Încet, dar sigur, și cu concursul majorității, educația se transformă într-un subiect de cancan.
Atrag știrile despre „profesori care riscă pedeapsa cu închisoarea dacă…”, despre faptul că „profesorii nu mai au voie să…”, despre faptul că „profesorii trebuie să…”, despre „elevi care le solicită profesorilor să…”, despre „părinți care consideră că profesorii ar fi trebuit să…” ș.a.m.d.
Iar aceasta o constat din perspectiva unui profesor care a militat întotdeauna pentru respectarea drepturilor elevilor și pentru o colaborare constantă, în beneficiul educației, cu părinții. Însă, a respecta drepturile fiecărui actor al actului educațional nu înseamnă a confunda rolurile și atribuțiile. Dimpotrivă.
Elevii sunt elevi.
Profesorii sunt profesori.
Părinții sunt părinți.
Sau, cel puțin, ar trebui să fie.
Societatea este oglinda sistemului educațional și viceversa. Iar într-o epocă în care criza identitară definește majoritatea societății[1], rolurile din educație devin, la rândul lor, incerte.
Elevii dau lecții profesorilor referitoare la sistemul de notare. Părinții verifică calitatea actului educațional și dau note profesorilor, iar profesorii învață de la aceștia care este conduita corectă în sala de clasă, iar atunci când au dubii referitoare la metodologia predării, la corectitudinea științifică a informaților transmise, la calea optimă de urmat pentru formarea competențelor, apelează la părinți sau elevi. Astfel, riscăm o distopie educațională. Părinții și elevii știu ce și cum, iar profesorii trebuie să învețe de la aceștia.
Elevii sunt profesori.
Profesorii sunt elevi.
Părinții sunt profesori.
Sau, cel puțin, așa nu ar trebui să fie.
Fenomenul este mai amplu decât pare la prima vedere. La nivel global există o campanie de discreditare a experților, indiferent de domeniul în care aceștia activează, o neîncredere în acțiunile și verdictele acestora[2]. O confundare a accesului la informație cu dobândirea cunoașterii. Orice formă de autoritate repugnă, inclusiv (sau mai ales) cea științifică. Iar societății îi lipsește încrederea în actul eduacțional. Întrucât sistemul educațional s-a bazat întotdeauna pe un sistem ierarhic, transmiterea informațiilor și formarea competențelor presupunând și exercitarea puterii[3], criticii la adresa prestației profesorilor îi este intrinsecă o critică a autorității acestora.
Această constatare nu presupune îmbrățișarea extremei care consideră că profesorul le știe pe toate, că, odată ajuns la catedră, nimeni nu îl mai poate învăța ceva și nimic nu îl mai poate schimba. Adaptând o formulă celebră a lui Gabriel Liiceanu, putem afirma că niciun profesor nu trebuie să rămână „încremenit în proiect”. Dimpotrivă, fiecare profesor descoperă împreună cu elevii săi, venind în întâmpinarea curiozităților acestora perspectiva acestuia asupra lumii devine constant mai vastă. Iar principala modalitate de formare continuă a profesorilor este aceea a interacțiunii cotidiene cu elevii săi. Aceasta reprezintă o normalitate a parteneriatului educațional.
Însă, nici elevii, nici părinții nu sunt cei care trebuie să îi învețe pe profesori cum să noteze, cum să predea sau cum să alcătuiască orarul ideal pentru a respecta „curba de efort”. Chiar dacă sunt discreditați, și pentru aceste domenii există experți. Iar atunci când lucrurile nu funcționează în parametri optimi, aceștia trebuie să intervină.
Profesorii trebuie să-i respecte pe elevi și pe părinții acestora, elevii trebuie să învețe de la profesori și părinți, iar între părinți și profesori trebuie să existe un parteneriat în beneficiul elevului. Iar profesorii trebuie, la rândul lor, respectați de părinți. Astfel, vor crește șansele ca elevii să-și prețuiască dascălii și să nu uite că:
Elevii sunt elevi.
Profesorii sunt profesori.
Părinții sunt părinți.
Nu trebuie uitat faptul că dacă o situație ne creează disconfort, nu înseamnă neapărat că de vină este contextul. Uneori, e posibil ca problema să fie la noi. Nu întotdeauna schimbarea contextului rezolvă problema. Câteodată noi suntem cei care trebuie să ne adaptăm contextului. Aceasta nu este o axiomă, dar atunci când un aspect ne nemulțumește, e bine să luăm în calcul și această variantă.
E important ca fiecare să-și cunoască drepturile și obligațiile, să le apare pe cele dintâi și să le îndeplinească pe cele din urmă. Fără a-și apropria atribuții care nu i se cuvin și fără a mima cunoașterea.
[1] Francis Fukuyama, Identitate. Nevoia de demnitate și politica resentimentului, Traducere de Irina Manea, Humanitas, București, 2022.
[2] Tom Nichols, Sfârșitul competenței. Discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale, Traducere Cristian Fulaș, Editura Polirom, Iași, 2022.
[3] Jacques Attali, Istoriile și scenariile de viitor ale educației, Traducere din limba franceză de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2024.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Autoritatea ilegitima trebuie contestata la fiecare pas si cu orice pret.
Profesorii din scolile de Stat reprezinta autoritate ilegitima.
Cope and seethe. Foarte bine fac parintii si foarte bine vor face in viitor cand vor deveni si mai vocali si pe buna dreptate.
Amice, ești… sclipitor!
Și la doctor când ajungi, sper să nu te opereze decât după ce îi spui tu și toată familia ta, doctorului cum și când să te opereze. Și să fiți foarte vocali!
Păi să ne uităm ce zice legislația, elevii sunt beneficiarii primari, părinții beneficiarii secundari. Când profesorii sunt beneficiari pe undeva, cam cum consideră, că trebuie să aibă un cuvânt de spus sau nu? Sigur, în limitele legii, ale politeții, etc. Cât timp, de exemplu, părinții știu că nu se respectă nici curba de efort, nici normele emise de Ministerul Sănătății, nici multe alte legi în învățământ, de ce nu s-ar pronunța? Si dacă știu și că în țări europene lucrurile decurg altfel în multe privințe, tot așa, de ce nu ar avea voie să aibă opinii? Și avocații stabilesc de comun acord cu clienții strategiile, și medicii cu pacienții, le oferă explicații, etc. În multe domenii beneficiarii își dau cu părerea, de ce la educație ar fi diferit? Cât timp păstrază limitele legale și de politețe, care este, de fapt, problema?
Cine unde a spus ca este vreo problema cu opiniile in limite legale si de politete?
FOARTE BINE EXPRIMAT : ” O confundare a accesului la informație cu dobândirea cunoașterii. „
Stimate domnule Bogdan,din comentariul laconic și nitel stupid, deduc faptul că sunteți o Autoritate Legitimă! Ma/vă întreb, cine/ce v-a legitimat?Niste hârtii stampilate, ori cunoștințele și priceperea din domeniul d-voastră profesional?Eu optez pentru prima varianta.
În raport cu comentariul d-lui Valsan, care este convins că profesorii de la stat reprezintă o Autoritate ilegitima, iar per a contrario as putea deduce că cei din privat au una legitimă, ma/ va intreb cum/cine legitimează această Autoritate? Hârtiile/documentele oficiale,adică titlurile/tidulele stampilate, ori capacitățile concrete/reale ale indivizilor.Pe de altă parte, analiza d-lui Avram e corecta si pertinentă. Acum fac educatie și pedagogie atât elevii, cat si părinții, iar dascălii/profesorii au fost convertiți în…Bona, Moașa ori agent de securitate sau garda de corp.S-a dus
…educația și am rămas cu autoeducatia livrată de tehnologia informației .
Hodoronc tronc. Din comentariul dvs deloc laconic şi mai mult decât „niţel stupid” deduc faptul că învinuiţi pe cineva de păcatul de a se crede „Autoritate Legitimă”, fără ca acest cineva să fi ridicat câtuşi de puţin această pretenţie. Fiţi însă liniştit, pe dvs nu vă va învinui NIMENI şi NICIODATĂ că aţi putea fi considerat ca atare.
Foarte bine scris dar ce ne facem că articolul nu e corect politic. E corect politic sa spunem ca elevii ( copiii pana la 18 ani chiar daca au barba ,mustati si copii) au numai drepturi si nicidecum obligatii ,ca nu trebuie niciodata pedepsiti indiferent ce fac pentru ca orice pedeapsa e un abuz care l afecteaza pe viata. Premierea elevilor incalca principiul egalitatii iar de burse trebuie sa beneficieze si elevii cu medii sub 4 sau3. Cu astfel de idei puse în practică nu e de mirare ca avem atâtea scandaluri si violente in scoli iar acestea se transforma in cam de batalie sau arena pentru lupte .Inainte de orice dezbatere sau reforma ordinea si disciplina trebuie sa revina din scoli.. Ambele au dispărut din scoli cam de doua decenii.. Fara ele orice dezbatere sau discutie devine palavrageala inutila.Al doilea pas e reinstituirea examenului de admitere in licee .Daca la Bacalaureat li se cere elevilor minimum 6 pentru a l absolvi de nu se cere aceeasi medie si la admiterea in liceu .Acum in licee se intra cu medii si de 2 sau 3 ( la Evaluare).Cine are numai 5 sa treaca la profesionala iar cine nu obtine nici atat sa se califice la locul de munca .Dupa ce se pun la punct acestea putem discuta despre planuri,programe ,metode de predare,digitalizarea invatamantului,folosirea inteligentei artificiale,a realitatii virtuale,augmentate si mixte,etc
Excelent punctat!
Bună ziua,
Formula celebră este a lui Andrei Pleșu. Educația autentică începe odată cu inițierea relației personale cu elevul. Și pentru unul, și pentru celălalt se va schimba ceva.
Lăsați -le dracului de banane! Haideți să spargem cușca!
Fascistii si comunistii nu au ce face cu profesionistii. Ei stiu mai bine si ordona tuturor ce sa faca. Cum extremismul este la apogeu, e firesc sa avem astfel de atitudini in societate si scoli. Din ambele directii. (Bun, ne raportam la profesionistii profesionisti, nu la muhaielele care si-au cumparat si plagiat tilurile, doctoratele etc.)
Eu stau si ma intreb: cum de societatea „civila” ne obliga sa nu spunem sexul copiilor, ci si sa-i lasam pe acestia sa aleaga. Inclusiv in sistemul de invatamint. Educatoarele si profesoarele dicteaza ce sex vor ele copiilor. Dar dupa aia, tot societatea „civila” incepe sa urle ca avem nevoie de ore de educatie sexuala la scoala. De timpuriu…
Dvs. intelegeti ceva?
(Cam la fel in toate domeniile. Urmasii (si urmasele) lui Marx vor sa schimbe societatea, ca asa e ordinul pe unitate, dar nu stiu unde sa ajunga si nici cum sa faca. Dar dicteaza repetat numai timpenii!)
Normal ca s-au schimbat rolurile. Și, într-adevăr nu în bine. Însă ar trebui văzut de ce se întâmplă asta: 1. Lipsa de încredere în autoritate ar fi una. Am observat ca, din rândul fostilor colegi de școală, cei mai slabi la învățătură au ajuns cadre didactice. Cum a fost posibil? Nu spun ca toți sunt așa, însă …Găsești greșeli în caiete( nu vorbesc de greșelile elevilor), în manuale. Greșeli de exprimare, manuale fără structura, etc. Profesorii nu protestează în fața măcelului din manuale. Faptul ca sunt destui profesori incompetenți tolerați în sistem arunca o umbră și asupra celorlalți care sunt pregătiți.
2. Incapacitatea celor de la conducere ( minister) de a observa realitatea din jur. Toate schimbările din manuale, programa, structura anului școlar sunt făcute alandala. S-a înlocuit tot ce era bun, pe baza unor directive și nu ținând cont de realitățile de la noi. Copiii din ziua de azi nu au răbdare, nu au o prea bună capacitate de concentrare, nu sunt atrași de citit, etc. Răspunsul școlilor de la noi nu e să simplifice lucrurile: fragmentezi, prezinți esențialul, dai mai puțin, dar bun, ci exact invers. Se dau cat mai multe teme, proiecte. Copiii sunt copleșiți, în loc să fie atrași spre învățătură, sunt îndepărtați. Apoi radem de ei: vezi colecția de ” perle de la bac”, note mici de la admitere și bacalaureat, etc. În sfârșit, părinții sunt și ei extenuați de noianul de teme, meditații, care îi seacă de energie, timp și bani.
3. Lipsa unei voci. În trecut elevii erau cumva la cheremul profesorilor și au existat numeroase abuzuri. Iar elevii și părinții asistau neputincioși. Cred ca fiecare avem povești cu câte un profesor țăcănit, care teroriza clasa. Bineînțeles ca majoritatea profesorilor erau persoane decente, însă nimeni nu făcea nimic în privința abuzatorului. Cred ca acum, când au o voce, datorită resentimentelor și a traumelor din trecut, părinții, la rândul lor, abuzează de noua lor putere, iar copiii îi imită. Cu siguranță ca raporturile ar trebui să fie echilibrate. Însă pârghiile de control sunt la părinți, nu la profesori. Iar profesorii nu se organizează ca să negocieze legi și regulamente, menite să îi protejeze de abuzuri.
4. Lipsa educației de acasă: cei 7 ani de acasă nu mai există, căci mama, care se ocupă de educația copilului nu mai e acolo. Părinții nu au timp nici să respire, darămite să își educe copiii. Trăiesc majoritate izolați, nu ca membrii ai unei comunități. Așa ca pe copil cine să-l învețe, cine să îl îndrume?Toata structura care era acolo pentru copiii – familie, comunitate- nu mai există. Toate frustrările și vinovățiile părinților sunt proiectate asupra profesorilor. Până la urmă elevii ajung să petreacă mai mult timp la școală, iar pentru părinți e mai simplu să găsească un țap ispășitor.
Am avut citiva profi plecati cu sorcova, putini. Majoritatea slabuti. Cel de desen tehnic in liceu era un terorist, la ala se invata de groaza. Eu ii eram „client” pentru ca tineam sa am parul ceva mai mare la ceafa. Deh, prostii de puber dar asta e, ba ma dadea afara, ba ma trimitea la frizer, ba facea misto de mine. No, si? Sa-mi tai venele sau ce? Da, am invatat de-am rupt la el, ma rog, nu m-am spart, nu e o materie dificila, dac-am invatat 3-4 ore in plus cu tot cu refacut „caietul de curat” si niste planse A3 (era cu creioane H3 si B nu mai stiu cit, cu Penite Redis scl. Ce Rotring, bai, nici tata n-avea asa ceva!), am luat zece (l-am luat eu nu mi l-a dat el, da? Dar a fost corect capcaunul, am raspuns la orice intrebare mi-a pus) si-am si ramas cu ceva dup-aia, stiu ce-i aia o dreapta de capat, sa fac o epura, sa citesc cote si sa inteleg o reprezentare explodata. Nu doar eu.
Era timpit? Da. Era sarit de pe fix? Da. Orele lui erau neplacute? Foarte. Azi cred ca n-ar avea catedra. Nu ca l-as apara cumva, nu am vreun motiv, eu am invatat el nu m-a invatat nimic. Insa nici nu cred ca a fost un profesor prost. Doar timpit, abuziv si mai puneti voi ce epitete in registrele astea doriti. Restul sa judece cei care se pricep la ce vad ca mai nou se numesc eufemistic si bizar „stiintele educatiei”. Poate-ar fi mai bine inainte sa explicati ce-s alea, de unde le-ati scos si ce rost au. Vad ca este si o emisiune saptaminala la Europa Fm in care se miorlaie la tema si din care toata lumea ramine cu nimic. Asadar, ce sint „stiintele educatiei”?
comportamentul abuziv sau tiranic nu e acceptabil sub nici o forma, pentru simplul motiv ca e de ajuns un singur astfel de individ incat tirania lui sa bulverseve elevul intr-atat cat sa-i scada randamentul la toate celelalte materii, ceea ce nu se poate compensa nici cu eventuale rezultate mai bune la materia respectiva.
Stiintele educatiei este alea care inlocuieste arta pedagogiei. Doamna Novak , pina ieri Presedinta Ungariei , a demisionat dupa ce mult-hulitul Orban a dezvaluit ca doamna respectiva a gratiat un pedofil. Doamna a spus -la fel ca Basescu- a spus ca stie ca e imoral , dar totusi e legal.
Aberatiile in educatie este data de legislatie incoerenta si deficitara in 30 de ani de cand tot facem schimbari dar inca nu s-a gasit formula magica de buna functionare. In ecuatia parinti – elevi- profesori, cei mai blamati sunt cei din urma. Parintii isi apara cu indulgenta odraslele iar odraslele prea putin educate au pierdut demult cei 6 ani de acasa, ca odinioara. Cresa si gradinita nu fac decat un proces cognitiv de invatare dar nu de slefuire atitudini si preconepte. Interventia parintilor poate fi salutara nu atat fata de profesori ci mai mult fata de erorile ministerului si a legislatiei. Cate din propunerile facute in dezbatere publica a legii au fost acceptate?!!. Mai nimic. Cei din minister se considera cei mai buni si cei mai destepti din birouri. Dar relevanta este munca la catedra cate 25-35 ani. De aici pot veni propuneri pozitive. Recent in Franta se va schimba modul de pregatire al profesorilor si introducerea unor cerinte de disciplina pentru elevi mai dure, caci scolile au deveni locuri de confruntari intre elevi.
Școlile trebuie curățate de toate categoriile de uscaturi: profesori incompetenți, profesori care obligă elevii să facă meditatii, dar și elevi care nu pot se pot încadra în normele sociale și care nu pot sau nu vor să învețe. Cine nu poate participa la actul de educație, fie profesor, fie elev, trebuie sa fie extirpat din sistem.
Ministerul Educatiei a aflat ca 20% dintre scolari isi injura sau insulta profesorii, iar 5% dintre ei au lovit cu salbaticie cadrele didactice. Din cifrele oficiale rezulta ca cel putin 70.000 de profesori au fost cel putin o data jigniti, insultati, amenintati sau chiar loviti de parinti ori elevi.
Sursa:
https://www.didactic.ro/stiri/7042_70-000-de-profesori-sunt-agresati-de-elevi-si-parinti
Democratia contemporana a intrat intr-un conflict major cu meritocratia (aceasta din urma trebuind sa fie un principiu de baza al primei). Legislatia a ajuns sa expliciteze doar drepturi generale si egalitarism, obligatiile (si sanctiunile), ca si premierea excelentei, fiind absente (minimale). Atunci cand exista dezechilibre (nedreptati) „pendulul social” incearca, in mod firesc, sa le corecteze. Din pacate, inertia (si/sau ineptia) fac ca pendulul sa nu se opreasca in punctul de echilibru. Astfel, politica a ajuns (tot mai) incorecta, iar corectitudinea, tot mai .. politica. Rezultatele sunt (pot deveni) catastrofale. Educatia este, astazi, problema fundamentala a lumii.
Cateva exemple, pentru cei care nu dorm noaptea de grija minoritarilor sau a inegalitatilor:
1, „Cea mai mica minoritate” (si cea mai neglijata, azi) o formeaza elitele.
2. Prevederea „orice persoana cu handicap are dreptul sa invete in orice clasa” ar trebui sa fie completata cu „daca handicapul nu-l impiedica sa aiba nivelul minim cerut pentru acea clasa”.
3. Existenta burselor „sociale” pentru elevi cu note (sub)mediocre, in vreme ce bursele de merit sunt plafonate
numeric (deci, in aceeasi clasa pot fi elevi „bursieri” cu media sase si non-bursieri cu media 9,50).
4. Apar la televizor mucosi care se declara „jigniti” de faptul ca profesorii au o alta usa de acces in scoala. Pe cat de simptomatic, pe atat de …halucinant.
Etc.
Sunteti prea bland, domnule profesor!
Sa ne referim putin la matematica!
A existat vreo emisiune TV in Romania post 1990 in care sa se abordeze performantele matematicienilor romani, incepand cu Titeica, Lalescu, Pompeiu si pana la momentul actual? Nu! Stiu romanii care este reprezentarea in lumea universitara din occident a matematicii romanesti? Habar n-au!
A existat vreo emisiune TV in Romania post 1990 in care sa se explice de ce este necesara matematica in ciclurile gimnazial si liceal, ce inseamna formarea prin matematica, ce beneficii de neegalat aduce formarii unei gandiri riguroase si corecte a individului? Nu!
Alte exemple de ignoranta crasa: majoritatea profesorilor de matematica din Romania habar nu au ca Romania a fost initiatoarea Olimpiadei Internationale de Matematica(OIM – IMO) – a propos, oare cati dintre fostii sau actualii parlamentari romani stiu asta?
Revenind la fondul problemei: Invatamantul a fost managerizat in ultimii 30 de ani de fel si fel de smecheri, de fel si fel de nulitati intelectuale si profesionale, societatii i se ofera prin mass media fel si fel de exemple de viata precum Gigi Becali, milionari proveniti din infractori marcanti si nepedepsiti de justitie, semianalfabeti cu ifose si lipsiti de talent care sunt prezentati ca „artisti”, nulitati cu pretentii de genii, mediocri care au idei nastrusnice si se cred inteligenti foc, etc Ce pretentii putem avea? Minoritatea acea compusa din elite( cea mai minoritara dintre minoritati) este sub papucul imbecilitatii si al prostiei, sub papucul unei majoritati semidocte lipsite de capacitatea de a gandi!
Pot intelege acesti oameni cu comportament primitiv si gandire rudimentara( MAJORITARII) ce sacrificiu face Nicusor Dan, lasand deoparte pasiunea si dragostea sa pentru matematica pentru a incerca sa aduca beneficii concetatenilor sai? Nu!
Si totusi, situatia asta nu cred ca poate continua la nesfarsit! La un moment dat cei cu adevarat inteligenti si integri vor face ceva…vor actiona cumva…nu stiu cat va fi de „democratic” modul in care o vor face, dar garantat vor intrerupe si poate chiar vor eradica dictatura prostiei asupra societatii, dictatura analfabetilor functionali si a hotilor asupra celorlalti!
M-am exprimat retinut, dar sigur ati observat gradul de generalitate si ingrijorarea care respira din ceea ce am scris. Nu e vorba doar de Romania ! In absenta unei educatii cu temelii/principii solide,
societatea se ierarhizeaza (oricat de „egalitara” si-ar dori-o unii) si de aici apar primejdiile. Nu vreau sa enunt aici lista de „nume de rasunet”, conducatori de state, care produc spaima si/sau dezgust…
Votati democratic!
Singurul mod in care elitele pot influenta lumea este prin educatie (care sa „implementeze” creatia lor). Cat despre „ai nostri”, precum bine stiti, „faute de mieux” au cam plecat…Nici macar nu le-o putem reprosa. ND e o exceptie si un exemplu. Ca si cel mai serios (si cel mai injurat) ministru al invatamantului !
Intr-u totul de acord cu toate cele spuse de dumneavoastra!
Predau statistică la o facultate privată două ore pe săptămână (o oră de curs și una de seminar) în primul semestru, iar în al doilea rudimente de econometrie. Este foarte puțin ce pot face cu ei la clasă în 28 de ore, dar încerc să le cultiv cunoștințe și abilități de bază, inclusiv să lucreze decent în Excel. Despre aplicații de analiză a datelor nici nu poate fi vorba.
Foarte mulți studenți nu vin măcar o dată la ore sau la lucrări de verificare, nu deschid temele, darămite să le mai și rezolve. Pe cei care mai vin la ore îi întreb de la ce licee vin, ce experiență au avut la matematică sau cum își autoevaluează abilitățile digitale. Majoritatea provine de la licee tehnologice, cu profil uman sau economic, foarte puțini de la licee de ”mate-fizică”. Pe lângă faptul că au nivel de cunoștințe scăzut, au o repulsie evidentă față de matematică și nu îi văd vreo utilitate reală. Repulsia se transferă statisticii și, în consecință, sunt cel mai urât profesor, iar reclamațiile curg an de an: este prea greu, nu înțelegem materia, nu ne explică suficient, ne dă prea multe teme și nu putem învăța la alte materii din cauza statisticii sau econometriei. Cel mai frecvent argument pentru lipsa de la ore sau a temelor este că muncesc: ”Muncim, de asta nu avem timp de școală”.
La examen vin, totuși, mulți studenți. Printre ei, bineînțeles, cei pe care îi văd pentru prima oară. Mă bucur că unii mă întreabă la examen despre notații, despre semnificația lor și ce ar trebui să facă cu toate acele date pe care le au pe foaia de examen. Explic cât pot în câteva minute, pentru că în rest trebuie să vânez telefoanele ascunse pe sub bănci.
La un examen mă uitam peste umărul unei studente care nu a fost niciodată la ore și, văzând că progresează greu, am întrebat-o ce se întâmplă, de ce nu avansează. Mi-a spus că este greu. ”Dar temele le-ați făcut?”. Mi-a răspuns că nu, pentru că au fost foarte grele. Am întrebat-o mai departe ”Bine, dar ce ați făcut în acest caz?” A răspuns că a apelat la ajutor, să i se explice cum să le abordeze. Am întrebat apoi ”Dar din notele de curs ați citit? Ați parcurs exercițiile demonstrative?” Răspunsul a fost ”Nu”.
Cam asta e.
In anul 1968 in urma revolutiei culturale si ce armat ulterior, pt Romania dupa 1990 dupa model occidental, autoritatea parinteasca si cea a profesorilor a fost distrusa cu succes si sa nu ne miram de abrutizarea tineretului, de problemele tot mai mari cu care se confrunta scolile.
In alte ordine de idei, scoala de stat gratuita nu poate oferi decat o educatie mediocra cu exceptile de rigoare.
Felicitări !
Sunt o profesoară ieșită din sistem în urma pensionarii la termen.
Deci, pot spune că eu sunt deja o ISTORIE și am și predat această materie.
Am fost „pion” în degradarea lentă și tacită a sistemul .
….și fiind un om care gândește cauzal, bineînțeles că mi-am pus întrebări și am căutat răspunsuri. Pe unele dintre ele le-ați menționat și altele au fost completate și de persoanele care au făcut comentarii aici.
Darrr…mai sunt și multe alte cauze…Să nu uităm că după revoluție s-au „deschis ” multe facultăți, prin practicarea admiterii prin concurs de dosare !!!
După părerea mea…această măsură a atras o reacție în lanț.
La început…se vedea mai puțin, deoarece a scăzut stresul dat de examene, dar treptat a scăzut și calitatea, atât în învățământul universitar, dar mai ales în cel preuniversitar…
„Nu trebuie să înveți…prea mult, că oricum ajungi la facultate”… a devenit un motto generalizat.
Apoi „admiterea „la liceu a devenit și ea …formală (pentru unii), în condițiile în care sunt și elevi care „reușeșc” cu note de 2 și 3 .Această măsură duce
si ea treptat și la scăderea calității în învățământul gimnazial.
Materiile din care se dau examene de final de ciclu au devenit primordiale, celelalte sunt tratate de elevi, părinți și chiar profesori, ca niște „Cenușărese”…mai puțin importante, sau deloc!…altă reacție în lanț ce generează întrebări ca:”La ce îmi trebuie franceza, educația fizică sau …
Lumea nonvalorii (în care ne-am afundat deja) devine un model mai simplu de urmat decât școala.
Și iată, doar o față a scăderii calității și a răsturnării valorilor. Dar e doar o picătură a acestui ocean de probleme pe care le are învățământul azi.
Se pot scrie cărți pe tema asta și chiar merită, că poate cineva va găsi formula românească a unui învățământ performant… fără să încerce să copieze modele care nu ni se potrivesc.
Poate va veni și vremea când valoarea se va impune și în obținerea funcțiilor de conducere…cine știe!!!?
Să nu uităm (sau să învățăm) că democrația este tot o formă de dictatură, dar a legii, pe care ar trebui să o respectăm cu toții, ca ea să funcționeze !
Felicitări autorului !
Gabriela Pop: Să nu uităm (sau să învățăm) că democrația este tot o formă de dictatură, dar a legii, pe care ar trebui să o respectăm cu toții, ca ea să funcționeze !
Nu, nu, nu! Democrația NU este o dictatură a legii. Acel sistem politic se numește STAT DE DREPT (republică sau monarhie constitutională).
Democrația, ca putere a poporului, nu a existat niciodată în istorie și nicăieri în lume, ci a fost întotdeauna un cuvînt-paravan din spatele căruia dicta mai mult sau mai puțin tiranic un grup oligarhic. Toate așa-zisele democrații din zilele noastre sînt oligarhii de tip plutocratic. Și e normal să fie așa într-o lume în care 99,99% din populație este înregimentată, înseriată și total dependentă de salariul următor, independența omului de rînd fiind o iluzie cu repetiție bilunară care își face simțită prezența în reprize de cîte 3-4 zile imediat după încasarea salariului.
Nimeni nu cedează puterea de bunăvoie. Puterea se smulge și pentru asta îți trebuie organizare, bani, propagandă și arme. Ideea că ar putea exista vreodată niște oameni care, deținînd puterea în stat, ar decide la un moment dat, animați brusc de altruism, să o cedeze întreagă majorității e o poveste de adormit preșcolarii. În plus de asta, mai bine să nu ne gîndim la perspectiva înspăimântătoare a unei democrații degenerate într-o dictatură a majorității.
De ce se intampla asta? Cautati pacatul originar care se refera la rebeliune fara cauza.Actualmente este contestata orice forma de autoritate pe baza luptei de clasa: oprimati contra opresori! Marxism de notorietate si de nuanta satanica. Odata ce ni se spune ca Dumnezeu nu exista sau ca a murit, orice devine permis. Rasturnarea sistemului axiologic este facuta in mod deliberat, fiecare individ este ofensat de ceva sau cineva si faptul aceasta produce victimizare falsa, intoleranta extrema, nimic nu mai este recunoscut ca adevar fie si stiintific, propaganda sugruma stiinta, experienta de mii de ani, istoria, cultura frumosului, a bunului simt innascut sau cultivat. Totul se reduce la libertate vs autoritarism. Wokismul, care patrunde incet dar sigur in mintile necoapte ale elevilor, este o ideologie a raului care se prezinta ca ceva bun. Diavolul se ascunde in detalii.
Elevi de-ai nostri, care nu erau fruncea clasei in Romania, au ajuns sefi de clasa la matematica in UK desi la noi abia aveau medii de trecere. Parintii i-au adus inapoi in tara pt ca in jurul scolilor era plin de droguri. Acum avem si noi.
Autoritarismul este dictat de structuri suprastatale, de indivizi de pe la davos care nu sunt alesi de nimeni, dar au imunitate diplomatica si bani pt a-si bate joc de fiinta umana. Ei platesc politicieni, ong-uri, activisti dsependenti care fac orice pt un pumnb de bani. Ei „penetreitid ză chebineț” si dicteaza politicile de destabilizare sociala, educationala, alimentara si securitatea internationala. Ca sa-l paraferazez pe marx, vor sa tarasca lumea in iad intr-un mare hohot de ras.
Lăsați narațiunile mincinoase și comuniste ! Și eu sunt din domeniul educațional! Nu mai criticați elevii , părinții și copiii! Ne-am saturat de criticile la adresa elevilor! Și elevii și părinții sunt parte a actului educațional și până la urmă au dreptul să își exprime propriile preferințe și convingeri în acord cu drepturile democratice! Aceste narațiuni ideologizate de tip comunist nu fac decât să îi incrimineze și să îi demonizeze pe elevi ca fiind răi și malefici . Nu uitați faptul că tinerii sunt viitorul omenirii și ei sunt oglinda celor din jurul lor . Există o mulțime de elevi excelenți. Pentru ce atâta critică? Cine vă plătește să răspândiți ură și să promovați discriminare? Ce doriți să obțineți în urma acestei poșirci ? Vă spun eu care este scopul vostru murdar : ,, VOI DORIȚI SĂ ÎI SUBMINAȚI PE ELEVI ÎN MOD JOSNIC PENTRU A VĂ SATISFACE PROPRIILE VOASTRE COMPORTAMENTE SADICE ȘI DISCRIMINATORII CU SCOPUL DE A LE DISTRUGE PERSONALITATEA ,, . Voi toți care îi criticați pe elevi ascundeți cu toții lucruri murdare și probabil sunteți și plătiți să faceți acest lucru direct , altfel nu se explică de ce se răspândesc narațiuni mincinoase în contexte ireale. Jos labele murdare de pe copii, elevi și tineri !
Bun, de acord ca tinerii sunt viitorul oricarei natiuni!! Dar cu ce acumulari, cu ce experiente, cu ce atitudini si mentalitati. Libertatea este buna cu dreapta si chibzuita masura. Si apoi ar trebui sa va controlati limbajul si nimeni pe contributors.ro nu are de ascuns lucruri murdare. A iti expune o parere ori idee nu este un lucru murdar ci un drept la opinie. Apoi mai vedeti cum stati cu topica frazei si gramatica limbii romane.
ca parinte nu vad cum as avea vreo pretentie de la expert asupra modului in care isi preda lectia, decat daca as ajunge sa-i contest calitatea de expert pe motiv de reala incompetenta sau incapacitate, in situatie exceptionala;
pe de alta parte, nu vad de ce in fisa postului de expert ar scrie ca elevul trebuie sa conspecteze din manuale, ar trebui obligat sa vina cu teme de-acasa sau ar trebui testat aleatoriu fara a fi anuntat in prealabil; ba as zice chiar ca nici n-ar trebui sa fie obligat sa frecventeze cursul asa-zisului expert, ca poate frecventeaza un curs echivalent in privat, cu un expert mai calificat (de exemplu religia cu insusi preotul parohiei sau muzica cu o vedeta pop);
iar daca parintii se implica prea mult, poate ar fi cazul sa fie consultati o data si bine la inceput de an, sa se stie din start care le sunt asteptarile si sa se consemneze de comun acord domeniul de aplicabilitate a expertizei;