Poate fi scos accesul la informații clasificate de sub incidența „dilemelor”?
Dilematicele situații („Prima dilemă: Universitatea Bioterra”, „A doua dilemă: Universitatea Athenaeum și diploma eliberată în 2018”[1]) așa cum sunt ele prezentate de DIGI.ro în data de 27.11.2025 ne aduc în atenție și „mecanismul legal” prin care unele categorii de persoane pot trece de exigențele specifice accesului la documente clasificate de cel mai înalt nivel, inclusiv cele instituite și asumate prin cadrele de cooperare internațională (NATO, UE, ONU, bilaterale etc.). Art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, despre care scriam, în „Cazul Baranga și cheia stării societății românești”[2] a fost modificat în mod repetat.
Forma în uz a Art. 7 prevede că: „(1) Persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații. (2) Pentru candidații la funcții publice ce implică lucrul cu asemenea informații, precum și competența de a autoriza accesul la astfel de informații, verificarea este anterioar numirii în acele funcții și se solicită obligatoriu de autoritatea de învestire. (3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucrează în cadrul Autorității Naționale de Securitate, care gestionează informații NATO, potrivit echivalențelor nivelurilor de secretizare prevăzute prin prezenta lege.[3]”
Funcția de ministru al Apărării Naționale implică atât accesul la informații specifice, cât și autorizarea accesului la informații secrete de stat (alin. 2). Observăm că alin. 1 indică obligativitatea verificării și faptul că aceasta trebuie să fie prealabilă, iar alin. 3 face vorbire despre proceduri. Mai mult decât atât, una dintre ADS-uri (Autoritate Desemnată de Securitate) se află sub „patronajul” ministrului Apărării (Art. 3/H.G. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în Romania).
Dacă pentru militari și pentru persoanele anagajate în ministerele cu specific de forță procedurile sunt practicate urmând conformitatea cu cele ale cadrelor de cooperare internațională, (H.G. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor natționale de protecție a informațiilor clasificate în Romania) atunci când este vorba de alte persoane (Art.7/Legea nr.182/ 2002 privind protecția informațiilor clasificate) care pot avea acces la aceleași categorii de SECRETE DE STAT, filiera procedurală se schimbă.
Într-o variantă anterioară, Art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate prevedea: „(1) Persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații.(2) Pentru candidații la funcții publice ce implica lucrul cu asemenea informații, precum și competenta de a autoriza accesul la astfel de informații, verificarea este anterioară numirii în acele funcții și se solicita obligatoriu de autoritatea de investire.(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucrează în cadrul Autorității Naționale de Securitate, care gestionează informații NATO, potrivit echivalențelor nivelurilor de secretizare prevăzute prin prezenta lege.(4) Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane:
a) Președintele României;
b) prim-ministru;
c) miniștri;
d) deputați;
e) senatori;
f) judecători;
g) procurori;
h) magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoștință de responsabilitățile ce le revin privind protecția informațiilor clasificate și au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la art. 36 alin. (3).(la 01-02-2014, Alin. (4) al art. 7 a fost modificat de pct. 1 al art. 51 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )(5) Pentru judecători, procurori și magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, procedura internă prevăzută la alin. (4) se stabilește prin regulament elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii și avizat de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.(la 01-02-2014, Alin. (5) al art. 7 a fost introdus de pct. 2 al art. 51 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )”
Trebuie să menționăm că Art. 163/Norme HG 585/13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor nationale de protectie a informatiilor clasificate în România prevede prin alin. (2) „Avizarea accesului la informațiile strict secrete de importanță deosebită se va baza pe:
b) investigații de cunoaștere a conduitei și antecedentelor la domiciliul actual și cele anterioare, la locul de munca actual și la cele anterioare, precum și la instituțiile de invățământ urmate, începand de la varsta de 18 ani, investigații care nu se vor limita la audierea persoanelor indicate de solicitantul avizului;”
Dacă verificările de securitate s-ar fi făcut conform normelor susmenționate „dilemele” ar fi fost rezolvate tehnic, de către ADS. Ocolirea prevederilor normate, a celor conforme cadrelor de cooperare a condus la demisia ministrului Apărării. Lanțul de „omisiuni” nu înseamnă că specializarea din diplomă îl califica sau nu pentru funcție, așa cum am auzit în diverse dezbateri radio și tv. Orice situație evidențiată ca neconformă Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România poate face ca persoana în cauză să nu primească acces la informații clasificate.
Între incompatibilitățile pe care le enumeră Art. 160 din H.G. 585/2002 se situează:
„a) dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informații cu relevanță în planul siguranței naționale ori a mințit în completarea formularelor tip sau în cursul interviului de securitate;
b) are antecedente penale sau a fost sancționat contraventional pentru fapte care indică tendințe infracționale;
c) are dificultăți financiare serioase sau exista o discordanță semnificativa între nivelul sau de trai și veniturile declarate;
d) consuma în mod excesiv bauturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau de alte substanțe interzise prin lege care produc dependență;
e) are sau a avut comportamente imorale sau deviații de comportament care pot genera riscul ca persoana să fie vulnerabilă la șantaj sau presiuni;
f) a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreție;
g) a încalcat reglementările privind protecția informațiilor clasificate;
h) suferă sau a suferit de boli fizice sau psihice care îi pot cauza deficiențe de discernământ confirmate prin investigație medicală efectuată cu acordul persoanei solicitante;
i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilități exploatabile de către serviciile de informații ale căror interese sunt ostile Romaniei și aliaților săi.”
Cine ar cunoaște aspecte de exemplu privind starea de sănătate sau caracterul și comportamentul unei persoane ce a dobândit acces la informații clasificate prin ocolirea procedurilor prevăzute de documentele pe care România le-a semnat ar putea exercita acte de șantaj asupra acesteia. Persoana supusă actului de șantaj va căuta să-și mențină avantajele dobândite prin funcția pe care o deține „la pachet” cu accesul la informații clasificate.
Așadar, accesul la informații clasificate trebuie a se face pe baza unor verificări de securitate și nu direct prin dobândirea unei poziții în statul român. Să nu riscăm, așa cum arătam în „Se dorește scoaterea României din circuitul internațional al informațiilor clasificate?”[4], să ne autoexcludem din lumea civilizată printr-o „organizare a dezorganizării”.
Prejudiciul asupra securității României este la fel de mare în fața eventualității trădării secretului de către un militar sau de către una dintre persoanele avute în vedere de Art. 7 din lege. Posibil ca diferența între ele să fie dată de posibilitatea perpetuării șantajului de exemplu. Un șantaj asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor funcționale.
Activitatea de verificare trebuie să funcționeze ca un filtru. Un filtru în care SECRETUL DE STAT este cel mai important lucru, care separă persoanele, nu după școala absolvită sau funcția pe care o încadrează, ci după capacitatea de a nu periclita siguranța națională.
Breșele în sistemul de protecție a informațiilor pot însemna la un moment dat insuccese ale celor care ne furnizează informații. Mai mult decât atât nu prezentăm încredere și reprezentăm o vulnerabilitate a securității în cadrele de cooperare (NATO, UE, ONU etc.). În acest loc trebuie să observăm că încălcăm punctul 2 din A. PRINCIPII GENERALE din H.G. nr. 353 din 15 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor clasificate ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România: „Prin semnarea documentelor menționate mai sus (Acordul de securitate cu Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) România și-a luat angajamente clare de a proteja și apăra informațiile și materialele clasificate ale Alianței Nord Atlantice și membrilor acesteia, în conformitate cu documentul „Securitate în cadrul NATO-C-M (55) 15 (FINAL)” și cu actele normative naționale.”
„Bucla de verificare” pentru persoanele menționate la Art. 7 din Legea 182/2002 nu figurează în prevederile art. 152/HG.G. 585/2002 unde sunt menționate instituțiile abilitate să facă „Verificarea în vederea avizării pentru accesul la informații secrete de stat …”, recte: a) Serviciul Român de Informații, b) Ministerul Apărării Naționale, c) Serviciul de Informații Externe, d) Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale, e) Ministerul Justiției. Acestea sunt de altfel prevăzute la alin. (2) din același articol „Instituțiile menționate la alin. (1) sunt abilitate să solicite și să primească informații de la persoane juridice și fizice, în vederea acordării avizului de acces la informații clasificate.”
Trebuie să mai menționăm și Art. 155/HG 585, care, alături de durata de până la 4 ani a valabilității certificatului de securitate mai indică:”…verificările putând fi reluate oricând sunt îndeplinite condițiile Art. 167 (revalidări etc., dar în mod special d) „la aparitia unor riscuri de securitate din punct de vedere al compatibilitatii accesului la informatii clasificate”).
Tot așa normativul poate fi adus sub prevederea Constituției (Art. 16, alin (2) conform căreia „Nimeni nu este mai presus de lege.[5]” În felul acesta ar dispărea posibilitatea ca înapoia persoanelor cu acces „ocolit” la informații clasificate să se afle cineva care să le șantajeze de exemplu.
P.S. Până atunci putem să ne punem și întrebări referitoare la coincidența „atacului pe calea accesului la informații clasificate” în apropierea alocării unor mari sume de bani pentru înarmare și a intensificării războiului din vecinătate, a bogăției de manifestări a războiului hibrid sau putem rămâne în continuare mirați de unele întâmplări care se produc în înfăptuirea justiției etc.
BIBLIOGRAFIE:
- Legea nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate actualizată
- H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protectie a informațiilor clasificate în România
- H.G. nr. 353/2002 pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor clasificate ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România
[1] M.G., Neclaritățile din CV-ul ministrului Ionuț Moșteanu , după ce și-a publicat diploma de licență. Răspunsul Universității Bioterra, DIGI 24.ro, 27.11.2025
[2] Rusu, Georgel, Cazul Baranga și cheia stării societății românești, Contributors.ro, 19.10.2020
[3] Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate, https://orniss.ro/ro/legislatie/pdf/L%20182.pdf, accesat în 29.11.2025, ora 19.15
[4] Rusu, Georgel, Se dorește scoaterea României din circuitul internațional al informațiilor clasificate? Contributors.ro,05.12.2024
Binevenit si total lamuritor articolul, felicitari pentru calitatea si claritatea expunerii, domnule Rusu. Se pare ca mult prea multe legi extrem de importante sunt incalcate( deseori cu buna stiinta, cred eu) de catre autoritati importante ale statului roman, fapte care vulnerabilizeaza siguranta nationala si care ar trebui sanctionate exemplar.
Oare parchetul general cu ce se ocupa?
Articolul se suprapune peste scandalul legat de antecedentele celor 3 membri(PSD) din comisia parlamentara de aparare…..e cu atat mai mult binevenit!
Banii României cheltuiți vreme de decenii pentru plata a mii de oameni care au fost „strecurați” prin eludarea fondului (calitățile impuse de protecția informațiilor) prin forme („bucle normative”) – pot fi calculați și asta chiar dacă per persoană procentul „alocat” este mult mai mare decât în cazul personalului din structurile de forță care beneficiază de sporuri pentru protecția informațiilor clasificate.
Efectele fenomenului pot fi însă greu de evaluat atunci când luăm în atenție aspecte colaterale (?!): înfăptuirea justiției, recuperarea sumelor datorate statului, privatizări îndoielnice, încadrări sau numiri pe funcție a unor persoane lipsite de calitățile necesare, adoptarea unor poziții defavorabile României în relații internaționale etc. Este un loc lăsat liber șantajului și promovării corupției.
„Bucla normată” prin Art. 7 al Legii nr. 182/2002 privind informațiile clasificate a permis dezvoltarea extremismului în România.
Ce lipsește în acest articol este cine a dat liber celor de la Digi24 să-l atace pe Mosneanu. Sa crezi ca brusc cei de la Digi au avut o tresărire de etica profesionala ar fi o naivitate.
Se petrec în politica românească niste manevre ciudate, probabil cu aprobarea Cotroceniului.
Cred că trebuie să remarcați:
1. România are un cadru normat (legi, H.G. etc.) privind accesul la informații clasificate
2. Cei care au normat (Parlamentul/plătit din banii contribuabilului din România) au încălcat Constituția:
– art. 16 (2) „Nimeni nu este mai presus de lege”;
– au normat „bucla ocolitoare” a verificărilor de securitate (avem suspiciuni rezonabile privind vicierea domeniului)
3. Există instituții – pomenite în corpul articolului, inclusiv trimiterile la norme – care iau bani ca să facă verificările de securitate. Nu s-au făcut ori dacă cineva le-a făcut nu și-a făcut treaba. Există suspiciuni rezonabile că se are în vedere posibilitatea șantajării unor persoane pentru a avea un comportament impus, care să conducă la acte defavorabile României.
4. Există „comentatori specializați” (clienți ai statului paralel/îi veți găsi frecvent pe diverse situri) care promovează comentarii menite să abată atenția de la fondul problemei la forme nerelevante.
Problema nu e Moșneanu, ci complexul de „bucle normate” și instituții care au permis accesul și numirea pe o funcție care incumbă lucrul cu documente clasificate unei persoane căreia nu i s-au aplicat procedurile de verificare de securitate.