Am parcurs bogatul dosar de presă al romanului Persanele datorat scriitoarei de origine iraniană, de multă vreme stabilită în Statele Unite, Sanam Mahloudji. Romanul a apărut în 2025 în limba engleză și doar un an mai târziu în traducerea românească semnată de Alexandru Botea, în seria dedicată scriitorilor contemporani, vocilor și tendințelor noi în literatura universală de azi de editura ieșeană Polirom. Ce ne spune dosarul în chestiune? În esență că un număr considerabil de critici literari consacrați, de jurnaliști de la câteva mari cotidiane cu reală circulație internațională, chiar și destui romancieri cu nume și operă incontestabile au avut numai cuvinte bune la adresa cărții. Mai toți au observat subtilul amestec de reflecție și ironie care face ca un roman altminteri destul de sofisticat, doar aparent simplu, să ofere o lectură dintre cele mai pasionante. O spun de la bun început. Subscriu necondiționat la toate laudele. Și mie mi-a plăcut teribil romanul despre viața unor femei cărora Revoluția islamică din anul 1979 le-a schimbat din temelii viețile. Indiferent dacă unele, precum Elizabeth și nepoata ei, Niaz, au ales să rămână pe mai departe în țara de origine (vom vedea că în cel de-al doilea caz a fost vorba despre o falsă alegere, aceasta însemnând doar unul dintre multele secrete ale lui Elizabeth, secrete pe care cartea le dezvăluie cu un remarcabil dozaj și un bine cumpănit simț al măsurii) ori și-au găsit refugiul în Statele Unite. Odată cu venirea la putere a ayatolahilor, femeile ale căror destine sunt urmărite în romanul lui Sanam Mahloudji, s-au văzut deposedate nu neapărat și nu exclusiv de averi (la o seamă întreagă de bijuterii pare-se de mare valoare una dintre ele va renunța benevol și cumva teatral pe o pârtie de ski din Aspen), ci de ceea ce ele cred, susțin, că ar fi fost istoria glorioasă a familiei Valiat. Familia lor, la începutul căreia se află cel numit Marele Războinic. La a cărui existență fac în mod repetat referințe.
Numai că, în realitate, din respectiva istorie și din genealogie nu a mai rămas aproape nimic. Acestea chiar nu mai contează într-un Iran marcat de puternicele și repetatele convulsii ale istoriei, convulsii trăite pe propria piele de vârstnica Elizabeth, în pofida continuelor ei eforturi de a salva tot ceea ce se poate salva din rangul, distincția și eleganța de odinioară, și de nepoata ei, Niaz, aflată într-o continuă operațiune de eludare a noilor/vechilor și strictelor coduri ale Islamului. Iar în America nu o știe nimeni și nici nu vrea să o știe. În ciuda încercărilor de resuscitare depuse de energica, emancipata Shirin. Lidera, comandanta, femeia emancipată. Cum o socotesc toți și cum îi place și ei să se imagineze. O femeie liberă, de profesie organizatoare de evenimente. Shirin încearcă încăpățânat să reumple de sens nu mai puțin de 70 de ani. Cu rezultatul pe care îl descrie cum nu se poate mai inteligent, cu ironie și cu o exemplară știință a narațiunii îndeosebi ultima parte a cărții. Parte intitulată Operațiunea Aiax.Cu referire la acel Aiax/Ajax din istorie care, înfuriat de pierderea procesului cu Ulise, își înfige sabia în piept și își ia viața.
Ce se întâmplă, de fapt? O neașteptată întâlnire de familie certifică cumva destructurarea acesteia și spulberarea mitului din jurul trecutului de glorii. Elizabeth, venită în America, nu își poate reprima dorința de a-l regăsi pe Ali, șoferul de odinioară, devenit peste noapte bogat, care este nimeni altul decât adevăratul tată al fiicelor sale. Fiecare dintre fiice și nepoate se confruntă cu vădită dezamăgire cu o realitate care nu prea are cum fi în consonanță cu legenda glorioasă țesută în jurul existenței Marelui Războinic. Shirin este pe punctul de a pierde, ca urmare a propriei sale explozii temperamentele, procesul ce i-a fost intentat de Statul american în urma unei controverse cel puțin ciudată avută cu un polițist. Riscând în felul acesta să piardă totul. Inclusiv prețiosul drept de azil. Adică nu doar clienții, ci și rămânerea în Statele Unite. Nu numau sursa unei existențe convenabile, ci și tot ceea ce înseamnă libertate. Ieșirea neașteptată a lui Shirin din sala de judecată, decizia ei în favoarea unei mărturii ce ar putea să o coste totul mi se pare în deplin consens cu motoul din Jean Rhys ales pentru cartea ei de Sanam Mahloudji. “Toată nonșalanța, toată voioșia sunt la cacealma”. Morții lui Nounou îi urmează aceea a Seemei. O altă fiică a lui Elizabeth ce nu își găsise rostul în America, lâncezind în însoritul Los Angeles. Bita renunță de bună voie la o posibilă viitoare carieră în domeniul juridic.
Toate aceste aparente eșecuri și tragedii ascund însă o șansă. Aceea a reinventării. Dată de un nou act, pentru unele dintre personaje ultimul, a cărui dramaturgie poate fi oricând rescrisă.
Sanam Mahloudji- PERSANELE Traducere din limba engleză și note de Alexandru Botea. Biblioteca Polirom, Editura Polirom, Iași, 2026
