Se întâmplă lucruri grave. Și la noi și în lume. Desigur, te poți distra în Dubai chiar dacă regiunea e bombardată. Dar nu cred că te poți distra după ce votul unanim al Biroului politic al PNL l-a miruit pe rectorul sucevean, Mihai Dimian, ca unic candidat la șefia ministerului Educației. Care șefie, prin golul marcat de d. David cu piciorul demisiei, gol lăsat ilegal multă vreme să …funcționeze, l-a silit pe premier să preia interimatul funcției. Care interimat a fost sfârșit prin golul lăsat după. Nu a apărut alt interimar. Educația e pe gol, în continuare. Abia ieri, partidul care păstorește Educația, l-a desemnat pe acel domn de la Suceava. Se știe că alții au refuzat propunerea premierului. Motivele sunt simple: subfinanțarea, comanda politică, tăierea recentă a banilor etc. Graba cu care „austeritatea” guvernamentală a dat iama în Educație e rușinoasă. Discreditul major care a mânjit Școala este evident. Cine, competent și de bună credință, și-ar asuma ministeriatul acesta? Suceveanul. Ale cărui competență și bună credință, după mai multe declarații controversate, gafe și „realizări”, mi se par sub semnul îndoielii.
Văd în această nominalizare triumful atâtor demnitari care nu au avut, nu au nimic demn. Demnitari care au plagiat, au furat practic titlul de doctor, au creat cadrul normativ, legislativ de protejare a infractorilor universitari. Văd în această nominalizare convergența funestă cu unele nominalizări la mari funcții din Justiție, făcute de un ministru căruia dovezile propriului plagiat nu îl deranjează. Pe el sau guvernul său.
Omul din Suceava a fost votat în unanimitate. Ce ne spune asta? Că partidul-păstor e, cultural, intelectual, prin elita sa care decide, în mlaștina propriei mediocrități, fușereală politică ce nu are nimic în comun cu sutele de mii de elevi, studenți și milioanele de părinți. Nimic! Nu le cere nimeni să fie oameni de carte, ei și ele nu dorm cu cartea sub cap, cartea e tare, capul mai moale iar ce e în interior….nu vreau să cred că acolo ar fi muzica unor Dragonu’, Nouă Unșpe sau Nosfe.
Faptul că acest guvern, într-o perioadă dificilă, nu a reușit să dea o lumină de speranță Școlii românești, spune multe. Cred că mulți părinți ar prefera cheltuieli mai mari pentru Educație, un corp profesoral mai bine format. Faptul că guvernul nu „vede” ce se pierde zilnic prin decăderea Școlii ca vitamină esențială a corpului social, nu mai uimește. Provoacă repulsie. Evident ceva este greșit. Rău de tot. Prea mult spațiul public a fost murdărit de necinstea demnitarilor care și-au însușit ilicit merite academice. În ciuda, cruciadei pornite de ani de zile de Emilia Șercan, din cauza lipsei de interes a universităților din România pentru dezvoltarea unei reale culturi etice și de integritate, Educația este viciată profund. Recenta dispută aprinsă privind manualul de română de a IX-a, reducerea sporului de doctorat (care a făcut vizibilă anomalia sa în loc de o salarizare mai bună), maneaua vacantării și a interimatului funcției de ministru, consecințele, încă neremediate, ale unor ordine de ministru care favorizeaă infractorii academici, și etc., toate indică că păstorul domeniului a adormit cu căciula incompetenței trasă adânc pe ochi.
Am primit un email de la o colegă din altă țară. Cu un profil academic remarcabil, acum pensionară, dedicată trup și suflet luptei împotriva corupției și infractorilor academici. A lucrat luni de zile, care s-au transformat în an, ani, pentru a prezenta dovezile unui plagiat serial, întins în ani, al unei cercetătoare de la noi. Cu mare greutate universitatea românească în cauză a ajuns la aceeași concluzie și, prin Comisia sa de etică, a propus conducerii universității, retragerea titlului de doctor în cazul acelei cercetătoare. Ei, de aici începe o altă poveste, mai generală: cer universitățile, la minister, retragerea titlului iar ministerul deschide acțiune în instanță – că așa cere legea acum – pentru ca, în cazul unei sentințe pozitive, să aibă temeiul legal pentru retragerea titlului? Fiind implicat de mai mulți ani în efortul câtorva de a alinia normele juridice și cele academice astfel încât valorile morale ale societății și cele ale persoanei să nu fie viciate, mi-am dat seama că mai degrabă legislația domeniului ar trebui corectată în direcția protejării muncii academice corecte, cinstite, responsabile, neabuzive. În absența unui „cazier academic”, care să permită angajatorilor de personal academic și de cercetare să știe cu cine au de a face, în absența unor repere mai clare și simplificate iar nu înglodate în jargonul juridic, bătălia pentru o Școală curată pare infinită.
Din dezamăgire în dezamăgire, Educația în România plutește în derivă. Arată rău la toate capitolele. Ar trebui trasă pe uscat. Are atât de multe defecte, rugină, încât nu o mai poți repara. E nevoie de o altă navă. Până atunci, s-ar putea să avem numai comandantul. Azi, probabil, omul din Suceava. Simbol al unanimității care îngroapă Școala.
Articol apărut pe blogul autorului.
Domnule Popescu, acri sunt strugurii.
Domnul Dimian este un realist pragmatic, priceput și intr-ale ingineriei, și intr-ale administrației. Proiectele câștigate și gestionate de dumnealui, starea actuală a Universității din Suceava îl recomandă cu încredere.
Dacă ar fi fost o postare strict despre politica, ok. Dar exprimarea „omul din Suceava” va exprima aroganța față de „provincie” și va descalifica mult.
De fapt, nu meritați nici măcar acest comentariu al meu. :| Îndrăzniți să trăiți viața la maxim, intrați în politică. A, nu doriți! Mda, este mai ușor de aruncat cu noroi de pe margine.
Presupun ca deja dna Emilia Sercan studiaza la BNR (biblioteca, nu banca) teza de doctorat a noului ministru. Cine se ofera sa inregistreze pariurile?
În afară de aceeași gargară politicianistă că trebuie să ne sinucidem din pricina școlii decăzute în neagră mizerie și sărăcie, n-am găsit nicio soluție! Ce vină are omul din Suceava? E el vinovat că Ponta, Mang și alții și-au copiat tezele de doctorat?
Păi pentru așa ceva ar trebui să primiți premiul pentru premiza de rea-credință: un verdict rapid de defăimare.
De ce nu mergeți până la capăt cu refuzul modului în care (nu) se face politică: a se citi Constituția și (am mai scris aici de câteva ori, scuzați!) constata că nu e obligatoriu a avea ministru de învățătură. Iar dincolo de ocean parcă s-a și luat act de această împrejurare se pare universal valabilă .
Nu „Biroului politic al PNL l-a miruit pe rectorul sucevean, Mihai Dimian” ci eminenta neagra a ministerului Gigel Paraschiv. Acesta l-a facut ministru si pe rectorul sucevean Popa Valentin in urma unor partide de vanatoare ilegale pe fondurile de vanatoare ale USV. Fondurile de vanatoare sunt pentru practica studentilor de silvicultura suceveni, dar care nu au avut acces la cerbi, caprioare sau mistreti, sub pretextul ca erau tehnicieni silvici si puteau face selectie la ocoalele unde lucrau. Dar APM Suceava aviza o lista de selectie de pe fondurile de vanatoare ale universitatii. Aceste liste nu intrau in urma inventarelor de fond de vanatoare niciodata in contabilitatea USV pentru a disparea vanatul mare recoltat ilegal. Aceasta metoda de mituire ministeriala a inceput cu fostul rector sucevean Graur Adrian, fost ofiter de securitate. El a fortat alegerea ca rector USV a lui Popa Valentin pentru a-i acoperi ilegalitatile facute. Apoi Popa Valentin a fortat alegerea ca rector a lui Mihai Dimian ca rector USV.
De la Graur Adrian a inceput si jongleria cu „Cielo” la care s-a lipit si Gigel Paraschiv cand venea masina personala la partidele de vanatoare ilegale de la USV.
Ironia e că în aproape fiecare facultate există câțiva impostori care sunt plătiți cu sume de bani mai mari decât pierderile cumulate ale tuturor celorlalți membri ai corpului profesoral prin reducerea sporului de doctorat. O altă ironie e că domeniile tehnice sunt ascunzători mai bune pentru impostori decât umanioarele, de exemplu. Medicina merge foarte bine, zici că părintele ei este Hirsch, nu Hippocrate. Prin universități, cultura granturilor europene și „de dezvoltare” (nu de cercetare) crește ca broasca din fabulă. Între liceu și facultate s-a creat un hău – cel puțin jumătate dintre boboci pur și simplu nu au creierele croite sau antrenate pentru învățat, dar dacă plătesc taxe sau aduc bani din buget, se poate trece cu vederea! Profesorii au energiile concentrate pe publicat (ca să nu piară), în timp ce studenții au rămas cu obiceiurile în anii 1980, când orice disciplină era un obstacol din drumul spre diplomă. Dup-aia mai văd ei, se descurcă.
De la jargonul corporatist al lui Daniel David, am ajuns la habarnismul complet și amputativ (cuvânt provenit de la amputare, nu de la adjectivul putativ) al interimarului Bolojan în domeniile educației și cercetării și acum la deloc promițătorul mandat al lui Dimian. Toți fug de portofoliul educației ca de un Oltcit transformat încet-încet în clocitoare pentru găini, dar înscris pentru mâine într-o cursă de formula 1 (pentru societatea informatică, pentru digitalizare, AI, tranziție energetică etc. etc. etc.).
Și toate pentru că nu sunt identificați impostorii și trimiși să-și caute alte joburi și pentru că se face o confuzie foarte gravă între viitorul de peste un deceniu, sau un secol, și bilanțul contabilicesc de mâine. E-adevărat că statul trebuie să plătească salarii mâine, dar …
De acord, „suceveanul” pare a fi un dobitoc la fel de mare ca si colegul sau de universitate care ” a pastorit” educatia o perioada sub obladuirea PSD, facandu-se de ras. E vremea plagiatorilor si a impostorilor, domnule Marian Popescu. Natia iubeste parvenirea fara merite, e in sangele natiei apetenta pentru diplome fara acoperire, pentru titluri universitare obtinute prin frauda sau prin spaga. Cei care nu poseda astfel de caracteristici sunt minoritari, sunt putini din punct de vedere numeric.
Faptul ca „suceveanul” respectiv a fost nominalizat unanim pentru portofoliul educatiei este o ofensa adusa valorilor autentice, o ofensa adusa romanilor inteligenti si onesti, o calcare in picioare a dorintei de moralitate a celor care au inca speranta ca se poate trai pe principii meritocratice in tara aceasta.
” ofensa adusa valorilor autentice, o ofensa adusa romanilor inteligenti si onesti,” (LS)
corect mesajul transmis si de dl profesor la litere, in cadrul universitatii bucurestene.
de peste un deceniu traim in plina dictatura a matematicienilor si marginalizare efectiva a filologilor si adeptilor stiintelor sociale.
primele numere ale statului au fost matematicieni si toti provin din ardeal. iohannis (fizician dar in relatii bune cu matematica), nicusor (matematician pur sange), bolojan (tot matematician) si acum un proaspat ministru al educatiei, tot matematician si el.
dumnezeu ne-a uitat de tot.
(Off-topic) Vă integrați prin părți.
Domnule @hex, nu orice licentiat in matematica se numeste matematician. Singurul dintre cei nominalizati care este matematician este Nicusor Dan.
Plaiurile Sucevei au dat valori țării, în afară de Ștefan cel mare și Dabija (cîinele meu ciobănesc) din acest rezervor de talente s-a scurs celebrele Flutur care scria cu oi pe dealuri și îl lingea Băsescul pînă lucea ăla ca o acadea, excepționalul Dănuț Andrușcă care a învățat să meargă cu liftul după ce a ajuns ministru la București și un ministru al culturii care era la bază ceva DJ la un post de radio din Hîrlău sau Gura Humorului, că nu mai rețin exact. Să-i dăm o șansă și lu’ nea Mihăiță, acest urmaș al înaintașilor mai sus pomeniți care au ieșit din codrii Sucevei ca să ne dea lumină. Vivat, crescat, floreat!
Dupa 1990, educatia este o frunza uscata purtata de vant in toate directiile. Numai da performanta demult ci doar supravietuire de la un guvern la altul. Decaderea s- a produs odata cu licee fara examene de admitere, cu sistemul Bologna, extinderea fara limite ale facultatilor particulare, ale numarului de locuri cu taxe la cele de stat fara examene serioase. Diplomele numai au demult acoperire profesionala ci doar discipline sa acopere norme de predare si bani. Doctoratul un fel de insigna depus la rever. Cei care au facut mults carte cu adevarat pe banii parintilor s – au carat demult din tara. Reformele incercate au fost doar niste orgolii proaste ale ministrilor in functie. Daca totul ar fi fost pe bune nu aveam 45% analfabeti functionali. Politizarea excesiva, coruptia si subfinantarea au dat mereu roadele cele mai bune in educatie.
Asa este, educatia a fost bulversata si distrusa in mare parte in ultimele decenii. Cei care mai exista acum profesionisti in activitate au fost formati ori inainte de ’90, ori in virtutea inertiei, pana prin 2000-2010. Dupa aceea sistemul a cazut cu totul, acum produce aproape numai rebuturi. Nu stiu ce vom face cand acesti ultimi profesionisti vor iesi la pensie.
Cauzele in opinia mea sunt:
1) POlitizarea, subfinantarea si lipsa de directie unitara pe multi ani. O gramada de ministri habarnisti dar cu pozitie in partide, „reforme” care se bat cap in cap, putine masuri bune, degringolada la nivel de decizie, subfinantare cronica a educatiei si cercetarii.
2) Conceptii asa-zis „reformiste” in inv preuniv, dar de fapt niste bazaconii. Invatare „fara efort”, doar de „drag”, notare laxa, toleranta mare la lene si indolenta, superficialitate, nu se pune accent pe seriozitate si munca. Invatatul ca si serviciul presupune un efort, nu se poate face ca o distractie. Ca invatatul ofera satisfactii e adevarat, dar daca elevii si studentii urmaresc doar satisfactii, nu vor invata nimic, ci se duc la mall.
3) Goana multora dupa note si diplome fara acoperire. Multi vor note mari fara sa invete, diplomele au ajuns niste hartii care nu prea au in spate cunostiinte serioase, de aici multe licente copiate de pe net sau de la altii, etc. Parintii pun presiune pe scoli si licee ca odraslele sa ia note mari chiar daca sunt loaze.
4) Facultatile particulare, niste bombe sociale care au incetatenit ideea ca se pot lua diplome cu bani, fara a invata mai nimic.
5) Chiar si facultatile serioase de stat s-au cam prostit, exista nu stiu cate sesiuni de reexaminare si restante, poti trece in anul urmator fara a lua toate examenele din anul precedent, etc. Cum e posibil sa treci in anul 2 sau 3 cand mai ai examene neluate din anul 1… ??!
6) Multe plagiate la doctorat, iar din cele care nu sunt plagiate, multe teze sunt slabe, fara nimic original. Nu mai vorbim de pseudo-conducatori de doctorat facuti la randul lor pe pile sau plagiate (gen oprea sau aia vizati de Emilia Sercan).
7) Multe domenii dubioase, care isi aroga aiurea titlul de „stiinte” chiar daca nu au nimic in comun cu notiunea de stiinta, gen sociologie, psihologie, stiinte politice, comunicare, marketing, advertisement, etc. In timpul asta, stiintele adevarate, fizica, chimia, matematica, inginerie, biologie, medicina, etc, au fost trecute in con de umbra si au mult mai putini studenti, fiind mai dificile.
Dupa 1990, educatia este…
Esti tributara premisei / ipotezei
potrivit careia anterior 1990… educatia ar fi fost…
sa-ti amintesc ca lenuta era savanta-de-renume-mondial?
si/sau ca cismaru era multiplu „doctor” honoris-causa?
desi, impreuna cu cc-al-pcr… abia depaseau nr de „clase” ale trenului
oare de unde veneau acele titluri / cartoane / diplome?
si / sau… alta-ntrebare
dac-ai fi fost invatatoarea vassilika-i
ai fi lasat-o repetenta in cls a III-a ?