Războiul din Orientul Mijlociu are deja un impact puternic asupra prețurilor energiei, în special al petrolului și gazului natural. Este de așteptat, deci, că inflația se va amplifica în perioada următoare. Dincolo de presiunile inflaționiste, totul depinde de evoluția conflictului, dar cu privire la acest lucru domnește cea mai mare incertitudine.
Trei scenarii sunt totuși plauzibile: 1) revenirea după câteva săptămâni la situația anterioară de pe piața hidrocarburilor; 2) o perioadă prelungită de incertitudine politică în Iran, care să ducă la o creștere relativ mică, dar susținută, a prețului petrolului și al gazului natural; 3) tensiuni puternice și durabile privind aprovizionarea cu petrol și gaz natural.
Ultimele două scenarii ar constitui un șoc stagflaționist mondial, adică încetinirea creșterii economice și amplificarea inflației. Creșterea economică globală a fost însă relativ susținută în perioada de dinainte de izbucnirea conflictului. În plus, inflația s-a aflat în cele mai multe cazuri sub control, ceea ce a permis băncilor centrale să nu reacționeze grăbit. În consecință, chiar și în ultimele două scenarii, deși creșterea economică s-ar încetini brusc, aceasta ar rămâne pozitivă, iar băncile centrale nu ar fi nevoite să-și înăsprească politica monetară. Cu toate acestea, în condițiile fragilității latente a piețelor financiare, deja vizibile în săptămânile de dinainte de acest șoc geopolitic major, este necesară o mare prudență.
Reacția prețului petrolului și al gazului natural la declanșarea războiului din Iran a fost fulminantă, ajungând la data redactării acestui articol la peste 107 dolari pe baril, respectiv la 3,4 dolari pe MMBtu. Această creștere ar fi fost chiar mai mare, însă, în perioada anterioară conflictului din Iran, oferta de pe piața petrolului și a gazului depășea cererea și, deci, acționa în direcția scăderii prețurilor. Pe de altă parte, piețele respective par să considere că șocul actual nu este unul structural. De fapt, în ajunul conflictului, Iranul era supus deja unor sancțiuni severe, spre deosebire de situația UE în momentul atacului Rusiei asupra Ucrainei, în urma căruia a decis să se elibereze de dependența puternică față de importurile de petrol și gaz rusești.
Cu toate acestea, rezultatul războiului din Orientul Mijlociu este extrem de incert. În toate scenariile, ar exista cel puțin un impact tranzitoriu. Desigur, posibilitatea unei pacificări rapide încă există și ar duce, în câteva săptămâni, la scenariul 1. Această posibilitate se diminuează însă rapid. Ca urmare, crește probabilitatea celorlalte două scenarii amintite.
Potrivit estimărilor Fondului Monetar International (FMI), o creștere cu 10% a prețului petrolului — dacă se menține pe durata anului — va duce, în medie, la o creștere cu 0,4 puncte procentuale a inflației globale și la o scădere cu 0,1–0,2% a producției economice globale
Expunerea diverselor țări la șocurile energetice depinde, în principal, de doi factori: ponderea energiei în structura prețurilor interne și balanța energetică. În general, creșterea prețurilor energiei influențează inflația și ratele dobânzilor și, deci, consumul și investițiile. Sunt afectate, de asemenea, balanțele externe: comercială și de plăți.
Prin această din urmă prismă, cele mai vulnerabile sunt țările din Europa și Asia. Totuși, parametrii macroeconomici fundamentali ai acestor țări sunt suficient de puternici pentru a absorbi creșterea anticipată a prețului energiei.
Cele mai puțin afectate de șocul prețului par a fi țările din America de Sud. Parametrii macroeconomici fundamentali sunt însă aici mai precari, iar poziția țărilor respective în ciclul economic este mai slabă decât în cazul altor regiuni ale lumii.
În zona euro, creșterea prețurilor la combustibil a început deja. Impactul creșterii prețurilor energiei va depinde de durata șocului (permanent sau tranzitoriu), precum și de viteza transmiterii acestuia asupra inflației de bază. La rândul său, viteza de transmisie depinde de contextul economic: creștere economică rapidă sau înceată, anticipații, grad de ancorare a anticipațiilor, existența altor factori care acționează în direcția creșterii sau reducerii inflației etc. În aceste condiții, este de așteptat ca, în Europa, prețurile energiei să crească în două etape: instantaneu la carburanți și treptat la gaze naturale și electricitate. De asemenea, se poate prevedea că ritmurile de creștere vor fi diferite în țările zonei euro, ca urmare a contractelor cu preț fix și cu date diferite de revizuire, precum și a reglementărilor naționale, adesea foarte importante.
Experiența de după 2022, când a început invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, arată că guvernele europene pot interveni pentru contracararea creșterii prețurilor la energie fie prin impozite, fie prin subvenții. Dacă aceste intervenții vor avea loc, impactul asupra prețurilor va fi semnificativ, dar limitat. În plus, având în vedere că, în zona euro, inflația este sub țintă, iar anticipațiile inflaționiste sunt destul de bine ancorate, nu ar fi necesar ca Banca Centrală Europeană (BCE) să majoreze ratele dobânzilor. În scenariul 3, BCE ar trebui, probabil, să acționeze.
În cazul României, impactul asupra inflației ar putea fi, de asemenea, limitat, dacă șocul petrolier nu se va extinde la prețurile produselor agricole și alimentare. Economia României se află într-o fază de recesiune tehnică, în care diferența dintre PIB-ul real realizat și PIB-ul potențial este negativă (negative output gap). În consecință, nu este de așteptat ca impactul inflaționist să se multiplice. În plus, deprecierea leului rămâne moderată, ca urmare a intervențiilor băncii centrale (aproximativ 2,5% la data scrierii acestui articol). Cu toate acestea, România este țara cu cea mai mare inflație din UE, ceea ce face aprioric să fie țara europeană cea mai puternic afectată.
Trebuie totuși adăugat că, în România, ponderea cumulată a taxelor, impozitelor și accizelor în prețul final al carburanților este de aproximativ 50–60 %. Or, această componentă fiscală predominantă permite o marjă de manevră, în cadrul căreia guvernul, importatorii și producătorii pot influența nivelul prețurilor de vânzare finale. (aici).
Într-un discurs recent, susținut la un eveniment economic din Japonia, directoarea FMl – Kristalina Georgieva – a transmis guvernelor un mesaj simplu: „gândiți-vă la inimaginabil și pregătiți-vă pentru asta”. Conform vorbitoarei, într-o lume tot mai instabilă, autoritățile ar trebui să se concentreze pe trei lucruri pe care le pot controla: 1) instituții și politici economice solide; 2) rezerve financiare pentru vremuri grele; și 3) adaptabilitate. (aici).
Articol preluat cu acordul conducerii saptămânalului timisorean TIM 7
Dacă nu am fi avut deficitul deșănțat cultivat cu atâta metodă de către cei care ne-au tot condus, am fi avut acum spațiu să ne întindem, creând acum un mic deficit și reducând din taxe într-un efort de menținere a prețurilor la energie. Dar când tu ești deja în găleată, când mai vine și ploaia….
Mda.
Cnd s-a pornit atacul, nu s-a luat in calcu si asigurarea strimtorii Ormuz.
Greseala de incepator. (Sau mai stii? Un favor facut prietenului care nu-si poate vinde petrolul din cauza interdictiilor….)
Sa speram ca armata SUA si portavionul francez vor securiza traficul prin strimtoare, foarte repede.
Nu cred că se va mai reveni la „situația anterioară”, pe piața hidrocarburilor. Prețul de referință va fi peste cel anterior atacurilor SUA. Nu e prima dată când se întâmplă un episod de „panică energetică” a petrolului.
Rezervele de petrol ale omenirii nu sunt inepuizabile, zăcămintele nou descoperite nu contrabalansează consumul și reclamă costuri mai mari de exploatare, iar asigurarea fluxului constant de petrol necesar țărilor puternic industrializate se poate face doar pe baza creșterii prețului de referință.
Ne place sau nu, viitorul nu este al petrolului, omenirea ar trebui să facă pasul înainte. Dar „pasul înainte” dezavantajează marile companii petroliere, care au în spate zeci de ani de experiență în a-și securiza politicieni favorabili intereselor acestor companii.