Pe 13 octombrie, la Luxemburg, Republica Moldova a deschis încă două grupuri de capitole în negocierile de aderare la Uniunea Europeană, piața internă și competitivitatea. Cu ele, Chișinăul are 24 de capitole deschise din 33. Ce înseamnă asta și ce urmează, explicăm mai jos.
În patru luni s-au deschis patru clustere. Fundamentele s-au deschis pe 15 iunie, Relațiile externe pe 14 iulie, iar acum încă două. Comisara Marta Kos spune că ultimele două clustere, agenda verde și agricultura, sunt pregătite tehnic și speră să fie deschise până la sfârșitul anului.
Sunt vești bune și merită spuse ca atare, dar în tabel mai există o cifră care contează mai mult, și anume zero capitole închise. Deschiderea unui capitol înseamnă că Bruxelles-ul a acceptat să înceapă discuția, iar închiderea înseamnă că a acceptat rezultatul. Între cele două se află aproape toată munca reală a aderării.
Lecția Muntenegrului
Muntenegru a început negocierile în 2012 și a deschis toate cele 33 de capitole până în 2020. Patru ani mai târziu avea închise doar trei. Blocajul nu era la economie sau la statistică, ci la justiție și la lupta împotriva corupției. Abia după ce Bruxelles-ul a constatat, în 2024, că reperele intermediare pe statul de drept sunt îndeplinite, capitolele au început să se închidă.
Astăzi, Podgorica are 21 de capitole închise și cel mai bun scor dintre candidați.
Serbia arată reversul, pentru că negociază din 2014, are 22 de capitole deschise și doar două închise. Diferența dintre cele două țări nu e numărul de capitole deschise, ci voința politică de a livra pe statul de drept.
Lecția pentru Moldova este că viteza deschiderilor spune ceva despre bunăvoința Bruxelles-ului și despre contextul geopolitic, în timp ce viteza închiderilor va spune ceva despre noi.
Ce înseamnă, concret, să închizi un capitol
Fiecare capitol are repere de închidere, adică legi adoptate, instituții care funcționează și rezultate care pot fi verificate. Nu ajunge să transpui o directivă în legislația națională, ci trebuie să arăți că o aplici, cu oameni, bani și proceduri care țin și după schimbarea unui guvern.
În logica actuală a negocierilor, fundamentele dictează ritmul întregului proces. Până când Bruxelles-ul nu constată că reperele intermediare pe justiție și anticorupție sunt atinse, celelalte capitole nu se închid, oricât de bine ar sta Moldova la vamă sau la protecția consumatorului. Cu alte cuvinte, evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, dosarele de mare corupție și independența procuraturii nu sunt un capitol printre altele, ci cheia care deschide toate închiderile.
Al doilea test este capacitatea administrativă, pentru că piața internă și competitivitatea înseamnă sute de acte normative, iar ministerele de la Chișinău au echipe mici, salarii mici și o fluctuație mare de personal. Un capitol nu se închide cu un singur specialist care pleacă la Bruxelles după doi ani.
Cuplajul cu Ucraina, frână sau argument
Moldova și Ucraina avansează în tandem, cu aceleași clustere, aceleași zile, aceleași conferințe. Clusterele 2 și 3 au fost deschise abia după ce Kievul a adoptat legea privind drepturile educaționale ale minorităților, cerută de Budapesta. Ritmul Moldovei a depins, deci, de o dispută în care Chișinăul nu are niciun rol.
Asimetria dintre cele două dosare este evidentă, pentru că niciun stat membru nu se opune aderării Moldovei, nici măcar Ungaria, în timp ce mai multe capitale au, deocamdată, rezerve față de aderarea Ucrainei. A lega cele două dosare până la capăt înseamnă ca cel mai puțin contestat candidat să aștepte după cel mai contestat.
O Moldovă care intră mai repede în UE nu ar slăbi Ucraina. Dimpotrivă, ar fi dovada că extinderea spre Est funcționează și că un stat fost sovietic, vecin cu războiul și țintă constantă a Rusiei, poate trece toate testele și poate deveni membru. Pentru capitalele sceptice, acest precedent ar fi un argument în plus pentru integrarea mai rapidă a Ucrainei, nu o concurență.
Mai există două riscuri pe care Chișinăul nu le controlează. Primul ține de bani, pentru că propunerea de negociere a Consiliului pentru viitorul buget multianual al UE reduce fondurile pentru extindere și acțiune externă, iar reformele costă. Al doilea e Rusia, care nu are nevoie să oprească negocierile ca să le saboteze. Îi ajunge să alimenteze oboseala prin facturi mari iarna, neîncredere în instituții și mesajul că „Europa promite, dar nu dă”.
Ce urmează
Calendarul promis cetățenilor este strâns, pentru că Chișinăul s-a angajat să semneze tratatul de aderare în 2028 și să devină membru în 2030, după ratificarea în toate cele 27 de state membre. Ratificarea durează în medie circa doi ani, așa că negocierile trebuie încheiate până la sfârșitul lui 2027 sau cel târziu la începutul lui 2028.
Finalul acestui an e decisiv. Moldova trebuie să aibă toate clusterele deschise înainte ca președinția irlandeză să predea ștafeta. Din ianuarie, la cârma Consiliului vine Lituania, care a anunțat deja că accelerarea integrării Moldovei și Ucrainei va fi una dintre prioritățile sale. Cu toate capitolele deschise, Chișinăul poate folosi aceste șase luni ca să meargă pe cont propriu, în ritmul reformelor sale, și să înceapă primele închideri. Odată ce toate capitolele de negocieri vor fi deschise, atât Chișinăul, cât și Kievul, merg separat în drumul spre UE, iar termenul de „cuplare” dispare.
Aici revine în prim-plan cifra a doua din tabel. Momentul decisiv nu va fi ultima deschidere, ci primul capitol închis, iar înainte de el, verdictul Bruxelles-ului pe reperele intermediare din justiție. Calendarul promis cetățenilor rămâne realist doar dacă închiderile încep în 2027.
În tabelul candidaților, Moldova stă acum pe 24 și 0. Prima cifră arată cât de departe am ajuns. A doua arată cât de mult mai e de muncă. Iar de acum încolo, doar a doua contează.
Acest editorial a apărut prima dată la publicația din Republica Moldova – Agora.md
