De ce această temă?
O mulțime de comportamente de alegere sunt dependente de evaluările oamenilor legate de valori sau situații. Una dintre situațiile de care depind astfel de alegeri este cea legată de percepția propriei poziție în societate sau în structura socială a societății date. O familie de întrebări asociate se referă la modul de măsurare a poziției proprii în ierarhia socială. Este de preferat să folosești autoevaluările, subiective, desigur, sau pe cele ale specialiștilor ? Să te raportezi la apartenența de status sau de clasă socială ? Să te raportezi la contexte locale, regionale, macroregiunile, continentale, uni- sau multi-nivel ? Un exemplu este opțiunea pentru clase sociale subiective, în defavoarea claselor sociale obiective (Oesch & Vigna 2023). Punctul de vedere susținut de o astfel de abordare este că autoevaluările în termeni de clase sociale de apartenență pot duce la predicții valide ale șanselor de viață la fel sau mai mult decât cele care apelează la indicatori obiectivi ai apartenenței de clasă în termeni de ocupație, venituri, nivel de viață etc.
În Eurobarometrul (EB) standard 105, cu date culese în martie-aprilie 2026, interogația este formulată în termeni de clasă socială, subiecții fiind întrebați dacă se consideră pe ei înșiși și gospodăria lor ca aparținând clasei muncitoare a societății (1) … sau clasei înalte din societate (5). Comparând aceste date de sondaj din 2026 – cu date de dinainte de pandemia COVID-19, din 2018, la nivelul țărilor de peste 5 milioane de locuitori din Europa, sau cele la nivel european cu cele la nivel de țară, pentru 2026 – încercăm să identificăm regularitățile esențiale ale percepțiilor de structură socială: există un model european de identificare a ierarhiilor sociale (Penissat & Siblot 2017), în ce sens evoluează modelele naționale de evaluare a ierarhiilor sociale? Ipotezele de cercetare sunt generate pornind de la analiza datelor de sondaj. Prima dintre ipoteze (H1) susține că dominante, în context comparativ european, sunt societățile în care majoritatea celor intervievați se consideră membrii ai clasei de mijloc. Temeiul acestei ipoteze este că vom avea o concentrare maximă a populațiilor europene în clasa de mijloc, așa cum este ea perceputa în spațiul respectiv. Cea de-a doua ipoteză (H2), centrată pe relațiile de predicție, susține că dominante în societatea europeană sunt relațiile în care apartenența de clasă este dată de caracteristici economice și sociale, nu strict demografice, ale apartenenței. Această ipoteză are ca premisă așteptarea ca factorii sociali și economici să aibă un rol mai important decât cei strict demografici în determinarea clasei sociale autopercepute. Factorii socio-economici sunt, mai mult decât cei demografici, bazați pe efort propriu și valorizați în mai mare măsură, inclusiv în evaluările referitoare la apartenența de clasă.
Altfel spus, este probabil ca modelul european al percepției structurii sociale să fie dat de o componentă de frecvență majoritară (H1) și de o componentă a determinanților esențiali ai acestei percepții (H2). Ambele ipoteze vor fi analizate ‚în varianta din acest material, prin raportarea la datele de sondaj disponibile aici, din EB menționate. Relații precum cele specificate în ipotezele menționate nu au fost, după știința noastră, specificate în literatura de specialitate.
Ca ilustrare a semnificației mult mai largi a acestei teme vom menționa numai, – fără a intra, in textul de față, în detalii tehnice – că autopercepția situației de clasă, la nivel european, este cu atât mai bună cu cât persoana intervievată este mai educată, are venituri mai mari, lucrează într-o ocupație ne-manuală și are un nivel mai ridicat al satisfacției cu propria viață[1]. Altfel spus, analiza autopercepției de clasă socială este relevantă și pentru satisfacția cu viața personală, și pentru caracteristici de status importante.
Ipoteza clasei de mijloc
Primul tablou, de la care pornim, prezintă o descriere a percepțiilor de ierarhii sociale pentru 20 de societăți europene[2] (tabel 1). Am intersectat țara de sondaj cu tipul de percepție a propriei poziții sociale în țara de referință și am marcat prin umbrire celulele în care asocierile între rânduri și coloane sunt pozitive și de nivel statistic semnificativ. Societățile cele mai omogene sub aspect cultural sunt cele în care procente apropiate de 50% se percep a fi din clasa de mijloc a societății. Belgia, Franța, Austria , Cehia, România și Grecia par să fie țările unde majoritatea populației intervievate, între 50% și 60%, se autopercepe ca fiind din clasa de mijloc. Mai exact, 12 din cele 20 de societăți analizate cu datele EB 105 relevă o astfel de situație. Cum erau lucrurile, cu aproximativ șapte ani înainte (tabel 2) ? Jumătate dintre țările menționate par să fi urmat un traseu pozitiv, de multiplicare a ponderii celor care sunt mai mulțumiți de propria poziție socială.
Table 1. Types of perceived social structures in 20 European societies
Grecii care consideră că aparțin clasei de mijloc au sporit ca pondere de la 44%, în 2018, la 58% în 2026. Au trecut de la preponderent nemulțumiți de propria poziție socială (53%) la situație intermediară de persoane care cred că aparțin clasei de mijloc (58%). Schimbări de sens similar s-au înregistrat pentru cehi și francezi (compară tabele 1 cu 2). Românii rămân, în același interval, în principal convinși că grupul lor esențial aparține clasei de mijloc, deși ponderea lor în categoria respectivă scade ușor. Sub aspectul numărului de societăți, se trece de la opt în care subiecții se considerau în mod semnificativ ca aparținând clasei de mijloc, în 2018 (tabelul 2), la 12 care au o astfel de situație (tabel 1).
Dincolo de procente, tipurile de percepții de structură socială de apartenență rămân relativ identice, cu nordicii convinși că o duc bine și cu britanicii (britanicii și irlandezii) și sudicii (portughezii și spaniolii) convinși că aparțin claselor sociale inferioare, mai ales.
Table 2. Types of perceived social structures in 20 European societies, 2018
Similar, vom constata, comparând cele două tabele, că polonezii rămân în cadrul unei societății divizate între apartenențe la grupuri sociale de minim și maxim.
În continuare ne vom referi la cea de-a doua ipoteză (H2) referitoare la relațiile de determinare a autopercepțiilor de poziție proprie în structura socială europeană.
Ipoteza autopercepției asupra poziției în structura socială națională
Datele analizate pe fiecare dintre cele 20 de societăți, cu date din EB 105, sunt concordante cu așteptările din H2. Autopercepțiile referitoare la clasa socială de apartenență sunt puse în relație cu șapte variabile de status ca predictori. Predictori care sunt relevanți pentru majoritatea societăților analizate sunt, conform H2, de natură socio-economică și se referă la educație, dificultăți în plata facturilor și caracterul preponderent manual al ocupației. În aceste societăți, cu cât persoana intervievată este mai educată sub aspect școlar, a avut mai puține dificultăți în plata facturilor în ultimul an și munca sa obișnuită are un caracter non-manual, cu atât este mai mare probabilitatea ca acea persoană să se considere ca făcând parte într-o clasă socială mai apropiată de nivelul foarte ridicat. Nu știm, spre exemplu, de ce în cazul a trei țări -Finlanda, Portugalia și România – nu contează, la modul semnificativ, pentru autopercepția situației de clasă, dificultățile în plata facturilor. Cercetări suplimentare sunt necesare. Să fie vorba, în cazul României, de folosirea banilor din migrația externă și pentru plata facturilor celor de acasă? Ar putea fi o ipoteză, dar trebuie testată. Dar Finlanda, dar Portugalia?
Table 3. Predictors of class perception by countries, Eurobarometer 105
Variabilele demografice precum vârsta și genul par să fie cel mai puțin relevante în predicția autopercepției de gen. Intervievații din țările nordice mai în vârstă tind să se considere ca aparținând claselor superioare. În schimb, intervievați mai tinerii din foste țări comuniste precum Bulgaria, Polonia și România tind să se considere ca fiind din clasele superioare. Ce este cu această opoziție între țările foste comuniste și țările dezvoltate, nordice, din Europa, în legătură rolul vârstei în determinarea autopercepției de clasă socială de apartenență?
De ce trei dintre țările nordice – Finlanda, Danemarca și Suedia – sunt printre cele mai diferite de modelul european sub aspectul factorilor care influențează autopercepția situației de clasă socială la nivel european ? Astfel de întrebări sunt de reținut ca fiind întemeiate pentru a genera noi cercetări.
Concluzii
Modelul european de autopercepție a clasei sociale de apartenență pare să fie bine structurat cu orientări majore spre clasa de mijloc și spre determinări ale propriei situații de apartenență la o clasă socială funcție de educație, dificultăți în plata facturilor lunare și calitatea non-manuală a propriei ocupații. Cel puțin așa argumentează date de sondaj sociologic din eurobarometre.
Există, însă, și modele naționale sau regionale care se abat semnificativ de la acest model orientat spre clasa de mijloc și spre autopercepții determinate în principal de factori socio-economici. Sunt modelele cu autopercepții orientate spre clasele de jos sau superioare și spre determinări prin factori strict demografici.
Este probabil că sondaje viitoare, de tip eurobarometru sau similar, vor evidenția o structurare din ce în ce mai puternică a modelului european de apartenență de clasă socială, orientat spre clasa de mijloc și spre factorii social-economici care îl determină. Este posibil, însă, ca factorii demografici ai apartenenței de clasă să câștige în importanță ? Greu de spus cu datele actuale. Abordarea merită, însă, aprofundare pentru că autopercepția apartenenței de clasă este un factor sintetic important, de mare impact în viața socială.
Metodologic am încercat să trezim interesul pentru o abordare în care modelul continental să aibă o dublă determinare de ponderea dominantă a autopercepțiilor referitoare la un anume nivel social și de natură a factorilor determinanți pentru autopercepția apartenenței de clasă. Centrarea pe clasa de mijloc și pe determinarea socio-economică a autopercepției de apartenență de clasă par să fie caracteristicile dominante ale mentalității de clasă în Europa anului 2026.
Referințe
Oesch, D., & Vigna, N. (2023). Subjective social class has a bad name, but predicts life chances well. Research in Social Stratification and Mobility, 83, 100759.
Penissat, É., & Siblot, Y. (2017). Do European social classes exist? Actes de la recherche en sciences sociales, 219(4), 4-11.
[1] Temeiul afirmației este o analiză factorială, bazată pe datele EB 105/2026, cu cele cinci variabile menționate în text, la nivelul societăților europene cu populație mai mare de 20 de milioane de locuitori. Analiza relevă faptul că cele cinci variabile se subsumează unui singur factor (variabilă latenă), iar indicele KMO corespunzător este de 0.632.
[2] Datele pentru Germania apar în EB separat pentru regiunile de vest (vechea Republică Federală Germania) și de est (vechea Republică Democrată Germană) dat fiind diferențele mari de nivel de viață între cele două regiuni.
