentul statului social e inevitabil, fiindca, asa cum zicea Margaret Thatcher, “The problem with socialism is that you eventually run out of other people’s money.”
Importul de muncitori de pe alte continente doar amina putin deznodamintul. In schimb vine cu costuri sociale care vor fi decontate (nimeni nu stie exact cum) de generatiile viitoare.
Ieri am vazut un film italian (Per tutta la vita) despre 4 cupluri care nu vor sa faca copii, sau cand au divorteaza si nu vor sa plateasca o penise alimentara de 340 de Euro. O introspectie in stilul de viata al clasei mijlocii (cat a mai ramas) de azi.
Occidentul a descoperit ca dupa externalizarea muncii in Asia trebuie sa faca externalizarea reproducerii in Africa si Asia. Si de acum inainte o face planificat, cu cote si tinte de atins si un buget de zeci de miliarde pentru integrare. Cu rezultatele stiute, ghetoizare si cresterea criminalitatii. Daca acest buget era alocat pentru facilitarea accesului autohtonilor la locuinte se obtineau rezultate mai bune.
In Romania nu exista masuri de incurajare a natalitatii, ba dimpotiva. Cumpararea unui acoperis a devenit un lux inaccesibil, bancile sunt camatari protejati de putere, iar bugetele alocate invatamantului si sanatatii sunt taiate.
@autor „La final rămâne întrebarea: vrem să avem parte de servicii ca la cafenea sau ca la restaurantul fast food? ”
In primul rand va multumesc pentru articol, l-am citit cu interes si placere.
In al doilea rand doresc sa va prezint un alt punct de vedere. Sigur ca toti ne dorim lucruri bune si ieftine. Cat mai bune si cat mai ieftine. Dupa cum ati aratat in articol, nu sunt destule persoane dornice sa ocupe locurile de munca disponibile astazi. Acum o sa va sochez putin: poate acele oferte de munca sunt nerealiste insa, motiv pentru care n-ar trebui sa existe. Poate ca pur si simplu nu-i nevoie de asa de multe cafenele, restaurante, baruri, pensiuni, hoteluri samd samd samd. In Romania au aparut aceste locuri precum ciupercile dupa ploaie, dar poate ca-s prea multe, avand in vedere conditiile de pe piata: posibilele venituri (incasari de la clienti) si cheltuielile (salarii pentru angajati, costul energiei, impozite, samd). Daca maine deschid un hotel de 100 de camere, sa zicem, nimeni nu-i dator sa-mi asigure ca pot angaja 50 de persoane pe care sa le platesc asa incat „sa-mi iasa si mie”.
Dv. pareti convins ca singura rezolvare pentru ocuparea acelor locuri de munca este sa importam amarasteni dispusi sa lucreze foarte ieftin, in timp ce locuiesc in conditii foarte precare si mai trebuie sa-si sustina si familia (si mai amarata) dintr-alta tara. Toate astea cu un zambet pe buze, pentru servicii de cinci stele. O alta varianta insa ar fi inchiderea activitatilor care sunt neprofitabile fara acesti amarasteni. Sigur, cui nu-i place sa iasa la o cafea/restaurant/bar pe bani cat mai putini. Dar daca nu se poate atunci nu se poate si basta, ne intalnim pe la noi pe-acasa, ca-i mult mai ieftin.
Iar in al treilea rand dv. mentionati cu seninatate ceva numit, eufemistic, „riscuri inerente imigratiei”. Dv. ati auzit de o tara numita Franta, si de problemele masive de coeziune sociala pe care aceasta le are? Charlie Hebdo, Nisa, Bataclan – va spun ceva numele acestea? Nu din cauza primei generatii de imigranti veniti din alte lumi, cu valori complet diferite, si de multe ori opuse, tarii gazda. Aceasta prima generatie este, precum imigrantul african din articolul dv, ocupata cu supravietuirea si cu gasirea unui rost, cat de cat, in noua situatie. Problema este cu urmasii aceste primei generatii – copii, nepoti samd. Se vor integra? Vor iubi tara in care au venit parintii sau bunicii lor? Ori o vor detesta, cu legile si obiceriurile sale, si le vor incalca pe acestea fara nicio retinere? A se consulta de asemenea situatia din Marea Britanie, Germania, Spania, Italia, Olanda, Belgia etc. Ori, daca doriti, puteti arunca o privire si peste Atlantic, sa vedeti ce se intampla in Minnesota, cu anumite grupuri de imigranti recenti care isi bat joc de ce-au gasit. Sau vedeti cine-i primar al celui mai mare oras american, ce spune, ce face si ce planuieste.
Vrăjeală ieftina. Când un nepalezi are totul gratuit (cazare,hrana, transport, utilități) și din salariul minim la sfârșitul lunii îi mai rămân cel puțin 1000 de lei iar tu român în țara ta din salariu minim îți plătești chiria, întreținerea, energia electrică,hrana, transport și rămâi cu minus la finalul lunii ne mai comparam ? Din articolul tendențios reiese faptul că romanul este și nesimțit și neîndemânatic iar migrantul este ce trebuie. Atunci … Luați cu pâine. Patroneii de carton fac icter când aud de majorarea salariului minim deși mulți au făcut evaziune zeci de ani sau alții și-au făcut șandramale prin start up &💩 prin care statul i-au făcut patroni ca să nu mai muncească. De ce Horeca oferă salarii de 💩 când prețurile sunt nesimțit de mari ? Ce sa mai zic de jegul de program de lucru o zi cu o zi 12-14 ore pe tura care mai de care mai idiot in astfel de programe scoase din puțul gândirii. Dacă muncești 14 ore pe tura la finalul săptămânii ai așa 14 ore Luni, Miercuri, Vineri, Duminică adică 14×4=56 ore pe săptămână. 56 de ore pe săptămână împărțit la 8 ore pe zi cat este normal.egal cu 7 zile lucrate pe săptămână. Cine dracu ar accepta sa lucreze 8 ore pe zi 7 zile pe săptămână ? Unde mai sunt zilele libere ?
Idioți.
E bine ca a-ți subliniat ca mulți pleacă în Occident și România e doar o punte
Când s-a abandonat Afganistanul USA și alte țăriau scos oameni de valoare de acolo: doctorii,avocați, profesori.
Ce-a împiedicat România sa facă la fel?
Apropo de oameni de valoare, ce împiedica România sa adopte câți mai mulți ucrainieni și sa aducă muncitori din Belarus, o țară extraordinara