România nu a reuşit cu adevărat să depăşească momentul de la finele anului 2024: din clipa anulării turului doi al alegerilor prezidenţiale şi până acum, un sentiment al crizei şi al provizoratului a domnit, făcând să se nască anxietatea colectivă şi agravând liniile de ruptură din societate.
Şi nu doar absenţa unui cabinet investit este semnul acestei crize de adâncime. În mai mare măsură decât blocajul instituţional, neliniştitoare este absenţa perspectivei care să ofere şansa unei guvernări relativ stabile. Dificultatea de a convoca un scrutin anticipat nu face decât să complice o ecuaţie constituţională.
Şi ceea ce se poate observa, dincolo de patimi şi de invective, este erodarea spectaculoasă a autorităţii şefului de stat. Preşedintele Dan, primul preşedinte independent al României, este confruntat cu realitatea pe care a părut să o ignore în momentul votării moţiunii de cenzură: imposibilitatea alcătuirii unei majorităţi din care să nu facă parte partidele radicale din parlament. Majoritatea PSD-AUR, decisivă pentru adoptarea moţiunii, nu poate fi tradusă în majoritatea de susţinere a unui cabinet.
Erodarea poziţiei şefului de stat este efectul incapacităţii de a anticipa efectele de durată ale crizei ce afectează România. Tensiunea dintre preşedinte şi premierul demis a condus la votul de neîncredere. Alianţa informală cu PSD l-a plasat pe Preşedinte în situaţia delicată de a-şi abandona aliaţii tradiţionali. Independent, Preşedintele a devenit captivul unui PSD care pare hotărât să evite asumarea directă a administrării ţării.
Obsesia modelului macronian, implicând guvernarea peste partide, pare să îl locuiască pe şeful de stat. În absenţa unui vehicul politic care să îi aparţină, Preşedintele recurge la strategii menite să îi asigure fidelitatea unor cabinete sprijinite pe majorităţi fragile. Trecerea de la Eugen Tomac la Adrian Veştea traduce eşecul unei tentative „tehnocrate” şi revenirea la o soluţie politică.
Dar desemnarea lui Adrian Veştea este şi indiciul intrării şefului de stat în conflict direct cu premierul demis: acţiunea prezidenţială este mai mult decât un act ceremonial, ea este o intervenţie clară, cu scopul de a obliga PNL să accepte o schimbare de curs şi de abordare. Lupta din interiorul puterii executive este exportată în interiorul PNL. Criza se generalizează, spre a cuprinde toate instituţiile democraţiei.
Justiţia însăşi este atrasă în acest vârtej al tensiunilor: deciziile prin care tribunalele organizează viaţa internă a partidelor sunt neobişnuite şi pot reprezenta un precedent. Judecătorii şi procurorii nu se pot substitui mecanismelor elective. Misiunea lor este, în logica statului de drept, una diferită, departe de partizanatul făţiş.
Criza republicii este, în cele din urmă, criza democraţiei înseşi. Fragmentarea camerelor obligă la un tip de negociere care pare de neimaginat acum. Confruntarea dintre Preşedinte şi partide este un alt indiciu al acestei patologii. Strategia macroniană nu este una credibilă în spaţiul românesc. Preşedintelui de acum îi lipsesc instrumentele predecesorilor săi — fantasma stabilităţii lasă loc dezordinii neliniştitoare.
O republică nu poate supravieţui fără temelia de speranţă şi de încredere ridicată de cei ce îi sunt cetăţeni. Iată adevărul elementar pe care nu îl putem ignora. Regăsirea unui drum al viitorului libertăţii şi decenţei este alternativa la haos, anxietate şi resentiment. Reclădirea republicii este o datorie de la care nu putem abdica decât îmbrăţişând ordinea funestă a tiraniei.
” Erodarea poziţiei şefului de stat este efectul…”
Din desfășurarea evenimentelor, se poate spune că, dimpotrivă, poziția șefului de stat se consolidează.
În anul 1934 Carol al II-lea l-a numit prim-ministru pe Gh Tătărescu nu doar fără acceptul PNL, ci contrar voinței acestuia, a conducerii PNL și a lui Brătianu.
Ulterior, Tătărescu l-a ajutat la consolidarea puterii și la instaurarea dictaturii carliste, inclusiv prin sprijinirea mișcării naționaliste „Totul pentru țară”.
Este ceea ce astăzi se repetă, peste ani, când șeful statului român, prin desemnarea și puternica sprijinire a lui Veștea pentru funcția de prim-ministru, împotriva voinței partidului din care provine, atacă democrația românească.
În plus, pentru aceasta N Dan consideră bine venită susținerea pe care o primește demersul său din partea membrilor formațiunilor de extremă dreapta SOS, POT, AUR.
Dar, este adevărat că aceeași derulare a evenimentelor arată că șeful statului numit România este de fapt doar o paiață a cleptocraților.
Explicații sunt oferite în continuare…
https://www.g4media.ro/cartelul-epoletilor-si-robelor-si-marioneta-lui-dezarticulata.html
1,,O Republică nu poate supraviețui fără temelia de speranță și de încredere ridicată de cei ce îi sînt cetățeni !”
Ce temelie poate oferi sărăcia și disperarea economică, la care Bolojan a răspuns cu un proiect de adîncire a acestora?
Oare nu cumva Președintele nu poate încropi un Guvern deoarece Veștea a venit cu ,,continuarea” ,,Bolojan II?Iar alții nici cu atît?
Toată lumea politică se codește la ași asuma guvernarea, deoarece afară de AUSTERITATEA pe care o trăim de 35 de ani, n-are ce oferi!
Vina Președintelui este că în loc de matematician trebuia să se califice drept constructor de proiect de dezvoltare industrială a Romaniei!
In lipsa acestei expertize AUR și șoșocii clamează guvernarea și alegeri anticipate, oferind case pe 30 de mii de Euro, impozitarea multinaționalelor și alte prăpăstii noneconomice, deoareca în intregul său, clasa politică nu dispune de programatică nouă, de dezvcoltare industrială!
2.Odată cu globalizarea postbelică economia dezvoltării s-a schimbat, încît specialiștii în economie sînt ,,paraleli” cu noua economie calitativă, instituțională!
Criza economiei este cauza crizei democrației și a Republicii, altfel Renault nu construia uzine în Maroc, Slovenia și Turcia și vrea să se retragă din Romania.
Ce să negocieze PNL cu PSD, afară de programul economic Peiu, altele fiind inexistente la marile partide, astfel că AUR a devenit cel mai mare partid din Romania, urmînd ca reclădirea Republicii să ,,îmbrățișeze ordinea funestă a tiraniei”!
3.Am propus un proiect de țară PM. Bolojan și către PNL dar fără rezultat, iar Congresul PNL va consacra tehnic unicul proiect de țară al acestuia : AUSTERITATEA care duce direct la beneficiul politic și electoral al TIRANIEI suveraniștilor moscoviți!
4.Autorii pur ,,liberali politici”, refuză, fie sînt incapabili de a construi analizele, evoluția politică și soluțiile plecînd de la cauzele economice și incapacitatea programatică a partidelor de a oferi un PROIECT NAȚIONAL la care să adere (la fel ca la NATO și UE) toată lumea politică.
In lipsa unui astfel de proiect nu există nimic de dezbătut, de aprobat sau soluție de ieșire din criza politică, deoarece nici un partid nu riscă să se sinucidă prin asumarea guvernării, cînd programatica sa economică este ,,tabula rasa” și este ,,evacuat” de la guvernare în 6 luni!Astfel se bate doar ,,apa în piuă”, întorcînd pe toate părțile cauzele politice dar false ale crizei politice…
Buba, adică Statul Mafiot, s-a spart într-un moment inoportun, dar este bine că s-a spart. Cetățenii și elitele trebuie să se hotărască ce vor: democrație SAU autoritarism/ dictatură?
Din nenorocire, instituții ca Serviciile Secrete și Justiția vor regim de autoritate IMPUS de ele. Cu acceptul lui ND, PSD și AUR.
Asistăm la revenirea naționalism-comunismului în România inclusiv a extremei drepte de tip legionar.
Asta am votat, asta avem.
România este o republică prizonier al dictaturii -mascate- a PSD
Rusia vrea să schimbe PSD cu AUR.
UE vrea să mențină România la ei.
De aici nebunia internă.vechii agenți ruși, gorbaciovist i, în luptă cu europenii și noii agenți SVR, putleristo-imperialisti.
Unde sunt adevărații susținători ai intereselor românești? Nu sunt.
De aici dezinteresul publicului pentru alegeri. Absenteismul ne maninci.
Oricum, trebuie felicitată Justiția noastră, care inventează dosare pentru PNL și USR , dar uita de Nordis și dosarele penale ale PSD .
Ca la noi la nemenea
Reclădirea republicii nu poate avea loc prin simulacru de referendum precum cel din 2003. Chiar dacă nu s-ar fi observat de pe Marte încă de-atunci josnicia, a trecut atâta timp în care efecte imediate sau nu dar directe se văd.
Stimate autor ieșiți și aici din expectativă și scrieți negru pe alb conform meseriei dumneavoastră. De pildă, Constituția 2003 a schimbat arhitectura statală[aici nu cred c-ar fi obiecții din partea dumneavoastră]. Era așadar obligatoriu ca-ntr-un termen rezonabil să existe altă lege (de la zero realizată) a fiecărei entități stipulate expres de noua lege organică? Da | Nu | Nu știu. Cu argumente.
@Adrian: 👏👏👏👏👏
Cu mențiunea că nu domnul Stanomir e vinovat pt asta. Felcerii din politică aveau această obligație.
@Adrian _ „Reclădirea republicii nu poate avea loc prin simulacru de referendum precum cel din 2003.”
Din câte îmi amintesc eu (vă rog să faceți completările necesare, dacă mi-a scăpat ceva), revizuirea Constituției din 2003 a avut câteva puncte necesare:
– Au fost introduse prevederi care au permis aderarea României la structurile europene și euro-atlantice, stabilind că Tratatele constitutive ale UE și reglementările comunitare au prioritate față de legile interne;
– Durata mandatului Președintelui României a fost extinsă de la 4 la 5 ani, pentru a nu se suprapune alegerile prezidențiale cu cele parlamentare sau locale;
– Imunitatea parlamentară a fost limitată, astfel încât nu mai acoperă faptele care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului;
– S-a garantat expres dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a folosi limba maternă în relația cu administrația publică locală;
– A fost facilitată inițiativa legislativă cetățenească.
Nu văd „josnicia” modificărilor constituționale menționate, așadar, vă rog să aduceți precizări.
Vă mulțumesc.
Este vorba despre desfășurarea propriu-zisă a referendumului. Iar acum vedem că arhitectura nouă (ceseme în primul rând cu valențe neprecizate) e mai slabă ca cea din 1991. Nu c-atunci nu s-a votat cum s-a votat (am mai scris și pe-aici, cred, că mergând să cumpăr niște gogoși în primăvara lui 1992 într-un municipiu capitală de județ, mi s-au împachetat în buletine de vot)
Doctrina Solange va spune ceva?
@Ali Pasa _ „Doctrina Solange va spune ceva?”
Eu cred că a venit timpul ca un grup de specialiști să redacteze Constituția Federației Europene.
Chiar acum…Adică, acum, acum!
Altfel, fiecare e-n legea lui, iar eu încep să-mi amintesc – cu tot respectul pentru Germania – de Republica de la Ploiești.
…Și, mamă, ce le mai place asta cleptocraților români și corupților de toate națiile!
Ba chiar și lui Vladimir Putin, Donald Trump, Xi Jimping și altor „prieteni” ai Europei.
doctor bun nu e doar acela care se limiteaza la a descoperi doar boala, ci acela care isi face meseria prescriind tratamentul.
chestia asta cred ca e valabila si in cazul profilor universitari, nu?
Autorul acestui eseu a incercat sa ne ofere cateva puncte de vedere. Dar nu sunt suficiente. Din 2014, odata cu crearea sub KWI a unei coalitii de guvernare a pus democratia pe butuci. Iar ND a crezut ca poate continua. Doar ca KWI a fost imun la toate derapajele politice, pe cand ND a incercat sa intervina. Dar a facut-o dezastruos si fara diplomatie. In realitate, problemele de guvernare mocnesc de mai multa vreme. Iar vizitele dese la E.Macron a presedintelui si a premierului I.B au fost de a gasi niste solutii, caci in Franta sunt multe schisme. Copierea franceza se vede si din costumatia actuala a lui ND. Romania este acum la o cotitura istorica si economica. De a face reforme de structura si de anvergura. Ceea ce ni s- a oferit sunt doar carpeli si taieri de moment. Ori avem junk, ori alegeri anticipate. Cine crede acum ca incropirea unui guvern pe coltul mesei va da stabilitate, se insala.
Să nu cumva să-l așteptâm pe Coșbuc. Azi e mult mai greu de găsit caractere.
Va veni si momentul G.Cosbuc. Istoria se repeta.
d le Stanomir (eu va citesc cu drag), ascultati ma o secunda : pina cind progeniturile fostilor calai – militieni/securisti/justitiari – nu vor fi descaltate de bocanci, dezbracate de uniformele hidoase, smulse stelele de comisari de pe umar, Romania nu se va insanatosi. pe platforma asta scriu atitia „sociologi”, niciunul n a facut un sodaj sa observe factualul : castele parazitare mai sus amintite si au instalat in functii (administrative, ambasadoriale, consulare, culturale etc.) progeniturile inepte. astea (scursurile grobiene, flaminde, hoate si analfabete) nu servesc Romania, doar propriile interese de clan.
„Reclădirea republicii este o datorie de la care nu putem abdica decât îmbrăţişând ordinea funestă a tiraniei.”
Dincolo de stilul declamativ pe care-l practicați excesiv, vă spun atenției un fapt istoric incontestabil: republica a fost impusă de ocupanții ruși, prin lovitura de stat din 1947. Abolirea monarhiei s-a făcut sub amenințarea directă a marionetelor rusești ghe.ghe.-dej și acoliții.
Nu există o tradiție republicană autentică și liber acceptată de populația locală. Dimpotrivă, majoritatea votanților români tânjește după un tătuc, după cineva care să preia greaua sarcină a deciziei de orice fel. Vedeți și câtă pasiune stârnește alegerea președintelui, în evident contrast cu apatia și lipsa de interes pentru scrutinul parlamentar. Nu republica e cea mai potrivită pentru majoritatea populației, iar asta au observat-o, corect, inclusiv personaje profund toxice care pozează în salvatori „de neam și țară”. Până nu recunoaștem deschis această realitate, vom fi mereu țintă pentru acest tip de preluare ostilă.
@De la Vale _ „Nu există o tradiție republicană autentică și liber acceptată de populația locală. ”
Foarte bine!
Inițiați vă rog o mișcare populară monarhistă.
Ulterior se poate constitui un partid politic al cărui program politic să promoveze regalitatea.
(Din câte știu, mai există câteva în România.)
Eu vă susțin.
Succes!
Romania, ca stat nu e in pericol. Cetatenii romani, in schimb sunt vulnerabili. Statul roman e o suprastructura care macina baza, si cetatenii nu au sentimentul ca participa la definirea suprastructurii. Si astfel, se ajunge la convingerea ca totalitarismul e singura solutie. Povara alegerii e ridicata de pe umerii cetateanului, si se poate considera victima inocenta
Asta se intampla din cauza Constitutiei Iliescu-Iorgovan care produce 1. O democratie paralizanta .2 Partide tip PSD.
TREBUIE ALTA CONSTUTIE!
Republica in Romania a fost adusa prin niste miscari de forta, sau in cel mai bun caz niste decizii birocratice: fie ca vorbim de 1948 sub presiunea URSS, fie ca vorbim de 1991-1992 sub presiuena crimelor mineriadelor si suprimarea opozitiei care avea legitimitatea istorica si democratica, fie ca vorbim de 2003 cand decizia a fost pur birocratica, sub presiunea aderarii la UE si NATO.
Prin urmare 99% dintre cetateni nu se identifica cu republica, adica nu au un ideal legat de republica, asa cum au altii: americanii – pentru care Republica reprezinta independenta, asa cum au francezii – pentru care rebublica reprezinta salvarea de monarhia asupritoare si intrarea in modernitate, asa cum au italienii – pentru care republica reprezinta despartirea de fascism, si alte exemple.
Noi nu avem niciun fel de ideal legat de republica.
Ma refer la noi, oamenii obisnuiti, nu la intelectualii care isi permit luxul sa filozofeze in jurul unor teme fara sa confrunte ideile cu realitatea masurabila. Intelectual, sigur ca republica este ofertanta, dar ce facem cu ea in realitatea romaneasca este problema. Si nici la birocratii care profita material de pe urma republicii nu ma refer. Acestia sunt putini si nu pot tine singuri in picioare o republica functionala (si probabil nici nu vor).
Toti romanii vad statul (adica republica) ca pe ceva ce este peste capul lor, trebuie sa traiasca cu asta, dar mai degraba ca intr-o realitate paralela.
Republica se bazeaza pe ideea de egalitate intre cetateni, deci cetatenii trebuie sa isi asume in mod egal idealul acesta (care o fi el). Ori asta nu se intampla si probabil nu se va intampla niciodata in Romania, pentru ca acest ideal nu exista.
Asta este adevarul, care intelectual este neplacut, dar in mod real nici nu prea conteaza. Oricum republica, functionala sau nu, merge mai departe.
Si noi la fel.