Notă. Inițial am scris acest articol de sine stătător însă, în urma mai multor comentarii pe care le-am primit, asupra unei versiuni preliminare, de la fiica mea, Alexandra Gheondea-Eladi, sociolog în științele deciziei, în prezent cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române, am decis ca articolul să conțină în mod explicit și aceste comentarii care prezintă puncte de vedere complementare. Prin urmare, am inserat comentariile Alexandrei, marcate cu inițialele A.G.E. și evidențiate cu italice, iar fragmentele care îmi aparțin sunt marcate cu inițialele A.G. și scrise cu drepte.
A.G. Ce anume face ca barbarismele din limba engleză să prolifereze în limba română atât de rapid și la o scară nemaiîntâlnită în evoluția limbii române? Cum este posibil ca români educați să contribuie decisiv la înlocuirea treptată, dar foarte rapidă, a limbii române cu un amalgam (jargon) de română și engleză? Cum s-ar putea inversa fenomenul de degradare a limbii române prin romgleză? În articolul de anul trecut, Romgleza și onlaiu’ [RO], am făcut legătura dintre fenomenul romglezei și niște cercetări legate de evoluția în timp a raportului dintre două limbi care coexistă în aceeași populație. Modelul matematic Abrams-Strogatz [AS] arată că, atunci când una dintre limbi beneficiază de un prestigiu social mai mare, cealaltă limbă moare. Bineînțeles că situația reală din cazul limbii române asediată de limba engleză este ușor diferită și mult mai complexă și, ca orice model matematic, și acesta are limitările lui. Acum vreau să caut resorturi din psihologia socială care ar putea oferi explicații pertinente, dar dintr-o perspectivă diferită, pentru întrebările de mai sus. Asfel am ajuns la Zimbardo și la cercetările lui.
Philip G. Zimbardo este un profesor de la Universitatea Stanford, cercetător în psihologie socială, celebru pentru așa-numitul Experiment Stanford făcut în 1971, când a amenajat subsolul uneia dintre clădirile universității ca pe un penitenciar și participanții voluntari la experiment au fost împărțiți în două grupe distincte, unii dintre ei în rolul gardienilor iar ceilalți în rolul condamnaților care ispășeau o pedeapsă cu închisoare. Experimentul a avut o foarte mare influență în psihologia socială și s-au făcut mai multe ecranizări cu acest subiect, dar a și fost contestat din mai multe puncte de vedere. Acest experiment a constituit fundamentul unei teorii pe care Zimbardo a numit-o Efectul Lucifer [LE] și care, în mare, afirmă că, în anumite condiții sociale, o persoană morală poate comite acte imorale greu de imaginat.
În anii nouăzeci, pe vremea când lucram într-o universitate din Țările de Jos (Olanda), am aflat despre un experiment de cercetare care fusese făcut cu ceva ani în urmă și care se referea la comportamentul cetățenilor față de curățenia și ordinea stradală. Mai precis, într-un pasaj pietonal, în prima parte a experimentului au fost lăsate intenționat gunoaie aruncate la întâmplare și pereții zmângăliți cu desene iar, în a doua parte a experimentului, pasajul a fost curățat, desenele șterse și pereții vopsiți. Ceea ce s-a întâmplat a fost că, în prima parte a experimentului, trecătorii au aruncat și ei gunoaie la întâmplare în pasaj iar câțiva tineri au mai adăugat contribuția lor la zmângălirea pereților pe când, în partea a doua, aceeași trecători au menținut curățenia iar pereții n-au mai fost zmângăliți deloc. Experimentul acesta spune că oamenii derivă normele sociale relevante unui anumit context din mediul în care își desfășoară acțiunea.
Mai târziu am aflat că experimentul din Țările de Jos era de fapt o aplicație a unei mici părți dintr-o teorie socială mai vastă asupra alegerilor pe care oamenii le fac și cât de mult sunt ele influențate de mediu. Așa am ajuns la articolul lui Zimbardo, Alegerile umane din 1969 [H]. În acest articol, problemele de psihologie socială pe care le discută Zimbardo gravitează în jurul controlului, mai precis, cât de mult este autocontrolul influențat de aspecte sociale exterioare. Autorul opune categorii de genul individualizare, rațiune, și ordine, categoriilor de genul dezindividualizare, impuls, și haos. În articol este descris un experiment, devenit și el celebru, în care un automobil a fost lăsat pe o stradă din Bronx, lângă una dintre intrările în Universitatea New York, cu capota ridicată, și experimentul a fost repetat pe o stradă din Palo Alto, lângă una dintre intrările în Universitatea Stanford. Comportamentul trecătorilor a fost diferit: mașina din Bronx a fost jefuită foarte rapid de componentele mai prețioase și apoi aproape distrusă, pe când mașina din Palo Alto a rămas neatinsă ba, mai mult, un trecător a coborât capota mașinii când a început să plouă. Articolul lui Zimbardo [H], alături de multe alte articole independente, a constituit baza unei teorii numită Efectul ferestrelor sparte [FS] care a stat la baza mai multor politici sociale în domeniul criminologiei și experimentat în mai multe orașe din Statele Unite. Pe scurt, teoria aceasta spune că semne vizibile de dezordine și de comportament antisocial într-un anumit mediu (localitate, cartier, etc.) încurajează comportamentul antisocial, ceea ce poate conduce uneori la infracțiuni grave, pe când ordinea și un comportament social adecvat pot contribui la scăderea criminalității în acel mediu.
Și care este legătura cu romgleza? Pentru a răspunde întrebării într-un mod mai nuanțat, să ne imaginăm că suntem niște români care lucrăm, pentru o bună parte a activității noastre cotidiene, cu limba engleză: poate fi mediul în care lucrăm, pot fi aplicațiile pe calculator pe care le folosim și care nu au interfață în limba română sau, chiar dacă au, este atât de proastă încât lasă o bună parte din terminologie netradusă, sau poate că sursele de informare pe care le utilizăm sunt cu precădere în limba engleză și în plus, ne este prea lene să facem traducerile în limba română, sau poate că nu suntem în stare, de exemplu nu stăpânim nici limba română prea bine și nici limba engleză (am învățat-o după ureche), și lista poate continua. Așa că, treptat, înlocuim cuvintele românești cu cele englezești.
A.G.E. Nu aș spune că oamenilor le este prea lene pentru a face traducerile, în general, chiar dacă, uneori, se poate întâmpla asta. Dacă ar fi vorba doar de lene fenomenul ar avea mai mult un caracter aleatoriu decât unul sistematic. Aici este o problemă de responsabilitate distribuită. Pe de o parte, între orele suplimentare de la serviciu și munca de acasă, nu mai rămâne energie și pentru a face traducerile în limba română și a căuta în dicționare, pentru că pe Google Translate de multe ori traducerile în limba română sunt de-a dreptul ridicole sau pur și simplu nepotrivite. Sunt și cazuri în care oamenii pot simți că nu au cunoștințele necesare pentru a putea selecta din varietatea de motoare de traducere varianta corectă. E posibil ca aceștia să nu aibă aceste cunoștințe pentru că nu i-a interesat în mod justificat sau nu le-a folosit limba engleză până acum, dar și pentru că în școală au învățat limba engleză după ureche atunci când profesorii, depășiți de situație, având în responsabilitate clase de 30-40 de copii, nu puteau adapta stilul pedagogic la nevoile motivaționale ale fiecărui elev. Nu spun că nu este responsabilitatea fiecăruia să aibă grijă de limba maternă, dimpotrivă, însă responsabilitatea proprie nu poate înlocui lipsa infrastructurii lingvistice necesare pentru a păstra limba. Iar de această infrastructură suntem cu toți responsabili: de la structurile de organizare socială (instituții legislative, direcții cu responsabilități în educație și limba oficială), instituții de distribuție și creație de conținut (televiziuni, ziare, platforme pe internet, etc.) și până la omul de rând. Fără infrastructură lingivistică, dicționare, programe pe calculator în limba maternă, cursuri care folosesc limbajul adecvat și în ultimă înstanță o politică lingvistică adecvată valorilor țării (oricare ar fi acelea), costul individual al păstrării limbii de către fiecare individ în parte este uneori prea mare. Bineînțeles că toate acestea tot de un tip de ambient ligvistic țin, doar că unul instituționalizat. Cel pe care îl descrii tu este dezinstituționalizat.
A.G. Comportamentul nostru poate fi potențat de ambianța în care lucrăm, de comportamentul colegilor sau, mai general, al membrilor grupului nostru social. Înlocuirea cuvintelor din limba română cu cuvinte din limba engleză ne poate conferi o aură de superioritate sau poate ne definește ca aparținând acelui grup social: vorbim la fel, deci suntem la fel. Dacă admitem că, în norma socială acceptată prin educație, utilizarea corectă a limbii române este o necesitate, trebuie să admitem și că utilizarea romglezei creează un mediu de dezordine socială. Dar, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate. Ceea ce este normă și ceea ce nu este normă capătă de multe ori o nuanță de gri, nu mai este alb și negru. Negarea normelor se face în pași mici: deci se poate și așa, ceilalți fac la fel, ba chiar este mai bine. În acest context, suntem forțați să alegem între a folosi limba română în mod corect și a ne lăsa purtați de valul romglezei. Si aici intervine Zimbardo [H] care spune că alegerile noastre individuale vor fi influențate de mediu, autocontrolul scade și, prin urmare, încet-încet romgleza devine normă și nu limba română. Mecanismele de integrare sau neintegrare ale unui individ într-un grup social, de a fi acceptat sau respins, sunt foarte complexe. Teama de a ține drumul drept atunci când ceilați o iau pe căi lăturalnice ne poate anula autocontrolul într-o manieră foarte brutală. Pe vremuri, circula un banc foarte subversiv: Ce este un dizident? Dizidentul este acel membru de partid care ține drumul drept atunci când partidul schimbă direcția.
Intervin apoi mijloacele de comunicare în masă, radioul, televiziunea, jurnalele (pe care le citim cu precădere în format electronic) și în care prezentatorii, jurnaliștii, interlocutorii, nu au nicio reținere în a ne spune ce se întâmplă în weekend și nu la sfârșitul săptămânii. O parte dintre informații provine din „traduceri” ale unor articole din limba engleză de o calitate atât de joasă încât aproape că ți se face greață citindu-le. Rareori, atunci când vizionăm filme sau citim cărți traduse în mod profesionist, mai citim texte în limba română utilizată în mod corect. Este foarte lăudabil efortul acelor traducători profesioniști care în contextul în care romgleza face ravagii în mediul publicistic, produc texte în limba română de o calitate impecabilă. Dacă facem o scurtă trecere în revistă a modului de exprimare orală și în scris, deja vom clasifica românii în creatori și promotori ai romglezei, pe de o parte, iar pe de altă parte în cei care încă manifestă respect pentru limba română. Încă mai avem ocazia să ne bucurăm de frumusețea și expresivitatea limbii române atunci când, și mai rar, citim clasici ai literaturii române. Dar cine mai citește astăzi clasicii literaturii române? Poate că elevii și studenții, cei care sunt obligați prin programe, să o mai facă. Și vai ce mai deplâng unii situația asta: învățământul este rupt de realitate, nu este în pas cu lumea modernă, săracii copii sunt chinuiți să-l citească pe Creangă și pe alții ca el. Mai mult, cine mai este atent la exprimarea în limba română în ziua de astăzi? Totul este făcut în mare viteză călcând în picioare biata limbă română. Rareori mai vezi texte scrise în limba română și care să folosească semnele diacritice deși, acum, toate sistemele de operare oferă cu ușurință posibilitatea de a reconfigura tastatura calculatorului pentru un mare număr de limbi.
Pentru mine este extrem de ciudată tăcerea asurzitoare care însoțește fenomenul romglezei mai ales din partea specialiștilor, și aici m-aș referi în special la disciplinele umaniste. Comunicarea este una dintre cele mai importante componente ale unui sistem cultural. Limba română este ceea ce ne definește, în perspectivă culturală, ca popor. O perspectivă istorică ne arată că limbile popoarelor sunt componente culturale în evoluție și care au începuturi și sfârșituri. Se spune că ești om de atâtea ori câte limbi cunoști. Asta s-ar putea traduce prin afirmația că fiecare limbă pe care o cunoști te redefinește cultural sau, mai simplu, prin fiecare limbă pe care o cunoști ai acces la cultura poporului care o vorbește. În perspectiva asta multidimensională, schimbările pe care le suferă diversele limbi încă utilizate pe planeta noastră fac parte dintr-un sistem dinamic complex, în mare parte neliniar și, mai ales, nemilos. Sunt limbi care vor pieri: conform articolului lui Abrams și Strogatz [AS], în următorul secol foarte puține dintre limbile care există acum vor mai supraviețui. Fiecare limbă care moare înseamnă moartea unei culturi.
A.G.E. Sunt de acord cu tine că tăcerea comunității științifice este inacceptabilă. Pe de altă parte, nu pot să nu observ faptul că, deși cercetarea din România, în special la nivelul fondurilor disponibile pentru cercetarea din domeniile umaniste și din științele sociale, este deja într-o situație înfiorător de grea, Guvernul României și-a exprimat intenția de a emite un document normativ prin care se prevăd reduceri de cheltuieli și de personal, inclusiv în domeniul cercetării științifice. Așa cum arată răspunsul biroului prezidiului Academiei Române, „România se situează pe un loc rușinos între țările Uniunii Europene cu cel mai mic număr de cercetători la 1.000 de persoane ocupate, de cinci ori mai mic decât media UE (2,00 cercetători în România față de 9,52 cercetători ca medie europeană)” [RC]. Nu este o scuză, însă atunci când atât de puțini cercetători se bat zilnic nu doar pentru a obține fondurile de cercetare necesare pentru a-și face munca, dar și pentru a avea condițiile de trai și de muncă decente, cred că pot să înțeleg faptul că și ei se confruntă cu același conflict de identitate cu care se confruntă tinerii care vorbesc romgleza: pe de o parte țara pe care o deservesc prin activitatea lor abia îi susține la pragul de supraviețuire și, pe de altă parte, atunci când apar probleme le reproșează că nu fac ce trebuie. Pare mai mult o relație abuzivă, decât una de respect reciproc. Problema dominației limbii engleze nu este una care apare doar în România și este una cunoscută de mult timp. În Țările de Jos, spre exemplu, guvernul intenționează să restricționeze numărul de cursuri în limba engleză [SB]. Multe alte țări au de mult politici active pentru a susține limba sau limbile naționale pentru că problema colonizării limbilor între ele, mai recent a celei engleze, este cunoscută și acceptată.
A.G. Mergem mai departe pe firul analogiei cu efectul ferestrelor sparte, al dependenței comportamentului uman și al alegerilor pe care le facem de calitatea mediului în care trăim. Pentru asta, să facem acum o schimbare de cadru către relațiile sociale. Ce-ați zice dacă poliția și justiția ar spune că violul nu este o infracțiune fiindcă se întâmplă din ce în ce mai des și, încet-încet, lumea se obișnuiește și cu asta. Ați zice că poliția și justiția au înnebunit, nu-i așa? Dar ce ziceți când ditamai Institutul de Lingvistică al Academiei Române publică în ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, pe care îl abreviază DOOM (oare cum îl pronunță distinșii lingviști?) o listă de cuvinte englezești, cu scrierea englezească, pentru care recomandă citirea englezească, care n-are de cele mai multe ori nicio treabă cu limba română, și pe care le decretează ca românești, deși există corespondente în limba română pentru fiecare dintre ele? Nu, în niciun caz nu veți spune că respectivul institut a înnebunit, nu-i așa? Asta, probabil, fiindcă argumentul principal pentru introducerea barbarismelor în DOOM este că acestea sunt din ce în ce mai des folosite. La începutul anilor nouăzeci, circula informația anecdotică despre o lozincă apocrifă: Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai culți. Mergând pe același fir ideatic, dacă vedem din ce în ce mai multă violență în jurul nostru, asta nu cumva înseamnă că violența este foarte folosită și, nu-i așa, ar trebui să devină acceptabilă? Ba chiar să fie recomandabilă? N-ar trebui să schimbăm legile în așa fel încăt formele de violență cele mai răspândite să fie acceptate? Dar despre corupție, ce spuneți? Încă nu s-a găsit nicio instituție a statului român care să afirme că, întrucât corupția este atât de des întâlnită, sunt forme ale corupției care trebuie să devină acceptabile, chiar recomandabile, și să facă liste cu acestea. Dar poate că nu este prea târziu nici pentru năstrușnicia asta.
Un român mai șugubăț ar spune că a ajuns lupul paznic la oi. Oare mai știe cineva că limba română a fost principalul motiv pentru nașterea Academiei Române? Chiar, mă întreb, cine mai știe asta? Așa că, fiind oarecum lămuriți că nu prea mai putem conta pe aceste instituții în ceea ce privește limba română, ceea ce ne rămâne de făcut este să ne uităm în ograda noastră.
A.G.E. Autorii DOOM nu sunt inamicul limbii române, dar se confruntă cu o alegere dificilă pe care fie nu știu să o reconcilieze, fie există grupuri cu opinii diferite și putere inegală în ceea ce privește deciziile de includere a anumitor termeni. Oricare ar fi situația, dificultatea din punct de vedere științific este între, pe de o parte, dorința și curiozitatea de a expune și explora ceea ce se întâmplă real cu limba română și, pe de altă parte, necesitatea de a sluji drept apărătorul limbii române. Cu siguranță sunt două opțiuni care par a fi în conflict una cu alta. În esență, ele nu sunt în conflict dacă privim lucrurile de la nivelul potrivit. Problema, din punctul meu de vedere, este de a interpreta în mod corect observațiile din teren și de a înțelege contextul în care aceste interpretări au loc. În primul rând, în ceea ce privește interpretarea, să presupunem că cercetătorii lingviști au observat că un număr din ce în ce mai mare de oameni folosește barbarisme. Problema cercetatorului în acest punct este de a înțelege ce înseamnă această observație. O primă ipoteză ar fi faptul că această frecvență a barbarismelor se datorează evoluției limbii, așa cum par a susține cei care au decis că este corectă introducerea în DOOM a acestora. Însă ipotezele alternative sunt că aceasta se datorează fie lipsei de traduceri oficiale disponibile pentru operațiuni uzuale din anumite profesii, fie statutului social superior al limbii engleze venit în contextul unei identități fragile a românilor, fie unei interacțiuni între lipsa infrastructurii și statutul social. Desigur, se mai pot găsi și alte ipoteze alternative însă, pentru simplitate, ne concentrăm pe acestea. Așa cum s-a arătat pentru alte limbi străine, frecvența barbarismelor face parte din etapa a treia a procesului cu patru etape (bilingvizare, distribuție funcțională, relații endogrupale și abandonul limbii în mediul familial) de substituire a unei limbi [NS]. Declararea ei ulterioară ca limbă în pericol se realizează și pe alte scale în afara celei cu patru trepte menționată anterior [LS]. Pentru a înțelege ce anume îi face pe oameni să folosească frecvent atât de multe barbarisme ar fi fost necesare studii extinse, reprezentative la nivelul României. În acest punct apare problema a doua, a contextului. Îmi pot imagina că cercetătorii socio-lingviști au o alegere dificilă de făcut. Așa cum se întâmplă de mult timp în România, în științele sociale și în disciplinele umaniste, în lipsa fondurilor disponibile pentru a realiza cercetările reprezentative la nivelul României pe baza cărora aceste decizii ar trebui luate, cercetătorilor nu le rămâne altceva de făcut, în slujba limbii române, decât să consemneze, meticulos, în documentele oficiale, violul la care este supusă limba română. Fie că fac acest lucru în mod conștient, fie că nu, este singurul mod în care ei pot contribui în contextul valorii și puterii normative pe care societatea românească le-a conferit-o cercetătorilor din aceste domenii. Ca urmare a acestei documentări oficiale și în lipsa unei legături reale cu instituțiile publice cu putere de decizie, rămâne doar ca ceilalți oameni cărora le pasă de limbă să observe că fenomenul, care pentru omul de rând pare că ține doar de propria alegere, de grupuri de prieteni sau de zonele urbane cosmopolite, este de fapt un fenomen general, pe care eu, tu și vom vedea cât de mulți alții, îl considerăm grav. Rămâne doar alegerea personală de a vorbi limba română corect, fără barbarisme, sau nu. Întrebarea pentru restul societății este: unde ne sunt valorile? În ce direcție vreți să mergem cu limba română? Dacă pentru deciziile de a include termeni în dicționarele oficiale ale unei limbi este nevoie de cercetări la nivel național, pentru decizia de a vorbi limba română corect este nevoie în primul rând de a valoriza acest lucru.
A.G. Ce ne spune teoria ferestrelor sparte, sau cazul particular al experimentului din Țările de Jos? În primul rând, ne spune că alegerile pe care oamenii le fac în ceea ce privește maniera de a folosi limba română sunt de fapt influențate de mediu. Apoi, ne mai spune că alegerile pe care le facem noi în privința folosirii limbii române vor influența, mai devreme sau mai târziu, alegerile pe care le fac ceilalți români cu care relaționăm. Intercondiționările funcționează în ambele sensuri.
Limba română este în suferință și este violată ziua în amiaza mare, cu acordul nostru tacit, al celor care contemplăm fără să spunem sau să facem nimic. Dacă vrem să oprim și chiar să inversăm procesul de degradare a limbii române, ar trebui în primul rând să conștientizăm problema și implicațiile ei pe termen mai mult sau mai puțin lung. Apoi, ar trebui ca fiecare dintre noi să facem efortul de a păstra curată comunicarea în limba română în așa fel încât să n-o mai sufocăm cu barbarisme ci, dimpotrivă, să ne facem curățenie și ordine în vocabular. În felul acesta, ar exista speranța că poate și alții ne vor urma exemplul și, astfel, vom putea influența alegerile celorlalți vorbitori de limba română în a păstra această limbă expresivă, frumoasă și elegantă. Nu cred că formele violente de corectare au vreo șansă de izbândă fiindcă oamenii se simt agresați atunci când sunt corectați. Atunci când un cunoscut mă întreabă ce fac în weekend eu îi răspund spunându-i ce fac la sfârșitul săptămânii. Atunci când cineva îmi vorbește despre un voucher eu îi vorbesc despre un tichet valoric. Atunci când un cunoscut îmi scrie un mesaj amestecând româna cu engleza eu îi răspund cu un mesaj în care folosesc doar limba română și utilizând semnele diacritice. Putem face asta? Este greu, este ușor? Eu zic că, de dragul ei, al limbii române, merită să încercăm.
A.G.E. Din fericire, articolul lui Zimbardo și teoria ferestrelor sparte oferă și soluția pentru a ieși din impas. Din acest motiv este utilizată în alte țări pentru a fundamenta politicile publice. Dincolo de a fi o capcană fără scăpare (de exemplu: nu fac pentru că statul nu face și statul nu face pentru că nimeni nu îi cere cu intensitatea necesară), această teorie arată faptul că, în esență și în ciuda ideilor frecvent întalnite, conform cărora contribuția unei singure persoane nu contează, alegerile fiecăruia dintre noi contribuie semnificativ la mediul celor din jurul nostru. Mediul în care fiecare dintre noi ne învârtim și pe baza căruia decidem nu este toată societatea, ci este făcut din micile interacțiuni zilnice pe care le avem unul cu celălalt. Mediul meu de azi a fost dat de interacțiunea cu vecinul care a scuturat apa de pe ruloul balconului când tocmai ieșeam din bloc, de interacțiunea cu vânzătoarea de la parter care m-a întrebat dacă vreau să plătesc cash și nu numerar și de amicul meu cu care am ieșit la o bere și care strecoară un cuvânt în engleză la fiecare cinci cuvinte pentru că își dorește, în secret, să se fi născut în altă țară cu mai multe oportunități în domeniul vocației sale. În special atunci când interacționăm cu alții, comportamentul nostru face parte din mediul care transmite valorile noastre. Dacă mă întrebați pe mine, alegerea legată de vorbirea limbii române este o problemă de valori: apreciem limba română și vrem să o respectăm? Să o vorbim și să o scriem corect, fără barbarisme! Apreciem limba engleză și vrem să o utilizăm? Să o vorbim și să o scriem corect! Dar, cel mai important, să nu le amestecăm, fiindcă, dacă facem asta, una dintre ele, cea mai fragilă, și aceasta este fără îndoială limba română, va muri.
Referințe
[AS] D.M. Abrams, S.H. Strogatz (2003), Modelling the dynamics of language death (Modelarea dinamicii dispariției limbilor), Nature, vol. 424, August (2003), 900.
[SB] Senay Boztas (2023), ‘Dutch by default’: Netherlands seeks curbs on English-language university courses, The Guardian, 20 June 2023.
[RC] Redacția Cotidianul (2023), În apărarea cercetării științifice românești, Cotidianul din 23 august 2023, https://www.cotidianul.ro/in-apararea-cercetarii-academice-romanesti/
[RO] Aurelian Gheondea (2022), Romgleza și onlaiu’, Contributors, https://www.contributors.ro/romgleza-si-onlaiu/
[NS] Natxo Sorolla Vidal (2023), El català a la franja: minorització històrica i substitució en temps real [Catalana de la margine: Minorizare istorică și substituție în timp real], în Gràfic 13, p. 109 (Vol. 21). Universitat de València. https://www.uv.es/cadrelin/doc/quaderns/libro21.pdf
[LS] M.P. Lewis, G.F. Simons (2010), Assessing endangerment: Expanding Fishman’s GIDS. Revue roumaine de linguistique, 2, 1, https://www.lingv.ro/RRL%202%202010%20art01Lewis.pdf
[FS] James Q. Wilson, George L. Kelling (1982), Broken Windows: The police and neighborhood safety, The Atlantic, March 1982.
[H] Philip G. Zimbardo (1969) The Human Choice: Individuation, Reason, and Order versus Deindividuation, Impulse, and Chaos, Nebraska Symposium on Motivation, pp. 237-307, University of Nebraska Press, Lincoln 1969.
[LE] Philip G. Zimbardo (2007), The Lucifer Effect: Understanding How Good People Turn Evil, Random House.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
e un fenomen care trebuie sa atraga atentia oamenilor de cultura, dar cred ca se exagereaza; dacii nostri au adoptat limba latina, proaspetii romani (daca era format, pe atunci, ca popor cu limba distincta) au adoptat multe cuvinte slave, romanii au adoptat grecisme si turcisme, dupa care limba a fost invadata de frantuzisme; nu e un fenomen nou si nu distruge limba; o imbogateste; poate ca sunt alte probleme mai dificile asupra carora sa ne indreptam atentia; de altfel… poate fi si un reflex popular; o rezistenta la slava care redevine agresiva; ne alaturam celui ce ne poate proteja in fata ei si deschide usile cooperarii internatioanle; caci engleza a ajuns din limba marinarilor si a pilotilor, o limba internationala in toate domeniile (diplomatie, cultura, stiinte, economie, turism etc.)
Dacă îmi permiteți să-mi „aduc aportul” aș vrea să merg mai adânc („concentrat sau focusat”?) chiar dacă nu sunt filolog sau sociolog.
Mă tem că explicația ar putea să aibă în vedere statutul nostru de POPOR SEDENTAR! Sedentar prin aceea că ne-am născut aici și nu am colindat pe alte geografii (spre deosebire de foarte multe alte popoare). Lucrul acesta s-a imprimat în „ADN-ul națiunii” și are drept rezultat admirația deosebită pentru oamenii mai „umblați”, cei care „colindă geografia”.
Alăturăm aici și ideea că tot ce este străin este mai bun pentru că … este străin!
Eu cred însă că poporul român este nomad (odinioară, până la apariția voievodatelor, seminomad, adică ocupat cu păstoritul), nicidecum sedentar, iar statul național un accident care l-a imobilizat temporar. Acum, că acesta se destramă, fiind absorbit in Uniunea Europeană, fiecare român își descoperă treptat natura și-și ia in lumea in cap. Pentru că mișcarea nu este in masă și nici organizată și nu există o destinație comună, probabil că peste 50 de ani nu va mai exista acest popor și nici limba lui. Dar ar putea supraviețui Academia…
Italienii, nemții, scandinavii sau spaniolii or fi și ei (semi)nomazi? Au emigrat în epoca modernă mai abitir ca românii. 😀
Vă dau eu răspunsul pe scurt: suntem SLUGI. Slugile nu au conștiință de sine și vor să IMITE stăpânul. Asta e tot.
În acest caz, ar fi trebuit să-ți scrii răspunsul în rusește, dom’ petrache.
Recomand citirea cu atentie sporita a textul slagarului grupului german Kraftwerk.
Mai ales in contextul problemelor cu bateriile si a ascensiunii inteligentei artificiale. :))
”
The Robots lyrics
We’re charging our battery
And now we’re full of energy
We are the robots
We are the robots
We are the robots
We are the robots
We’re functioning automatic
And we are dancing mechanic
We are the robots
We are the robots
We are the robots
We are the robots
Ja tvoi sluga,
(I’m your slave)
Ja tvoi Rabotnik
(I’m your worker.)
We are programmed just to do
Anything you want us to
We are the robots
We are the robots
We are the robots
We are the robots
We’re functioning automatic
And we are dancing mechanic
We are the robots
We are the robots
We are the robots
We are the robots
Ja tvoi sluga,
(I’m your slave)
Ja tvoi Rabotnik
(I’m your worker.)
Ja tvoi sluga,
(I’m your slave)
Ja tvoi Rabotnik
(I’m your worker.)
We are the robots
”
https://lyricstranslate.com/en/kraftwerk-robots-lyrics.html
https://www.youtube.com/watch?v=BcJ1q0c1F4g
1. De regula, din cate am observat, conceptele noi vin la pachet cu cuvinte noi. Expresia „sfarsit de saptamana” cu sensul de micro-vacanta de Sambata/Duminica nu a existat in mentalul nostru pana la Revolutie. Cand a aparut acest concept a avut nevoie de un cuvant nou . Sa introduci in limba traducerea „sfarsit de saptamana” care contine 7 silabe sau sau introduci „weekend” care contine doar 2 silabe ? Pe care sa-l aleaga orice om pragmatic care vrea sa comunice rapid?
2. la fel si cuvantul „numerar” . Nici asta nu a exista in mentalul nostru pentru ca singura forma de bani pe care o percepeam inainte de Revolutie erau banii in numerar….adica banii pur si simplu. Cine pe vremea aia avea treaba cu bancile? Cand a aparut conceptul de „cash versus card” a fost nevoie de un cuvant nou. Romanul de rand nu e vinovat de folosirea lui „cash” in defavoarea „numerarului” pentru simplul motiv ca in mentalul lui nu prea exista cuvantul „numerar”. La fel ca „sfarsitul de saptamana” . Plus ca mai sunt si silabele” 3 la „numerar” 1 la „cash”. Dar mai important cred ca este conceptul nou/modern care cere cuvant nou/modern.
3. la fel „voucher” versus „tichet valoric”
4. am avut de a face des cu traduceri de termeni stiintifici din engleza in romana. Aproape toti cercetatorii prefera categoric sa foloseasca un echivalent romanesc daca este DEJA INRADACINAT in limba romana (sau daca este in mentalul colectiv). Acolo unde nu exista un asemenea echivalent tot cercetatorii prefera varianta englezeasca unei traduceri in romana (care traducere in romana uneori aparea chiar usor amuzanta….care te ducea oarecum cu gandul la „deschis vesnic” in loc de „non-stop”)
5. daca deschidem DEX-ul avem o groaza de cuvinte importate din alte limbi….franceza in special. Precedentul e bine inradacinat as zice.
6. problema mai mare ar fi saracia vocabularului utilizat de romani nu barbarismele . Barbarismele astea nu se folosesc (inca) la exprimat sentimente sau idei mai serioase, grele, mai profunde, de viata, de intelepciune. Ele se refera mai mult la inovatii (tehnice) aparute in viata noastra. Nu cred ca deranjeaza. Problema e ca ne uitam vocabularul de cuvinte grele (de temelie) care exprima sentimente , idei, concepte.
7. avea Noica o carte ” Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca” …parca se chema/ Unele din cuvintele prezentate acolo ni le scoatem incet incet din suflet / din mentalul colectiv.
foarte pertinent comentariul, personal agreez 100%. Va multumim!
În română se zice „sunt de acord”. Asta cu „agreez” e chiar un barbarism de toată frumusețea.
Consultă dex/dexonline.
Dacă nu cumva ați folosit o ironie fină, deși nu cred.
Am o mica nelamurire. Britanicii folosesc cash in sensul de numerar. Exemplu: are you paying cash or card?
Pe frontispiciul clădirii Academiei Române de pe calea Victoriei din București scrie citeț Academia Romana. Când eram mic am crezut ingenuu că are legătură cu capitala Italiei. E doar un mic (sau mare?) exemplu de mediu social favorizant al disprețului față de limba română. Poate autorul articolului și fiica sa vor vorbi cu șefii lor romani (sau români) și să vadă ce este de făcut.
Academicienii ne sunt șefi cam cum vă este dumneavoastră șef președintele Iohannis. Încercați vă rog să-i spuneți ceva onorabilului președinte.
Permiteți-mi să adaug un exemplu: pe cînd eram profesor la un așa-numit „Colegiu Național”, am văzut în cancelarie un vraf de dosare ale unei clase de filologie, iar pe cel de deasupra scria „Portofoliu la Limba Romana”. Ei bine, profesoara de Limba și literatura română cu gradul I și cu școală serioasă la UBB Cluj, trecuse cu roșu un 10. „Gaudeamus igitur […] Vivat academia/Vivant professores”.
De ce numiti cuvintele din engleza “barbarisme” — “ barbarismele din limba engleza”? Adica Shakespeare scris intr-o limba barbara? Traiasca limba romana, o limba superioara englezei, nu? Nu de vina sunt cuvintele englezesti ci vorbitorii altor limbi care le pocesc si le adapteaza dupa ureche limbilor lor nationale. Ei sunt adevaratii barbari. La fel s-a intamplat cu franceza in sec. 19. “Tambour d’instruction,” vorba Coanei Chirita. Asta e nivelul intelectual al natiei.
Conform dicționarului, barbarism înseamnă un cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon.
Vorbiti de „barbarismele din limba engleza” dar folositi intelesul cuvantului din limba franceza: „forme d’un mot qui n’existe pas dans la langue donnee et dont l’emploi est juge fautif.” Sorry, nu scriu din Romania si nu am diacritice la laptop de nici un fel. Mare avantaj are engleza ca nu s-a incurcat cu semnele diacritice, by the way.
Folosesc înțelesul cuvântului barbarism după Dicționarul explicativ al limbii române.
Nu trebuie să aveți diacritice la laptop de niciun fel, se poate schimba ușor limba la tastatură din sistemul de operare. Faptul că denigrați o limbă doar pentru că „se încurcă ” în diacritice și postați cu numele de scenă al maneliștilor vă plasează automat într-o categorie deloc de invidiat. Care anume, vă las pe dv să descoperiți.
Sunt chiar american si locuiesc la New York, de ce sa neg asta? Daca va deranjeaza imi cer scuze cu plecaciunile de rigoare. Cat priveste diacriticile, vedeti de ce engleza e lingua franca si franceza nu mai e? Plus simplitatea gramaticii engleze. N-am denigrat nicio limba, dar cum s-o fi descurcat Shakespeare daca engleza avea diacritice? Ca nu a mers nici la Oxford si nici la Cambridge. Si nici scoala din Stratford-upon-Avon nu a terminat-o ca l-a retras tat’su ca sa-l ajute la business. Just kidding.
Sunt multe limbi ale căror scrieri moderne folosesc semnele diacritice și în măsură covârșitoare oamenii le folosesc fără să facă mofturi. Nu zic de prietenii polonezi sau cehi, hai să vorbim de limbi mai răspândite cum ar fi limba spaniolă sau limba germană. Din fericire, tehnologia a simplificat scrierea în regim electronic în diverse limbi. Faptul că nu le utilizați este o problemă de alegere pe care o faceți în funcție de valorile dumneavoastră. Despre asta și despre oarece explicații din psihologia socială în ce privește alegerile pe care le facem cam este vorba în articol.
Dacă vă permiteți o investiție de sub $20 puteți obține o tastatură cu diacriticele limbii române de la:
https://www.cdrtd.com/products/laptop-keyboard-for-hp-elitebook-1040-g5-black-without-frame-with-backlit-romanian-ro.html
Dacă aveți dificultăți la instalarea ei comandați una de la orice Best Buy și v-o instalează ăia de la Geek Squad pentru ~ $50 în maximum 30 de minute după ce a ajuns la magazin. De regulă ajunge oriunde în cele 49 de state continentale ale SUA în sub 5 zile lucrătoare.
Am citit ca de fapt etimologia greaca a cuvantului barbar este de fapt o descriere auditiva si este sau pare o onomatopee („brbr”).
Nu cred ca primele relatari ale grecilor despre interactiunea verbala cu alte popoare au ajuns instantaneu la stand-up-istii greci . :))
Grecii erau … contemporani …
Si pentru ca pusti fiind am fost chestionat-interogat sa explic ce este aia „contemporan” si habar nu aveam pot sa confirm acum ca pur si simplu suna frumos adica era vorba de muzicalitatea limbii romane si a cuvantului asta in mod specific care pur si simplu indeamna la imitatie.
„, în următorul secol foarte puține dintre limbile care există acum vor mai supraviețui. Fiecare limbă care moare înseamnă moartea unei culturi…”
În calitate de paria ce mă aflu, eu nu văd nici o problemă că o limbă ori o cultură dispare.
Mai exact identific în acelea obișnuințele / comoditățile / a doua natură a unor oameni de rînd, respectiv interesele unei numeroase categorii, care trăiește bine in aparatul statal bazat pe acea limbă și cultură.
Așa se vad lucrurile dinspre un ochi precum al meu (și de care pot admite că e supărat pe semeni și pe viață).
Si mie mi se pare uneori amuzanta limba impopotonata de anglicisme pe care o aud de la cei care lucreaza in vinzari dar nu sint atit de inversunat ca dv. Traind in strainatate am vazut cum colegii straini ii intreceau pe romanii din Romania in a folosi termeni englezesti. Asa ca nu e vorba de o caracteristica pur romaneasca. Pina si islandezii care traduc mai tot, producind cuvinte asemanatoare „gitlegaului” nostru, au destul cuvinte straine (provenite din engleza sau daneza).
Sarind la exemplele dv nu stiu de ce trebuie neaparat sa inlocuim un termen scurt cu unul lung („in weekend” cu „la sfirsit de saptamina”). Pot foarte bine coexista amindoua. La fel cu voucher si tichet valoric, unde picati in plasa intinsa chiar de dv. Ce naiba sa caute tichet (va zic eu cu falsa indignare!) cind avem bilet, care nici el nu e chiar rromanesc verde caragialesc?:) Tichet e un anglicism intrat si in franceza; cel putin sa fi spus bilet valoric, macar ca bilet e un frantuzism.
Preocuparea pentru pastrarea puritatii limbii, meteahna veche la literatii romani, nu tine cont (ori seama?) de faptul ca limba e un organism viu si ca devine mai bogata prin adoptarea de termeni din alte limbi.
Diavolul se ascunde în detalii. Dacă vreți cuvinte scurte, în curând veți epuiza combinațiile posibile și veți rămâne fără prea multe opțiuni. Însă dumneavoastră treceți cu vederea un amănunt: dacă vreți să împrumutați cuvântul din engleză pentru sintagma sfârșitul săptămânii, luați-l ca uichend, îl definim și-l folosim. Neologismele din limba română sunt adaptate limbii române pe când englezismele astea noi sunt de cu totul alt fel. În articol scrie foarte clar: este vorba de amestecul a două limbi, ceea ce se cheamă jargon, conform dicționarului.
Multumesc de raspuns. Nu m-ati lamurit insa cum e cu tichet si bilet:)
Citeam de dimineata un articol pertinent din NYT:
https://www.nytimes.com/2023/08/29/opinion/miami-english-yiddish.html
Cica autorul a dat peste un roman (in SUA) caruia i se parea „unseemly” si chiar „louche” ca romana are atit de multe cuvinte slave.
Autorul n-are nicio problema sa foloseasca un cuvint frantuzesc („louche”, care de fapt isi are originea in latina), ca englezii nu se scandalizeaza de cuvintele care le imbogatesc limba.
Cind am parasit Romania se zicea „conferinta la virf”. Acum ii zice „summit”. Trebuie sa ne basicam de existenta celor doi termeni paraleli? Romana a supravietuit si slavismelor, turcismelor, grecismelor, frantuzismelor si o sa supravietuiasca si englezismelor, iesind mai bogata din amestecul respectiv.
SUBSCRIBER-ONLY NEWSLETTER
John McWhorter
OPINION
Two Languages Walk Into a Bar
Aug. 29, 2023
An illustration of letters spelling “Englañol” that are filled with tropical images of beaches, palm trees and the like.
Credit…Pablo Delcan
Share full article
John McWhorter
By John McWhorter
Opinion Writer
I have been asked often these days about a recent study on a form of Spanish-influenced English that has emerged in Miami. It is by the linguist Phillip Carter at Florida International University, assisted by Kristen D’Alessandro Merii.
Miami is highly bilingual; in some neighborhoods, 90 percent of households use Spanish daily. But more interesting, perhaps, are the ways in which many Spanish-English bilinguals use expressions in English that are modeled on Spanish. It’s as if they are sometimes speaking English “in Spanish.” This is true not only of those whose first language was Spanish, but of second- and third-generation bilinguals, too.
In this Miami English, for instance, you say “get down from the car” rather than “get out of it,” because this is how you would put it in Spanish: bajarse del carro. You “make” a party instead of “throwing” it for the same reason. (In Spanish, it’s hacer una fiesta.) And you get married “with” instead of “to” someone because in Spanish one says “casarse con” rather than “casarse a.”
But Carter’s study is also a useful demonstration of the typical although perhaps counterintuitive way in which languages gently alter one another. Our usual sense of a language is of something “pure” and unadulterated. When other languages stage incursions into one we know, we often process them along a continuum from amusement (Louisiana’s mock-French “Laissez les bons temps rouler!” for “Let the good times roll”) through perplexity (“Why are there so many French words in English?”) to even contempt. I once knew a Romanian who found something unseemly and even louche in the fact that his language — a Romance one related to Italian — had taken in so many Slavic words.
But just as human beings might think it’s strange that animals walk on four legs when in fact it is bipedalism that is unusual, languages mixing together is the default, not a special case. Where lots of people are bilingual — such as in Miami — languages will almost always exchange words. And more than that, they will often also start to put words together in similar ways.
For example, one thing an English speaker typically has to unlearn when mastering a foreign language is the way we strand prepositions at the ends of sentences: “This is the house we went to.” Calls to avoid this practice — who among us did not learn in school to “never end a sentence with a preposition”? — have been silly and useless. (Cue here the possibly apocryphal anecdote about Winston Churchill’s verdict on the rule: “This is the type of errant pedantry up with which I shall not put!”) However, in other languages the rule is a real one. To make the similarly structured statement in Spanish, “Esta es la casa que yo fui a,” could practically get you fined. No pedant needs to warn people against it, as no native speaker would ever be inclined to say it. It simply isn’t Spanish on any level.
However, things are different in, say, Copenhagen. Danish, and its sister languages Swedish and Norwegian, happily strand prepositions in the same way English does. For “This is the house we went to,” the Dane says, “Dette er huset vi gik til.” All you have to know is that “til” means “to.”
The reason that preposition stranding is happening in London, Copenhagen, Oslo and Stockholm but not in Paris, Madrid or Moscow is that Scandinavian Vikings invaded Britain starting in the eighth century C.E. It is commonly noted that they left behind hundreds of words in the language, such as “skirt,” “ill,” “egg” and “happy.” But they also left ways of putting things, such as stranded prepositions. Before the Vikings came, no Old English speaker would have been caught dead stranding prepositions. But after the Vikings, in many ways English was spoken “in Viking.”
The Miami story, then, is a modern version of what happened to English in the Middle Ages, except this time the language is Spanish rather than Danish or Norwegian.
I encountered another variation on this theme during my annual stay at a Jewish summer bungalow colony. Why me? Long story, but it started during the pandemic and became a habit, and I am one of many non-Jews there. It’s called Rosmarins Cottages, and it is one of the last Reform Jewish colonies of a kind of which there were once dozens in the Catskills — immortalized in the film “Dirty Dancing” and, more recently, on the wondrous television series “The Marvelous Mrs. Maisel.”
At Rosmarins, I get an earful of what happens to English when it is spoken alongside yet another language, Yiddish. Of course, most people don’t walk around the place thinking of themselves as speaking Yiddishisms. But if you listen closely, you can hear how Yiddish infiltrated the English of earlier American Jews, such that it now seasons the speech of people a generation or more removed from actually speaking Yiddish.
For example, at Rosmarins, one says that one will be eating “by” someone’s bungalow later, not “at” it, e.g., “We’re going to be by Lenore’s. Are you coming?” This “by” is taken from the way Yiddish uses its word “bey”: “I am at grandpa and grandma’s house” is “Ikh bin bey zeyde aun bobe’s hoyz.” Just as Miami English is used by people who mostly speak English, at Rosmarins all but a sliver of the people using “by” this way do not speak Yiddish. Even the non-Jewish bungaleers (yes, that’s the term) come to use it. I and another gentile resident were using it just the other day without a second thought.
A while ago another resident and I were trying to find the light switch when leaving a big barn of a building. The resident, a lifelong English speaker who does not speak Yiddish but had relatives who did, found the switch and said, “Oh, I found where to close that light.” That was modeled on Yiddish, in which one could put it the same way and say, “makh tsi de likht.”
Or, to go back in time a little, there was — of course — a 1950s Broadway musical about a Jewish bungalow colony. It was called “Wish You Were Here” and was a minor hit. The colony’s social director introduced himself with a song, set to a klezmer-like tune, in one stanza of which he sang about how his parents and older relatives hated that he had decided to become a social director. He imitates them:
Oh, woe, woe, woe!
A social director! A social director!
Don’t tell us our boy is a social director!
Let him be a loafer, let him be a bum.
Anything is better than our boy he should become
A social director!!!
I have always liked the line “Anything is better than our boy he should become,” because this is how the sentence would be put in Yiddish as well, and the parents of this Jewish man of 1952 would most likely have been Yiddish speakers. One often reads and hears similar phrasing in literary and dramatic depictions of Jewish people of that era.
So: The house we “went to,” the light we “closed,” the person we are married “with” — all of these are examples of what happened to English as it met other languages. And of course the reverse happens to the other languages at the same time. The Spanglish phenomenon is well known, in which Spanish in America has taken on a great many English words and ways of putting things. “Llamame pa’atras” in Spanglish is “call me back,” despite the fact that in original Spanish it would mean “call me backward.” Little wonder that this evolution works in both directions. Englañol, anyone?
As Carter put it in an interview, “When you have two languages spoken by most of the population, you’re going to have a lot of interesting language contact happening.” In other words, the new Miami English is a cool example of an utterly ordinary phenomenon.
PS Acum ca am vazut ca sinteti profesor la Bilkent revin cu un comentariu cu privire la „meteahna”, cuvint pe care l-am folosit in postarea anterioara. In romana adjectivele de origine turca sau slava, chiar avind sinonime latine, poate nu 100% perfecte, dau culoare limbii, spre deosebire de cuvintele latine universal prezente in multe din limbile europene. Sa taiem tot ce e dupa dv superfluu fiindca exista deja un sinonim?
De fapt cum am citit articolul dv primul cuvint care mi-a venit in minte a fost „spleen”, de la titlul baudelairian. Sa scriem Academiei Franceza sa-l cenzureze fiindca e un anglicism?
Chiar daca meteahna suna turceste etimologia nu e cunoscuta. Aici imi recunosc greseala.
Eu am gasit ceva.
„1. Cusur, defect, imperfecțiune, lipsă.
sinonime: cusur defect imperfecțiune lipsă antonime: calitate
1.1. Pasiune, patimă, slăbiciune.
sinonime: pasiune patimă slăbiciune antonime: virtute”
Nu vreti sa va schimbati nick-name-ul in „cititor cusurgiu”? :))
Ce fond muzical rock se poate alege pentru un asemenea botez? ;)
În limba turcă există vreo câteva mii de neologisme de origine franceză dar care, bineînțeles, se scriu cu transcrierea turcească. Am descoperit multe cuvinte de origine turcă pe care le folosim și noi, din motive istorice, mai ales în sudul țării. Dar ceea ce spun eu este cu totul altceva: este vorba de înlocuirea multor cuvinte din limba română cu cuvinte englezești, cu scrierea englezească și cu pronunția englezească. Asta nu are nicio legătură cu îmbogățirea limbii române prin neologisme, care este un fenomen absolut normal și perfect acceptabil. Vă recomand un articol mai vechi de pe această platformă https://www.contributors.ro/11194/ al domnului Florentin Țuca. Sunt medii în care jumătate dintre cuvinte sunt românești iar cealaltă jumătate sunt englezești. Vă dau un exemplu simplu descris de mine cu amănunte în articolul de anul trecut, de conversații cu tineri matematicieni din institut care nu cunosc termenii matematici consacrați și-i înlocuiesc cu termenii din engleză iar rezultatul este absolut catastrofal.
Nu este în intenția mea să despic firul în patru pe exemple de genul tichet sau bilet. Tichet valoric este ceea ce am auzit în cele mai multe cazuri în care interlocutorul nu folosea englezismul și mie mi se pare potrivit. În ceea ce privește situația în care două limbi sunt într-o competiție în aceeași populație, există articolul Abrams-Strogatz care spune cam ce se poate întâmpla. Exemplele din articolul din NYT ilustrează ceva ce spun și eu: limba unui popor poartă în ea foarte multe dintre caracteristicile acelui popor. Am lucrat în Anglia, zona de nord, Newcastle upon Tyne, unde se mai vorbește și dialectul geordie pe care nici englezii nu-l înțeleg dacă nu sunt localnici. Dar chiar și cei care vorbesc limba engleză au construcții foarte ciudate pentru alți vorbitori de limba engleză, de exemplu americanii. Pur și simplu înșiruie cuvintele în alt fel, deși înțelesul rămâne același. Un exemplu foarte interesant este cel din limba quechua (limba vechilor incași) care încă mai este vorbită de câteva milioane de sudamericani. În limba quechua, viitorul este în spate iar trecutul este în față. Iar explicația lor este foarte convingătoare: trecutul îl știu deci îl văd pe când viitorul nu-l știu și deci nu-l văd. Cam așa și noi: cea mai mare parte a construcțiilor verbale din limba română reflectă și modul în care noi percepem realitatea din jurul nostru.
Cand aud cuvantul voucher curent folosit mi se ridica parul in cap ! care este cuvantul romanesc potrivit, cupon ?
Sunt atâtea variante la dispoziție pentru voucher. Cupon încă nu are sensul acesta, dar poate fi lărgit să aibă și sensul acesta. Însă n-aș intra în zona de exemple, fiindcă sunt specialiști îndreptățiți să o facă. Încă o dată, sunt surprins plăcut să văd traduceri din limba engleză în limba română excelente, semn că nu este totul pierdut.
Mulțumesc pentru comentarii.
Sa incercam „adeverinta de chezasie”?
:))
Limba engleza are concizie. Limbile de origine latina nu. Sunt sigur ca stiti ceea ce se numeste redundanta.
Ceea ce conteaza este payload-ul in comunicare nu protocolul (i.e. limba) care este susceptibil la erori. De aia exista coduri de detectie si corectie. Hufmann sa traiasca.
Nici macar in Israel care are o limba (ivrit) reinviata dupa folosire aproape exclusiva numai in sinagogi timp de 2000 de ani nu „au prins” cuvintele care sunt derivate logic din radacina cuvintelor (3 litere) si se folosesc expresiile englezesti.
Adaugati si influentele de regiune majoritar araba si cuvintele sunt preluate ca atare nefiind nici macar neologisme.
Doar expresiile de derizoriu sunt preluate din Yiddish.
Glumele one or two-liners din romaneste au fost cateodata preluate in integralitate si de sefarzi in Israel.
Absolut monumental!
Nu sunt un adept al emoji-urilor dar nu pot sa ignor folosirea lor.
Fiecare limbă poartă în sine cultura poporului care o vorbește. Faptul că o limbă are niște calități față de o alta nu înseamnă că trebuie să dispară. Vă dau un exemplu din biologie. Există o luptă teribilă, de multe ori pierdută, pentru monopolul de semințe de diverse culturi. Marile trusturi au reușit în unele țări să anihileze culturile locale pe motiv că semințele obținute prin hibridare sau inginerie genetică sunt cele mai eficiente (argumentul dumneavoastră). Asta a distrus varietatea vegetației. Numai că au fost cazuri în care aceste soiuri obținute artificial s-au dovedit a fi vulnerabile pe când câteva din soiurile tradiționale, aproape pierdute, erau rezistente. Cam așa și cu limbile. Dar cred că avem valori foarte diferite: articolul este despre valori, în cele din urmă.
Am mai trimis cateva comentarii, dar nu le vad postate.
Vă cunosc de ceva timp domnule Durak (joc de cărți de origine rusă sau oprire în limba turcă). Comentariile acelea erau sub nivelul acceptabil. Putem dialoga oricând dar în forme politicoase. V-am și răspuns comentariului acceptabil.
nu m-aș grăbi să vorbesc de dispariția unei limbi despre care nici nu știm cum a supraviețuit în prima mie de ani :)
Problema asta s-a mai pus și în secolul XIX dar rezultatul a fost în final o reîmprospătare și chiar o relatinizare a limbii.
Acum avem o problemă în plus pentru că engleza nu e o limbă latină iar cuvintele împrumutate nu se integrează firesc ( nici Academia nu prea ajută, celebrul mouse pe care îl folosim la calculator e decretat „neutru” pe motiv că majoritatea împrumuturilor de obiecte sunt neutre; totuși aici vorbim de o metaforă, orice utilizator are în minte șoricelul și eu nu am întâlnit pe nimeni să spună „două mausuri” cum se recomandă inclusiv în noul DOOM. Pentru că te gândești la doi șoareci, un maus, doi mauși…
Cred că împrumutul cuvintelor tehnice este o necesitate și iese din discuție; inclusiv weekend nu are variantă în limba română ( de fapt dacă doriți, a existat o încercare pe vremea comunismului, se numea „săptămâna redusă liberă”, SRL, însă termenul a fost canibalizat ulterior de societățile cu răspundere limitată, deci e inoperant acum). Mai rămâne chestiunea modei. Sunt chiar ușurat că tânăra generație a înlocuit argoticul „mișto!” folosit de generația mea cu „nice!” . ( ce șpagate logice au făcut lingviștii epocii doar ca să nu recunoască etimologia țigănească a cuvântului … ) . Cuvântul pe care îl urăsc cel mai mult e „patetic” pentru că intră în coliziune completă cu semantica omonimului său, aflat de mult în limbă. Pentru mine nu e patetic să fii patetic. Însă…. ce foloseam noi? „penibil”. Împrumut recent din franțuzește. Și înainte de asta? „Caragios? Serios? împrumut din turcă, de pe vremea fanarioților? Care e cuvântul neaoș românesc pentru asta? Habar n-am, se vede treaba că strămoșii nu erau caraghioși-patetici-penibili niciodată, nici măcar când stăteau în pielea goală cu o lupoaică în brațe pe treptele Muzeului de Istorie…
Moda vine, moda trece…
Alegerile pe care le facem sunt produsul scării noastre de valori. De cele mai multe ori, scara de valori declarată nu este cea adevărată, dar cu oarecare efort, ne putem face o idee despre valorile fiecăruia dintre noi observând alegerile pe care le facem. Din ceea ce spuneți se pot trage niște concluzii asupra a ceea ce valorizați și a ceea ce nu valorizați. Cam asta spune și articolul, la o citire atentă.
Dacă nu am vorbi despre valorile noastre am vorbi degeaba :)
După părerea mea deocamdată nu există nici un fel de pericol ca româna să fie abandonată, dar pericolul pe care îl văd (și cred că vorbim despre același lucru, doar că în termeni diferiți) este ca limba „să nu mai fie cultivată”. Limba română din secolele XVII-XIX a trecut deja prin această situație. Ea a fost vorbită activ în mediul familial – și familiar, că aici cred că merg ambele, avea tot instrumentarul pentru asta, dar nu fusese vorbită în mediul științific, oficial, diplomatic etc. Din cauza asta a trebuit să importe rapid și masiv terminologie, ceea ce a și făcut cu brio, din italiană și mai ales franceză. Acum avem această provocare suplimentară, cuvintele englezești sunt mai greu de declinat în românește, dar poate că nu e așa de dificil. ( îmi aduc aminte că vedeam pe vremuri la bulgari un film de capă și spadă în care apărea personajul Aurore de Nevers. Bulgarii, folosind chirilice, nu au nici un motiv să folosească scrierea etimologică, așa că pe ecran subtitrau: Oror! Oror! de fiecare dată când era strigată. Astea probleme, nu ale noastre :) ) Ca să revenim, din păcate anii văcărismului au produs o cezură așa de mare încât am văzut câteva cuvinte tehnice re-importate din engleză, deși ele fuseseră deja importate în prima fază industrială, adică anii ’20-’70 să zicem. Deoarece industria s-a prăbușit necontrolat în anii ’90 legătură între vechile generații de ingineri și cele noi s-a cam pierdut, cărțile epocii au devenit depășite și au fost înlocuite cu cele în engleză ( e practic imposibil să traduci în ritmul necesar) , profesorii au dispărut și ei, pentru că timpul nu iartă… Însă asta se întâmplă la nivelul jargonului tehnic (și organizațional, între memo-uri și meeting-uri). La celelalte niveluri ale limbii nu mi se pare că ar fi o problemă prea mare – chiar dacă remarc și eu zi de zi lipsa de profesionalism a traducătorilor, care provine din educația precară la orele de Limba Română ( eu sunt printre cei care cred că Ion Creangă trebuie tradus pentru copiii de azi, cu toate riscurile derivate de aici. La Limba Română trebuie să se studieze limba română contemporană, pentru că dacă studiem o limbă moartă, moartă va rămâne… Elevii trebuie să poată să își exprime aspirațiile și angoasele lor în această limbă, oricât de pitorească e moldoveneasca cu care probabil se prăpădeau de râs junimiștii…)
În primul rând, țin să vă mulțumesc pentru maniera în care folosiți limba română în comentarii, corect, utilizând semnele diacritice, atent la detalii. Un lucru absolut lăudabil în ziua de astăzi. Deși avem valori ușor diferite, sunt aspecte esențiale în care ne întâlnim.
Dacă înțeleg eu bine, le cereți englezilor să-l traducă pe Shakespeare?
Nu cred că am fost corect înțeles. Eu mă refer la înlocuire, nu la neologisme care sunt absolut necesare. Apoi, după cum ați remarcat, importul de cuvinte englezești, cu scrierea englezească și pronunția englezească, se duce în altă paradigmă. În secolul trecut, cuvintele din franceză sau italiană au fost adaptate la limba română ca scriere și pronunțare. Acum este cu totul altceva iar eu îl văd ca pe un viol la limba română.
Despre terminologie, Alexandra a punctat mai bine decât mine: este o problemă instituțională. Știu de la ea, care este parte într-un proiect european, că în sociologie există o platformă în care specialiștii traduc termenii recenți apăruți în diferite limbi. În matematică este puțin diferit: cea mai mare parte a terminologiei există datorită înaintașilor noștri (care nu s-au văitat că nu se pot traduce ci au făcut-o magistral). Marea problemă vine din comunitate care a abandonat activitatea asta și, în special la tinerii matematicieni, discursurile de matematică în limba română sunt absolut de nesuportat.
Nu știu situația lui Shakespeare dar probabil că da. Eu nu sunt un fan ( neologism intenționat ) al statului la plajă dar pe măsură ce îmbătrânesc apreciez avantajele statului degeaba. Așa că în vara asta am terminat de citit de pe Kindle Gargantua, în original ( chiar mă gândeam să scriu un mic eseu pe tema asta) . E un plan al meu de a completa lecturile pe care nu le-am făcut la timp ( Rabelais se studia la facultate, dar de obicei se foloseau extrase, iar prin ’94 sau ’95 posibilitățile de a avea cartea în original erau drastic limitate). După cum știți, întreprinderea asta e complicată chiar și pentru un francez nativ, nu numai pentru cineva care a studiat franceza mai degrabă ca pe un capriciu, sunt cuvinte la care nici filologii nu au căzut de acord în privința semnificatiei. Evident, mă refer la o traducere pentru uzul elevilor. Eu am încercat cu Creangă pe copiii personali și nu funcționează; chiar dacă „pe vremea mea” încă mai exista o punte – pentru că încă mai furam cireșe probabil – acum și legătura asta s-a pierdut complet. Creangă se mai poate citi doar la vârsta maturității, când începi să apreciezi pitorescul limbajului și hazul situațiilor. Deci avem varianta să îl traducem pentru uzul copiilor ( poate ca la edițiile bilingve, cu ambele texte alăturate) sau să ne resemnăm și să le citim din Harry Potter.
Da, repovestirea este un lucru minunat. Pe vremea când eram copil și învățam limba engleză de la o rudă care se ocupa cu asta pentru a-și completa veniturile (fost deținut politic trimis la munca de jos) am avut prima experiență cu Shakespeare prin povestirile soților Mary și Peter Lamb. După aceea m-am dus la original, însă apreciez ca extraordinare și traducerile în limba română, cred Levițchi și Duțescu, dacă mai țin bine minte. O idee minunată care mai trebuie doar pusă în practică.
și încă o observație. Asimilarea cuvintelor englezești este un proces și noi suntem în mijlocul acestuia. Asimilarea cuvintelor franțuzești s-a terminat și vedem situația „finală”. Situația finală arată bine, dar au trecut și ele prin forme intermediare când vorbitorul le simțea „străine” și se temea să le declineze sau să le conjuge conform cu româna. Presupun că după un timp unele vor fi „rejectate”, altele adaptate cumva, poate unele înlocuite… Adolescenții au coșuri dar noi putem ghici tinerii frumoși de sub ele :)
In primul rand mass media romanesca ar trebui sa fie prima care ar trebui sa renunte la anglicisme de tot felul, sa folosesca limba romana corect.
Daca jurnalisti la posturile TV se chinuie sa exprime termeni romanesti firesti precum sfarsit de saptama prin weekend atunci de ce ne mai miram ?
In acest sens este nevoie de masuri legislative in sensul folosirii limbii romane in spatiul public, masuri care au fost luate in tari precum Ungaria, Franta etc.
In tarile cu vorbire germanica este mai usoara folosirea anglicismelor datorita afinitatii limbilor, in tarile latine folosirea acestora este de multe ori ridicola.
In alte ordine de idei, digitalizarea este strans legata de folosirea anglicismelor, o problema de care ar trebuie sa se ocupe mediul academic si economic astfel incat sa fie posibila o simbioza utila si necesara a termenilor curent folositi.
Tinerii se adapteaza usor, ei nu sunt legati atrat de mult de reguli si forme, pt ei de multe ori limba folosita nu corespunde normelor.
Noile modalitati de comunicare de multe ori prin folosirea de semne si imagini nu contribuie la folosirea limbii curente, fapt care ingreuneaza si mai mult comunicarea orala si scrisa respectiv intelegerea unor texte.
Probabil la captul digitalizarii oricum nu va mai fi nevoie de multa comunicare orala sau scrisa pt majoritatea oamenilor, in ce directie se va orieneta limba, greu de anticipat.
„Ce e val ca valul trece” .Asa se intimpla cu toate limbile pamintene .Nu exista si nu a existat, niciodata ,nicaieri in lume,vreo forma restrictiva in a folosi barbarismele mai ales acum cind ele au devenit absolut de maxima necesitate .Nimeni nu are un catalog ce ar dori ,prin simpla lui existenta, sa defineasca ceea ce inseamna limba romana pura ,.Cunosterea unei limbi ,fie ea si cea denumita limba materna ,este greu de jurizat atita timp cit cunoasterea se refera nu numai la a vorbi o limba dar si la scrierea atasata . Oricum ar fi viata ,de zi cu zi, nu ne ofera cunoasterea , ca si necesitate imediata , a tuturor cuvintelor si a tuturor partilor ce fac referire la gramatica limbii romane .Cetateanul obisnuit nu intrebuinteaza decit o mica parte din „ vocabularul ” limbii folosite ca parte a unei decizii politice de Stat .Limba romana este infinit mai„ grea ”decit multe dintre limbile cunoscute.Sensul expresiilor si al cuvintelor folosite ,de noi toti ,se modifica de fiecare data functie de tonalitate sau de trimiterile pe care vorbitorul le face in contextul in care tema abordata se doreste a fi explicit prezentata .Folosirea barbarismelor ofera o noua perspectiva limbii initiale ea adăugind astfel noi valente ale cunoasterii individuale .Nimeni nu doreste sa foloseasca limba lui Eminescu chiar daca impactul emotional al scrierilor celebrului nostru poet nepereche isi regaseste farmecul ,dincolo de genialitatea personajului si in abordarea limbii romane din perspectiva anilor 1800-1900 .A sti o limba contine, fara doar si poate ,imbinarea dintre stiinta folosirii vorbelor si transpunerea lor in scris .Abia atunci ne putem apropia de cunoasterea totala .Am avut si noi zeii cunoasterii daca vrem sa ne gindim doar la oratorul , romancierul si poetul Ionel Teodoreanu sau la Nicolae Iorga si George Calinescu .
Evoluția limbilor este un fenomen absolut normal. Înlocuirea unei limbi cu alta, căci despre asta vorbim, este altceva. Faptul că limba română va fi printre acele limbi care vor dispărea în următoarea sută de ani va însemna și moartea culturii noastre, inclusiv a operelor clasicilor pe care îi citați. Iar faptul că mulți dintre noi punem umărul serios la moartea limbii române și deci a culturii române este o combinație de alegeri individuale care formează un tăvălug, asta spune Zimbardo. Despre asta este vorba în articol.
Contextul , tavalugul ,la care faceti referire, nu este o actiune singulara daca ne gindin ca un intreg la un anume grup ce ar putea declansa tavalugul .Contextul international , intimplarea in forma ei cea mai pura ,pot deveni factori de influenta atunci cind facem referire la disparitia unei limbi sau a unui popor ce se revendica prin limba vorbita .Efectele tavalugului ,aparitia acestuia , poate avea sensuri multiple .
Articolul continua un articol mai vechi al autorului despre romgleza. Unele lucruri sunt adevarate, trebuie sa vorbim romana corect si sa respectam si sa citim literatura romana. De fapt mai general, ar trebui sa fim mandri de istoria si cultura romana, sa o promovam. Nu de putine ori am auzit comentarii depreciative la adresa Romaniei de la straini si chiar de la romani, comentarii stupide prin necunoastere si aroganta. Dar ce greseste autorul e exagerarea cu inlocuirea termenilor englezesti inradacinati si larg utilizati , ca weekend, cash, voucher, etc. Ba chiar dnul Gheondea propunea in articolul precedent inlocuirea termenilor englezesti din matematica in seminariile din Romania…! Asta e ridicol, sunt sute de termeni matematici englezesti care nu au vreun corespondent clar si acceptat in romana. Ar iesi niste ciudatenii de expresii. In romana sunt oricum multe cuvinte frantuzesti, turcesti, slave. De ce nu acum termeni din engleza? Dar o engleza folosita cu cap. Am vazut traduceri foarte slabe din engleza, de exp pe ziare.com. In plus, dnul Gheondea daca era asa de patriot, nu se angaja de acum multi ani la o universitate din… Turcia. Mai inteleg la o univ din Vest, dar la una din Turcia?! turcii care au jefuit si atacat tarile romane vreme de 500 ani…
Situația romglezei este generată de faptul că în mai toate domeniile de specialitate a fost abandonată acțiunea de stabilire a terminologiei românești. Am studiat informatica în anii ’70 și atunci am învățat foarte mulți termeni de specialitate care între timp au fost abandonați, înlocuiți cu termenii englezești. În matematică, din fericire, terminologia există numai că tinerele generații nu o cunosc sau chiar nu vor să o cunoască: eu n-am propus înlocuirea fiindcă terminologia există deja, doar utilizarea ei corectă. Alexandra a punctat mai bine decât mine că este o problemă instituțională, sistemică.
In general in informatica termenii englezesti au intrat in romana prin traducere franceza (adica tot adusi dintr-o alta limba, nu vreo inventie romaneasca). Sincer sa fiu prefer termenii originali englezesti, din cauza faptului ca progresul tehnic in domeniu e de origine anglo-saxona, decit o traducere frantuzeasca adaptata la limba romana. Memory card, carte memoire (fr) cica se traduce ca „memorie” in romana, care e o definitie extrem de vaga fata de celelalte doua expresii.
In Turcia a fost odata si-odata un profesor genial in chimie (Yale) care s-a preocupat mult si de chestiuni lingvistice, Oktay Sinanoglu. Inventa tot felul de cuvinte pentru a evita imprumuturi de genul „üniversite”. N-a reusit …
Vorbim despre lucruri diferite. Adaptarea terminologiilor din domenii de specialitate este absolut necesară și extrem de benefică pentru o limbă care se vrea modernă. Pentru asta există mecanismul de producere a neologismelor. Dar eu vorbesc despre înlocuirea termenilor din limba română cu cuvinte englezești, cu scriere englezească, și pronunție englezească. La scară mare, asta înseamnă înlocuirea unei limbi cu o alta. Faptul că acum situația încă nu este foarte vizibilă, pentru unii, nu înseamnă că procesul nu va duce în final la un rezultat absolut catastrofal pentru limba română. Intenționez să iau legătura cu socio-lingviști (din păcate, nu i-am găsit în România) și să înțeleg ce anume știu ei în legătură cu acest subiect.
În Turcia, se acordă o mare importanță limbii turce. În procesul istoric, limba turcă și-a păstrat în mod remarcabil unitatea, iar varianta modernă cu scrierea care folosește alfabetul latin este cu mult superioară variantei cu scrierea arabă (sunt limbi complet diferite). Și în prezent limba turcă se menține la un standard ridicat din acest punct de vedere. Se aduc neologisme, dar nu barbarisme. Cu limba română se întâmplă ceva mult mai grav.
Poate avem nevoie de un „Erdogan” al nostru.
Nu are legătură. Dacă există ceva care transcende toate partidele politice din Turcia acesta este naționalismul, cu rele și cu bune.
Chiar vi se potrivește pseudonimul folosit! „In plus, dnul Gheondea daca era asa de patriot, nu se angaja de acum multi ani la o universitate din… Turcia. Mai inteleg la o univ din Vest, dar la una din Turcia?! turcii care au jefuit si atacat tarile romane vreme de 500 ani…” Ce are, aici, patriotismul (de paradă!), jefuirea țărilor române (cu acordul și concursul vitejilor noștri voievozi și domnitori!), cu decizia unui universitar român să predea într-o universitate turcă?! Păstrând proporțiile, cred că Dimitrie Cantemir nu s-a înjosit aplecându-se asupra Imperiului otoman, în „Incrementa et decrementa Aulae Othmanicae”.
Mulțumesc că i-ați răspuns Ursului Polar în locul meu. Primul meu impuls a fost să-i cenzurez comentariul care mă acuză de trădare de țară fiindcă predau în Turcia. Apoi am zis, hai să vedem. Adevărul este că sunt cu mult mai vinovat: am lucrat la englezi și americani, care ne-au vândut rușilor la Ialta, am prieteni unguri care ne-au asuprit sute de ani în Transilvania, am fost în URSS în anii ’80 și am prieteni matematicieni ruși, etc.
@Cociu. Nu inteleg care e pb cu pseudonimul meu. Aveti deasemenea un pseudonim potrivit…! Daca e nume, si mai potrivit.. Ce legatura are studiul asupra otomanilor al lui Cantemir, Ialta, si cuvintele englezesti din lb romana? Niciuna.
Pt informarea dv, au procedat bine in general voievozii nostri, altfel eram ocupati in totalitate de turci. Sau aveti impresia gresita ca se puteau lupta cu turcii si sa ii invinga permanent? Au luptat unii cat au luptat, ceea ce a fost important, apoi au platit tribut, dar in comparatie cu alte tari vecine, nu am fost niciodata pasalac, ne-am pastrat identitatea nationala, credinta. Turci doar in Dobrogea, care facea parte din imperiul otoman. In orice caz, nu e vorba aici de prieteni turci, rusi, etc. Nu am zis de tradare de tara. Totusi daca cineva locuieste in Turcia o mare parte a timpului, se cam rupe de tara fara sa vrea, s-ar putea sa nu cunoasca bine realitatile din Romania. Daca ar exista cu adevarat o supra-utilizare a englezei in lb romana, s-ar fi sesizat filologii, scriitorii, etc. Orice limba evolueaza. Romana are oricum multe imprumuturi din franceza, acum si din engleza. Foate bine. Bine ca am scapat de rusa, care se impunea in anii 50.
„Totusi daca cineva locuieste in Turcia o mare parte a timpului, se cam rupe de tara fara sa vrea, s-ar putea sa nu cunoasca bine realitatile din Romania.”
Faceți presupuneri și mă acuzați luându-le drept conforme cu realitatea. Sunt în România cam jumătate din timp în fiecare an și vă provoc să-mi demonstrați cu care dintre realitățile din România nu sunt eu la curent.
Nu va obositi, dle Gheondea. Strugurii sunt acri din diferite motive (azi nu aveti basca).
Sunt «diasporez» si eu si ma confrunt cu aceleasi acuzatii tembele, desi petrec mult timp in tara si am acces la aceleasi informatii media ca cei din tara.
Domnul Gheondea, poate un pic mai ușor cu pianul pe scări… eigenvalues/vectors/spaces/basis, kernel-nucleu, manifold/ varietate diferențială, … (comentariu editat)
Dacă vreți să comentați aveți ocazia să o faceți într-o manieră civilizată. Altfel …
Valori proprii, vectori, spații (vectoriale/Hilbert), bază, nucleu… care este problema? Sunt termeni matematici utilizați sistematic de zeci de ani la facultățile tehnice de la noi. Înțeleg că o persoană care și-a făcut studiile superioare în afara țării sau care a lecturat câteva cursuri de specialitate după niscai material informativ în limba engleză (trăiască net-ul) poate să ignore existența acestora în LR; reacția corectă este totuși informarea corectă în prealabil iar nu adoptarea prin transplant a echivalentului englezesc.
poanta era că și anglo-saxonii au renunțat la proper values/ vectors… și au revenit la eigen*… lucrurile sunt mult mai nuanțate… asta dacă sunteți cumva la curent… terminologia nu este stabilită de sute de ani, cum zice Dl Gheondea, pentru că a apărut mai recent (sic) indiferent de susține Dumnealui
De sute de ani înseamnă pentru o perioadă de vreo două sute de ani. Afirmația mea este corectă fiindcă se referă la un interval de timp. Și în lumea anglofonă se utilizează proper value uneori, dar eigenvalue este într-adevăr mai des întâlnit. Limba engleză are cu totul alte reguli de formare a cuvintelor pe când importul modului englezesc de formare a cuvintelor în limba română este aberant. Oricum, în limba română se spune valoare proprie. Am însă impresia că discuția asta pe exemple nu numai că nu duce nicăieri dar dovedește că cititul pe sărite este în floare.
și eu folosesc, în română, vectori și valori proprii etc… că așa am învățat… totuși, vă asigur, cu toată considerația, că nu citesc pe sărite… Hilbert a venit dinnou cu eigen în engleză pe la 1909… nu înțeleg de ce considerați că cei care comentează sunt mai puțin competenți
Departe de mine gândul de a fi lipsit de civilitate. De fapt, posibil, ce v-a ofensat era o parafrază dintr-o pravilă (cod penal) de pe vremea lui Caragea (cel cu ciuma…), dar ce m-a ofensat pe mine este auto-suficiența sentențioasă bazată un model, care nu ține cont de ce s-a dezvoltat în cunoaștere: limbajele sunt un rezultat al evoluției modelelor de procesare a informației. Tot ce știm este ce suntem învâțați să înțelegem din ce percepem și ierarhia conceptelor. Oamenii lucrează cu memorii asociative. Există modele matematice pentru asta. Nu toată lumea le poate înțelege, deh, dar nu e vorba despre români și romgleză. Este despre natura umană. De peste 30 de ani știu de așa ceva, e.g. https://arxiv.org/pdf/2203.12303.pdf. E un program de cercetare activ și fecund. Puținul păr pe cap pe care îl mai am se face măciucă la sentințe cum că românii sunt sub orice critică. Fără să am pretenția de a epuiza subiectul, vă citez ad literam „A Gentleman Should Never Take Himself Too Seriously”.
PS Decât să cenzurați ce nu vă convine, mai bine blocați cu totul, ar fi mai cinstit!
Cu stimă, dar fără pudibonderii prost înțelese etc
Vorbiți despre cu totul altceva, poate despre limbaje formale care nu poartă în ele nimic din cultura unui popor. Nu am nicio intenție să impun cuiva ceva ci doar să expun un mod rațional de a vorbi despre o problemă reală care privește cultura română. Cât despre pudibonderii, nu vă obligă nimeni să vă pierdeți vremea pe aici dacă regulile casei nu vă convin.
vorbesc despre același fenomen real, toate limbajele (incl. cel matematic) sunt formale (les bones formes font les bones amis), dar privit altfel, tot rațional… dacă Dumneavoastră considerați că o perspectivă diferită este o pierdere de vreme, pe care o tăiați după bunul plac atunci ce sens mai are o gândire critică, sau peer-review… dogmă frate!!!
mulțumesc că mi-ați oferit posibilitatea să și exprim ceva, după ce mi-ați făcut un proces de intenție de lipsă de civilizație, civilitate… și ați tăiat comentariul, să nu-l vadă și alții
Terminologia romanesca existenta, in diferitele domenii stiintifice sau aceea aparuta si mereu modificata in sutele de ani de existenta a limbii ,a acceptat mereu integrarea cuvintelor , identificate ca barbarisme , cuvinte ce nu au facut altceva decit sa imbogateasca strucutura primara a limbii romane altfel am fi ramas vorbitori sau scriitorii asa cum cindva Romania sau entitatile statale ce acum compun Romania au vorbit sau scris .Valoarea unei limbi este data si de acceptabilitate .Institutiile statului nu au cum contracara, prin lege, intrarea barbarismelor in cotidianul vorbirii curente . La nivel de stiinta este si mai rau .Incercarea de a romaniza anumite cuvinte sau expresii este ridicolo .Au incercat unii sa aromanizeze cuvinte romanesti si a iesit ceva de forma : frigider = „al de raceste” .
Vorbim despre lucruri diferite. Absorbția de neologisme este necesară și benefică pentru orice limbă modernă. Ceea ce se întâmplă acum este o înlocuire cu cuvinte englezești, cu scriere englezească, cu pronunție englezească. Așa că nu este nicio contradicție cu ceea ce spun eu.
Esoape, nu e vorba despre un substantiv comun, Frigidaire era o marcă de răcitor, iar „răcitor” s-a folosit, în limba română, apare în multe cărți.
Asa cum Xerox era o marcă de fotocopiatoare, iar Cifa o marcă de autobetoniere…
Trebuie menținut un echilibru, cred. Dacă am lua exemplul „fraților” francezi, am vorbi despre „ordinator”, „șoricel” si „megaocteți”, în loc de computer, mouse si megabiți…
Un „cordon sanitar” trebuie să existe și, poate, ar trebui descurajată adoptarea, rapidă și fără discernământ, a multitudinii de termeni de afaceri (ca să nu zic „de business”), care se pot traduce ușor și sugestiv, în limba română.
Din păcate, din cauza lipsei de educație, de instruire si de respect pentru limba română, destul de mulți „interesanți” se grăbesc să vorbească o „romgleză de baltă”, care cred ei că poate să înlocuiască instruirea (reală) și competența.
apropo de asta, cât de magistral a preluat limba cuvântul business și l-a transformat în deja neaoșul „bișniță” cu autoironia caracteristică :)
Aș îndrăzni să deschid o ușă cu afirmația că românii pare că și-au pierdut simțul umorului și mai ales imaginația. Prin anii ’70, pe când învățam tânăr student să schiez, ajunseseră și la noi bocancii de schi. Pe vremea aceea, românii erau mult mai atenți cu importul de cuvinte din limba engleză, așa că nu le-au zis ski boots ci clăpari. Iar snowboard a fost tradus simplu plin placă. Dar, este vorba de alte vremuri și alți români.
mă feresc să spun „pe vremea noastră” ca să nu admit că a cam trecut :)
Cinstit vorbind însă, probabil că acum există și o nevoie de compatibilitate care atunci nu exista ( eu am avut probleme de adaptare la terminologia în engleză după anii ’90 pentru că urmasem facultatea în limba română). În plus, viteza de pătrundere a produselor ( și cu ele a termenilor respectivi) era mai mică. Dar tot ne-am pricopsit cu „adidași” și alte vreo câteva care nu îmi vin în minte chiar acum …
apropo de adidasi versus tenisi sau bascheti
tot din vremurile vechi, alaturi de mai cunoscutul macadam a carui origine nu putea fi decat britanica, de la McAdam, a mai intrat in dictionare si in limbajul curent al drumarilor termenul „binder”; termen care in mod evident are corespondentul „legator” in limba romana, dar acesta n-ar fi fost de nici un folos tocmai pentru ca e prea general; in mod particular, cuvantul (cu acte romanesti in regula) binder e utilizat exclusiv pentru a defini un strat de legatura din asfalt si in nici un caz din alt material: pur si simplu era nevoie de un cuvant nou pentru aceasta particularizare neavand nici o importanta ca la origine a avut un sens general; si de asemenea nu a avut nici o importanta originea britanica, ca putea fi si din turca: drept dovada, nimeni nu-l pronunta „bainder”, ci, inclusiv inginerii buni vorbitori de engleza, il pronunta doar exact cum se scrie, adica romglezeste binder;
cam din acelasi motiv n-ar fi suportabil un echivalent romanesc pentru „entanglement”, chiar daca englezii trebuie sa-i suporte si sensul generalist;
in final, limba romana e cea care castiga, nu cea care pierde;
si daca tot ne-am amintit de vremuri mai vechi, limbajul de lemn utilizat in exces inca ne mai poate motiva sa renuntam la destule cuvinte „corupte”
Pai… adidasi versus tenisi sau bascheti deoarece fiecare termen reprezenta altceva.
Tenisii erau gumarii. Josi, talpa de cauciuc si fete din textil.
Baschetii erau cei peste glezna (app… iti trebuiau sireturi lungi iar in comertul socialist… )
Adidasii erau tot josi precum tenisii dar aveau fete din piele sau, dupa ’80, din inlocuitori.
blugi
da, blugi și geacă, deși de fapt aveam originalul, jachetă :)
Sa nu uitam „Alain Delon-ul”. :))
Cat priveste glume pe tema asta, una din cele mai reusite IMHO era:
” In Moldova spune unul:
Blugi am, shokatzi am.
Catzi bataie ****-tule, ca te mananc!
”
Cam la doua generatii moda revine. Apropo comportament social.
Plus importul de stil vestimentar.
Camden Town este cel mai bun exemplu si acolo sunt cu 6-12 luni inaintea Europei si cu tendintele astea vestimentare.
Am trecut de perioada cu ii si bunditze vandute la shop pe dolari si marci.
Tinerii din Romania care sunt educati in occident se imbraca in stilul Badea Cartan inclusiv itzari, ii, naframe, cusme, opinci???
Identitate culturala prin vestimentatie ostentativa?
Zadarnic vreti să va feriti/vrem sa ne ferim de …trecut . NU NE PUTEM,dom BĂDICI . Romgleza noastră vine si tot vine peste noi de cînd facem sport: fotbal,volei,box,tenis baschet,ring,cros…Adică nu mai putin de una suta ani . I-am adaptat /adoptat acesti termeni ? Mai merita să spun și…DA ?
Iar că tot mă băgai in discutie vă intreb /mă intreb de ce nu ne referim olecă la ROSTIREA FILOZOFICĂ ROMÂNEASCĂ a lui C. NOICA ? O cartea atat de frumoasă , de necesara,de utilă in discutia iscată ? De ce nu ne amintim că există in NAUM CHOMSKI/ De ce nu ne duce gîndul la clasificarea limbilor? de ce nu aflăm …p-acilea niscai trimiteri la raporturile sino-engleze , de exemplu? sau cele dintre franceză si engleză,întinse pe cîteva sute de ani ??
DA,de acord . DISCTIA TREBUIE DUSĂ ! I-a sosit deja timpul . SI nu va fi usoară,nici simplă,nici lipsită de sens.
Domnule Badici, geaca este cuvântul folosit pt. Jacheta si in Italia.
O fi de la popularitatea în Ro a lui Toto Cutugno, albano, etc. din anii 80? :-)
In mod sigur jacheta ne vine din Fr, sec XIX dar e interesant de urmărit filiera giubea(aparent oriental). – giuba – italiană
Amestecate căile modei.
” Alendelonul” a fost o preluare genială din cultura cinematografică franceză:))
Cât despre ” adidași = tacâmuri de pui” din anii 1980–1990 , ce să mai vorbim…iată exemple de adoptare a unor neologisme și de îmbogățire a limbii române cu alte semnificații decât cele inițiale.
„” adidași = tacâmuri de pui” din anii 1980–1990”
Mai era si cripto-expresia „Fratii Petreus”. :))
Pentru ca si la coada stateau si informatori, sectoristi etc.
Mai era un banc cam trist pe atunci:
„Coada mare in URSS
Frig naprasnic
Iese reponsabilul de magazin si spune.
Tovarasi, nu avem marfa pentru toata lumea.
Evreii sa plece acasa acum.
Dupa alte ore iese din nou si spune
Cine nu este membru de partid sa plece acasa.
Dupa alte ore iese din nou si spune
Tovarasi, acum ca suntem doar intre noi va spun ca nu avem marfa de loc.
La care unul comenteaza: De ce sunt favorizati evreii sa nu stea la coada in frig? :))
„BÍŞNIŢĂ, bişniţe, s.f. (Fam.) Afacere necinstită, măruntă; găinărie; gheşeft. – Din engl. business.” În DEX, 1996 etc. În edițiile anterioare: 1975, 1984 și suplimentul din 1988, termenul nu este consemnat, măcar că din anii ’70-’90, în zona actualului centru vechi al Bucureștiului (și nu numai) apăruse comerțul privat (ilegal!) cu produse deficitare ori inexistente pe piața României socialiste, 99,99% provenind din Vest – cafea, țigări, muzică (discuri ori casete), filme (casete video), reviste, îmbrăcăminte (blugi, îndeosebi) etc., etc.; iar peste toate, pe străzile adiacente Lipscanilor, puteai cumpăra „la negru” valută occidentală, dolari US mai ales. Toate, vândute de „bișnițari”. Termenul are cel puțin 10-20 de ani de circulație – mai restrânsă, evident -, înainte de 1990, și de la prima lui atestare oficială.
pentru lipsa consemnării în dicționarele „comuniste” (că ocupația tocmai atunci a apărut, e de fapt specifică regimurilor comuniste) poate exista explicația „politică” ( nu putea fi admisă public ocupația respectivă) dar poate fi invocată și explicația „științifică”: dicționarul se bazează pe „despuierea de texte” – cum textele publicate în epocă erau integral cenzurate nu aveai unde să găsești cuvântul ca să îl poți consemna. Deși cred că măcar prin „Urzica” trebuie să fi apărut :) De la un astfel de bișnițar, care vindea bilete la film, am rămas cu un discurs cultural remarcabil: „ți se pare mult 12 lei? Ce e 12 lei? O bere. O bei și în 15 minute… o piși. Dar filmul, filmurl rămâne!” (filmele „în două serii” erau parcă 6 lei la casă și dublu la bișnițari) . Berea era de fapt mai ieftină, dar licența poetică e acceptabilă …
Autorul propune de fapt „despuierea-de-englezisme” invocand niste valori si pericolul disparitiei limbii romane.
Cand ai „decat” cativa tradusi in cateva limbi… dar lumea de rand se adapteaza/evolueaza, fiecare la nivelul sau. Stie sau simte ca altminteri crapa/dispare.
Ps: 4+4 la casa (Patria, Central… si care mai erau pe Kogalniceanu)
25 la cei lipsa din dictionarele comu’iste la Star Wars The Empire Strike Back… dar… asteptam pana ajungeau la Eforie. Cochet. Curatel. Poate si din cauza ca era in gardul militiei.
Francezii au adoptat „mega-octeții” și din cauză că „megabit/megabyte” ar fi sunat extrem de prost în această limbă. :)
Ei, in general, francezii au o problema cu limba engleza… nu vor s-o vorbeasca nici cand o cunosc… :)
Hmmm… nu pot sa ma decid, ce suna mai bine, „mouse” sau „souris”… :)
Pentru exactitate nu ar trebui:
souris périphérique d’ordinateur ?
sau si mai clar:
souris filaire périphérique d’ordinateur?
si daca este fara fir
souris sans fil périphérique d’ordinateur
:))
Utilizăm limbile naturale ca meta-limbi iar, printre altele, calitatea principală a acestor limbi este faptul că nu sunt precise: altfel nu s-ar mai putea scrie poezie. Cu riscul de-a primi iarăși bobârnace, eu aș propune traducerea în română pentru mouse, cu sensul de accesoriu pentru calculator, prin mas. Este scurt, se poate declina ușor, se conformează scrierii fonetice, etc. Asta ca să vedeți că apreciez umorul, deși câțiva comentatori de pe această platformă mă acuză de toate cele și nu prind ironia.
Deformatia mea profesionala ma obliga sa fiu circumspect cu meta datele. Meta-limbi – va referiti la limbaje?
La ce punct al discutiei il invocam pe Chomsky? ;)
„Lacuna” mea etnico-lingvistica ma face foarte
circumspect fata de Meta care inseamna in ebraica „moarta”.
Zuckerberg nu stia asta! :))
Ca sa se pastreze asociatia vizuala si sa se decline usor nu ar fi mai bine „”pseudo-gerbil tactilo-interactiv” sau „gerbil virtual” pentru alte feluri de mijloace interactive? :))
http://www.zooland.ro/gerbilul-comportament-si-interactiune-sociala-3748
Eu mă refer la meta-limbă nu la meta-date. Atunci când dumneavoastră predați matematică în Anglia aveți nevoie de o meta-limbă și o luați pe cea care vă este la îndemână, adică limba engleză. Meta-limba este limba ambientală. Asta din cauză că limbajul matematic este mult mai restrâns și are marele defect că nu acceptă imprecizia. De exemplu, în limba engleză cuvântul „funcție” are mai multe înțelesuri dar în matematică trebuie să-i dați un singur sens, fiindcă altfel apar contradicțiile, ceea ce este catastrofal.
Eu sunt optimist in privinta limbii romane si a culturii romane. Nu va disparea si nu va deloc asimilata de engleza. Lb romana va asimila unele cuvinte din engleza, ceea ce e normal la gradul in care e folosita azi engleza in lume. Nicio limba din istoria umanitatii, nici latina, nici fraceza, nici chineza, nu a fost folosita la gradul in care e folosita engleza azi in lume. A te opune acestui proces e sortit esecului din start. Multe cuvinte din engleza au fost incluse in vocabularul curent, de exp card, cash, voucher, weekend, breakfast, lunch, clip, mouse, computer, etc. De ce nu, daca sunt larg folositi? In stiinta nu mai vorbesc, engleza e f.raspandita. In matematica de nivel universitar si cercetare exista echivalent in romana doar pt o parte din termeni, dar pt multi nu exista.
Oricum termenii stiintifici din romana sunt adaptati din franceza in majoritate.
Ce cred insa ca e important de avut in vedere, este o mai buna cunoastere a culturii romane, atat in scoli/licee, dar si la tv, unde cultura romana (si cultura in general) aproape nu exista. Am citit de curand o parte din romanul Theodoros al lui Cartarescu, acolo e o limba romana savuroasa, cu expresii arhaice, mi-a placut. Autorii mai vechi, Eminescu, Rebreanu, Eliade, Toparceanu, Sadoveanu, Corbu, dar si autorii mai noi, Djuvara, Plesu, Cartarescu, etc, ar trebui promovati mai mult in societate si la tv/media. In general educatia ar trebui sa primeze, de la scoala primara pana la doctorat.
Vă contrazic, terminologia din matematică există pentru cea mai mare parte dintre termeni, trebuie doar să fie cunoscuți și folosiți. Chiar aș spune că matematica este un contraexemplu, în comparație cu științele naturii și tehnologia. Din păcate, nu există nici măcar interesul ca terminologia matematică în limba română să fie folosită, de către tânăra generație foarte grăbită. Eu sunt sceptic, mă bucur că dumneavoastră sunteți optimist. Din păcate, sau din fericire, nu voi avea prilejul să fiu martorul acestor transformări pentru mult timp dar este ușor să faci niște regresii pe baza datelor curente.
Nu cred ca e cazul sa fim prea ingrijorati. Exista intr-adevar cuvinte romanesti cam pentru 80% din termenii matematici (o aproximare). Dar in articolele avansate din anumite domenii pot fi multi termeni fara o traducere romaneasca clara. Cine stabileste cum trebuie tradus un termen din engleza, avand in vedere ca sunt extrem de putine (spre zero) articolele in stiinte exacte scrise acum in romana. Toata lumea din inv superior si cercetare scrie articole sau carti in engleza acum. Totusi, cand exista termeni romanesti consacrati, de exp functie, grup, matrice, integrala, varietate, derivata, etc, sunt de acord ca trebuie folositi in seminarii. Dar pt alti termeni nu exista echivalent romanesc consacrat sau suna bizar, de exp leaves (foi, frunze?..), tame (blinda, domestica..), strongly… (puternic…), fuzzy (?), entanglement (incolacire…), si altele. Chiar cuvantul talk nu e traductibil perfect in romana (prezentare, expunere, cuvantare….). Oricum nu cred ca e cazul sa fim puristi si sa eliminam anglicismele din lb romana. Relativ la scriere, personal nu imi place uichend…arata ciudat… Daca in mediul stiintific cineva foloseste in general termeni romanesti dar si unii englezesti (daca e necesar), nu e o problema.
Problema grava e alta, si anume ca gradul de analfabetism stiintific si cultural in tara e mare… Iar in media, politica, dar si in general, exprimarea multora in lb romana e gresita gramatical si precara, uneori vulgara. Asta porneste de la educatie dar si de la tv/media.
Nu prea vă înțeleg raționamentul. Spuneți că sunt mulți termeni din matematica modernă în engleză care sunt intraductibili în limba română. Sau aveți o părere foarte proastă despre capacitatea limbii române sau aveți o părere foarte proastă despre înaintașii noștri care au creat terminologia matematică în ultimele câteva sute de ani. În acest moment aș fi tentat să o dau pe glumă, dar mi-e teamă că voi fi iarăși acuzat de cine mai știe ce: într-una din cărțile lui Miron Nicolescu (bunicul meu în genealogia matematică), se spune că un termen echivalent pentru mulțime este acela de grămadă. Pentru cineva care chiar știe despre ce vorbește, în alegerea termenilor matematici există o foarte mare libertate fiindcă singura cerință este aceea ca definiția să fie clară și necontradictorie cu altele existente. În rest, vorba lui Shakespeare „a rose by any other name would smell as sweet”, nu-l traduc (există traduceri foarte bune) ca să nu-mi mai analizați textul la virgulă.
Cred ca am explicat destul de clar, nu vad unde gasiti pareri proaste despre ceva. Inaintasii care au creat terminologia matematica in sute de ani erau de diverse natii, si in general nu erau romani. Nu orice concept are o traducere exacta in romana. Repet, nu ma refer la termeni consacrati de exp functie, integrala, derivata, etc, ci la termeni mai rar folositi din matematica actuala, fizica, informatica si alte stiinte, pentru care greu se poate gasi o traducere in romana. In ce priveste capacitatea lb romane, e o limba relativ flexibila, dar imprumuturile din engleza sunt uneori necesare. Daca un cuvant sau expresie nu se traduce bine in romana, alegem fiecare propriul termen? LIbertatea lingvistica nu e mare. Apoi cine face alegerea asta pt cuvintele tehnice sau din stiinta? mai ales cand lumea nu mai scrie acum articole stiintifice in romana. Pt cuvinte de uz mai larg, sa folosim „soarece” pt mouse? online sa fie „conectat”, „pe linie”, dar entanglement? In spirit de gluma, suna ca la rugby „teoria gramezilor”.
După dumneavoastră ar trebui să predăm matematica, fizica, chimia, biologia, ș.a.m.d. studenților în limba engleză? Și, prin urmare, toate cursurile universitare să fie scrise în limba engleză? Dar de ce să ne oprim aici, să ne ducem către științele sociale, către disciplinele umaniste (filosofia, de exemplu). A mai fost o perioadă de rusificare a culturii române, am trecut prin ea mai mult sau mai puțin jumuliți.
Am cam obosit să tot repet că articolul este despre valori și alegerile pe care le facem în funcție de acestea. Nu înțeleg oripilarea la traduceri în limba română. În limba germană traducerile sunt și mai ciudate: spuneți-le și nemților să abandoneze limba germană.
Nu, fals; exagerati. Cursurile nu ar trebui predate studentilor in lb engleza, ci in lb romana. Dar pentru cine vrea mai mult de niste cursuri, se impune sa stie bine lb engleza, inclusiv termenii stiintifici. Dupa cum am mai spus, sunt unii termeni practici pt care nu exista traducere buna in lb romana. La acest numar RESTRANS de termeni se poate folosi echivalentul englezesc. Nu stiu de ce vreti cu atata inversunare sa scoateti toate englezismele din lb romana. In niciun caz folosirea unui numar de cuvinte englezesti, nu va duce la „moartea” culturii si a limbii romane, sa nu dramatizam inutil. Ati dat vreun inlocuitor „neaos” la exemplele de mai sus: mouse, online, fuzzy, entanglement, tame, etc? In germana e altceva; aproape toate cuvintele sunt diferite de franceza sau engleza, de unde multi termeni ciudati alambicati. Nu ar trebui sa urmam acel exemplu.
Am senzația că sunt forțat să repet aceleași lucruri de multe ori. Cunoașterea limbii engleze, precum și a altor limbi străine, este o necesitate pentru oricine are pretenția că desfășoară o activitate conectată la lumea modernă, cu precădere pentru cei care sunt conectați la cercetare științifică sau tehnologică. Nu cred că există termeni de specialitate din limba engleză care să nu poată fi traduși în limba română. În plus, eu privesc sistemele culturale ca pe niște sisteme dinamice care sunt foarte neliniare și matematica ne învață că aceste sisteme pot fi extrem de sensibile la schimbări mici de parametrii: schimbări mici pot avea consecințe de genul catastrofe (există o teorie a catastrofelor inițiată de R. Thom care ne poate spune foarte mult).
Si totusi n-ati dat niciun inlocuitor pt cuvintele de mai sus, mouse, laptop (jn poala?….), desktop (pe-birou?..), online (in linie? pe linie?..), voucher, card, entanglement, drive, fuzzy, strongly, si altele. Doar ne anuntati ca „se pot traduce in lb romana”… Cum? vreti sa-l interziceti si pe „ok” ?! Nu as fi asa sigur ca se pot traduce exact.
Cu aplicatiile matematicii in sisteme culturale si sociale, e teren minat, in general te poti insela foarte usor. De regula nu functioneaza. Depinde de modelul folosit (care oricum nu e exact), de parametrii, de orizontul de timp, multi factori. Generalizari vagi si simpliste de tipul „schimbări mici pot avea consecințe catastrofale” sunt de obicei gresite. Nu orice schimbari mici pot avea consecinte catastrofale. E ca si cum ai zice ca daca un copil creste in anul 2 cu 7 cm in inaltime, atunci peste 40 ani va avea 3-4 m.. Sa nu ne impacientam aiurea, sunt alte teme mai importante pt lb si cultura romana.
Deși Sir Isaac Newton a trăit pe vremea când sistemele dinamice încă nu erau prea bine înțelese, cu siguranță că el ar fi intuit că unele vârtejuri se pot transforma în furtună.
Din nou, depinde, nu se pot face niste generalizari simpliste si nu se pot trage de aici concluzii false si panicarde despre… romgleza… De exp cate vartejuri se pot transforma in furtuna, in ce orizont de timp, in ce conditii, cat de puternice trebuie sa fie initial, etc. Nu puteti amesteca lucrurile intre ele.
Daca de exp asa-zisele „schimbari apocaliptice” ale lb romane se vor face peste 500 ani, oricum nu prea are importanta si nu e clar efectul niciunei actiuni prezente. Pana atunci TOATE limbile se vor schimba radical, inclusiv engleza, si in moduri imposibil de banuit. In orice caz nu vor fi „schimbari apocaliptice” in urmatorii 50 ani, lb romana nu va disparea. Orientarea ei actuala spre Vest (engleza, franceza) este benefica, in locul celei spre Est care a existat in unele perioade din trecut (rusa, turca).
Eu zic ca ar trebui sa ne bucuram. Dupa secola de imprumuturi slavone (ca sa nu zicem bulgaresti, ca ne credem superiori lor), grecesti, turcesti, rusesti, s-a produs re-latinizarea limbii prin imprumuturile franceze si italiene (une venit prin filiera ruseasca ( constitutie, de ex, care daca venea direct prin franceza trebuia sa fie „constitutiune”)) Colegii mei de aici din Canada inteleg titlurile de stiri de pe Hotnews, fara sa stia limba romana, i-am testat. Avem o limba foarte moderna, in special in terminologia politica si stiintifica. Am lucrat in Ro si ca traducator atestat de franceza, engleza si italiana si va asigur ca romana poate exprima toate conceptele moderne. In tarile arabe, de ex. , medicina se studiaza in franceza sau engleza deoarece lexicul nu permite exprimarea conceptelor. Nu e de mirare ca roamna se afla in prima grupa, a celor mai usoare limbi de invatat pentru vorbitorii de limba engleza, impreuna cu franceza, italiana, daneza etc. (https://www.state.gov/foreign-language-training/ ) Limba se adapteaza fiecarei epoci, pentru a exprima conceptele ei. Engleza a devenit o lingua franca, asa ca apropierea romanei de engleza nu poate decat sa ajute.
Mă bucur că apreciați limba română modernă. Cu limba engleză este altceva: întrebați-i pe colegii dumneavoastră din Quebec și poate vă vor spune ce pericol mortal este pentru limba franceză (în fine, québécoise). Tocmai versatilitatea limbii române și faptul că a fost șlefuită atât de bine în ultimele două secole conferă limbii române calitățile pe care le are. Trăiesc într-un mediu foarte cosmopolit și de câte ori vorbesc în românește, cei din jur, care nu o înțeleg, mare parte dintre ei din lumea anglofonă, îmi spun că le place cum sună. Din fericire, pentru foarte multe cuvinte de origine slavă avem sinonime latine, precum și pentru multe dintre celelalte influențe. Însă toate au fost adaptate limbii române, nu au fost luate la pachet cu scrierea și pronunția originală.
Ma simt obligat sa va dau un test:
Care este etimologia cuvantului jubileu?
Indicatie ajutatoare: are de a face cu numerele.
Nu înțeleg cine vă obligă să-mi dați mie un test. Din câte știu, jubileu este o aniversare legată de numărul cincizeci. În materie de etimologie, nu fac decât să consult surse de încredere, ceea ce probabil faceți și dumneavoastră, unde se raportează originea latină și franceză (în limba română multe cuvinte de origine latină au intrat pe filiera franceză). Dar, având în vedere legăturile dumneavoastră (pe care vag le-am ghicit dintr-un comentariu anterior) probabil că vă gândiți la originea din Israelul antic ceea ce pare a fi, în cronologia istorică, originea cuvântului jubileu.
Însă, dacă tot sunt supus testelor (ultimul examen, de abilitare, l-am dat în urmă cu vreo cincisprezece ani, din motive de reguli noi), și ca vajnic promotor al limbii engleze universale, vă recomand cartea lui Mark Forsyth The Etymologicon. A Circular Stroll Through the Hidden Connections of the English Language Icon Books Ltd. 2016. Este savuroasă, plină de idei neașteptate, un deliciu pentru cititorii împătimiți din mediul anglofon. Asta în speranța că mă veți mai slăbi în a formula acuzații nedrepte și tendențioase.
Sunteti pe aproape cu raspunsul.
Literele ebraice au si valoare numerica.
Deci prin planul constructiei (scuze pentru traducerea schioapa de la „by design” ) insasi limba ebraica are o constructie robusta si versatila.
https://www.hebcal.com/home/1824/numerical-values-of-hebrew-letters
Deci 50 este (si) litera nun.
… Fara betze romane si cu soldati sau detinuti care scriu AMR-ul pe ziduri. :))
Pentru ca:
a. Sunteti matematician
b. Sunteti in cautare de raspunsuri rationale si doriti si un demers stiintific
recomand studierea gematriei (atentie! nu geometrie!)
Numele dumneavoastra are valoare gematrica de 120.
https://www.gematrix.org/?word=gheondea
Pana la 120 (de ani) se ureaza oamenilor si va urez si eu dumneavoastra.
Nu as fi surprins daca ati confirma ca aveti in familie oameni longevivi.
Desi corelatie nu inseamna cauzalitate.
Cat priveste legaturile cu limba si cultura engleza puteti sa vedeti la Londra linia de metrou Jubilee (jubileu … aia cu culoare gri)
Care trece si pe la Canary Wharf (zona financiara noua) care avut un architect roman!
https://en.wikipedia.org/wiki/George_Iacobescu
O sa mai revin cu comentarii in incercarea mea jalnica de a scoate intelectualitatea din Romania de sub influentele cultural nefaste trecute.
Acum există un calculator de gematrie mai bun. – https://www.gematria-decoder.com
Lumea se grabeste . Totul se face natural si nu prin impunere stiintifica sau politica .Aceste barbarisme sunt preluate peste tot in lume de diferitele popoare fiecare popor aflat in faza lui de dezvoltare si ele(barbarismele ) nu fac altceva decit sa uneasca si sa faca intelegerea cu mult mai usoara.Consumatorul, indiferent unde s-ar afla este cel care decide ceea ce ramine si ceea ce nu rămine valabil ca si cuvint , expresie etc .Ne agitam degeaba .Transferul nu se face peste noapte .Sute de ani vom tot avea ce discuta pe subiect .Putintica rabdare mon cher ”
Dacă ați fi citit articolul mai cu atenție ați fi observat că „consumatorul” nu prea ia deciziile după capul lui, ci este manipulat fără ca măcar să prindă de veste. Nu o spun eu, o spun specialiști în psihologie socială.
Japonezii au preluat o multime de cuvinte din engleza si le- au pus terminatie japoneza, cu un rezultat f amuzant, ca „baiku” ( „bike”).
Eu folosesc cuvinte intregi din engleza in romana pt ca gandesc preponderant in engleza si este mai usor decat sa traduc. Nu folosesc franceza- am dezvoltat o alergie la aroganta. Romana vorbesc zilnic f putin dar continui sa citesc literatura, eseuri si poezie. La urma urmei, cred ca literatura conteaza, nu limbajul conversational. Iar in limbajul conversational, ceea ce conteaza este claritatea exprimarii.
In orice caz, intetesanta discutia.
Păi asta spun și eu în articol despre românii aflați în situația dumneavoastră. Sunt considerații pe marginea generării romglezei. Zimbardo m-a lămurit în multe privințe, nu numai în ceea ce privește romgleza. Mecanismele sociale sunt foarte sofisticate, mai ales în zilele noastre când mulți dintre noi aproape că trăiesc în realitatea virtuală. Și pentru mine limba engleză este limba ambientală, dar nu le amestec. După cum spuneam și în articol, este vorba despre valori. Am vrut doar să atrag atenția, cu argumente științifice dar spuse într-o manieră colocvială, asupra unei probleme care pentru unii ca mine este foarte serioasă. Pentru alții, aproape că problema nu există. Dar nu este nimic neobișnuit.
Cum spunea cineva mai devreme, nu anglicizarea limbii este problema. Problema este la nivelul intelectual: „gîndirea în prefabricate”, lipsite de nuanță și de precizie, de adecvare și de cuprindere conceptuală. Mai este și o problemă de (autentică) tranziție, anume că încă nu am pus la punct regulile de transformare a unui cuvînt englez într-un cuvînt românesc, așa cum am făcut de peste un secol pentru limba franceză. Cînd auzi de o persoană pusă pe suport și escalată, de dorința de a face stic în jurul comiturilor managementului sau de oportunitatea de a claimări packagingul, nu limba engleză este durerea, ci lenea în gîndire, care se ambiționează să spună fără să exprime.
Pe de o parte, încercați să traduceți ultima formulă – „sîntem mîndri că acum [în urma studiilor științifice efectuate] putem claimări packagingul” – în limba engleză și vă veți da seama că nici măcar corporateza nord-americană nu ar fi putut zămisli un asemenea monstru. Pe de alta, pentru că nuanțează exprimarea și clarifică conceptele, neologismele dincolo de limita barbarismului din scrierile și din zicerile lui H.R. Patapievici cel mult intimidează, nu zgîrie ochiul sau urechea.
Iar lenea în gîndire, la noi, ca în Franța, Polonia sau SUA, vine din educație și, mai ales, din lipsa empatiei și a exercițiului comunicării raționale, orientată pe informare și pe convingere prin argumente logice.
Sunt puțin dezamăgit că mare parte dintre comentarii nu se referă la mesajul pe care am vrut să-l transmit: care sunt mecanismele sociale care favorizează acest fenomen? Sunteți printre puținii care au înțeles acest lucru dar cred că vă duceți într-o zonă pe care eu n-am intenționat să o ating, fiindcă articolul s-ar fi lungit prea mult și ar fi fost greu de digerat. Am scos chiar câteva paragrafe și comentariile Alexandrei fiindcă discuția se putea duce în prea multe direcții.
Sunt de acord că este și o problemă de educație. Dar observațiile mele se referă la românii educați, în sensul că trecuți prin studii universitare, care generează și propagă acest jargon româno-englez. Trăim timpuri în care acțiunile au loc cu viteză foarte mare datorită mijloacelor de comunicare virtuală. Problema pe care eu am schițat-o la nivel individual, iar Alexandra a punctat aspectul instituțional, este foarte gravă. Consecințele pot fi întrezărite de cei care sunt sensibili la această problemă dar răspunsuri definitive nu vor fi date decât atunci când, probabil, va fi prea târziu. Într-un fel, abordarea dumneavoastră este mai optimistă. Eu văd pericolul mult mai mare.
Porniti de la o premisa eronata.
Viorica Vasilica Dancila a fost trecuta prin studii universitare, la zi, la stat (ca sa n-avem replici de genu’ „a facut la Spiru”.
Apoi spuneti ca: acțiunile au loc cu viteză foarte mare datorită mijloacelor de comunicare virtuale.
Nu sunt virtuale. Sunt „decat”* mijloace de comunicare.
Sau considerati ca_comunicarea se face doar face-to-face (sac!)?
Probabil c-ati fost de acord cu vandalismul mi-ar placea impus de norme „academice”. Eu nu. Deoarece suna ca o trompeta sparta. Cum la fel suna si cretinatatea mersi de telefon.
Probabil ca sunteti de acord cu traducerea in romana a substantivelor proprii. Pe model frantuzesc. Inclusiv numele unor creatii artistice. Eu nu. Incerc sa numesc persoane, orase, state, creatii artistice asa cum au fost botezate. Deoarece daca pe un domn il cheama Mike/Michael, degeaba il strig Mihai. Sau si mai rau: Misel.
De acord ca exista un pericol. Care n-a existat in urma cu sute de ani cand limba romana imprumuta masiv. Dac-ar fi fost si atunci „militieni” ai limbii poate ca astazi ne-am fi chinuit sa ne facem intelesi doar cu varza, viezure, manz.
Dar… da. Din punct de vedere al limbii romane este o problema in invatamantul din Romania. Chiar doua. Programa si filozofia. Dati-i unui bacalaureat de 10 sa citeasca Romania Pitoreasca fara sa deschida guagal** sau DEX-ul. O sa transpire si la minus 10 grade.
Am observat c-aveti o problema cu diacriticile.
Nu folosesc din mai multe motive. Nu le enumar. Dar in principal din respect pentru oamenii care si-au jertfit sanatatea, averea, viata pentru a crea aceste masinarii care ne-au imbogatit existenta. Dumnealor nu foloseau diacritice.
_____________________________________________________
* il considerati si pe Dragnea „educat”?
si dumnealui a „trecut prin studii universitare”
** si Marean a „trecut prin studii universitare”
Nu știu de unde să pornesc cu această avalanșă de acuzații, mare parte dintre ele prin atribuire aiurea. La nivel macro, afirmațiile sunt statistice: dacă există oameni trecuți prin facultate ca gâsca prin apă, asta nu schimbă cu nimic afirmația mea. Comunicarea se face în zona despre care vorbesc eu în mare parte în mediu virtual. Articolul este despre alegeri. Faptul că nu folosiți semnele diacritice atunci când scrieți în limba română este alegerea dumneavoastră dar, după cum zice Zimbardo, influențată masiv de alegerile altora. Articolul este iarăși despre valori: alegerile pe care le faceți sunt motivate de valorile dumneavoastră și ale celor care vă influențează, conștient sau mai puțin conștient, după cum zice Zimbardo. În rest, vă doresc sănătate.
Constat cu parere de rau ca ne uitam cumva la efecte, dar mai putin la cauze.
Problema uriasa este educatia mai mult decat precara a covarsitoarei majoritati a romanilor. Respectivii au un vocabular precar in romana, cu o intelegere redusa a unui text simplu, de unde sa le mai cerem traduceri frumoase din engleza, sau (asta nici gand) sa gaseasca sinonime sau sa traduca cu expresii romanesti, si nu mot-a-mot din engleza?
Eu cred ca aici trebuie sa ne indreptam atentia (sa spun «sa ne focusam»?).
Evolutia limbii este ceva normal, dar atrag atentia celor care considera ce se intampla acum drept ceva normal si care s-a mai vazut la viteza schimbarilor. Importurile anterioare din alte limbi s-au produs in secole, acum vorbim de ultimii 15-20 ani…
Mie personal nu imi place ce vad, ca sa ma exprim elegant. Inainte ne plangeam de limba de lemn, dar acum nu este in nici un caz mai frumoasa…
opinia mea este ca principala „vinovata” e mass-media, care preia masiv din presa occidentala;
dar daca, spre exemplu, ar traduce „business” cu „afacere”, ceva imi spune ca prea multi ar interpreta mai cu seama sensul negativ cu care a fost supraincarcat termenul autohton;
pe de alta parte as paria ca moldoveneasca de peste prut ne suna tuturor ciudata si chiar hilara, dar cam asa ar suna si limba romana daca am tine mortis sa o conservam; si chiar ma indoiesc ca basarabenii ne sunt superiori in intelegerea unui text si ca au un vocabular mai putin „precar”;
Parțial da, mijloacele de comunicare în masă au o mare vinovăție în propagarea acestui jargon româno-englez. Traducerea afacere pentru business este corectă conform dicționarelor. Așa, orice cuvânt poate avea conotații peiorative. După cum a punctat domnul Badici mai sus, forma șmecherească este bișniță. După cum spuneam, în zona asta de traduceri, românii trebuie să dea dovadă de imaginație. Nu există traduceri perfecte. Italienii spun că traducătorii sunt trădători, ceea ce, interpretat cu bună intenție, prinde foarte bine ideea.
problema este ca oricat am proteja termenii romanesti de influente straine, nu ii putem proteja tocmai de influentele autohtone, care capata flexibilitate in raport cu dictionarul; se intampla ca apelam la neologisme uneori tocmai ca sa restabilim sensul initial;
si, nu in ultimul rand, folosim termeni diferiti in functie de context: familie, serviciu, adresare oficiala, politete si diplomatie, reclama, gargara in limbaj de lemn, subtilitati codificate cand e cazul, ironii si peiorative, argouri pe limba gastilor la o inghesuiala nedorita…
in relatia cu autoritatile nu vom folosi nici „business”, dar nici „afacere”, ci doar „activitate” (comerciala), iar asemenea alegeri nu intra in sfera de competenta a dictionarelor, care nicidecum nu ar trebui sa capete putere de norma
Păi are sens. Activiștii de partid aveau „activitate” că doar nu era să se zică că fac afaceri „ca capitaliștii”. 😉 De aici „activitatea” s-a răspândit ca focul între mărăcinele uscate în toate zările. Lăcătușul nu mai „lucrează”, el „are activitate”. E ofensat dacă frecatul pilei e cobotrât de la statutul nobil de „activitate”. Chiulul instituționalizat din toate stabilimentele statului a devenit astfel „activitate de producție”, „activitate administrativă”, „activitate de cercetare”, „activitate artistică”, „activitate educațională”, etc. etc. Mai că-ți vine să-i crezi că mai fac și altceva afară de tăiat frunză la câini. 😂
Iar „activitatea” e nimic în raport cu „cadre didactice” sau „cadre militare” preluate ambele ca titluri de noblețe proletară direct din limba de lemn sovietică.
Astea au prins chiar mai bine ca „cash”. 😂
Cred ca este diferit pt cine traieste in Romania.
Eu am plecat din Romania in urma cu 30 de ani!…
Am observat ca ati folosit o expresie engleza ” the devil is in the detail” si ati tradus-o in romana. Aveti dreptate, nu-i asa de greu.
Cautand originea frazei, am gasit in Wikipedia ca ar *proveni* de fapt din expresia (cat de caracteristica!) germana, „God is in the detail”.
Afirmatia provenientei mi se pare o aberatie. Sant doua expresii complet diferite, opuse. Un antonim nu poate „sa provina” dintr-un sinonim si nici caracteristici diferite. „Cerul e gri” nu *provine* din „cerul e albastru”.
Dacă tot vreți să faceți analize pe text, nu știu ce înseamnă „sant”. Bun, nu folosiți semnele diacritice așa că rămâne doar să ghicesc: o fi „sânt”? Oricum, formele corecte ar putea fi sînt, forma veche, sau sunt, forma acceptată în prezent. Iar cu traducerile, chiar nu înțeleg ce vă supără așa de tare!
Nici eu nu stiu ce inseamna „sant”. Greseala de tipar, aka „typo”:-). Corect: sunt.
Forma ”sunt„ acceptată în prezent, e mai veche ȘI ESTE IMPUSĂ în scriere DE LATINISMUL propagat de Aug. Treboniu Laurian si Timotei CIPARIU .
Contextul este diferit, semnificatia este diferita. A spune ca expresia ‘diavolul este in detaliu’ provine din expresia ‘Dzeu este in detaliu’, asa cum scrie in Wikipedia, este o aberatie.
Deși nu sunt filolog, cum se înțelege din prezentare că nici autorul textului nu este, îndrăznesc cu modestie să exprim o opinie.
Lucrurile, cred eu, sunt mai simple decât lasă să se înțeleagă domnul Aurelian Gheondea. Este probabil vorba despre eficiență.
La diferite momente ale istoriei, limba greacă, sau limba latină, iar mai târziu limba franceză, arabă sau turcă etc. au devenit mijloace de comunicare între grupuri de etnii diferite care au intrat în contact.
Astăzi comunicăm mult mai mult, odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, iar contactele interetnice sunt cu mult mai numeroase. În acest context, limba engleză s-a impus ca mijloc de comunicare din cauza unei structuri gramaticale mai suple și din toate celelalte motive culturale deja expuse.
Limba română, ca și cea bulgară, ori maghiară șamd nu este obligatoriu să dispară, ci va avea probabil o utilizare mai restrânsă în cadrul grupului etnic.
Așa ne arată istoria.
Este absolut normal ca una dintre limbi să se impună ca limbă de comunicare iar, din motive care alcătuiesc un sistem foarte complex, limba engleză se impune în mare parte ca lingua franca (aici este o forțare de sens, lingua franca are un înțeles ușor diferit), în sensul de limbă de comunicare internațională. Limba engleză are multe calități și multe defecte: evaluarea poate fi mai mult sau mai puțin subiectivă. Procesul de impunere (colonizare) a limbii engleze ține de globalizare. Însă eu vorbesc din punctul de vedere al unui membru al unei culturi mici care trebuie să ia niște decizii în ceea ce privește evoluția ei și mai ales supraviețuirea pe termen lung. Odată cu limba vine la pachet o cultură întreagă, am scris un paragraf pe tema asta, iar ciocnirea culturilor, ne spune istoria și ne spun modelele matematice, are ca rezultat, de cele mai multe ori, moartea uneia dintre ele.
Daca romana n-a murit din cauza injuraturilor si obscenitatilor din limbajul uzual, nu o sa moara din cauza romenglezei, asa cum n-a murit nici japoneza din cauza englezei.
Fiica dumneavoastra da explicatii corecte ( pertinente:-)).
Impactul culturii universale de orisicare fel a avut mereu un rol in cultura romanesca .Ceea ce unii ar putea numi azi plagiat are o mare vizibilitate atunci cind dorim sa facem„paralelisme” intre culturi .Cu exceptia lui Ion Creanga si pe alocuri la Eminescu influentele externe sunt extrem de vizibile indiferent la cine am face referire .Deciziile nu se iau nici politic si nici la nivel stiintific .Este inutil sa decidem legislativ in acest sens .Nimeni nu ne va asculta .Va inteleg prioritatile dar ele au o nota cumva trecuta deja .Doar viata ne va arata daca a fost bine sau rau si doar ea poate corecta, in timp , totul .Desigur nemurirea nu ne este aproape dar asta nu ne impedica sa lasam amprenta timpului sa isi spuna cuvintul chiar daca parerile de rau ne pot influenta .
De eficienta se poate vorbi in context economic/financiar, in context cultural eficienta poate deveni periculoasa pt ca eficienta inseamna exprimat exagerat ,eliminare.
Cu gramatica aveti dreptate. Ostilitatea fata de insertia cuvintelor din engleza in romana este subiectiva. Pe mine ma deranjeaza cel mai mult utilizarea frecventa a injuraturilor si a obscenitatilor ( pur romanesti) in vorbirea de zi cu zi a romanilor.
Neologismele si importurile din alte limbi de circulatie internationala sunt o problema generala , dar ca intotdeauna pot fi gasite mecanisme de compensare si control. In schimb trivializarea spatiului public prin injuraturi si obscenitati obtinute prin „importuri lexicale ” ( cf: Radu Parachivescu – https://cabalinkabul.com/2015/05/11/dacopatia-si-alte-rataciri-romanesti/) este mult mai grava. Daca un politician pronunta ” Goagal” , acest fapt social nu are vreun impact asupra limbii romane , dar atunci cand copii si adolescentii sunt hraniti in spatiul public cu obscenitatile lui Gheboasa , dupa ce parintii si bunicii lor au fost hraniti spiritual cu acelasi limbaj in filmele si piesele de teatru autohtone , are unul si de durata.
Corectie : ” …copiii si adolescentii „
Excelent!
Sunteti un admirator al productiilor cinematografice romanesti neaose in care ocna era locul de desfasurare al actiunii?
De ce aveti nevoie sa il mentionati pe Zombardi din anii ’70 cand aveti exemple mult mai la indemana din sistemul concentrationar comunist din Romania?
Zimbardo este specialist în psihologie socială iar eu caut răspunsuri raționale. Nu mă interesează exemple particulare ci afirmații care îndeplinesc condițiile unui demers științific. Sunt extrem de multe exemple. Las cititorii să aleagă/amintească aceste exemple.
Observ o dispersie ceea ce vreti sa discutati pe marginea articolului.
Care sunt obiectivele dumneavoastra:
1. Valorile limbii romane?
2. Raspunsuri rationale? La ce? La comportamentul uman?
3. Un demers stiintific eventual interdisciplinar?
4. Punerea in ecuatii a probabilitatilor unor reactii umane? gen Simcity , Call of Duty sau alte multe jocuri de genul asta.
5. Teoria jocurilor a lui Aumann?
6. Sincronism cultural in marsarier?
7. Alte obiective?
Într-un fel, mă bucur că demersul meu modest a declanșat atât de multe conexiuni în mintea dumneavoastră. Asta vă onorează prin deschidere și prin cultură.
Mie mi s-a părut că este ușor de înțeles, și am avut impresia că am spus-o destul de limpede, că ceea ce fac în acest articol este o continuare a articolului de anul trecut, publicat tot de Ziua Limbii Române, dar pe o cu totul altă direcție. Acum încerc să găsesc cauzele acestui fenomen din perspectiva relațiilor sociale. Mi-ați reproșat într-un comentariu anterior pe care l-am respins că îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala: nu sunt specialist în științe sociale deci nu am dreptul la acest demers. Ei, uite că eu îmi iau această libertate și riscul de a încasa bobârnace fiindcă eu consider că problema este extrem de gravă. Într-un fel, dumneavoastră ați înțeles ceva ce am mai spus în trecut: privesc lumea în care trăiesc prin lentilele mele de matematician și eforturile mele merg pe drumul căutării răspunsurilor raționale. De aici încolo se deschid multe cărări dar am făcut efortul să țin discuția concentrată pe această direcție. În urmă cu ceva timp, când am descoperit lucrarea lui Zimbardo despre alegerile umane, s-a aprins scânteia gândului iar apoi raționamentul a venit în mod natural. Nu m-am simțit foarte confortabil în zona asta, deși citesc de mult timp lucrări de șțiințe sociale și am și colaborări interdisciplinare pe teme din psihologia socială. Din cauza asta am avut nevoie de spiritul critic al Alexandrei care, zic eu, a adus o perspectivă proaspătă.
Însă, din lista dumneavoastră, eu merg pe o cărare mult mai modestă. Pe această platformă articolele trebuie scrise într-o formă ușor accesibilă și am lăsat departe de mine abordări sofisticate. Nu este aici locul să intrăm în terminologie tehnică și nu am nicio vanitate de acest fel. Dacă vă interesează lucrările mele de matematică sau interdisciplinare, nu aveți decât să mi le cereți pe adresa mea de poștă electronică și vi le trimit, sau putem purta o discuție virtuală, în măsura timpului disponibil.
Sa ne facem un pic de timp sa purtam o discutie prin mijloace virtuale.
Multumesc pentru deschiderea spre dialog.
Trebuie sa iesim , indiferent de virsta , din schematismul generalizarii uni exemeplu sau a unui citat oarecare ce ni se pare valoros dar care nu face altceva decit sa hraneasca o angoasa .Nu trebuie sa folosim zicerile altora atunci cind dorim sa ne sustinem cauza si nici sa ne raportam la trecut .
Experimentul lui Zimbardo , foarte puternic contestat de altfel , este un caz particular. Intre mediul penitenciar, sistemul concentrationar comunist si spatiul social exista diferente esentiale si nu pot fi facute generalizari si extrapolari gratuite , chiar daca dupa unele opinii metodele din Experimentul Pitesti au fost extinse intr-o forma soft la scara intregii societati :
„…daca fenomenul Pitesti a esuat la nivel fizic, el a izbutit la nivel mental si moral: reeducarea poporului roman a reusit in cele din urma, chiar daca nu intr-o forma brutala, ci intr-una mentala, relativ rafinata.”
Ruxandra Cesereanu – Imaginea Securităţii în literatura română în comunism şi postcomunism (http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/?p=2698&lang=en)
Am menționat experimentul lui Zimbardo cu simularea unui penitenciar în mod tangențial. Lucrarea fundamentală care m-a condus la acest articol este cea legată de alegerile umane. Lucrările și rezultatele lui Zimbardo sunt foarte diverse. Eu am ajuns la Zimbardo în urmă cu câțiva ani atunci când am citit Paradoxul timpului, în colaborare cu Boyd, care este o teorie multidimensională a percepției umane asupra timpului. Dacă timpul și sănătatea îmi vor permite, am în minte o interpretare matematică a teoriei lui Zimbardo pe care să o scriu în format discursiv (neformalizat matematic) în speranța că se va adresa unui auditoriu mai larg
Nu este deloc o mentionare tangentiala, articolul despre „alegeri” si dialogurile incluse se bazeaza in mod substantial pe Zimbardo ( „efectul Lucifer” si „teoria ferestrelor sparte” ). In esenta indignarea impotriva degradarii limbii romane , desi invoca teorii psihologice si sociologice , este indreptata impotriva ‘barbarismelor” din vorbirea curenta , dar omite adevarata cauza care poate fi gasita nu la coada pestelui , ci la cap. Dincolo de mass-media interesata de „notorietate” ( in realitate de bani ), se afla cei care dau cu adevarat tonul si fac muzica , respectiv acolo unde nu ii cauta nimeni : in academii, in cercetare si in marile edituri (h)umaniste :
https://www.banknews.ro/stire/13976_noul_dictionar_al_limbii_romane_va_cuprinde_si_cuvintele_obscene.html
https://adevarul.ro/cultura/patrimoniu/cand-buna-cuviinta-nu-cauta-1_53a4283a0d133766a8bfaabd/index.html
https://humanitas.ro/humanitas/carte/b%C4%83g%C4%83u.
In acest caz dl. Gheboasa sau dl. Margineanu isi scot palaria cu reverenta de rigoare.
Ce să zic? În urmă cu mulți ani am găsit și cumpărat un dicționar de argou al limbii engleze, cu informații foarte precise asupra înțelesurilor cuvintelor și expresiilor argotice și a mediilor în care sunt folosite. Cred că o idee mai bună ar fi fost tipărirea separată a unui dicționar de argou românesc decât includerea cuvintelor obscene în dicționarul limbii române. Un argument pentru asta ar fi că părinților le va fi mai dificil să-și îndrume copiii să utilizeze acest dicționar al limbii române. Sau poate că suntem noi neadecvați realităților. Îmi vine în gând evoluția dansului ca fenomen social care în unele cazuri cam depășește limitele decenței. Dar discuția asta se duce în prea multe direcții: negarea normelor și spargerea regulilor a devenit un vehicul pe care unii îl numesc progres iar alții degradare.
In alt loc de pe acest forum afirmati : ” Articolul este iarăși despre valori: alegerile pe care le faceți sunt motivate de valorile dumneavoastră și ale celor care vă influențează, conștient sau mai puțin conștient, după cum zice Zimbardo”, deci ” Experimentul Pitesti ” din anii `50 , singurul caz cunoscut in care s-a incercat spalarea creierului si transformarea personalitatii prin resetarea si inversarea sistemului de valori al unei persoane ( respectiv transformarea victimelor in calai ,etc.) prin tortura fizica si psihica ar fi fost exact in zona Dvs de interes , dar in acest caz „romgleza” ar fi fost doar o tema marginala pentru ca in discutie ar fi fost un proces mult mai grav de decivilizare si dezumanizare aplicat la nivel de indivizi sau la scara unei intregi societati.
Și eu am o mare problemă cu romgleza. Mă deranjează auditiv, chiar am și scris și identificat cam același cauze că și dumneavoastră:
– lenea
– necunoașterea termenilor în română
– părerea că folosind-o ești parte dintr-o castă superioră
– termeni mai scurți care sunt cunoscuți de toți
Până la urmă dacă folosim termenii corecți în română poate și ceilalți o vor face!
Vă mulțumesc. În această avalanșă de acuzații, o rezonanță și un cuvânt bun îmi mângâie sufletul. Astăzi se sărbătorește Ziua Limbii Române și lucrez la articolul acesta de ceva timp. Cum profesia mea este alta și-mi ocupă cea mai mare parte a timpului, scriu încet, rescriu, schimb, primesc observații de la cei apropiați sau prieteni care gândesc apropiat de cum o fac eu și de-abia în final o scot la lumină, de unde primesc atât de multe bobârnace de la cititori în diagonală, grăbiți să comenteze mai înainte de a încerca să înțeleagă.
Stati linistit, nu puteti face fiecaruia pe plac si nici nu este nevoie.
Sesizati un aspect vizibil despre care merita discutat asa cum se discuta si in restul Europei care este confruntata cu aceasi tematica.
Pe ne ajuta conationalii din Europa si ne relateaza cum sunt vazute aceste aspecte in Germania, Franta, Italia sau Spania, daca mass media din tarile respective abuzeaza de anglicisme sau le foloseste responsabil astfel incat sa nu apara tendinta sufocarii limbilor respective cu mentiunea, distinctie clara intre spatiul public
, limbajul politic, din mass media respectiv cel economic unde chiar este necesara de o limba comuna, engleza fiind cea mai la indemana.
Din proprie experienta va pot spune, firmele care au relatii internationale au personal care este vorbitor de limba clientilor.
Mulțumesc. Tocmai am vorbit la telefon cu fiica mea (deh, copiii din ziua de azi sunt parcă mai înțelepți decât eram noi pe vremuri la vârsta lor) și-mi spunea la fel.
Dle Gheondea,
Raspindirea cuvintelor englezesti in limba romana e o problema minora fata de de lipsurile educationale ale societatii romanesti. E ca si cum politia s-ar preocupa de precupeata care vinde pe marginea strazii fara autorizatie dar i-ar ignora pe cei care devalizeaza banci (lucruri chiar intimplate in Romania). Mi-as dori ca prim-ministrii Romaniei sa fie acuzati doar de folosirea unor barbarisme dar in schimb sa aiba un discurs logic si competent. Cruciada dv impotriva barbarismelor englezesti e o pedanterie cosmetica care eludeaza aspectele negative ale educatiei romanesti.
Nu mai vorbesc de critica si mai ales filosofarea pe marginea utilizarii diacriticelor care dovedeste in primul rind intoleranta. Apoi Zimbardo si alegerile altora n-au nimic de-a face cu neutilizarea diacriticelor. N-am avut vreodata un calculator (desktop ori laptop ori cum le-oti zice dv in traducere romaneasca) cu tastatura (vedeti ca nu zic keyboard!) romaneasca si chiar daca stiu ca as putea folosi o tastatura virtuala asta mi-ar reduce mult din viteza de scris. Strainii cu care corespondez nu se basica de loc daca le scriu fara diacriticele respective.
Scriati ca weekend ar fi acceptabil in romana daca ar fi scris uichend. Probabil ca ati dori si ca whisky/whiskey sa fie scris uischi sau visichi, cum am mai vazut scris oarecum in gluma. Aveti tot dreptul sa credeti ce doriti dupa cum si eu am dreptul sa va comunic ca mie cel putin se pare ridicol dar nu mi-as pierde timpul scriind un articol pe tema asta.
Mi-as dori un articol de-al dv care sa ne spuna cum am putea imbunatati calitatea politicii si a politicienilor din Romania, mai curind decit cautarea de noduri in papura limbii romane, dar cred ca tema ne depaseste pe noi toti …
După cum am tot repetat, articolul acesta este despre valori și modul în care acestea se răsfrâng în alegerile pe care le facem în ceea ce privește limba română. Faptul că problema pe care eu, și alții ca mine, o consider foarte serioasă nu este de nicio valoare pentru dumneavoastră mie îmi spune că avem valori diferite. Dar nu-i nimic, este loc sub soare pentru amândoi și, atâta timp cât încă nu-mi interzice nimeni să vorbesc despre ceea ce consider a fi o problemă reală și foarte serioasă, nu avem nimic de împărțit unul cu altul.
Scriu pe temele care mă interesează în mod direct, o fac foarte rar pe această platformă fiindcă profesia mea este foarte solicitantă și vestea proastă este că nu primesc teme la comandă. Sunt român, nimic din ceea ce este românesc nu-mi este indiferent (parafrază la Cicero) și am libertatea să-mi exprim opiniile în modul în care gândesc. Pe platforma asta, unde găsesc texte cu valoare adăugată, citesc despre lucruri care mă interesează mai mult sau mai puțin, deci citesc selectiv. La fel puteți face și dumneavoastră.
Aceasta exprimare releva de fapt „valorile” dvs, d-le „profesor”.
Nu prea. Pentru a ajunge la scara de valori a unei persoane, cea adevărată și nu cea declarată, este necesară foarte multă informație și o muncă destul de mare. În teoria sistemelor este așa numita metodă a cutiei negre care explică dificultatea problemei. Deocamdată, tot ceea ce putem spune este că, în anumite chestiuni, valorizăm în mod diferit. Și, în general, este recomandabil să nu formulăm acuze și să nu punem etichete, domnule Ronald. Vă recomand o carte foarte instructivă pe tema asta: Jonathan Haidt, The Righteous Mind. Why good people are divided by religion and politics, s-a tradus și în limba română, dacă sunteți în țară. Mie mi-a spus foarte multe cartea asta, din domeniul numit psihologia morală.
Clar ca valorizăm în mod diferit.
Deoarece „v-am tras de atentie” despre macelarirea limbii romane pe un topic initiat de dvs. Topic al carui scop ar fi fost sa sublinieze pericolul disparitiei limbii din cauza mentionata. Ce-i drept, ati reusit fara englezisme.
Va multumesc pentru replica.
Am comentat articolul dv tocmai fiindca iubesc limba romana dar o privesc dintr-o alta perspectiva.
Va deranjeaza „barbarismele” provenite din engleza dar limba romana se caracterizeaza tocmai printr-un strat de sinonime de origine nelatina care se suprapun peste cuvintele latine. La un moment dat toate au fost barbarisme. Sa eliminam un sinonim fiindca exista deja cuvintul echivalent respectiv?
Avem in romana de ex ivoriu si fildes, cu banuiala ca fildes e cuvintul original (vezi Cantemir si Istoria Ieroglifica) si ivoriu imprumutul ulterior (sec. XIX fata de XVIII). Fildesul a ramas in limba ca varianta principala, in timp ce ivoriul e folosit mai curind literar. Ca substantiv filul lui Cantemir a disparut si a ramas doar elefantul. Apropo, traind in Turcia cred ca ati observat combinatia „dis hekimi” (si nu „dis hatlar” de la aeroport:)) de unde sper ca ati inteles provenienta fildesului in limba romana.
Trebuie sa va spun ca sinteti de fapt intr-o societate aleasa; atit Kogalniceanu cit si Alecsandri, Caragiale, etc. au ridiculizat frantuzismele sfirsitului de veac XIX dar multe din ele au intrat in vocabularul curent si limba nu a disparut, ci din contra s-a imbogatit.
Cred ca demersul dv e un timp pierdut (ca si postarile mele, de altfel) dar e vara si caldura mare iar saptamina aceasta nu am nicio plaja cu nisip negru in apropiere …
Altfel toate cele bune!
Mulțumesc pentru încurajări. Chiar că uneori mai am nevoie și de o vorbă bună, printre atâtea acuzații și cuvinte grele. Împărtășim ceva: dragostea pentru limba română. Poate vă va surprinde ce vă spun acum dar, în școală, cele mai frumoase lecții erau cele de limba și literatura română. N-am avut parte de profesori buni la matematică sau științe așa că a trebuit să mă descurc singur, ceea ce mai târziu mi-a folosit, dar am avut parte de profesori de limba română extraordinari. În liceu, profesoara de limba și literatura română, doamna Florica Antonescu, știind de pasiunea mea pentru matematică, mi-a făcut cadou cursul de analiză în două volume de M. Nicolescu, N. Dinculeanu și S. Marcus, pe care l-am devorat într-un an. Eu învățam la toate materiile, eram un burete de cunoștințe și citeam enorm. Îmi dădeam banii de buzunar pe cărți și le devoram cu o plăcere neegalată. Vacanțele de vară erau dedicate în mare parte cititului și matematicii. În peregrinările mele prin lume, punctele principale de atracție sunt librăriile.
Eu am avut profesori f buni la mai toate materiile (cred ca liceul la care am fost e in continuare f bun, din moment ce o nepoata care a studiat acolo a reusit sa ia o bursa la Cambridge urmata de alta bursa la Harvard pt master si doctorat) dar asta n-are nicio legatura cu pasiunea pt citit si pt carti. Imi aduc aminte cu nostalgie de Gargantua si Pantaguel ori de Cintecul Nibelungilor aparute in niste editii pre-’90 de exceptie. Si apropo de dl. Badici am citit si eu Gargantua intr-o editie bilingva (original si franceza moderna) mai acum vreo douazecisi de ani. Am avut si norocul de a putea citi FAZ si NYT in mod regulat in ultimii ani ai ceausismului si inca citesc mult (atit presa cit si carti), insa f putina beletristica si f putin in romana. Va recomand „From the Holy Mountain” a lui William Dalrymple care m-a impresionat prin eruditie si limba, mai ales ca am peregrinat si eu prin locurile pe care de evoca (minus Siria). Mai exista un Dalrymple (Theodore) dar e doar un nom de plume pentru Anthony Daniels, si el f recomandabil dar de cu totul alta factura. Am terminat nu de mult „The war on the West” de Douglas Murray … Altfel ne putem auzi privat …
” Cruciada dv impotriva barbarismelor englezesti e o pedanterie cosmetica care eludeaza aspectele negative ale educatiei romanesti ( este si aceasta o strategie -s.n. ) .
Nu mai vorbesc de critica si mai ales filosofarea pe marginea utilizarii diacriticelor care dovedeste in primul rind intoleranta. Apoi Zimbardo si alegerile altora n-au nimic de-a face cu neutilizarea diacriticelor. „, etc.
Pentru ca tot vorbim despre alegeri si valori , de multe ori comentariile de pe aceasta platforma sunt chiar mai interesante decat articolele care apar si in aceste cazuri nu inteleg ( am mai scris asta ) nu inteleg de ce sunt folosite pseudonime, dar respect decizia fiecaruia.
Acuze, sentințe, admonestări. Dumneavoastră mă acuzați de intoleranță fiindcă mi-am permis să afirm că dacă vrem să arătăm respect pentru limba română ar trebui să o scriem corect. Intoleranță ar fi fost dacă aș fi respins de la bun început toate comentariile în care nu se folosesc semnele diacritice. Interacționez și în alte limbi, franceză, germană, și turcă și nu am văzut la nimeni dintre interlocutorii mei vreo cât de mică încercare de a nu utiliza semnele diacritice în aceste limbi. Din păcate, o bună parte dintre românii cu care interacționez nu folosește semnele diacritice, unii care observă că eu le folosesc întotdeauna formulează diverse scuze dar cei mai mulți nu spun nimic.
Domnule Gheondea,
Nu v-am acuzat de intoleranta ( N.B. – mama mea are 88 de ani , a fost profesoara de limba romana si are aceeasi parere despre diacritice ca Dvs) . Opinia mea de cititor este aceea ca problema diacriticelor este totusi una secundara in raport cu problemele mult mai grave din societatea romaneasca, dar acestea sunt teme tabu pentru personalitatile culturale si intelectualii publici de la noi. Fara sa fiu malitios, tara se scufunda si noi discutam despre diacritice atunci cand guvernantii masacreaza logica politica, juridica , sociala si morala ca sa nu mai vorbim despre limba romana pe care unii au propus sa o folosim numai pentru injuraturi .
Ca sa rezum, degradarea generala a societatii romanesti are cauze mult mai adanci si implicatii mult mai vaste pentru ca intram pe un teren minat :
„ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic ( s.n.) sau alte sisteme și instituții ale unei societăți ( s.n. ) . Asta e cheia, cultura, nu sistemul ! ( s.n.).Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
Peter Gross – Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )
Altfel spus, articolul Dvs face echilibristica si piruete elegante asupra unei cutii a Pandorei care a ramas deschisa de mai multa vreme :
https://www.contributors.ro/in-pivni%C8%9Ba-imposturii/ ;
https://www.contributors.ro/in-pivni%c8%9ba-imposturii/#comment-287089
In sfarsit si dincolo de diferentele de opinii , cum ati facut si Dvs facultatea prin anii `80 (http://imar.ro/organization/people/CVs/Gheondea_Aurelian_CV.pdf ) ne apropiem victorios de 70 de ani si marea problema este cum vom „traduce” ce am trait in comunism celor care s-au nascut in anii `90 si pe care nu-i mai intereseaza nici comunismul, nici trecutul , nici cultura pentru ca sunt obligati de realitatea crunta sa adopte alta deviza : „Ubi bene, ibi patria”, deci pe aici vor ramane nationalistii lui Liviu Dragnea si patriotii lui George Simion impreuna cu cei care le sufla in pene , asta daca nu cumva navalesc pe aici hoardele lui Putin si zburatacesc ce a mai ramas.
Nu ne putem cu toții ocupa de marile probleme. Sunt de acord cu dumneavoastră, sunt probleme mari, grave, cu implicații devastatoare asupra României. Dar eu am convingerea că funcționarea unei comunități depinde în mod esențial de contribuția fiecăruia dintre noi și de rezolvarea problemelor asupra cărora putem avea oarece influență. Dacă fiecare dintre noi, sau măcar majoritatea dintre noi, ar face ceva în privința problemelor asupra cărora putem acționa, am avea o țară și un popor de o altă calitate, așa după cum eu și dumneavoastră credem că merităm.
Am lucrat/trăit în diverse țări/culturi și am observat ce fac alții, de ce la ei anumite lucruri funcționează și la noi nu. Pentru că fiecare își face datoria, pentru că există avertizori care sunt luați în seamă, și pentru că aplică zicala americană: gândește global și acționează local.
Unul dintre pericolele asupra cărora am fost avertizat de cunoscuți în legătură cu aceste demersuri ale mele asupra limbii române este acela de a fi asociat cu ideologii, partide, și oameni care confiscă ideile de importanță națională în folos propriu și cu care nu am nimic în comun. Articolul de anul trecut a fost preluat fără acceptul meu pe tot felul de platforme de genul acesta și cu care nu am nimic în comun. Sunt unul dintre românii care votează întotdeauna și nu alegând răul cel mai mic ci ceea ce consider eu a fi oameni cinstiți și competenți. Observația mea în legătură cu semnele diacritice este tangențială și doar ca un exemplu de alegere în contextul articolului. Îi doresc multă sănătate mamei dumneavoastră și vă rog să-i transmiteți că am numai sentimente de admirație pentru astfel de dascăli.
“ Dacă fiecare dintre noi, sau măcar majoritatea dintre noi, ar face ceva în privința problemelor asupra cărora putem acționa, am avea o țară și un popor de o altă calitate, așa după cum eu și dumneavoastră credem că merităm.
Am lucrat/trăit în diverse țări/culturi și am observat ce fac alții, de ce la ei anumite lucruri funcționează și la noi nu. Pentru că fiecare își face datoria, pentru că există avertizori care sunt luați în seamă, și pentru că aplică zicala americană: gândește global și acționează local.”
Aud acest rationament inca din anii `90 si nici acum nu sunt de acord cu el . Nu a existat si nu exista vreo comunitate umana ai carei membrii sa contribuie 100% la binele comunitatii, exista intotdeauna un procent care intr-un fel sau altul sunt “ pentru contra” ( exact ca la vot ) , important este ce fac restul si aici avem o mare problema de sistem din cauza grupurilor de presiune care “pun talpi” cum spunea un fost presedinte.
Altfel spus, inainte de a da vina pe cetateni sa aruncam un ochi si la functionarea sistemului , nu numai la rotitele lui.
Dincolo de Zimbardo si “teoria ferestrelor sparte” , oamenii ( buni sau rai) se raliaza curentului dominant din acea comunitate si de aceea este foarte importanta puterea exemplului “de la varf”. Daca intr-o comuna oamenii vad ca seful de post fura si nu pateste nimic, sa nu va asteptati ca toti membrii acelei comunitati sa respecte legile…
Ca sa ne mai si amuzam , prin anii `80 am ajuns la o nunta in satul Garvan, Tulcea( mi-am facut stagiul de profesor in Delta Dunarii ). Dincolo de uluirea de a vedea sfintii din biserica pictati in costume populare nationale ( ?!) , am ras copios cand am aflat ca unul dintre socrii cu o functie pe la C.A.P-ul local , dar care nu era membru de partid , a fost prins de Militie furand porumb de pe terenul colectivei si a finalizat actiunea in mod antologic . Chemat la ordine a fost pus in fata dilemei lui Buridan , respectiv ori face inchisoare, ori intra in partid . Este usor de inteles ce decizie a luat…
Sa revenim la oile noastre si sa vedem puterea exemplului de la varf. Seful Politiei Romane demis dupa intalnirea cu liderii unui clan interlop in miez de noapte ( gurile rele i-au zis negociere ) a fost trantit ulterior drept sef la … Directia Generala Anticoruptie si a fost demis de acolo abia acum , desigur cu o pensie speciala ( https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/iohannis-a-semnat-pensionarea-sefului-dga-isi-incheie-cariera-la-56-de-ani-dupa-scandaluri-cu-interlopi-si-acuzatii-de-metehne-securiste ).
Suna cunoscut ? Desigur , si inca din 1947 cand a fost formulata o celebra directiva NKVD :
42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică (s.n. ) a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi (s.n.)sau au trezit nemulţumirea angajaţilor(s.n.). În cazuri drastice se recheamă din funcţie(s.n.), fiind numiţi în poziţii similare sau superioare(s.n.). La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere(s.n.) şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare( s.n.).
Cristopher Andrew & Oleg Gordievski – KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov , Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492
https://www.rumaniamilitary.ro/directivele-nkvd-pentru-tarile-din-europa-de-est
Ca sa-l citam pe Orwell, toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii.
Si totusi , suntem in 2023, in Uniunea Europeana si in NATO…
„Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai culți”
Eu imi amintesc de alta:
„Cantitatea de inteligenta in lume este o constanta. Populatia este in crestere.”
:))
Nu mai tin minte daca era dintre legile lui Murphy.
Nu vi se pare putin ciudat ca in ultima vreme lumea nu mai deschide un doom sau un dex, fie el si in varianta online dexonline.net ? Pentru mine este putin infricosator mai ales pentru elevi si studenti.
Nu am informația asta, fiindcă DEX-ul are versiune electronică și nu știu dacă se măsoară undeva accesările. DOOM este foarte scump, în format tipărit, și nu știu dacă ultima versiune are versiune electronică. Însă întrebarea este pertinentă. O explicație poate fi faptul că lumea nu prea mai citește în afară de ceea ce este la o aruncătură de câteva clicuri, de cele mai multe ori pe telefoanele inteligente. Eu am ca obiect al muncii tineri între 18 și 26 de ani și observ niște schimbări semnificative între generațiile apropiate. O fi efectul lumii virtuale în care au crescut generațiile de tineri, o fi efectul schimbărilor sociale? Însă, dincolo de observațiile mele care sunt subiective și neprofesioniste, întrebarea este mai degrabă din zona sociologiei.
Ultima versiune este în format electronic:
https://doom.lingv.ro/
Multumesc!
Nu ar fi mai bine sa scapam de osânda „doom”? ;)
Mulțumesc.
Francezii sunt invidiosi pe succesul englezei, pt ca oamenii o prefera. Ostilitatea exclusiv impotriva englezei mi se pare subiectiva si exagerata
Feedback?
Din ptdv academic, se pot inventa termeni romanesti pt orice cuvant englez de uz larg. De fapt, chiar este obligatia lingvistilor sa faca acest lucru si banuiesc ca o fac. Daca o sa reuseasca sa produca ceva functionabil, oamenii o sa utilizeze termenii, daca nu, o sa continue cu romengleza. „Tichet valoric” mi se pare un autogol.
Japoneza si spiritul japonez nu au murit. Singurul care a murit ( in chinuri) a fost celebrul scriitor Yukio Mishima dupa ce l-a obligat pe un prieten (si coleg din gruparea rebela impotriva „americanizarii” Japoniei si a ceea ce au perceput ca pierderea etosului japonez) sa ii faca traditionalul seppuku ( decapitare dupa eviscerarea intestinelor).
Adaptarea inteligenta, incls lingvistica, cum sa utilizezi o situatie in propriul avantaj, este cheia succesulu, nu puritanismul fanatic sau ostilitatea impotriva unei prezente altminteri tolerante si benigne.
Este mult mai mult decat atat.
Francezii au trecut de la d’Artagnan la un fel de sufocare academica lingvistica.
https://theculturetrip.com/europe/france/articles/11-dying-languages-in-france
si
https://www.theguardian.com/world/2015/mar/18/how-france-stifles-regional-languages
Cu respect va semnalez ca ati facut un pleonasm: „eviscerarea intestinelor”
Eviscerare intradevar se refera de obicei dpdv medical la iesirea intestinelor postop sau posttraum sau la scoaterea intentionata a intestinelor( disembowel) dar se poate referi si la scoaterea altor organe din organism, nu numai cele legate de sistemul digestiv, de ex inima, plamani…
corect: intr-adevar
Doamna, iarasi cu tot respectul, ca va citesc toate comentariile. Ce spuneti ma faceti sa ma gandesc la sacrificiile umane din imperiul Inca. Inima scoasa din piept si data la vale de pe o piramida.
Si asta datorita faptului ca nu ploua da cativa ani.
corect: intr-adevar
Nu l-ati vazut pe Anthony Hopkins cand l-a eviscerat pe ala din familia veche de tradatori numita Pazzo?
C’mmon!
Nu l-a halit ca nu manca carne de mana a treia!
:))
Apropo:
Doua femei canibale.
Una spune: Nu stiu ce sa fac cu barbatul meu,
Cealalta spune: Stai putin ca iti dau eu o reteta!
:))
Bun banc dom Durak. Navestele astea trebuie tinute la respect. Dar cum? Intram intr-o discutie mai adanca si plina de glume…
Donmnul Profesor posteaza rar da bine. Ca dovada numarul de comentarii. Mi-as dori sa posteze mai des dar depinde de dumnealui.
E profesor de analiza matematica din cate inteleg. Poate-mi umple niste goluri din facultate.
Am avut un profesor emerit la Iasi. Din pacate fata lui de 16 ani a murit de cancer. L-a marcat profund si n-a mai reusit sa fie cel dinainte. Se mai citeau franje din trecut dar cursul a fost ca o inmormantare.
Ce am folosit sunt vectorii aplicati unei curbe, normal, tangent si binormal.
Ce-am mai folosit e planul binormal. In rest n-am folosit altceva in meseria mea de inginer constructor de masini unelte.
Dacă aveți nevoie de niște sfaturi în privința unor întrebări specifice de calcul vectorial (dacă am înțeles bine, acestea sunt întrebările dumneavoastră) vă rog să-mi scrieți pe una dintre adresele mele de poștă electronică pe care le găsiți pe cele două pagini personale ale mele, de la institut și de la universitate, și voi încerca să vă ajut, cu dragă inimă.
Din păcate, sau din fericire, nu prea mai am timp să intru pe acest forum și, în general, pentru activități extraprofesionale fiindcă, tehnic vorbind, zilele mele mai lejere de peste vară au trecut. De-acum intru iarăși în morișca cursuri, consultații, proiecte, și tot felul de îndatoriri cotidiene. Am avut zilele între 29 august și 3 septembrie în care am putut modera comentariile și am încercat să răspund după puterile mele cât mai multor comentarii. Unele dintre comentarii au fost destul de greu de rumegat fiindcă pe mine mă descumpănește agresivitatea, acuzațiile nefondate, procesele de intenție și lipsa de înțelegere. Oricum, aș dori să mulțumesc tuturor celor care au comentat în speranța că demersul meu va schimba măcar puțin din această avalanșă de barbarisme care invadează limba română.
@ Gheondea
Sa lasam geometria diferentiala deoparte Ce ma face sa va apreciez e ca o implicati pe fiica dvs in discurs poate peste varsta ei cu toate ca nu cred. Va astept cu nerabdare cat de curand, Dom Profesor. All the best.
Autorul vede lucrurile în alb și negru. Nu cred că există nici pe departe un pericol de dispariție a limbii române sau de pierdere a identității sale. Un număr de englezisme își vor găsi fatalmente locul în limba română și cam atât. Tot așa cum acum 100-150 de ani își găseau locul în limba română o serie de franțuzisme. Cine-l citește pe Caragiale e oripilat de ridicolul și abundența caricaturală a franțuzismelor de tot felul. Unele au prins și s-au integrat, în timp multe au dispărut.
Cred că tot așa va fi și cu barbarismele engleze. În general cei ce recurg agresiv și abuziv la barbarisme sunt indivizii cu educație precară care încearcă să epateze, să compenseze astfel lacunele evidente și să pară mai educați decât sunt. Să capete o aură de cosmopolitanism. 😂 De regulă aceste creaturi vorbesc (atât cât vorbesc!) o engleză proastă (broken english), singura limbă străină pe care o vorbesc cât de inteligibil fiind româna, biata ea – torturată sălbatic cu acea ocazie. 😂 Ăștia sunt foarte vizibili prin stridența lor, dar nu au și nici nu vor avea vreodată un impact determinant asupra limbii române.
Apoi la urma urmei ține un pic de fiecare din noi să mai atenuăm excesele astea. Îmi amintesc un episod amuzant de acum vreo 10-12 ani de la aeroportul din Cluj. Plecam spre Chicago via Milano. Era ceva rus sau ucrainean în fața mea care încerca să se înțeleagă cu doamna de la bagaje și înregistrare. El știa ceva engleză (cun un accent fioros, dar inteligibilă) dar ea nu pricepea mai nimic. În disperare de cauză am făcut-o pe traducătorul și altercația s-a rezolvat. Doamna, ce de fapt nu vorbea engleza, împrăștia generos termeni ca „boarding pass”, „ticketing”, „check in”, „gate” (cu pronunția savuroasă de „ghieit” 😂), etc. M-am referit la astea ca „talon de îmbarcare”, „înregistrare”, „poartă”, etc. Era foarte stânjenită. Se înroșise, dar a început să le folosească și ea. Deci se poate. 😀
Nu e nici pe departe o boală românească. Aceeași tendință o vedem chiar și la fanțuji, care până acum vreo 50-60 de ani dădeau limba diplomației și culturii. Și la ei există o categorie, nu excesiv de mare dar foarte stridentă, ce înghite ca apa barbarisme englezești și apoi le împrăștie cu generozitate peste tot unde are ocazia.
Iar la categoria „cireașa de pe tort” stă falnică în postura de câștigătoare detașată mândra Uniune Europeană: Marea Britanie a părăsit cu înjurături și degete mijlocii ridicate nervos și reciproc uniunea în 2020. Deci cu această ocazie engleza ar fi trebuit să-și piardă statutul de limbă oficială a uniunii. Irlanda are ca limbă oficială gaelica, ce nu-i vorbă, că nu e prea folosită nici în Irlanda 😉. Engleza fiind acolo o limbă oarecum tolerată. Însă asta nu-i oprește pe komissar-ii unionali să se exprime într-o engleză chinuită sau pe europarlamentari și alți biv-vel-vornici brussălezi să-i imite abitir.
Si in Africa post-coloniala franceza unde sunt lovituri de stat foarte frecvente (Niger, Gabon, Mali etc) o sa treaca la engleza?
Oh la la! kakai bardak! (etimologie cuvant bardak printre altele … dezordine … dar si bordel).
:))
Firește că vor trece la engleză. Dar o engleză vorbită pe nas cu un puternic accent franțuzesc. 😀 Un film copios despre africanii franțuzești și nemțești:
https://youtu.be/p7WFvarsvSk
Cât despre Gabon, franțujii numesc cu condescendența specifică speciei lor diferitele versiuni ale francezei vorbite în afara metropolei „gabonaise” adică „gaboneză” pe limba lui nenea Iancu. Deci franceza vorbită în Quebec e „gabonaise québécoise” ceea ce în română devine „gaboneza chebecoasă”, așa cum locuitorii cei veșnic bășicați & ofticați ai provinciei canadiene sunt îndeobște numiți „chebecoși”. 😂
Am o Intrebare gen radio Erevan:
Chebecosul apreciaza doar pe Ghebosul de la Notre Dame?:))
Am dormit foarte bine azi noapte …
Nu văd legătura cu subiectul. Am înțeles mesajul, l-am pus în memorie.
@JS
Foarte bine punctat cu productia asta low-cost (producatorul-coreligionar a facut economie la buget) franceza filmata in Coasta de Fildes in perioada cand prigojinul cinematografiei romanesti era intr-o asecensiune de nestavilit!
Mi-a facut placere sa il revad pe Jean Carmet.
Si mi-a provocat un zambet scena cu localnicul care folosea un covoras pe ascuns.
Finalul cu cei doi mergand la pas si cu revelatia ca unul era educat la Heidelberg cred ca i-ar face pe domnii Plesu si Liiceanu sa rezoneze cu amplitudini logoreice asurzitoare.
As recomanda o vizionare cinematografica in regim de autofinantare (nouveau/neu) ceausista la Ateneu de al carui coloane ma izbeam cu dorsalul la o varsta foarte, foarte frageda.
„… deși există corespondente în limba română pentru fiecare dintre ele…”
Cam aceasta a fost cea mai groaznică parte a articolului d-voastră.
Adică nici specialiștii nu mai știu atât de bine limba română?!? Dar există pretenția să fie susținută puritatea limbii de către cei ce nu-i cunosc prea bine vocabularul și nici nu o folosesc corect gramatical!
Despre romgleză însă nu pot spune decât că în anii ’90 n-am întâlnit pe nimeni care să fi încercat să traducă ”mouse” cu ”șoarece” pentru a denumi dispozitivul de țintire a unei zone de pe ecranul calculatorului în genul francezilor cu ”souris”, în schimb am observat o mare reținere în a folosi în scriere fie ”mouse”, fie ”maus”, cei mai mulți preferând să evite complet scrierea termenului pentru a nu fi ridiculizați pentru oricare variantă aleasă, ambele fiind considerate inadecvate, dar nimeni nu avea vreo reținere în a utiliza termenul în vorbire – articulat, nearticulat, la plural sau la singular, cu sufixele declinărilor și aproape mereu de gen neutru (doi ”mauși” având un iz de incultură).
Oare de ce după 30 de ani încă mai subzistă această ciudățenie dacă romgleza este cvasi noua normă ce va prevala într-un viitor îndepărtat dacă nimeni nu ia atitudine?
În plus, am observat că indiferent de vârstă și de nivelul de expunere la engleză sau de preferința personală de a utiliza jargonul cu englezisme atunci când este necesară exprimarea unor aspecte sufletești cam toți reușesc să se exprime cursiv folosind doar cuvinte din limba română și făcând cu ușurință abstracție de ”barbarismele” denunțate ca find aproape omniprezente. Ca să vezi!
P.S. Comentariile sunt sarea și piperul unui articol cu un subiect atât de acut și de atât de multă vreme într-o dezbatere surdă în societatea românească. Felicitări!
„Cam aceasta a fost cea mai groaznică parte a articolului d-voastră.” Să înțeleg de aici că mai totul din articol este groaznic (eu aș fi adăugat aici și o precizare, groaznic de proastă, groaznic de urâtă, groaznic de neadevărată, așa rămâne doar să ghicesc ce ați avut în minte). Specialiștii au abandonat activitatea asta de foarte mult timp: am scris și eu iar Alexandra a nuanțat mai bine decât mine aspectul instituțional.
Nu, d-le, articolul nu este groaznic, ci este minunat pentru că provoacă mult prea-necesara dezbatere constantă a acestui subiect vechi și nou totodată. Ca să aduc acea corecție de sens pe care mi-o solicitați – mă refeream la cât de groaznică este acea constatare a d-voastră asupra ”muncii științifice” a domnilor ce au ”produs” lista inutilă.
Mulțumesc pentru clarificări.
Domnule Gheondea,
E o vorbă din latină care s-ar potrivi cu toată discuția de aici. Un domn distins a pus-o și pe muzică (cam lăcrămoasă cei drept) și sună asa:
Confutatis maledictis, Voca me cum benedictis
Chiar dacă limba română se trage din latină, e nevoie aici de mici explicații lămuritoare. Dictis, de la dictum în latină semnifică „ceva spus” (vorbit sau scris, nu are importanță) Dictum e participiu trecut neutru al lui dicere. Prin urmare „bene dictum” în sensul original ar fi ceva “bine spus” sau bine vorbit/scris iar „male dictum” ceva “prost vorbit/scris”.
Confutatis este o formă a verbului confutare care înseamnă a împiedica, a distruge, a reduce la tăcere, sau, în latina postclasică, a condamna.
In ce privește limba română sunt sigură că sunteți printre bene-dictis (cei bine vorbiți – și cu diacritice on-top). Noi cei mai prost-vorbiți (male-dictics) suntem condamnați (con-futați) să nu ajungem în cerurile limbii române pure.
Pentru ca Google Translate știe să traducă și din latină am pus fraza de mai sus: Confutatis maledictis, Voca me cum benedictis, și Google mi-a spus: Condamnat, Sună-mă când ești binecuvântat.
Puteți să-l întrebați și dvs pe Google, să vedeți ce vă zice. Doar vreau să vă întreb, eu pe cine să sun?
Stimată doamnă, dacă o dați pe glumă: deși vorbiți pe înțeles, eu nu vă pot pricepe. Am înțeles, am fluierat în biserică.
Domule Gheondea,
Nu ați fluierat în biserică. Nici vorbă. Cât despre priceput, sunt absolut sigură că puteți pricepe. Doar că trebuie să vă luați un răgaz de timp. Răgaz care cred că, fiind așa de prins în febra comentariilor și răspunsurilor, nu-l aveți acum. Nu trebuie să vă simțiți obligat la un răspuns imediat. Pot să aștept.
Ca să încerc să explic mai bine ce am vrut să spun am putea încerca mai multe metode. Prima ar fi deducția. Doua (sau mai multe) premise și o concluzie. Ceva bine cunoscut de felul următor.
P1: Toți oameni sunt muritori
P2: Aurelian e om
C: Aurelian e muritor.
Dacă premisele sunt beton, concluzia e beton și ea. Cu P1 nu cred că avem probleme. Cu P2 ne-am putea gândi ca Aurelian e un AI (sau, mai bine, o IA, ca sa nu ne englezim inutil chiar și în acronime) care a trecut cu succes testul Turing. Mă rog, nu e cazul (încă) să umblăm cu sofisticării d-astea.
In altă variantă, cu datele putin schimbate, metoda deducției ne da:
Toate limbile sunt muritoare
Romana e o limba
C: Romana e muritoare
Nu zic că s-ar putea să moară acum, pe loc, dar s-ar putea să dispară într-un viitor. O grămada de limbi vorbite pe pământ la un moment dat au dispărut.
Când avem la dispoziție (foarte) multe exemple, putem putem folosi o a doua metodă, inducția. Inducția nu-i asa de tare ca deducția, dar o putem încerca să vedem ce iese. Cam cum e cu lebedele care sunt numai albe (și negre, uneori), dar asta până dăm de una roz, sau verde. Am putea fi tentați să credem că sunt unii care umbla cu lebăda vopsită, dar asta e alta discuție. In chestiunea noastră inducția ar arata cam asa:
Rodica este om
Rodica e muritoare
Aurelian e om
Aurelian e muritor
…
C: Oamenii sunt muritori
Nu-l mai bag în discuție pe Socrate c-a murit deja săracu. Sau alt exemplu de inducție:
Romana e o limba
Romana e muritoare
Latina e o limba
Latina e muritoare (dacă nu a murit deja e clar pe moarte)
…
C: Limbile sunt muritoare
Inducția nu e asa beton ca deducția dar o folosim zilnic fără să ne facem multe probleme (amândoi credem că soarele o să răsară și maine, de exemplu).
O a treia metoda ar fi abducția. Nu-i asa cunoscută ca primele două dar e importantă, și mai ales folosită și folositoare.
Abducția este un mod de inferență logică care a fost descris și explorat pentru prima dată în mod sistematic de către filosoful american Charles Sanders Peirce, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deși este încă ignorat și neînțeles în mare parte și în prezent, Peirce a arătat că abducția (termenul său) era un al treilea mod de raționament inferențial, pe lângă cele recunoscute în mod tradițional: deducția și inducția.
Folosind pattern-ul de mai sus (na, că era sa zic tiparul) ar fi cam asa:
Toți oameni sunt muritori
Aurelian e muritor
Rodica e muritoare
C: Aurelian e om
C: Rodica e om (hmm… dacă e o IA?)
Puteți aplica același tipar (sau pattern, cum doriți) și limbilor și vedeți ce iese.
Atât abducția, cât și inducția fac predicții. În cazul abducțiilor, folosim similaritatea predicatului (muritor, muritoare) pentru a încerca o categorizare a subiecților. În cazul inducției, folosim (multiple) cazuri pentru a genera o regulă generală. Nici abducțiile, nici inducțiile nu generează concluzii cu necesitate logică așa cum se întâmplă în deducție. Cu toate acestea, abducțiile și inducțiile pot fi consolidate. În cazul abducțiilor, avantajul e că le putem lega în lanțuri sau acoperi cu pături (Markov evident).
Abducția, în general, e folosita de detectivi (știu asta pt că e meseria mea). Mi-e însă greu să exprim clar care-i „job description-ul” lor. Ce fac detectivii? Detectează? Atunci de ce nu le spunem detectori dacă detectează? Deduc? Adică folosesc numai deducția? Abducția și inducția n-o folosesc de loc? Am putea zice că detectivează? Nu cred ca „a detectiva” e un verb găsibil în DEX. Cu toate asta sunt sigură că, în contextul de față, ați înțeles sensul acestui „cuvânt inexistent”. Încurcătură mare monșer, nu-i asa?
Ne-a mai rămas o singură metoda de aplicat, dar pe asta v-o las dvs.: reducția, în latina reductio (ad absurdum, evident). Încercați-o, și să ne spuneți și nouă cât (sau ce) v-a dat. Dar vă rog nu vă grăbiți cu răspunsul. Dați-vă un bine meritat răgaz, și, scuzați, cum zice englezul: think it through.
Cele bune,
Rodica R.
P.S. Să vă zic una bună cu detectivi ce s-a întâmplat la mine la prăvălie. Mi-aduc aminte când am angajat-o pe colega Makutsi la agenție. La interviu duduia de la HR a întrebat-o (întrebarea imbecilă tipică de resurse umane): Care e cel mai mare defect al dvs? Makutsi s-a gândit putin și i-a răspuns: Onestitatea. Vai, i-a zis doamna de la HR, eu cred ca onestitatea e o calitate, nu e un defect. La care Makutsi i-a răspuns scurt: Ma doare în cur de ce crezi dumneata. Am angajat-o imediat.
Dacă intrăm pe domeniul logicii (dumneavoastră bănuiesc că o faceți în sens larg) avem niște probleme. Un exemplu, am o mare problemă cu abducția. Dacă aplic schema dumneavoastră, ar fi cam așa:
Toate păsările sunt muritoare.
Aurelian este muritor.
C: Aurelian este pasăre.
În treacăt fie zis, cred că într-o viață anterioară am fost pasăre fiindcă tot am vise, în culori, în care zbor.
A doua problemă este legată de metoda reducerii la absurd. În filosofia matematicii sunt niște matematicieni care nu acceptă această metodă și atunci obțin o matematică, pe care ei o numesc matematică constructivistă, mai mică. În termeni practici, critica lor ține de observația că metoda reducerii la absurd nu demonstrează nimic în afara faptului că afirmația de demonstrat produce contradicții, deci nu o demonstrație ca un șir coerent de implicații. Mai mult, constructiviștii cer ca fiecare demonstrație să conducă la un algoritm într-un număr finit de pași. În fine, subtilități din astea de tip fundamentele matematicii. Pe când eram tânăr și prost, nu că acum aș fi mai deștept, eram obsedat de fundamente sigure. Descartes a avut cu mult timp aceleași obsesii și a formulat niște soluții acceptabile pentru el. Aruncându-mă eu cu capul în jos în fundamentele matematicii, nu după mult timp am înțeles că groapa asta (sau puțul ăsta) cu fundamentele nu are fund. Așa că am zis, decât să-mi cheltui toată viața (încă de pe vremea aceea eram lămurit că nu am decât o viață, deși mulți tot încercau să mă convingă de contrariu) scufundându-mă în ceva care nu are fund, mai bine să îmi asum riscul ca la un moment dat fundamentul pe care stau să se rupă. Așa că m-am ocupat de niște probleme care pleacă de undeva și ajung altundeva, fără să mă preocupe prea mult nici ce este în jos și nici ce este în sus.
Și ca să închei într-un ton optimist, cred că cei mai buni detectivi sunt femeile. Pe canalul Epic Drama (britanic, producții ITV) sunt niște episoade care glosează pe temele date de Agatha Cristie și în care personajul principal este Jane Marple. Sunt două variante, eu o prefer pe cea în care personajul principal este jucat de Geraldine McEwan (motivul este subiectiv: actrița care a înlocuit-o seamănă prea mult cu mama, pe care am pierdut-o cu mai mult timp în urmă, și mă tulbură mult prea mult). Dar motivul principal este soția mea: dacă este ceva în neregulă, ascuns, sau suspicios, ea va dezlega în mod sigur șarada și va găsi adevărul. Am verificat asta de multe ori. Este adevărat că îmi controlează telefonul inteligent de multe ori, crezând că eu nu știu asta, dar pe mine nu mă deranjează fiindcă nu am nimic de ascuns: vedeți, toate femeile au spirit de detectiv. I-am spus de câteva ori bancul în care se întreabă, ce este preferabil pentru un bărbat, să aibă soție sau să aibă amantă, iar răspunsul matematicianului este că el preferă să aibă și soție și amantă fiindcă fiecare dintre ele crede că el este la cealaltă pe când el este în bibliotecă și încearcă să rezolve problemele de matematică care îl preocupă. Acum, după explicațiile dumneavoastră am înțeles că soția mea aplică metoda abducției, fiindcă altfel nu înțeleg multe dintre raționamentele ei.
Revenind, sunt convins că sunteți foarte bună în profesia dumneavoastră. Dar din mesajul cu citatul latin, deși am înțeles cât de cât explicația dumneavoastră, tot nu văd legătura cu demersul meu din acest articol. Motivul principal este că, și aici trebuie să o citez iarăși pe soția mea care spune cam așa Aurelian, tu nu înțelegi nimic din lumea reală fiindcă trăiești într-o lume imaginară, nu prea sunt bun să citesc printre rânduri. Mie îmi trebuie afirmații clare fiindcă dacă sunt mai multe posibilități de interpretare eu trebuie să explorez toate posibilitățile (defect profesional). Soția mea are întotdeauna dreptate, ceea ce mi-a asigurat până acum o viață fericită (știți, happy wife, happy life).
Sper să nu fie prea de rău ceea ce ați vrut să spuneți în acel mesaj: la câte bobârnace primesc de la comentatori, parcă nu m-aș aștepta la așa ceva și din partea dumneavoastră (îmi amintesc că la articolul de anul trecut ne-am despărțit în relații amicale).
Cu salutări cordiale,
Aurelian Gheondea
Domnule Gheondea,
Bineînțeles că suntem și rămânem în relații amicale. V-ați îndoit cumva?
Exemplu dvs cu pasările muritoare e abducție, și am zis din prima ca pe tărâmul logicii, abducțiile nu sunt beton. Abducția nu-i ca deducția, la fel cum vara nu-i ca iarna, adică dă rateuri. Dar le puteam corecta și aici ne ajuta pastorul Bayes cu teorema lui. Si Markov cu lanțurile și păturile lui. Abducțiile sunt probabilistice. Știu că știți exact despre ce e vorba asa ca nu intru în detalii. D-aia mai fac pușcărie și oameni nevinovați. Unii, găsiți nevinovați după ani de pușcărie cu ajutorul DNA-ului (pardon, a ADN-ului ca aici chiar se poate confunda cu instituția omonimă din România).
Mă simt putin vinovată că v-am lăsat reducția ca temă pt acasă. Am să încerc să vă dau niște lămuriri suplimentare (hint-uri, sau clues cum s-ar zice).
In problema limbii Române expusă de dvs, dacă am folosi reductio ad absurdum, raționamentul ar suna cam asa.
Să începem cu următoarea ipoteză. Să zicem că există o Limbă Română Ideală, asa cum o definiți (imaginați,sau descrieți dvs). Nu mi-e foarte clar din toată discuția de aici ce ar fi (sau cum ar fi) această limbă ideală, dar să zicem. Din câte am priceput eu, Limba Română Ideală (cf. Gheondea) ar fi cam asa: fără barbarisme, cu neologisme atent alese, cu diacritice, etc. Vă rog să completați dvs cu tot ce mi-a scăpat mie că ar face parte din Limba Română Ideală Gheondea.
Acum să plecam de la ipoteza că Limba Română Ideală Gheondea există (sau ar putea să existe). Să vedem dacă ajungem la o contradicție. Cine ar putea vorbi/scrie în acestă limbă? Florin Salam cu toți ascultătorii și cântătorii lui? Nah. Bugetarii? Șanse foarte mici. Corporatiștii? Mă îndoiesc. Romanii plecați din țară? Nu cred. Cine mai rămâne? Well, Pleșu, Patapievici, Liiceanu, Cornea, Cărtărescu, … și Gheondea. Ati văzut în ce companie selectă v-am pus. In gașca celor bine-cuvântați (a bene-dictis-ilor). Sper că apreciați.
Întrebarea care se pune e cât de mare e acesta gașcă a celor bine vorbitori de limba romana ideala? 10% din populația vorbitoare de Română. E un procent prea mic? Prea mare? E în creștere? In descreștere? Vă las pe dvs să faceți calculele, că sunteți matematician și să ne spuneți cât v-a dat.
Considerând că politia limbii nu e posibilă și că, conform celor spuse mai sus, 90% din populație nu vorbesc Limba Română Ideală Gheondea (oricum ar fi definită ea) se pare că am ajuns la o contradicție. QED, Limba Română Ideală Gheondea, nu există (sau sunt șanse extrem de mici să poată exista). Ce ziceți, cât de solidă e reducția asta?
Again, nu vă grăbiți. Eu zic să nu vă dați cu constructiviștii, cum că metoda reducerii la absurd nu demonstrează nimic, aici vorbim de limbă și limbi. We are not speaking in tongues, ca să o spunem pe șleau. Are we? Sfatul meu e: take your time and think it through, adică pe românește: luați-vă timpul și gândiți-o prin. 😉 Sunt sigură că o să va dea rezultatul corect.
S-auzim de bine/ R
Mulțumesc pentru explicații. Începem să ne apropiem de afirmații asupra cărora amândoi putem cădea de acord. Și acum interpretarea mea. Una dintre specializările mele este analiza matematică. Spre deosebire de surorile ei mai mari, geometria și algebra, analiza matematică, Cenușăreasa din poveste, are o particularitate: se ocupă cu transcendentul, în sensul de obiect care transcende realitatea. Principalul obiect de tip transcendent este limita. Mai toate celelalte obiecte de tip transcendent (diferențiala, integrala, funcțiile transcendente și trigonometrice, etc.) sunt cazuri particulare de limită. Dar, aceste obiecte transcendente nu ne sunt la îndemână, nu putem opera cu ele decât într-o lume ideală pentru care singura interfață posibilă (până la proba contrarie, existența unor ființe extraterestre) este mintea umană. Din cauza asta analiza matematică are un caracter inefabil și este atât de dificilă pentru majoritatea oamenilor.
Acum, ceea ce definiți dumneavoastră ca limba română ideală mie mi se pare a fi un obiect transcendent cu care, cu părere de rău, eu nu prea mă văd asociat prin geneza pe care o susțineți. Poate or fi alții, dar nu eu. Oricum, mergând mai departe pe calea raționamentului dumneavoastră, obiectele astea ideale nu pot fi cuprinse/atinse/pipăite etc. ci doar aproximate (sunt niște obiecte ideale pe care matematicienii le numesc limite și pe care le definesc foarte precis în fiecare caz particular). Oricum ar fi, de aici rezultă că ceea ce trebuie să facă oamenii de rând, ca mine și ca mulți alții (mulțumesc de includerea în grupul maeștrilor dar nu este cazul) este să încerce să tindă către această limită/limbă ideală. Unii oameni spun că pentru a da un sens vieții trebui să avem niște scopuri înalte. Fără niște scopuri înalte, cei mai mulți dintre noi suntem doar muritori de rând. Cei care le au și mai și reușesc să facă ceva sunt semizei (zeii sunt dați, precum axiomele, nu ne încurcăm cu ei).
În consecință, eu nu cred că demersul meu este nerealist, ceea ce înțeleg eu vag că ar fi acuzația dumneavoastră, ci pur și simplu omenesc și posibil. Fiecare, după puterile lui/ei, face o aproximare mai bună sau mai proastă a acestui obiect transcendent. Este însă esențial ca acest obiect transcendent să fie recunoscut și cât de cât înțeles fiindcă de ținut în brațe (vorba lui Arghezi Vreau să te pipăi și să urlu: „Este!”) nu se poate. Și asta încerc eu să fac cu aceste demersuri, mai prost sau mai puțin prost, după puterile mele: sunt acuzat de auto-suficiență, că vorbesc generalități sau chiar prostii, că țara arde și baba/moșul se piaptănă, și câte și mai câte, dacă aveți timp de pierdut citind comentariile.
Numai bine,
Aurelian Gheondea
Consoartele noastre au un grad de pragmatism ridicat, mai mare decat al nostru cateodata.
Si cred ca prin abductie vor sa previna sa intram in fibrilatie si sa avem nevoie de … ablatie. Deci intentiile lor sunt bune.
:))
Corect, dar ce spuneti despre ipohondrie?
@Robert
Nu spun nimic.
Insa fredonez – https://www.youtube.com/watch?v=TqFoiM0zxdY
Domnule Gheondea,
Sunt dezamăgită. La început, n-am vrut să vă cred când ați zis: „Stimată doamnă, deși vorbiți pe înțeles, eu nu vă pot pricepe”, Acum îmi pare pare că într-adevăr nu înțelegeți. D-asta sunt dezamăgită.
Credeam că știați ca abducția funcționează în iterații de mai multi pași. Am și spus că rezultatul (concluzia) se consolidează (sau invalidează) pe parcurs. Cu fiecare pas avem o probabilitate crescută ca concluzia care o tragem sa fie corectă sau, alternativ, că putem abandona premisa de la care am plecat ca fiind (probabil) incorectă. Abducția se mai numește și inferență către cea mai bună explicație.
In încercarea dvs de abducție, din prima iterație obținem concluzia ca Aurelian e pasare (cu o oarecare probabilitate, nu știm care încă):
Toate păsările sunt muritoare.
Aurelian este muritor.
C: Aurelian este pasăre.
Sa mai adăugam doar o iterație la exemplul dvs.
Toate păsările fac oua.
Aurelian (are) dar nu face oua.
Acum probabilitatea concluziei că Aurelian este pasăre, se îndreaptă vertiginos spre zero.
De ce veniți cu răspunsuri d-astea de elev de clasa patra? A fost o glumă? E posibil. Doar că nivelul dvs intelectual e mult peste nivelul unor „smarty-pants” (pe românește, nărozi da fuduli) care pun o frază din latină în Google Translate și cred ca e o glumă bună să adauge traducerea în sârbește la discuția de aici. Atâta ii duce capul și nu trebuie să vă puneți la mintea lor și să vă pierdeți vremea cu ei.
Dar nu asta e dezamăgirea mea cea mai mare. Cred că sunteți putin prea preocupat să vă ridicați statuia unui Quijote care, aflat pe tărâmurile transcendenței lingvistice se luptă să salveze dulcea limba românească. Sper să mă înșel.
Eroarea care o faceți din plecare (și e foarte posibil să nu vă dați seama) e o eroare categorială (a category error), sau pe românească (asa cum preferați), încurcați borcanele. Confundați un Obiect cu un Proces. Limba nu este un obiect. Nu puteți lua toate cuvintele (din dicționar) împreună cu regulile de gramatică, plus regulile de ortografie, să le puneți într-o oală, să le amestecați bine și să obțineți limba română. A, era sa uit, și presărate cu diacriticele care ii dă gustul dulce.
Limba română (ca orice limbă) e un proces. E ce se vorbește și se scrie. Nu ce e în dicționare și în gramatici. Chiar dacă nu o admiteți asta e eroarea categorială fundamentală de la care plecați (conștient sau nu).
E în natura umană să vedem mai degrabă obiectele decât procesele. Deoarece percepția noastră asupra realității este dominată de vedere, avem tendința de a percepe realitatea în termeni de obiecte, nu de procese, chiar dacă cele două se amestecă adesea una în cealaltă. Rețineți că, în fiecare dintre domeniile de investigare, ne-am dezvoltat conceptele referitoare la aspectul obiect al domeniului înainte de a descoperi aspectul proces. Într-adevăr, prejudecata noastră împotriva proceselor este demonstrată de tendința din frazele de mai sus de a specifica aspectul Obiect înaintea aspectului Proces.
Trebuie sa admiteți că există un alt mod, mai fundamental, de a vedea această chestiune, și anume de a recunoaște rolul fundamental jucat de dihotomia „Obiect versus Proces”, care se manifestă în aproape toate domeniile de investigație umană.
Luați exemplul, poate cel mai cunoscut, din fizică unde avem Particule vs. Unde. Sau din economie – Bunuri vs. Servicii. Din informatică, Date vs. Algoritmi. In lingvistică, avem Substantive vs. Verbe, avem specificații lingvistice, Dicționare vs. Cărți de gramatică (i.e. reguli sau algoritmi de scris, citit și vorbit.).
In matematică (domeniul dvs) avem Numere vs. Operatori. In medicină Anatomie vs. Fiziologie. Ca și chiar și armata avem Active militare vs. Operațiuni militare. Această abordare a înțelegerii realității relevă faptul că obiectele există în spațiu, în schimb, procesele există în timp. Iar limbile (vorbite și scrise) există în timp. Acest aspect nu trebuie să-l uitați, și de la asta trebuie să porniți în investigațiile dvs.
Nu vreau să vă rănesc cu comentariile mele, vreau doar să vă cobor putin cu picioarele pe pământ din norișorii transcendentali în care -îmi pare mie că- plutiți. Iar dacă totuși vă mănâncă degetele să răspundeți imediat, vă repet (pentru a treia oara) același sfat prietenesc. Nu vă repeziți în tastatură. Luați-vă un răgaz, o zi, două , cât e nevoie. Recitiți ce v-am scris și faceți un efort să înțelegeți. In primul rând conceptele. La nevoie citiți-l pe Pierce, Ecco (cu semiotica) Wittgenstein (cu celebrele „language games”, conceptele de „game” și „family resmblance”), sau Whitehead cu procesele… și multi alții care s-au ocupat de diversele aspecte ale limbilor.
Sunt multe lucruri pe care le admir la dvs. Nu doar că scrieți frumos și îngrijit românește, dar cum remarca și un alt cititor, sunteți politicos, amabil, diplomat; nu vă antagonizați cititorii. Astea sunt calități rare, mai ales pe aceste forumuri de discuții. O limbă romană îngrijită și frumos vorbită și scrisă e o condiție necesară dacă vreți să stați pe undeva alături de Pleșu și ceilalți pe care i-am amintit mai sus. E condiție necesară, dar nu și suficienta. Mai trebuie să produceți și conținut de valoare. Si, judecând numai după numărul de comentarii pe care le-ați atras stați foarte bine și aici.
Eu recunosc ca vorbesc prost românește, și de când m-am mutat la Gaborone vorbesc o rongelză din aia care vă oripilează pe dvs. Deh, asa s-a întâmplat. Si mă aflu și în treabă să comentez la eseurile dvs. Am și eu apucături de „smarty pants”. Dar, asa cum bine zice Wittgenstein că: “The limits of language are the limits of my world”, nu regret nici o secunda ca-m plecat la Gaborone și n-am rămas închisă în limba romană. Rongleză sau ne-rongleză, atâta timp cât înțelegem (sau facem un efort să înțelegem) ce ne spunem unul altuia, care-i problema?
Sper sa auzim numai de bine.
Stimata draga doamna, ce faceti in Gaborone? Veniti in Toronto. E cerere de oameni ca dvs.
Sunteti un DULCE! O placere sa va citesc. Ca si Doamna Ramotswe.
Ma ajutati sa trec mai usor peste starea de anxietate legata de razboi.
Sanatate va doresc dom Aurelian si ficei si sotiei dvs.
fiicei, scuzati-ma
Programul UE … nu mai e!
https://www.coe.int/en/web/pestalozzi
Pe de alta parte, avansul IA va face inutile o multime de profesii cu slujbasi cu calificari minimale.
Ca sa trag o concluzie:
„Loaze – out; IA – in”.
O sa cer copyright pentru expresia asta! :))
” P.S. Să vă zic una bună cu detectivi ( s.n.) ce s-a întâmplat la mine la prăvălie ( ?) . Mi-aduc aminte când am angajat-o pe colega Makutsi la agenție (s.n.). La interviu duduia de la HR a întrebat-o (întrebarea imbecilă (s.n.) tipică de resurse umane (s.n.)): Care e cel mai mare defect al dvs? Makutsi s-a gândit putin și i-a răspuns: Onestitatea. Vai, i-a zis doamna de la HR, eu cred ca onestitatea e o calitate (s.n.), nu e un defect. La care Makutsi i-a răspuns scurt: Ma doare în cur de ce crezi dumneata(s.n.). Am angajat-o imediat(s.n.).”
(apud Mma Ramottswe)
Foarte eficient, instructiv , educativ si civilizat… In ton cu relatarea , probabil ca miss Makutsi a avut o evolutie fulminanta la „detectivi” cu aceasta a(p)titudine , iar doamna cu intrebarea imbecila a zburat la fel de fulminant … Este foarte interesant cand pseudonimele spun spun chiar mai mult decat intereseseaza pe cei fara pseudonime ( respectiv cineva , undeva, candva, a spus ceva , dar exista desigur si pseudonime care abia asteapta sa auda nu conteaza ce …)
Domnule Sergiu Simion,
E oare nevoie să fiu absolut onestă cu dvs?
HAHA sunteti tare, felicitari Doamna.
„Confutatis maledictis, Voca me cum benedictis”
Traducerea in sarbeste cu litere latine poate sa ne ajute:
Ukori proklete, Pozovi me sa blaženim
Procleti si … blajini.
Cind … dar se tot pare ca barbarii nu au un respondent imediat. (text editat)
Vă rog, nu pot permite un astfel de răspuns către o doamnă. Pe mine mă amuză glumele astea așa, mai ca între bărbați, dar nu ca răspuns unei doamne. Păstrăm glumele astea pentru noi când mergem la o bere între prieteni, doar.
Stimată doamnă,
Parțial mă mănâncă degetele să intru în tastatură fiindcă pauza s-a cam terminat pentru mine, de mâine capu’ la fund și începe lungul drum al zilei către noapte. Am înțeles multe lucruri din mesajul dumneavoastră și, deși mă mănâncă foarte tare degetele, mă voi abține să răspund, cu riscul, conform motivației de mai sus, că nu voi mai avea ocazia. Dar, v-aș spune doar o întâmplare pe care uneori o spun și studenților: am o colecție practic inepuizabilă de anecdote, scurte pilde, și multe altele, care să-i mai trezească pe cei cărora le cade capul pe bancă, de cele mai multe ori din cauză că au pierdut noaptea de dinainte cu activități cu mult mai interesante decât teoremele de schimbare de variabilă în integrala Riemann în spațiul euclidian.
După vreo trei ani de predat la această universitate de elită am avut o discuție cu fiica mea Alexandra căreia i-am spus că nu știu cum se face că mare parte dintre studenții mei nu învață ceea ce vreau eu să-i învăț. Ea, fiind cu mult mai isteață decât eram eu în tinerețe, a spus: Da, sunt convins că ai dreptate. Dar, ca o consolare, și îți spun asta din proprie experiență, studenții tăi au învățat foarte mult de la tine, numai că altceva decât ai vrut tu să învețe.
Observ in comentarii o oarecare inversunare a celor care vor sa foloseasca englezisme, cumva de genul „ce, ba, ce-ai cu mine” si „chestia asta a facut-o si Gigel, eu de ce nu am voie”?
Nu cred ca asta este esenta articolului. Nu cred nici ca trebuie sa fim avocatii unei „romanizari” excesive (de genul „gatlegau” in loc de cravata).
Problema asa cum o inteleg eu este ca nu mai suntem „hotarati”, ci „determinati”, etc. O enormitate lingvistica, sper ca suntem de acord cu asta (si nu accept argumentul ca „se intelege ce vrea sa se spuna”).
Cum s-a ajuns la aceste tampenii (daca termenul „barbarisme” nu place)? Eu blamez in continuare educatia mai mult decat precara, generata de invatamantul de o calitate execrabila. De multe ori, si corpul profesoral este slab pregatit.
Ce asteptari sa avem de la persoane care practic sunt analfabeti? Ce asteptari sa avem de la studenti (viitori profesori, ingineri, etc.), care au trecut printr-o scoala care nu i-a solicitat in niciun fel (eventual a mers mamica la dna cu o atentie, si hop! a aparut si nota de 10).
Am fost iar la liceul la care am absolvit. Dupa 2000, au inceput sa apara si 4 sefi de promotie. 4!!!. Presupun ca au terminat cu 10. Asa ceva nu exista intr-un sistem corect si echilibrat. La evaluarea nationala au fost peste 400 de note de 10. Cateva sute au terminat 8 ani cu 10 curat. Suntem o natie de genii…
Eu cred ca trebuie sa ne uitam la noi insine inainte de toate: parinti care cred ca au niste Einsteini in casa, spaga, etc., toate duc la rezultatele pe care le vedem.
Ma tem ca pana nu o sa asanam societatea (incepand cu noi insine) nu o sa se schimbe nimic…
Indiferent de continutul comentariilor, sunt exprimari a propriilor pareri personale, trebuie sa remarc stilul admirabil cu care domnul profesor dialogeaza cu noi.
Raspunde aproape fiecarui comentar intr-un mod elegant si convingator, nu incerca sa-si „impuna” un punct de vedere, cauta si de multe ori gaseste punctele comune, de multe ori diferentele nefiind foarte mari.
Acest articol si felul in care dialogam este o mostra care ar trebui sa fie etalon si pt altii care publica pe acesta pagine, era cat pe aici sa scriu site !
Vă mulțumesc pentru aprecieri. Ceea ce fac este doar o consecință a faptului că îmi respect cititorii: dacă ei au pierdut timp și au comentat articolul meu, sunt obligat să răspund într-un mod constructiv chiar dacă pozițiile noastre sunt mai mult sau mai puțin diferite iar unele comentarii sunt nedrept de răutăcioase. Au fost câteva comentarii pe care le-am respins fiindcă depășeau limitele unui dialog decent. Dar, la o scară mai mare, asta vine din profesie. Cu scuzele de rigoare pentru cei care se simt ofensați, mă comport la fel cum o fac față de studenții mei. Îi tratez pe fiecare cu respect și în același timp le explic limitele între care trebuie să se încadreze comunicarea noastră, nu accept stilul agresiv și păstrez dialogul concentrat pe problemele pe care le discutăm. Lecțiile mele de matematică sunt dialoguri, nu monologuri. Dar eu consider că nu fac altceva decât ce am văzut la profesorii mei: am fost studentul lui Ciprian Foiaș și al multor altor profesori extraordinari. Tot de la profesorii mei am învățat să respect terminologia matematică în limba română și să duc mai departe ceea ce au construit ei în cultura română.
„România se situează pe un loc rușinos între țările Uniunii Europene cu cel mai mic număr de cercetători la 1.000 de persoane ocupate, de cinci ori mai mic decât media UE (2,00 cercetători în România față de 9,52 cercetători ca medie europeană)” [RC]”.
Deși nu face parte din tematica principală a dezbaterii (ca să nu zic, din „mainstream”) îmi permit să remarc faptul că la toate competițiile pentru finanțarea cercetării – aia care este – autoritatea de finațare se „fudulește” cu exigența! Faptul că doar 10% din cereri sunt finanțate nu prea e un mod de susținere a „amărâtei” de cercetări în schimb sugerează că finanțarea e „cu adresă” Dar ajungem și la temă: toate propunerile trebuie scrise în engleză pentru potențialii referenți străini – de cele mai multe ori doctoranzi de prin India. Concluzia cred că se impune.
Se vede ca habar n-ai despre ce vorbesti si spui bazaconii (poate invidia?). Oi fi dintre cei care nu au aplicat (cuvant englezesc) dar se dau mari „stiutori”, sau au aplicat si au luat un punctaj rusinos…! Faptul ca putine din cereri (aplicatii) sunt finantate e normal, nici in Vest nu se finanteaza multe dintre ele, ci procente similare. Cica „toate propunerile trebuie scrise în engleză pentru potențialii referenți străini – de cele mai multe ori doctoranzi de prin India”. Dovedesti un habarnism ridicol. Referentii sunt alesi pe criterii clare si inalte, se poate consulta lista de referenti utilizati in competitiile trecute; toti referentii sunt profesori la universitati din Vest, au un mare numar de lucrari de calitate si niciunul NU e doctorand in India! Stai jos, nu mai vorbi prostii, nota 2.
Am lăsat acest comentariu să treacă dar am rugămintea să vă controlați modul de exprimare. Aveți la îndemână atât de multe moduri de a formula mesajul dumneavoastră dar alegerea pe care o faceți nu este în regulă. Vă recomand să citiți articolul Alegerile umane al lui Zimbardo și în special secțiunea dedicată dezindividualizării (anonimizării) și să faceți comparațiile.
Dar acuzatiile si minciunile gogonate spuse de Vladimir Rasvan sunt in regula? Cum puteti sa nu sanctionati bazaconiile spuse in comentariul sau, cu granturi chipurile evaluate de doctoranzi din India, cu „adresa”, si alte minciuni?
Apoi cei ce citesc pe aici cometariile raman cu niste lucruri gresite despre cercetarea romaneasca. Dvs ca cercetator, va convine acest lucru? De ce nu ati luat dvs atitudine in primul rand, cum puteti lasa sa treaca asa niste ineptii in comentariu? Pai sunteti extrem de vigilent la forma (niste mici englezisme), dar nu la fond a.i sa sanctionati niste minciuni gogonate?
Nu, nu sunt adevărate. Dar sunt și eu obosit și nu pot să răspund tuturor. Vă mulțumesc că ați făcut-o, singura obiecție este asupra formei. Din cauza asta am lăsat comentariul dumneavoastră dar nu sunt de acord cu acest mod exprimare.
Am primit și al doilea mesaj prin care mă tot certați. Vă rog să încetați.
Normal era sa nu lasati comentariul lui Vladimir Ravan, sau sa-l sanctionati. Adica modul lui de exprimare si ineptiile gogonate pe care le spunea, erau ok dupa dv ? cine se uita din afara la comentarii, asa intelege. Cercetarea romana nu face parte din cultura romana, pe care ziceti ca vreti sa o aparati? Fondul problemei e important, nu forma.
Nu, nu era normal. Cele câteva criterii pe care mi le-am impus de a accepta comentariile nu se referă la conținut, fiindcă asta ar anula orice discuție onestă, ci doar la maniere.
Inseamna ca preferati … (editat)
Am primit mesajul plin de acuzații, jigniri, etc. Nu are sens că continuăm discuția.
Motto:
„Să luăm numai acelea cuvinte care ne vor fi de lipsă de la greci şi de la latini , iar cele slavoneşti vorbe şi ziceri , câte sunt dulci la auzul nostru şi câte sunt prea de obşte în norod, să le întrebuinţăm , iar câte sunt numai în gurile celor învăţaţi şi câte sunt aspre de fărâmă limba şi dinţii noştri, să le lăsăm”
(Barbu Paris Mumuleanu- Caracteruri, 1825)
La obiect. Nu mai stim să vorbim româneste. Limba română este agresată de tot mai multe neologisme inutile. Se foloseşte excesiv englezescul „HUB” desi există românescul „centru”. De asemenea se exagerează cu termenul englezesc de „DRAFT”, desi avem cuvinte românesti precum ciorna, plan, schiță. In ultima vreme se folosesc unele sintagme ciudate precum „Cloud guvernamental” care provine tot din engleză (cloud= nor). In româneste există expresia „nor de puncte” care se referă la o reprezentare grafică a unui mare număr de date posibil de interpretat prin identificarea de relații sau repartiții mai mult sau mai puțin omogene, care pot corespunde aplicării unei distribuții normale (curba lui Gauss). Prin extensie, s-a ajuns la conceptul de „Cloud computing” care se refera la domeniul computerelor și informaticii, reprezentând un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicații, acces la informații și stocare de date, fără ca utilizatorul să trebuiască să cunoască amplasarea și configurația fizică a sistemelor care furnizează aceste servicii. Asadar, „Cloud computing” înseamnă gestionarea bazelor de date, în sensul înmagazinării, regăsirii, prelucrării si prezentării informatiei. Inconvenientul major al sistemului „cloud computing” se referă la probleme de confidențialitate, deoarece furnizorul de servicii poate accesa oricând datele din cloud. Si exemplele ar putea continua.
„Se foloseşte excesiv englezescul „HUB” desi există românescul „centru””
Este vorba de arhitectura care semana cu „butuc și spițe”
Deci se poate folosi expresia „butucul central/regional pentru antrenarea sportiva” ? :))
P.S. Cred ca academicianul Graur care mi-a cumparat o racheta Dunlop de mana a doua cu care ma mandream in cartier ar fi fost poate mandru de mine cum „lovesc” din toate pozitiile. :))
Sau poate ar fi ras de aiurelile mele.
Cu prima ocazie cu care ne întâlnim, am putea să jucăm o partidă de tenis, la categoria veterani. Poate fi mai distractiv decât să ne duelăm în cuvinte. Așa cum spunea un coleg mai tânăr cu care am jucat tenis de câteva ori în București, jucăm așa mai bătrânește, sau cum spune o americancă cu care mai joc tenis, jucăm „soft tennis”, pe care eu îl traduc prin tenis prietenesc.
Nu am mai jucat tenis de peste 25 de ani.
Din cauza fumatului dupa primul ghem (game) imi pierd rasuflarea.
Îmi pare sincer rău: fiindcă fumați și fiindcă nu mai jucați tenis. Mie tenisul îmi luminează viața. De câte ori reușesc să joc cu prietenii am o senzație de împlinire. Am încercat să înțeleg de ce și încet-încet am înțeles că sportul este una dintre puținele activități umane în care trupul și mintea conlucrează iar, dacă mai și rezonează cu oarece caracteristici ale personalității, rezultatul este absolut minunat.
Va multumesc pentru empatie.
Dar in timp am inteles sa apreciez ceea ce vazusem la varsta de 14 ani la colegul si prietenul meu care statea in blocul Carlton vizavi de Intercontinental.
O revista Playboy si pictorialul avea remarca „The games we like are played at home” :))
Inteleg sa se adopte in limba engleza unele cuvinte care apartin unui domeniu tehnic si care nu au un cuvint echivalent in limba romana.
Dar, eu nu inteleg cum este posibil ca presa si comunitatea de lingvisti sa justifice adoptarea de cuvinte in engleza sau cuvinte modificate dupa structura limbii romane. De exemplu, de ce se foloseste acest cuvint „gameuri” (in limba engleza „games”)? Games are echivalent in limba romana, „jocuri”.
Alt exemplu din articol (Hotnews, Dan Popa) „este bine să vă bugetați mesele” .
Ce inseamna acest cuvint „bugetat” pentru un cetatean fara cunostinte de limba engleza. De ce nu se foloseste cuvintul „planificati” ori „planui”? Alt exemplu „Fostula cancelară a mai precizat” (referire la Angela Merkel). Fostula?? – ce este acest cuvint „fostula” ?
In decurs de citeva luni, eu am retinut zeci de cuvinte neadecvate pentru un continut in limba romana.
Lingvistii in Romania ar trebui sa ia atitudine impotriva acestor tendinte de modificarea limbii care au devenit chiar penibile. Presa ar trebui sa foloseasca o verificare a cuvintelor inainte de publicare.
Cam asta spune eu, că a ajuns lupul paznic la oi, în ceea ce privește limba română. Soluția pe care o propun este individuală, la firul ierbii: dacă instituțiile au abandonat rolul lor rămâne ca cetățenii să facă ceva în acest sens. Dacă vă interesează transmisiile sportive legate de tenis, puteți auzi cum comentatorii folosesc un jargon englez-român de tot hazul. Prin comparație, urmăriți comentariile meciurilor de tenis în limba italiană, franceză, sau spaniolă, și veți putea face o comparație.
A planifica si a planui mesele nu inseamna a stabili bugetul, inseamna a stabili meniul.
Pai bugetul nu e pentru paranghelie : haleala (i.e. meniu) , muzica, efecte de lumina si fum, masina de epoca, haine etc.
Toate astea impreuna reprezinta bugetul pentru paranghelie.
Chiar daca antreurile au sau nu cascaval Dalia sau Rucar.afumat sau de ala cu „Prea de la tara”.
:))
O sa intru si eu in hora. Lucrez de la un calculator public si nu am acces la diacritice, la care am acces doar la calculatorul personal si pe tableta.
Nu cred ca termenul cupon e deplasat. Termenul e folosit in SUA exact cu intentia de a livra o hartie care ofera reducere de pret pentru un produs, sau o datorie publica oferind o dobanda. Termenul exista si in limba romana cu un sens similar. Voucher are o valenta separata in limba engleza, insemnand un produs sau serviciu care in general e oferit gratuit. Se poate usor traduce prin tichet, care e usor de retinut si scurt.
Observ ca romanii care au plecat in SUA sau poate chiar in alte tari de multa vreme au pastrat o puritate la limbii care nu se observa in tara.
Noi nu avem sanse multe sa lucram cu termeni tehnici romanesti, asa ca romana noastra, asa cum mai este, s-a pastrat fara prea multe barbarisme de natura mai recenta. Am avut o conversatie de grup cu un fost coleg de liceu mai daunazi, pe care nu l-am vazut de la terminarea liceului. Omul e inca in Romania, si s-a mirat despre cum am tradus termenii din engleza in limba romana.
Multumesc de raspuns la intrebarea mai sus pusa.
Romania nu poate scapa tendintei de integrare a economiei, in general a vietii oamenilor, la nivel planetar. In paranteza fie spus (…sic!), nici nu ar de dorit, Ro avand astazi o contributie aproape nesemnificativa la progresul lumii civilizate in raport cu contributia Occidentului. Exceptiile, putine, se intalnesc in domeniul tehnologic: IT – Bitdefender si UiPath. Este normal ca limbajul sa urmeze tendinta, asimilarile progresiste din engleza (mai ales), germana si franceza sunt chiar liantul care protejeaza Ro de contra-reactia de tip nationalist-obscurantist de tip AUR, Ponta/Antonescu, Dragnea, Daea, Marga, Mang,…
Prefer exagerari si erori adolescentine (excelenta bio-metafora dlui Badici) in actuala directie integratoare in raport cu sofismele si ignoranta propuse de tabara false-flag-nationalismului. Imi doresc chiar o accelerare a importului de cultura occidentala de catre purtatorii de stafeta de azi ai pasoptismului, Jumatatea de secol de cortina de fer face ca progresistii de azi sa fie la fel de necesari ca balcestii din secolul XIX.
Importul e simplu și e ceva la care țărișoara noastră a excelat cu orice ocazie. Marea problemă e aceea că maimuțăreala nu produce niciodată evoluție. Stalin a postulat pe vremuri că „Acumularea cantitativă generează un salt calitativ.” E fals. Acumularea gunoiului mărește exponențial împuțiciunea. Și nimic mai mult…
Comentariu fara sens al lui svejk … (Editat)
Fără atacuri la persoană și fără comentarii jignitoare, vă rog!
Ceea ce pentru tine este gunoi, pentru altii este progres. Sincronismul de sec XXI din Ro (mai ales cel din domeniul tehnic si cultural) este o miscarea sociala cu rol eminamente curativ, nu ma mira ca vine in conflict cu convingerile tale ca tot ce vine din US, UK si UE este “imputiciune” (…daca nu vine de la Trump sau CO2crngoalition, desigur😉)
Așa în ignoranța mea mi-am imaginat că îngurgitarea fără măsură a tot ce-i iese omului în cale e o formă de grobianism. Când colo aflu de la dumneavoastră că e cea mai înaltă formă de progres & civilizație. Și mai mult decât atât, cică e sănătate curată! Are efecte „curative”.🤣
Depinde pe ce cale merge omul … (Editat)
Comentariile nu au legătură cu subiectul ci doar un fel de răfuială cu un alt comentator. Nu-și are locul aici.
Dom Iosif, dar cum ramane cu masa critica? 47 Kg pentru uraniu 235 si 10 kile pentru plutoniu. Cert stiti ce vreau sa spun. Numai de bine!
Microsoft este plin de romani!
Doua afirmaţii mi se par esenţiale în acest articol, „nu stăpânim nici limba română prea bine şi nici limba engleză” si „este o problemă instituţională”. Mulţi invocă scuza standard, „gândesc în engleza” (pentru unii chiar un titlu de glorie), însă realitatea e că nu cunosc suficient niciuna dintre limbi, aşa că efortul de a selecta cuvintele potrivite e mult prea mare. Când stăpâneşti ambele limbi traducerea vine de la sine, iar când nu, există dicţionare.
Academia Româna ar trebui sa-şi ia în serios rolul şi sa editeze periodic dicţionare şi recomandări pentru fiecare domeniu în parte. De exemplu recent am avut probleme (în contextul unei aplicaţii informatice) cu unii termeni, cum ar fi dashboard sau voucher. În locul unor barbarisme am preferat sa forţez un pic şi sa folosesc sumar şi cupon. Un astfel de dicţionar ar fi fost binevenit.
Am observat un nivel ridicat de ostilitate din partea unor comentatori, care susţin că nu se poate fără neologisme şi că pana la urma important e ca se înţelege despre ce e vorba. Nimeni nu spune că nu trebuie sa existe neologisme, ci că acestea trebuie sa fie cu adevărat necesare şi adaptate regulilor limbii române (ofsaid, aut, fault, creion, machiaj, marşarier sunt toate neologisme, şi nu se mira nimeni când sunt scrise aşa). Chiar dacă se înţelege despre ce e vorba, o limba folosita corect denota respect faţă de sine şi faţă de interlocutori. Coborârea ştachetei duce la situaţii hilare, am văzut recent pe National Geographic expresia „Estul de Mijloc” (Orientul Mijlociu – printre multe alte greşeli şi barbarisme, acest canal „beneficiind” de serviciile celei mai slabe firme de traduceri). Probabil textul a fost tradus automat, şi doar corectat de către o persoana. Dar faptul că acea persoana nu a fost capabilă să identifice o astfel de greşeala, faptul că se trece cu vederea, este extrem de grav tocmai pentru efectul „ferestrelor sparte”.
Autorul ne spune ca lb romana ar fi chipurile „pe moarte” din cauza unor cuvinte englezesti. Aceasta e o mare exagerare. Evident nu trebuie folosite cuvinte englezesti daca exista unele romanesti echivalente, in general nu trebuie mers la extreme. Totusi autorul nu spune concret cu ce sa fie inlocuite cuvintele mentionate mai sus in comentarii. Ajungem la „gatlegau” in loc de cravata, sau „racitor” in loc de frigider, sau „deschis vesnic” in loc de non-stop, sau „numerar” (un cuvant bizar care nu trimite cu gandul la bani gheata) in loc de cash. Apoi autorul face filozofie pe marginea acestui subiect marunt, aducand niste argumente care nu prea se potrivesc. Lb romana a supravietuit in conditii mult mai grele si infruntand pericole serioase (nu precum cel de fata), a.i va supravietui foarte bine si pe viitor.
„Numerar” nu mi se pare deloc bizar. Cât trăiam în România era chiar foarte utilizat. În plus „cash” are o oarecare problemă de ortografiere. Ajung Doreii să-l scrie „chieș”. Am văzut deja ceva de genul ăsta. 😂
In primul rand ca oficial pe chitante scrie numerar, deci nu scrie nimeni „chies”. In vorbire insa de multe ori la casa te intreaba cash sau card. In al doilea rand, daca te deranjeaza cash, ce zici de „uichend”, care e propus de autor pt weekend…
E posibil să nu ajungă (prea curând) la „chieș”în schimb am văzut „kaș” și mi-a luat ceva timp să mă prind ce voia. Pe „vichend” l-m văzut deja în toată splendoarea sa. 👍🤣
Dovediți că nu aveți simțul umorului. Eu nu propun nimic de acest fel.
Puteti folosi „peșin” in loc de cash sau numerar.
Nu, că este cuvânt din limba turcă și de astea vrem să scăpăm :) Oricum, sensul lui peșin din limba turcă este de anticipat în limba română. Sensul de numerar din limba română îl are cuvântul nakit în limba turcă. Este un caz de împrumut prin schimbarea sensului unui cuvânt.
„anticipat ”
Adica plata in avans?
Este Pribeagu mai actual ca oricand? :))
https://cristi-raraitu.blogspot.com/2013/04/om-cinstit-poezie-de-ion-pribeagu.html
Consider ca limbajele sunt vii, in sensul biologic. Lupta pentru existenta dintre limba romana si engleza e foarte inegala, si nu cred ca putem ajuta prea mult. Canetti spunea ca isi aduce aminte povestile pe care i le-a spus doica lui romanca desi, a uitat complet limba romana. Asa ca se pare ca exista o cale de scapare pentru cultura romana. In alta ordine de idei, asa cum e chinuita limba romana azi cu englezisme, si limba engleza e spusa unui atac continuu, pentru ca e vorbita prost, cu greseli.
Trăiesc/lucrez într-un mediu cosmopolit unde se utilizează limba engleză de către oameni care vin din diverse culturi/popoare, fiecare vorbind limba engleză internațională mai bine sau mai prost, ceea ce uneori poate fi foarte distractiv sau supărător pentru un vorbitor nativ. Dar acesta este prețul pe care îl plătește o limbă care se vrea dominantă: mai devreme sau mai târziu va suferi modificări de substanță până când va îngloba o mulțime de transformări. La scară istorică asta s-a întâmplat cu limba latină care a dat naștere limbilor din familia limbilor latine. Dar trăim altă epocă, în care comunicarea s-a accelerat la viteze incomparabile cu ceea ce se întâmpla în urmă cu un mileniu iar efectele sunt cu mult mai profunde și mai rapide. În plus, forța manipulărilor este extrem de mare și se utilizează mijloace foarte sofisticate pentru a induce efecte dorite în populații care habar nu au ce li se întâmplă în timp ce trăiesc iluzia propriilor alegeri.
Acum 11-12 ani am ajuns în cu treburi în Anglia cu mai mulți colegi americani. Din cauza vremii erau o grămadă de zboruri întârziate, porți de îmbarcare schimbate intempestiv, etc. Panourile afișau mereu informații depășite de evenimente. Încercam să ne lămurim de unde pleacă avionul nostru. Am prins cumva în haosul ăla un ghișeu de informații disponibil. Eu n-am priceput nimic din ce-a zis tanti aia. Probabil că de aia nu preaera înghesuială la ghiseul ei. Partea amuzantă e că nici americanii din tată-n fiu care călătoream n-au priceput nimic. Iar unul din ei e de pe Coasta de Est și ăștia vorbesc aproape ca englejii adevărați. Unul din ei a avut ideea salvatoare să-i întindă cucoanei un carnețel și să-i spună „write it down please”. Cucoana ofensată scris numărul porții și uite așa am scăpat cu viață din Heathrow. 😀
Eu m-am plimbat vreun sfert de oră prin aeroportul J.F. Kennedy căutând un closet și tot dădeam de „rest room” până când m-am prins. Am lucrat în Anglia ceva mai mult de un an, în zona de nord și a trebuit să mă obișnuiesc cu o groază de englezisme neaoșe de care habar nu aveam, deși eram mândru, până atunci, că învățasem engleza britanică după Eckersley. În plus, aveți dreptate, îți trebuie oarece exercițiu și multă răbdare să înțelegi pronunția britanică.
Acum intrati in teoria conspiratiilor … „mijloace sofisticate de manipulare”, etc… Sa fim seriosi, nu sta nimeni sa manipuleze prin folosirea unor cuvinte din engleza. Ele au patruns fiindca sunt efectiv folosite des si fiindca nu exista echivalente in romana. E simplu, nu e nicio mare manipulare la mijloc. Asa cum au patruns frantuzisme, acum patrund englezisme. Nu s-a produs nicio tragedie si nicio moarte a lb romane in urma frantuzismelor, tot asa si cu englezismele. Oricum demersul asta e futil, cuvintele din engleza cu adevarat utile vor ramane in lb romana, fie ca va place, fie ca nu.
Dacă demersul meu se va dovedi că a fost futil voi fi primul care să se bucure. Afirmația dumneavoastră cum că „ele au pătruns fiindcă sunt efectiv folosite des și fiindcă nu există echivalente în limba română” (scuze pentru că am adăugat semnele diacritice) este falsă și am dat suficiente argumente în articol pentru asta. Brâncuși spunea: privește până când vei vedea.
Nu e deloc falsa pt cine priveste obiectiv si rational. Mai curand teoriile dvs ale conspiratiilor sunt false, si cam trase de par. Ce spunea Brancusi nu are legatura, se referea la actul artistic. Sunt de acord ca englezismele nu tb folosite in exces, dar sunt unele cuvinte din engleza care vor ramane si vor fi asimilate in romana. De exp cuvintele care apar mai sus in comentarii si pt care nu exista traducere buna in romana.
Stimate domn Thor,
Comentariile dumneavoastră sunt o înșiruire de sentințe. Mă acuzați ca fiind adept al teoriilor conspirației fără nicio ezitare. Un demers care se vrea rațional și obiectiv (în întregime este imposibil, o spune Haidt, dar nu doresc să merg prea mult pe direcția asta) trebuie mai întâi să fie însoțit de îndoială, ceea ce nu se întâmplă la dumneavoastră care aveți numai convingeri. Zimbardo arată destul de limpede că mare parte dintre alegerile umane sunt influențate inconștient de alegerile pe care le fac ceilalți oameni cu care interacționăm. Dacă raționamentul acesta al meu și care se bazează pe niște afirmații ale unui specialist, iar aceste afirmații au trecut prin filtrul afirmațiilor științifice din domeniul cercetării din științele sociale, înseamnă că eu fac o teorie a conspirației, atunci eu zic că operăm cu alte definiții. Ca să ne înțelegem, afirmațiile științifice nu sunt demonstrații (vezi criteriile lui Popper despre afirmațiile științifice) și, prin urmare, există îndoială și în ceea ce privește aceste afirmații, până la alte rezultate care le infirmă. Dar aceasta este știința și cu asta progresează omenirea de sute de ani.
Cuvintele lui Brâncuși au un înțeles și o acoperire cu mult mai mare decât vreți dumneavoastră. Nu cred că merită să merg mai departe cu răspunsul așa că voi închide aici discuția.
Eu doar va pun in fata ceea ce ati scris mai sus, cu manipularile, deci cu teoria conspiratiei. Prin definitie, o manipulare trebuie facuta de cineva si cu un scop, nu? Deci de catre cine, si de ce?..
De fapt nu e vorba de nicio manipulare, ci de spiritul vremii. E normala adoptarea unor englezisme, sunt multe concepte/lucruri noi care sunt exprimate cel mai bine asa. Evident nu trebuie exagerat cu ele, dar acum nici sa veniti cu politia limbii sa amendati pe cine foloseste englezisme din cand in cand.
Si vad ca nu ati dat niciun inlocuitor pt cuvintele de mai sus din comentarii. Pai ce facem, doar filozofam vag, fara a propune ceva concret?
Cuvintele lui Brancusi se refera la actul artistic, el gandea in acesti termeni. Acum sa faceti extrapolari convenabile, nu e corect. Nu asa merge metoda stiintifica, sa invarti de niste argumente pana iese ce iti convine.
Pentru noi astia care traim la serviciu intr-un mediu cosmopolit trebuie sa apreciem si de exemplu expresia care vrea sa insemne „fa ceea ce trebuie”:
„Do the needful”.
Care se traduce mai exact cu „fa-ti nevoile” :))
Pe vremea când eram eu copil și luam lecții particulare de la ruda mea, prin alianță, fost deținute politic, mi s-a tot atras atenția că traducerile cuvânt cu cuvânt pot duce la rezultate care n-au nicio legătură cu sensul din fraza sursă. După aceea am aflat expresia false friends, de exemplu eventually care nu are sensul de eventual ci pe acela de în cele din urmă. Hopa, ar trebui să importăm cuvântul eventually fiindcă este scurt, nu ca în limba română, o expresie formată din patru cuvinte :)
Stimabile domn Gheondea,
De ce sunt mai vinovați cei ce vorbesc engleza, în comparație cu romanii (dispăruți în istorie), slavii, cumanii, turcii, țiganii, francezii sau germanii? Fiecare au încărcat limba de baștină cu o sumedenie de neologisme, care până la urmă au devenit limba română așa cum o cunoaștem azi. Bogdan Petriceicu-Hașdeu a încercat să impună termenul ”de cutie frecător” pentru ”chibrit” (de origine turcă), într-o încercare de ”curățire” a limbii române de importuri lingvistice acum o sută și ceva de ani. Limba română a rămas cu chibritul până în ziua de azi. Când neamțul a venit cu invenția lui – ”schraube”, nimeni nu s-a gândit să-i spună altfel decât ”șurub”. Românii au început să pronunțe ”windows” (și nu ”geamuri” sau ”ferestre”) o dată cu cumpărarea unui PC, înainte să știe că acel cuvânt englez este o simplificare lingvistico-metaforică pentru ”interfață între utilizatorul unui calculator și sistemul de operare a discului intern, care la rândul lui era o interfață fizică între microprocesorul ce acceptă semnale tip 1 sau 0 și conceptul de calculator, care de fapt îl pune la treabă pe acel microprocesor”. Spune-i asta unui analfabet funcțional din ziua de azi și ”l-ai pierdut în translație”. Dar acești analfabeți formează deja o supărătoare majoritate și ei vor duce limba română mai departe, indiferent ce zic academicienii îmbătrâniți și ramoliți sau relicvele tot mai rare de cunoscători ai limbii române, puțin recunoscuți și slab plătiți de semidocții de la conducere. În plus, există un concept ce nu ține neapărat de cultură, ci de secolul vitezei și a dezvoltării accelerate. Cât mai puține silabe și cât mai mult înțeles într-un cuvânt. Adică:
”Teniși” în loc de ”papuci sport puntru folosire în jocul de tenis”
”Tranzistor” în loc de radiou cu componente tranzistorizate.
”Hard-disk” în loc de ”disc intern”.
”On-line” în loc de ”legat la o rețea activă de curenți slabi pentru conexiunea mai multor calculatoare ”.
”Server” în loc de ”stație intermediară de retransmisie/amplificare a semnalului de comunicație între mai multe calculatoare”.
”Desktop” în loc de ”calculator fix ce se instalează pe un birou”.
”Laptop” în loc de ”calculator portabil cu baterie”.
”GPS” în loc de sistem global de sateliți pentru identificare pozițională.
”Party” încă nu înlocuit clasicul ”chef”, deoarece are 2 silabe.
Prezentatorii spun week-end în loc de ”sfârșit de săptămână” pentru că sunt contracronometru cu anunțarea a cât mai multe informații într-un timp cât mai scurt. Pe stradă și la piață încă nu s-a încetățenit înlocuirea.
De remarcat că, totuși, bravii noștri tinerii spun ”telefon” (3 silabe) în loc de ”Cell-phone” (2 silabe). Și mai spun ”telecomandă” (în loc de ”remote-control” sau ”clicker”). Și mai spun ”televizor” în loc de ”TV”. Asta pentru că limba română avea deja denumiri plăcute sonor pentru produsele respective.
Dacă vrem să nu împrumutăm termeni de la alții (pentru ca apoi să nu-i mai restituim ci să zicem în 20-30 de ani că sunt ai noștri), trebuie să fim deștepți și să inventăm noi primii dispozitive, sisteme, proceduri de mare impact economico-social pe care apoi să le împrumute alții de la noi (inclusiv denumirile). De exemplu dacă mâine un clujean ar descoperi principiul antigravitației și ar concepe un dispozitiv pe baza lui pe care l-ar denumi ”Fainoșag”, toți americani, chinezii, rușii, indienii, francezii, suedezii i-ar spune ”FAINOȘAG”, cu diverse accente.
Cred că este a nu știu câta oară când trebuie să explic că se face o confuzie între neologisme și barbarisme. Exemplele dumneavoastră pot fi demontate unul câte unul dar chiar că am obosit să răspund unor astfel de comentarii.
am la dispozitie: serviciu, slujba, lucru, munca, post, angajament, sarcina etc, cu care vreau sa definesc locul de munca si/sau o prestatie in cadrul unui contract de munca;
nici unul nu ma satisface precum „job”
aș vrea să adaug câteva observații „la rece” (care eventual să le completeze pe cele formulate „la cald”)
– bineînțeles, e o opțiune individuală să folosești o limbă română îngrijită (sau nu)
– este probabil inevitabil ca la un moment oarecare să fie folosit un număr mare de barbarisme. Aceasta nu înseamnă că toate vor fi și păstrate în limbă. Rațiunile pentru care sunt folosite sunt diverse: fie din necunoaștere, fie din rațiuni stilistice (trebuie să arăt că am studiat în USA, trebuie să arăt că sunt „cool”) fie din obișnuință, fie pentru că am tradus cu google translate (sau mai nou cu chatGPT). Dacă vom răsfoi presa de la ’48 o să vedem că și acolo barbarismele franțuzești (de care ne amuzăm în „conu’ Leonida”) erau extrem de multe – din ele am cam păstrat ceea ce ne-a fost util, restul au dispărut. Aș face observația că nu trebuie musai să eliminăm cuvintele pe care le avem deja în limbă; sinonimele au și ele un rol în limba îngrijită, măcar pentru evitarea repetițiilor. Faptul că avem sinonime de origine slavă pentru cele de origine latină permite o expresivitate pe care poate nu o ai în alte limbi; dacă ne uităm la Sadoveanu, de pildă, vedem cum registrul arhaic e exprimat folosind cuvintele „vechi” predominant de origine slavă; o exprimare folosind cuvintele preluate din franceza modernă dă textului un registru științific elegant.
– eu personal nu cred în funcția normativă a dicționarelor. Dicționarele trebuie să consemneze starea limbii la un moment dat. Știu că în Franța, de pildă, importul unui anglicism e o adevărată bătălie și adăugarea lui în dicționar e un fel de „consacrare”. La noi problema e că dicționarele apăreau extrem de rar (după buget, ca să zicem așa) drept pentru care referirea la el e inoperantă. În zece ani cât durează o să apară o ediție (nu zic de dicționarul Academiei, care probabil nu va fi terminat niciodată) poate să apară o ramură complet nouă a cunoașterii, nu poți să aștepți până apare dicționarul ca să o abordezi. Acum, cu variantele online, probabil că ar trebui să se folosească, precum la software, conceptul de patch sau versionare – „dicționarul din 2020 cu actualizările din august 2023” de pildă.
– academia poate ajuta mai degrabă cu normele de folosire – cu condiția să încerce să o facă inteligent. Cunosc, relativ direct, cel puțin două situații în care de fapt a dăunat grav: „romanian keyboard” când a recomandat tastatura „franțuzească”, azerty, deși noi foloseam qwerty de zeci de ani, și (am fost la lansarea Windows XP) când „specialiștii lingviști” au propus „revocare” pentru „cancel” în loc de „anulare” . Mai mulți participanți au întrebat atunci de ce s-a ales acest cuvânt și răspunsul a fost că specialiștii lingviști au considerat că acoperă mai bine sensul lui „cancel” – pentru că revoci ceva ce ai făcut deja. O fi, pentru utilizatori însă e doar confuzie. Se poate și mai rău, dar decât așa ajutor mai bine apelau la un angajat oarecare de origine română. Același lucru și cu exemplul meu anterior, mouse. Ok, majoritatea cuvintelor importate definesc aparate și dispozitive, deci sunt neutre, dar nu trebuie să faci din asta o normă imuabilă.
Desigur că există limite și revin la ceea ce am spus în primul post. Pericolul apare când începi să nu mai poți exprima stări, sentimente sau situații în limba română. Până atunci lucrurile sunt doar periferice. Însă… când nu mai poți exprima aceste lucruri? Răspunsul meu e: atunci când nu le mai exprimi. Cu cât te exprimi mai rar în limba română, cu atât devine mai dificil să o folosești ulterior. Cu cât se scrie mai puțină literatură, cu cât se fac mai puține filme sau cu cât se publică mai puține eseuri, limba română pierde. Dar mai e un aspect. Textele sau filmele, sau muzica… trebuie să fie și citite. O parte din producția în domeniu… e „producție pe stoc” ca pe vremea vechiului regim. Aceasta nu ajută, ba mai mult, încurcă, pentru că e „spam”. Ca atunci când ștergi 20 de mesaje „spam” și ștergi din greșeală și mailul de la șefu’ cu ele :) Probabil că după o etapă de import masiv trebuie să vină și cea de evaluare critică. Faptul că autorul a scris acest text este poate un semn că va veni; dacă o persoană s-a gândit la asta poate că sunt mai mulți …
‘Brâncuși spunea: privește până când vei vedea.’ Cand/unde/cui a spus asta?
Citatul este aproximativ. Ieri am vizionat o emisiune despre Brâncuși pe TVR 1 și asta a fost o replică dată lui Eugen Jebeleanu care îl tot chestiona în legătură cu lucrările lui de la Târgu Jiu.
Excelent! Multumesc pt clarificare.
Am vazut in internet tot felul de citate din Brancusi. Intrucat a trait la Paris, incerc sa inteleg care sunt sursele acestor citate, in ce context, cu cine si in ce limba a vorbit.
Acest articol ridica o falsa problema. Lucrurile nu sunt nici pe departe asa dramatice cum spune autorul, care nu cunoaste bine procesele lingvistice si sociale. Cum s-a spus si in alte comentarii (apropo majoritatea comentariilor de aici sunt impotriva articolului), limba romana e un organism viu, care are propriul mecanism de reglare. Unele englezisme vor fi asimilate, altele usor schimbate, altele vor disparea. Nici vorba ca lb romana sa moara, e o exagerare total gresita. Asa cum frantuzismele au fost preluate, unele a ramas, altele nu, asa va fi cu englezismele. Autorul se fereste sa dea echivalente pt diverse cuvinte englezesti folosite, de ce nu vine cu niste echivalente, ca sa avem ce dezbate concret? Hai sa scoatem acum si cuv turcesti, de exp. Acest articol mi se pare o pedanterie lipsita de continut si doar un exercitiu narcisist. Altele sunt problemele importante ale culturii romane.
”Autorul . .. de ce nu vine cu niste echivalente?”
Dar d-voastră de ce nu înșirați ”problemele importante ale culturii romane”, cele care sunt mai importante decât dezbaterea propusă de ”Acest articol [ce vi se] pare o pedanterie lipsita de continut si doar un exercitiu narcisist.” sau decât utilizarea de diacritice în scrierea comentariului (ca să vă critic și eu forma și nu fondul)?
Și ce aromă de jignire are acest comentariu ce vi s-a părut a fi doar ”critic”!
” Acest articol ridica o falsa problema.” Asta inseamna ca este vorba despre o diversiune si abaterea atentiei ?
Sunt in agrement cu anti-vorbitorii mei si concurez cu planul de bataie pentru populatie. :))
Cu multi ani in urma, aveam un joc propriu, din discutia cu un interlocutor sa stiu cat mai multe despre el. Uneori ii faceam surpriza si ii comunicam concluziile. Limba te defineste si arata foarte bine cine esti. Peste ani la integrarea profesionala un psiholog (intr-o tara nu de limba engleza) ne-a spus un lucru care desi il stiam i-a potentat valoarea. El a spus asa: un cuvint corect folosit are puterea unui glont, poate fi devastator daca este corect si este folosit acolo unde trebuie . Deci intr-o discutie sau intr-o scrisoare sau intr-un document valoarea claritatii cuvintelor este esentiala. Folosirea surogatelor (cuvintele) este trecatoare si depinde de nivelul intelectual al celor care il folosesc. Limba romana este o limba puternica cu multe nuante la definirea unui lucru sau unei actiuni. Pe de alta parte limba romana a importat cuvinte tehnice din alte limbi cu foarte multi ani in urma si care au forma din limba originala (germana, franceza sau engleza). Am cunoscut , spre exemplu, rusi care vorbeau limba rusa perfect dar limbajul tehnic era imposibil pentru ei. Pentru ca intr-o anumita etapa din viata nu studiasera in limba rusa tehnica. Desi am invatat limba rusa in scoala nu vorbesc ruseste. Universalitatea unei limbi consta in plasticitatea si claritatea ei. Cei care lucreaza la cizelarea unei limbi trebuie sa fie vorbitori la nivelul limbii romane in cel putin alte doua limbi de circulatie.
Prima data a fost cuvantul.
Este adevarat oamenii folosesc surogate.
a. Surogate de carne – faimosul cuvant spam de la asta vine
b. Surogat de cafea – faimosul nechezol
c. Surogat de parinti – adoptie
d. Surogat de organ sexual – a se vedea industria de sextoys inclusiv papusi gonflabile cu IA (AI). Rog sa nu se cante cu entuziasm melodia aia cu textul „Ia, ia din viata ia. Tot ce e mai frumos ia, iaaa!” :))
e. Surogat de carne pentru vegani dar si pentru cei cu sensibilitati de natura religioasa
f. Surogat de biserici – templurile de fotbal etc chiar daca imnurile au pastrat caracteristicile muzicale primare de la Haydn si au fost doar adaptate
g. Surogate de divinitate – promovate din ce in ce mai agresiv de anumiti ateisti si mediatizate pentru d’alde coreligionarul meu Yuval Harari.
h. Surogate ieftine de haine „de firma”
i. Surogate decizionale pseudo-democratice – UE
j. Surogate de bani – criptomonede
k. Surogate de interactiune sociala – FB, X etc
Si proaspat din stirile de azi:
l. Surogat de grefier – in curand pe micile si marile ecrane …
m. Surogat de opinie legala de la judecatori:lenesi
https://www.msn.com/en-gb/news/uknews/court-of-appeal-judge-praises-jolly-useful-chatgpt-after-asking-it-for-legal-summary/ar-AA1gLKOw?ocid=winp2fptaskbar&cvid=f24ac10554084528a87b1ef023ea65b3&ei=36
Am prostul obicei că iau în seamă criticile și prima mea reacție este să mă uit în propria ogradă. Domnul Vasile Cornea mi-a comunicat că există o versiune electronică interactivă DOOM drept pentru care m-am dus și, în după-amiaza asta, am compilat lista de cuvinte englezești care a fost adăugată celei de-a treia versiuni și în care autorii folosesc scrierea englezească și pronunția englezească, care este complet diferită de regulile de pronunțare din limba română. Mai mult, sunt câteva sisteme de reprezentare fonetică a limbii engleze și, cea pe care au folosit-o este foarte slabă. Asta este o schimbare majoră fiindcă, printre multele calități ale limbii române moderne este una foarte importantă: valorile fonetice pentru literele alfabetului latin sunt aproape unice (excepțiile sunt extrem de puține) sau, mai scurt, limba română folosește o scriere fonetică. După cum știm, valorile fonetice pentru literele alfabetului latin în limba engleză sunt de cele mai multe ori multiple cu reguli complicate de pronunțare, dependente de context, etc.
Pe scurt, ce am găsit a fost o surpriză și pentru mine fiindcă, dacă una dintre obiecții este că fac atâta tam-tam pentru vreo patruzeci de cuvinte, eu am găsit peste 300: 14 pagini cu 23 de articole pe fiecare pagină. La acestea se adaugă cele care sunt deja în ediția a doua. Este vorba deci de aproape 400 (patru sute) de cuvinte. Mai mult, în timp ce compilam această listă, doar la o simplă privire pentru trei sferturi dintre ele eu am observat că cunosc traducerile în limba română. Pentru celelalte mai trebuie puțin efort pentru a găsi o traducere potrivită și, la o primă aproximare, cred că mai rămân vreo douăzeci de cuvinte în suspensie, deci sub 5%.
Aceste date cantitative alcătuiesc o bază destul de solidă pentru demersul meu și confirmă ceea ce am scris. Cele patru sute de cuvinte sunt deja în mod oficial înregistrate ca făcând parte din limba română. Urmează în următorii ani alte sute. Unui cercetător dedicat problemei i-ar trebui câțiva ani ca să estimeze regresia.
Nu prea confirma demersul. Sunt relativ putine 400 cuvinte (din care probabil cam 100 folosite des), in comparatie cu zecile de mii de cuvinte ale lb romane. Orice limba e un organism care evolueaza si se adapteaza. Incercarile de politie a limbii si de fortare nu au efectul scontat, nici intr-o parte (de a baga cu forta englezisme), nici in cealalta (de a scoate obsesiv englezismele). Cate englezisme vor ramane peste 20 ani?… Nu se vor mai adauga multe, procesul e neliniar. Unele vor ramane, altele vor disparea, altele vor fi modificate, etc. Cele necesare vor ramane, f.bine ca imbogatesc lb romana. Bine ca nu mai vin cuvinte din rusa, turca.
Apropo, conform DOOM lb romana are aprox 62 000 cuvinte (neincluzand regionalisme, arhaisme), iar engleza are 171 000 cuvinte active + 47 000 arhaisme conform Oxford English Dictionary.
Un statistician, sau o persoană care are cât de cât idee ce înseamnă să faci afirmații care privesc informații cu foarte multe date, v-ar fi atras atenția imediat că simpla numărare nu este suficientă pentru a trage concluzii calitative, fiindcă aveți nevoie de instrumente mai subtile, gen frecvențe și dispersii, ca să nu mai zic de teste de consistență, etc. Alexandra a punctat destul de bine aspectul ăsta fiindcă ea chiar lucrează la firul ierbii: în sociologie metodele statistice fac parte din inventarul oricărui cercetător.
În articolul de anul trecut am discutat puțin și despre compararea celor două limbi din punctul de vedere al lexicului, dacă v-ați fi făcut puțin timp să-l citiți probabil că ați fi avut cel puțin o mică ezitare în a scrie ultimul paragraf.
Nu sta in picioare ce ziceti, si gresiti cu regresia. Aveti un mindframe liniar, dar procesul e neliniar. Si in articol si in comentariu ne amenintati cu regresia si cu apocalipsa limbii trimitand doar vag spre statistica. Dar nu prezentati niciun model sau predictie concreta…
Apoi ar trebui sa realizati ca in general modelele matematice in stiintele sociale nu sunt veridice. Sunt f.multi factori care trebuie luati in seama, si sistemele sunt mult prea complexe. Exista si „lebede negre” care pot aparea intamplator, de exp vreun scriitor sau artist de succes care introduce in vorbirea curenta anumite cuvinte. Evident ca exista si alti factori in afara de numarul de cuvinte, dar sunt nesemnificativi in discutia de fata, dispersia, frecventa, etc. Va pierdeti in detalii. Numarul de cuvinte e important in discutia de fata, cine stie engleza stie ca exista multe cuvinte compuse. Asta ce denota? faptul ca engleza e mult mai flexibila. Cuvintele compuse sunt naturale in engleza, pe cand in romana nu.
Un aspect esential e ca engleza la randul ei a imprumutat mult din franceza, lb germanice (saxona), lb celtice, lb scandinave, e deci o sinteza (in masura mai mare decat alte limbi).
Fie ca va place, fie ca nu, incercarile de politie a limbii si de scoatere fortata a englezismelor sunt futile din start; un numar de cuvinte necesare va ramane, ceea ce va imbogati lb romana.
Dacă eu am o gândire liniară, ha, ha, ha! Iar acuzațiile de poliție a limbii sunt de tot hazul. Nu știu cum s-o spun mai politicos, dar cred că ați citit altceva decât am scris eu.
@A.Gheondea. Din articol reiese ca sustineti o scoatere a termenilor din engleza si inlocuirea lor cu unii neaosi. Convergeti astfel constient sau nu, poate manipulat subtil, spre curentul suveranist, care e popular in unele tari (Ungaria, Rusia, Turcia, etc). Acum si la noi, vezi ascensiunea partidului extremist AUR; conform unor sondaje are cel mai mare procent acum..
Lb romana trebuie iubita si citita mai ales, dar nu e rau ca adoptam unele englezisme utile (desigur cu masura).
Nu, ați înțeles complet greșit. De asta am fost avertizat atunci când am scris articolele pe tema limbii române, unul dintre pericole fiind acela de a fi asociat cu ideologii, curente și oameni cu care nu am nimic în comun. Dacă îmi iubesc limba și cultura asta nu înseamnă că sunt împotriva altor limbi și altor culturi. Aveți o problemă de logică și de abordare. Dar chiar trebuie să mă tot dezvinovățesc de acuzații de tipul ăsta?
Eu cred ca articolul dv are o problema de logica si abordare, punand in antiteza nr mic de englezisme cu iubirea lb romane. Lb romana trebuie in primul rand citita, romanii nu prea cumpara carti. Trageti niste concluzii pripite, panicarde si nefondate despre „moartea lb romane”. Lb romana nu a murit in perioade mult mai rele, a evoluat. Niste pareri/preferinte personale ale dv nu au relevanta la nivelul general al lb romane. De ce credeti ca cei mai multi filologi si scriitori nu au o mare pb cu englezismele?
Ceea ce sustineti e mai apropiat de curentul nationalist suveranist, le dati apa la moara. Constient sau nu; probabil fara sa realizati. Va vor si cita.
Imbogatirea limbii romane , atractivitatea aparuta atunci cind facem referire spre a cunoste si invata chiar limba din care provin aceste barbarisme , formarea unor legaturi ce imbunatatesc sensul cuvintelor materne ba chiar si melodia atasata acestor noi cuvinte impreuna cu progresul tehnic ,atunci cind vorbim despre barbarisme ce ne aduc in fata noi abordari stiintifice , sunt doar o mica parte din avantajele aduse nou chiar acum .Cit despre o limba straina sau diferita de cea materna , invatarea ei la un nivel superior,este foarte greu de facut .A fi biling sau trilingv nu este la indemina oricui .Peste toate se suprapune si exercitiul scrisului intr-o alta limba . Abia cind aceste doua componente devin egale abia atunci ne putem lauda ca stim la nivelul unui „ nativ ” o alta limba si asta doar daca prin nativ intelegem maximizarea cunostintelor celui cu care am dori sa ne comparam .Multi isi aroga cunosterea unei limbi straine dar extrem extrem de putini devin „vorbitori nativi ”Una peste alta orisicare forma de interventie pe subiect este eronata .Timpul si viata rezolva totul asa cum deja s-a demonstrat .
Am o problemă cu afirmația „Timpul și viața rezolvă totul așa cum deja s-a demonstrat.” Nu știu ce înțelegeți prin demonstrație și nu știu ce înțelegeți prin rezolvă totul. Din experiența mea umilă și din cunoștințele pe care le-am dobândit în cursul vieții, rezolvări sunt întotdeauna dar niciodată nu poți spune că rezolvarea este benefică pentru toată lumea. În această lume modernă, deschisă la competiție și nemiloasă, vor fi întotdeauna unii care vor câștiga și alții care vor pierde. Este o naivitate să spui că îți vor purta alții de grijă și să lași lucrurile să curgă la voia întâmplării. O spun iarăși și iarăși, autarhia și suveranismul nu sunt sunt soluții în abordarea mea. Această abordare îmi este complet străină, dar nu sunt nici de acord cu „Una peste alta orice formă de intervenție pe subiect este eronată”. Trebuie să fim competitivi fiindcă o țară eșuată este pradă ușoară pentru oricine. Asta nu se poate face decât prin educație solidă, dezvoltare modernă, instituții solide și eficiente în slujba porului, elite competente și cinstite. Este un echilibru dinamic pe care trebuie să-l obținem, o măsură potrivită în ceea ce facem, și care nu este ușor de obținut.
Domnule Geondea,
expresiile de genul acesta(cum deja s-a demonstrat) sunt parte din arsenalul samariteanului, esop, gica și cine știe câte alte nume mai are personajul pe acest site.
“Cum bine știm, așa cum toată lumea civilizată …, bineînțeles că se știe, cum deja s-a dovedit, etc” se regăsesc aproape în toate comentariile personajului. De obicei la începutul acestora. Încearcă evident să dea o oarecare greutate inepțiilor care urmează.
Părerea mea e că omul e caz clinic.
Un alt autor i-a atras la un moment dat atenția că limbile pe fundul președintelui nostru educat, din toate unghiurile, sub toate numele sunt penibile! La aceste acuze, insul a răspuns intr-un moment de rară sinceritate că nu e important sub ce nume decide să scrie ci ceea ce transmite!
Acum, la modul cel mai sincer, nu e asta o dovadă de labilitate psihică? Să faci comentarii sub un nume și să-ți răspunzi sub altul?
„mindframe” pe romaneste cum suna ?
Calapod (mental) poate?
fengshui
Prototipescu are cred dreptate.
https://www.youtube.com/watch?v=31H–nvb7kA
Doresc sa ofer o traducere mai buna la „mindset”
Cred ca rezultatul corect se obtine prin aplicarea a doua functii dupa cum urmeaza:
romnewspeak2023 (googletranslate(mindset)) = romnewspeak2023(mod de gândire) =
modgân sau poate mogân (care are si avantajul ca rimeaza mai usor ca pronuntie cu păgân).
:))
Se pare ca autorul … (Editat)
Nicio legătură cu subiectul, doar o suită de acuzații, jigniri, etc. Nu are sens să discutăm.
Trebuie intels cum ca orisicare fel de dezbatere fie ea agreabila sau mai putin agreabila apare datorita punerii in pagina a unui text (multumim oricarui autor si oricarei perspective ce ne este adusa in fata ) ce declanseaza raspunsuri de tot felul .Un singur lucru este sigur : fara existenta noastra ca natiune ,organizata intr-un stat unitar si care acum este parte a UE si a organizatiei militare numite NATO , existenta ce ne este pusa in pericol si din exterior si din interior ,nu am putea a mai avea libertatea de a scrie ,de a raspunde, fie si inegal, ca forta scriitoriceasca , altora .Ar fi o pierdere greu de indurat pentru noi toti daca am fi obligati la reintorcerea la nationalismul pagubos de tip comunist -o – ceausist asa cum vedem usor ca si-ar dori multi dintre noi . .
Iarasi? Recidiva 1000. Hai mai omule termina cu gulasul rasfiert. Consumi curent electric degeaba!
Răspuns lui Traian70.
„Ceea ce sustineti e mai apropiat de curentul nationalist suveranist, le dati apa la moara. Constient sau nu; probabil fara sa realizati. Va vor si cita.”
Un profesor de arhitectură intră în clasă cu o cărămidă, o pune pe catedră
și întreabă: Spuneți-mi ceva important ceea ce puteți face cu această cărămidă. Un student spune: Eu zic că aș putea face o casă dar pentru asta aș avea nevoie de mai multe cărămizi. Un alt student replică: Eu aș putea omorî un om și nu am nevoie de mai multe cărămizi, îmi ajunge una singură. (Adaptat)
Tocmai, ideile astea insuficient gandite si fals alarmiste cu disparitia limbii romane, pot duce usor la consecinte urate din partea unora ca AUR (care e posibil sa vina la putere in viitor). Plus ca sunt adoptabile imediat de AUR, fiind in directia discursului lor…
@ Traian70
Aia cu „curentul suveranist” mi-a plăcut la nebunie. Am avut odinioară șansa să găsesc într-o bibliotecă câteva numere din „Scânteia” de prin 1949-1950. Cam aceleași suferințe le aveau și ei: „Suveranismul” ce vă chinuie pe dumneaoastră azi era pe atunci numit „naționalism burghez” sau „fascism” („fascismul” e la modă și azi. Cine nu-i cu turma e automat „fascist”) care „submina înfrățirea popoarelor muncitoare” și „dragostea fierbinte pentru marea Uniune Sovietică”. Gargara e în linii mari aceeași. Doar idioții utili sunt alții. 😂
Nu sunt de acord cu argumentele aduse in articol, mi se par ilogice, vagi si fara un fundament stiintific. De fapt nu se prezinta niciun model concret pentru evolutia lb romane si pt asa zisa ei „moarte”. Ce se intelege prin asta? E ca si cum ai zice ca daca te tai la un deget, gata maine mori… se poate infecta, dar asta doar in cazuri extrem de rare. E ca in povestea cu drobul de sare, trebuie pastrate proportiile. Limba romana va evolua, va asimila unele cuvinte, dar nu va muri.
Deasemenea s-au tot zis pe aici cuvinte din engleza, folosite des in Romania, dar autorul nu a dat traduceri pt ele sau cu ce sa fie inlocuite. Ar trebui sa existe niste traduceri, nu doar sa vorbim la modul vag. De fapt discutia cu autorul e practic inexistenta; desfiinteaza toate comentariile contrare, accepta doar punctele de vedere din propria bula de idei.
Asa facem cu totii . Nu acceptam spusele altora chiar daca este tot mai evident cum exista ziceri ce ne deschid noi cai de abordare .Totusi, trebuie sa multumim autorului (este poate singurul care raspunde aproape in integralitate si care nu elimina comentarii cu mici exceptii unele fiind puse ca momeala )ca ne raspunde chiar daca nu iese nici macar cu un centimetru din convingerile sale .Alti autori elimina rapid tot ceea ce nu le convine chiar daca textele nu contin elemente de jignire sau nu fac referire in integralitate la subiect .
Ne dați dumneavoastră niște exemple de cuvinte intraductibile?
Nu stiu daca … (Editat)
Nu ați înțeles mesajul meu.
Traian70 03/09/2023 At 10:42
Convergeti astfel constient sau nu, poate manipulat subtil, spre curentul suveranist, care e popular in unele tari (Ungaria, Rusia, Turcia, etc). Acum si la noi, vezi ascensiunea partidului extremist AUR; conform unor sondaje are cel mai mare procent acum..
Vad in dictionar ca „suveranitate” inseamna „Calitatea de a dispune liber de soarta sa”.
Am mai auzit expresia (inteleg ca peiorativa pentru unii) „curentul suveranist”. E ilegal sa fii suveranist? Imoral? Neconstitutional? Ingrasa? E o idee noua, nastrusnica, extremista, fascista, nazista, rasista, suprematista… (completati dvs lista de etichete infamante, dle Traian70) ca un popor sa-si decida singur soarta?
Dvs militati, in dispretul Constitutiei, ca romanii sa nu fie suverani la ei acasa, ci sa fie dependenti de cineva? Cine credeti dvs ca ar trebui sa dispuna de soarta romanilor din Romania?
Sinteti roman? Traiti in Romania?
De ce e extremist partidul AUR? Cu argumente, va rog! Daca e extremist si daca, banuiesc, e ilegal sa fie asa, de ce nu e desfiintat? Ati demarat o actiune in justitie in sensul asta? Macar o plingere la politie, ceva? (Parerea mea, cu titlu de inventar, este ca AUR e „opozitie controlata”; dar controlate sint si celelalte partide; si inca foarte strins controlate. Deci… de ce va mai plingeti de „curentul suveranist”? 😁️ Fiti linistit, nu putem sa pierdem ceea ce nu am avut niciodata dupa 1989.). Si daca AUR „are cel mai mare procent acum”, ce propuneti? Dupa dvs unele partide exista doar ca sa legitimeze puterea altora si ca sa maimutarim cu to(n)tii, plini de voie buna, democratia (care nu e pentru catei)?
Traian70 03/09/2023 At 11:28
Ceea ce sustineti e mai apropiat de curentul nationalist suveranist, le dati apa la moara. Constient sau nu; probabil fara sa realizati. Va vor si cita.
Da, si? Sau, cu o expresie englezeasca, „So f**king what?”
@Teodor. Din intamplare am dat peste acest comentariu zbanghiu. … (Editat)
Puteți să vă războiți altundeva pe teme care nu au legătură cu subiectul.
@Teodor. Partidul AUR e unul extremist si anti-european, membrii sai fac vizite la ambasada rusiei. Se face o confuzie intre patriotism si suveranism. Suveranistii vor desfiintarea totala a influentei straine, patriotii nu. Romania are de castigat din influenta straina daca stie sa o gestioneze si sa extraga ce e bun pt ea. Altfel, suveranistii gen V. Orban, Putin, Trump si altii, arata de ce suveranismul in sec 21 e o idee depasita si periculoasa. Din ce zice Teodor M., orice roman care traieste in Romania ar trebui sa fie suveranist… tare panseul!
Considerati proiectul UE esuat ? proiect inceput in 1992 cu acordul de la Maastricht la finalitatea caruia Europa trebuia sa fie Europa federala, regionalizata, pace si libertate.
In schimb in 2023 ce avem ? si mai mult stat national si suveran, ingradirea liberatilor ( vezi epidemia dar nu numai) si razboi !!
Proiectul UE a inceput mult mai devreme*.
Conform DEX intre Europa federala si regionalizata
exista o contradictie violenta (de genul ori / ori)
Pacea si libertatea au un pret.
Exprimat atat in curency dar si in blood (vase comunicante).
Cand te calicesti la curency… platesti mai mult in blood.
Daca (poti) realiz(ezi/a) ca blood-ul iti poate folosi si la altceva…
dar… nu este suficient sa doresti/vrei… trebuie sa poti
si, da… sa ai cu cine
_______________________________________________________
* o fi istoria scrisa de catre invingatori…
dar, nici UK si nici USA n-au atacat alte state
cel mai probabil tineti cu ursu’…
ala caruia i se parea natural sa transeze Polonia (1939)
sau sa ocupe Crimeea (2014)…
Aveti perfecta dreptate: … (Editat)
Iarăși acuzații lipsite de orice bază, fără legătură cu subiectul.
Cred ca domnul Gheonda se poate declara infrant, dupa o lupta eroica. A folosit un „barbarism”, „soft tennis” in mijlocul unei fraze in romana, exact ceea ce dezaproba.
Da intradevar, admirabil cum domnul Gheodea „se bate” cu restul lumii, isi ia timpul necesar sa raspunda personal fiecaruia, respect.
Altii care scriu pe acesta pagina de multe ori, de frica sau ce o mai fi ( neacceptarea altor pareri) nici macar nu permit afisarea unor comentarii.
Stimată doamnă/domnișoară,
Am ezitat destul de mult să răspund comentariului dumneavoastră. Oscilez între mai multe interpretări: posibil bășcălie, posibil o răutate inutilă, posibil chiar că asta vreți să spuneți. La primele două, n-am ce răspunde. La a treia, ați scos din context. Eu am citat, și am folosit ghilimelele de rigoare, ce spune prietena mea americancă și apoi am adăugat traducerea mea în română.
Dar, ca să vă țin isonul: „Am înfrânt, Mihaela …” după cum a spus un clasic în viață care s-a visat președinte pentru o noapte.
Scuze, daca am gresit contextul. Si totusi, ati folosit ” happy wife, happy life”, fara sa traduceti in romana?
Asa cum spunea „cine ar fi crezut la nato?”, ‘Am castigat!’
Barbarismele de astazi sunt neologismele de maine, mondenitati efemere, technicalitati sau araturi fundamentale in solul civilizatiei, ca expresiile din limba latina.
Când folosesc ghilimele pentru citare? Mă adresam doamnei R. și era într-un context special. Nu se pune.
https://www.scrigroup.com/calculatoare/word/FONTURI-ALDIN-CURSIV-SUBLINIAT81411.php
Ca doar tata era cel care a scris primul software romanesc pentru fotoculegere computerizata si eu l-am ajutat cu integrarea hardware si software plus metode mai noi de dezvoltare de programe.
La integrarea hardware ne-a ajutat si un inginer care era pasionat si de radio.
Un articol pe tema asta a aparut in Romania cu prilejul centenarului Marii Uniri.
Colegul si prietenul meu de o viata a insistat.
Sper sa imi fac timp sa vorbesc cu cei de la Muzeul de la Filaret ca am o valiza cu ceea ce a facut tata.
Valiza din piele naturala de culoare gri, daruita de cei din Cluj dupa ce tata fusese cazat in aceeasi camera cu un „periuta pe biluta” probabil eliberat de curand si dimineata s-a trezit fara nimic.
Deci dupa mintea lui Teodor M., … (Editat)
Faceți afirmații fără nicio bază și formulați acuzații.
scurta analiza legata de exemple anterioare:
slujba si serviciu, prin origine imi sugereaza sclavie sau munca inferioara prost platita; „serviciu” parca s-a mai „cosmetizat” in timp, dar „slujba” dintotdeauna mi-a sunat oribil in subtitrarile la filme pentru „job”;
adeseori folosim naturalul „munca”, limitat fiind insa la o actiune/stare;
totusi, la intrebarea unde esti?/unde mergi? ne este comod sa raspundem „la munca”;
insa la intrebarea „incotro mergi” raspunsul „catre munca” e fortat; noroc ca il avem la indemana pe „serviciu”, caruia i-am alterat originalitatea atribuindu-i si sensul de „loc de munca”/”post”; altfel, e cat se poate de probabil sa fi alterat direct chiar termenul „munca”;
similar, daca pentru stratul de asfalt pe care il numim „binder” am fi folosit „legator”, denaturarea originalului ar fi fost si mai evidenta; din acelasi motiv, nici pentru „entanglement” n-ar fi recomandabil sa folosim „intretesere”;
avantajul unui neologism „barbar” este ca il putem denatura oricat, pastrand intacta puritatea termenilor autohtoni;
ramane deci discutabil in ce situatie va suferi mai mult limba romana:
– cand ii adaugam „barbarisme”,
– sau cand ii fortam si alteram sensurile originale ?
personal, daca as simti nevoia sa folosesc o exprimare peiorativa sau o gargara in limbaj de lemn, parca mai degraba as folosi niste barbarisme
Cel mai bun exemplu de necesitate a importului este (Lieutenant) Commander
substantiv care nu are echivalent in „lingua” romana…
in ciuda tuturor „efuartelor” de integrare depuse de catre „translationisti/e”
Dincolo de faptul ca (Lieutenant) Commander este un grad militar
iar „translationist(ii/ele)” il „traduc” prin „comandant” – functie
gradul respectiv este specific RAF/HMS/USN/USAF…
drept urmare, desi „echivalarea” ar insemna maior/lt-colonel…
ar fi valabila la terestru / infanterie… care n-are „treaba” cu navy si/sau air-force
fireste c-am avut termeni din gama: locotenent/capitan/maior/colonel-aviator…
dar fara echivalent in marina… (trecand peste faptul ca n-avem „marina”… sau… tocmai de aceea)
Problema in sine o reprezinta faptul ca peste 90% se uita la Greenhound 2020
si retin ca lt-commander inseamna „comandant”
sau se uita la Top Gun 2022 Maverick
si retin ca cel mai bun fighter (sac!) „murican” era „decat” captain …
Ne-ați dat doar frumos un exemplu al lacunelor în cunoașterea limbii române. Dacă pentru dumneavoastră e o limbă străină atunci e scuzabil. Limba română e într-adevăr o limbă grea. Dacă vă e însă limba maternă… 🙄
Traducerea corectă a lui „lieutenant commander” în limba română este „locotenent comandor”. Traducerea în „comandant” vine din limba franceză unde echivalentul gradului de maior în din armata română e cel de „commandant”. Poate că indivizii precar alfabetizați care au tradus filmul or fi folosit ceva sursă franceză? În orice caz nu e preluat din limba engleză pentru simplul motiv că aviația militară română s-a înființat înaintea celei britanice sau americane, mai precis în 1910 când armata română a achiziționat 4 avioane Farman și a recrutat primii piloți. Primul pilot militar român și posesorul brevetului de pilot #2 eliberat de autoritățile române, maiorul Negrescu (viitor general), a devenit locotenent comandorul Negrescu. Vlaicu și Bibescu ce avea deja brevete de pilot erau aviatori civili și nu aveau grade militare.
Gradele de ofițeri inferiori și superiorii din aviația și marina militare române sunt:
– sublocotenent
– locotenent
– căpitan
– locotenent comandor (maior în armata de uscat)
– căpitan comandor (locotenent-colonel în armata de uscat)
– comandor (colonel în armata de uscat)
Puteați ,măcar să vă uitați pe wikipedia înainte de a da cu bâta-n baltă 😀:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gradele_militare_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
Aceste grade au fost dintotdeauna de când există cele două arme cu excepția perioadei comuniste când a fost adoptat modelul gradelor sovietice în care ofițerii din aviație aveau gradele armatei de uscat (și între 1949 și 1977 aceeași uniformă kaki). În epoca comunistă căpitanii și ofițerii superiori din marină erau:
– căpitan-locotenent (căpitan în armata de uscat)
– căpitan de rangul III (maior în armata de uscat)
– căpitan de rangul II (locotenent-colonel în armata de uscat)
– căpitan de rangul I (colonel în armata de uscat))
Alte nelămuriri și lacune vis a vis de vocabularul limbii române mai aveți?
Foarte buna explicatia (cu tot cu wiki).
Chiar aveam o nelamurire/lacuna despre infiintarea bazei Kogalniceanu.
Multumita explicatiei dvs acum este clar: „comandantii” „muricani” si „ingleji” au venit sa-nvete de la comandorii romani, care, mai vechi fiind, clar ca „stie-mai-bine”. Cu atat mai mult cu cat romanii „inventatara” avionu’. In baza conceptelor si schemelor invatate ca-pe-apa din psaltirea si ceaslovu’ lu’ Creanga. Intre „doo” escapade la scaldaterea. Apropos: conform wiki cam cati „comandori” romani erau in RAF in 1940? Dar frantuji? Poate pe Enterprise? Sau Lexington?
De fapt, da, comandor poate vine din franceza „cocosilor” care topaiau pe mal cand Sir Drake preda Armadei lectii de manevre si/sau lupta navala.
Bravo! Văd că ați încercat un „spirit dă glumă”. A ieșit așa cam ca o poantă „dă autobază”, dar nu-i nimic. Fiecare trebuie să înceapă de undeva.
Părerea mea e că poate ar merita să încercați ceva un pic mai aproape de abilitățile și puterile dumneavoastră: Să zicem cu manualul de limba română de clasa a III-a. Cine știe? Dacă sunteți suficient de perseverent s-ar putea să ajungeți în doar câțiva ani să vă exprimați în limba română aproape coerent. În orice caz mult mai bine decât acum, când o stăpâniți ca pe o limbă străină prinsă după ureche. 😀
La marină şi la aviaţie există gradele de locotenent-comandor şi de căpitan-comandor, reintroduse după 1990.
@Robert.
„Ce ma face sa va apreciez e ca o implicati pe fiica dvs in discurs poate peste varsta ei cu toate ca nu cred.”
Fiica mea și-a susținut doctoratul în științe sociale în urmă cu zece ani și este un specialist în teoria deciziei. Avem și colaborări, ea cu partea de științe sociale eu cu partea de modelare matematică. De altfel, sunt foarte recunoscător ei și fratelui ei de la care am învățat foarte multe lucruri.
Însă, chiar am avut nevoie de părerea ei și, după ce am înțeles că perspectiva ei aduce multă plus valoare, am decis să refac articolul în felul acesta. M-am gândit chiar să-l refacem complet sub forma unui dialog dar am fost refuzat pe motive de lipsă de timp. Iar eu vroiam să-l public mai înainte de 31 august.
(Scris pe genunchi, între două avioane.)
Va felicit (si nu spun sincer ca prea parea fals). Pentru un matematician, va depasiti cu mult meseria. Trebuie ca sunteti autodidact.
Iar apropo de mesajul de mai jos adresat D-lui Tom, asta va recomanada ca un psiholog de calitate.
Iarasi o placere sa va citesc. Tot respectul; si fiicei dvs.
@Robert
Dl. Gheondea nu a răspuns comentariului meu ci s-a legat de singură propoziție de final, probabil singura care l-a pus pe gânduri. Poate încerci tu, ce zici? 😀
„Atunci când un cunoscut mă întreabă ce fac în weekend eu îi răspund spunându-i ce fac la sfârșitul săptămânii. Atunci când cineva îmi vorbește despre un voucher eu îi vorbesc despre un tichet valoric. Atunci când un cunoscut îmi scrie un mesaj amestecând româna cu engleza eu îi răspund cu un mesaj în care folosesc doar limba română și utilizând semnele diacritice. Putem face asta? Este greu, este ușor? Eu zic că, de dragul ei, al limbii române, merită să încercăm.”
Autorul articolului pornește de la o premisă greșită și anume că limba română ar avea nevoie de un Mesia care să o salveze de la dispariție, că de altfel, săraca, se adâncește în mocirla barbarismelor și englezismelor. Limba română, la fel ca orice altă limbă este o realitate organică care se schimbă în funcție de contextul social, politic, economic, șamd., iar influențe care au fost în cele din urmă asimilate au existat tot timpul, nu compromite un „weekend” sau un „voucher”, cuvinte înțelese de tot poporul, „puritatea” limbii române. În schimb, snobismul o compromite.
Snobismul înseamnă altceva, vă rog să consultați un dicționar. Atunci când vrei să dai un argument mai întâi trebuie să ai proprietatea termenilor pe care îi folosiți. Cred că subconștientul v-a jucat o festă și v-ați autocaracterizat. Eu nu am vrut să folosesc cuvântul snob pentru cei care folosesc barbarisme doar de dragul de a fi la modă. Dumneavoastră, fără să vreți, ați făcut-o. Așa că trebuie să vă asumați răspunderea pentru compromiterea exact a ceea ce încercați să apărați: snobismul.
Imi este teama ca aveti o idee foarte limitata in ceea priveste notiunea de Mesia(h).
Dar sa lasam asta acum.
Uite ca fac un efort sa folosesc diacritice si sa va imit. Cred ca trebuie sa va schimbati nick-name-ul in:
„Thomas Ferăstrău” .
:))
„Cred că subconștientul v-a jucat o festă și v-ați autocaracterizat. ” Eu însă cred că dv. ați ignorat restul comentariului și v-ați concentrat toate puterile asupra unei singure propoziții, de care se pare că ați fost vizibil afectat. Nu-i bai, problema cu mediul academic românesc e pe deplin cunoscută: pe lângă lipsa oricărei originalități și creativități se adaugă și lipsa lecturilor fundamentale, în cazul de față cele din filosofia limbajului. Într-un singur punct aveți dreptate, că nu prea avem ce argumenta.
A.G. Stimate domn, faceți acuzații generale despre mediul academic românesc. Relativizarea și punerea în alt context sunt metode ieftine prin care orice poate fi atacat. Dacă aveți competențe care vă pot procura argumente solide n-ar fi nicio problemă. Dar n-am văzut nimic de acest fel.
Lucrurile stau destul de simplu. Să le luăm pe rând.
1. Limbajul, ca realitate organică și supusă diferitelor influențe socio-politice, economice, culturale, etc., se modifică și în consecință într-o anumită limbă apar cuvinte din alte limbi, în cazul limbii române sunt cuvinte din engleză. Aceste cuvinte sunt asimilate firesc, nu sunt impuse de nicio autoritate. E mai ușor pentru multă lume să spună că „ne vedem în acest weekend” sau „am primit niște vouchere și plec la mare” decât să folosească corespondentul românesc. A nu se înțelege că aș avea ceva împotriva folosirii acestor corespondente românești, cine doreste o poate face, bineînțeles! Cu toate acestea, e pueril a corecta mesajele oamenilor deși nu am auzit pe cineva să nu cunoască semnificația voucherului dar și a altor cuvinte iar daca sunt atunci vorbim mai curând de exceptii.
A.G. Este o neînțelegere, poate voită poate nu. Eu mă refer la barbarisme, adică cuvinte din alte limbi, pentru care există echivalente în limba română dar care sunt utilizate cu o scriere și reguli de pronunțare care nu sunt regulile de corespondență fonetică din limba română. Practic, aceste cuvinte sunt utilizate/adresate doar de românii (românilor) care au legătură cu limba engleză. Practic, pentru un necunoscător al limbii engleze, și aceasta este populația majoritară, aceste cuvinte sunt fără sens. Ce înseamnă asimilate în mod firesc? În articol, folosind cercetările lui Zimbardo, eu încerc să explic cât de nefiresc este acest proces și ce anume îl potențează.
2. Trebuie să se înțeleagă odată și odată ca nu exista o instanță superioară a limbii, un soi de filolog al poporului care să ofere reglementări despre ce și cum. E drept că există reguli dar aceste reguli și cuvinte sunt schimbate și adaptate după realitățile din prezent. Limba nu e bătută undeva intr-un cui și sta acolo.
A.G. Eu nu am vorbit despre așa ceva, deși o instanță de acest fel există în România și acesta este Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Modul în care acest institut acționează este discutabil
3. Influență englezei nu este deloc rea, la fel cum nu a fost păguboasă nici cea a francezei. Romgleza e altceva iar cine doreste sa comunice poate opta pentru una dintre cele două limbi fără a exclude folosirea unor cuvinte englezești înțelese de toată lumea. Cum s-a mai discutat, e mult mai usor să spui workshop decât atelier. Atelier de ce? De tâmplărie, de reparat mașini? Asta înseamnă că aceste cuvinte au pătruns si au fost asimilate natural, nu forțat.
A.G. Influență rea sau bună: aceste calificative trebuie discutate în prezența unui criteriu. Ceea ce poate fi influență benefică pentru un criteriu poate fi o influență proastă pentru un alt criteriu. Eu am formulat un criteriu: alterarea calității limbii române din punctul de vedere al scrierii fonetice, o caracteristică a limbii române care este o calitate și care este grav afectată de romgleză. Nu înțeleg de ce este mai ușor să spui workshop decât atelier: este doar o formă de înlocuire care nu are sens în limba română. Ne putem duela în multe feluri pe exemple dar chiar că nu are sens fiindcă alegerile noastre diferite sunt făcute din cauza valorilor diferite.
4. Nu înțeleg prea bine problema valorilor aici. Care valori și cum? E o discuție în sine si se poate continua.
A.G. Da, discuția despre valori are o deschidere foarte mare însă eu propun restrângerea la limba română ca un vehicul, poate cel mai important, al etosului poporului român. Repet ceea ce am mai spus în alt răspuns: scara noastră de valori constituie motorul alegerilor noastre iar alegerile noastre asupra limbii române au influență foarte mare asupra transformării limbii române în altceva.
5. Dacă acest articol se vrea o pledoarie pentru echivalarea oricăror cuvinte de proveniență străină în română atunci e cam fără succes deoarece e o luptă cu morile de vânt împotriva unui fenomen care are loc în mod organic și natural.
A.G. Este posibil ca pledoaria mea pentru stăvilirea avalanșei de barbarisme să fie fără succes dar eu cred că acest tăvălug trebuie să fi conștientizat. Am fost avertizat de foarte multe ori că demersul meu va fi întâmpinat cu o avalanșă de reacții negative din cauză că discută o problemă pe care oamenii se feresc să o discute din multiple motive. Eu o fac fiindcă problema este mult prea importantă. Apoi rămâne să facem alegerile corespunzătoare valorilor noastre: vrem să păstrăm esența limbii române sau o alterăm profund și în mod iremediabil? Acest articol încearcă să formuleze o explicație, din perspectiva psihologiei sociale, a fenomenului romglezei.
P.S. Aceste comentarii sunt printre cele mai pertinente fiindcă atacă câteva dintre problemele pe care eu am încercat să le discut. Îi sunt recunoscător domnului Tom Sawyer pentru asta. Din păcate, cea mai mare parte a comentariilor agresive nu are legătură cu subiectul acestui articol. Eu adresez invitația oricui are interes/competențe în această problemă la o discuție. De exemplu, putem să scriem împreună un articol sub forma unui dialog în care fiecare își spune argumentele însă condiția este ca dialogul să fie concentrat pe problema discutată.
P.S. In legatura cu mediul academic românesc as dori să îmi dați câteva articole de calibru internațional caracterizate prin originalitate sau creativitate publicate de profesorii universitari sau academicienii români. Ca să fie mai usor, extindem sfera la toate disciplinele, nu doar la filosofia limbajului. Până la proba contrarie nu e deloc generalizare si e doar ceea ce se intampla in mediul academic românesc. Dl. Maci scrie în mod pertinent pe această temă de câțiva ani, il puteti citi.
Eu vă pot spune ceea ce cunosc,
Ne-a onorat patronul din India (cica vor schimbe numele tarii de curand) O chestie din discursul lui, aprops de engleza a fost: Daca Anglia si restul lumii au 500 de milioane de vorbitori de engleza, cum de accentul indian vorbit de peste un miliard nu are preponderenta?
Intr-un fel a avut dreptate, iaca discutabil!
@ Tom Sawyer
Am primit un mesaj de la domnul Tom Sawyer care mă somează să dau exemple de lucrări științifice publicate de către profesori sau academicieni (bănuiesc că asta înseamnă membrii ai Academiei Române, fiindcă aici este o problemă cauzată de faptul că există mai multe academii recunoscute oficial) articole de calibru internațional caracterizate prin originalitate sau creativitate. Din păcate am făcut o mișcare greșită și am șters mesajul în timp ce formulam un răspuns. Astfel, nu-mi rămâne decât șansa de a formula un răspuns în lipsa întrebării cu speranța de a-mi fi iertată greșeala cauzată de stângăcie.
Ceea ce pot face este să mă pronunț doar asupra matematicii care este domeniul meu de competență, eventual restrângând plaja la domenii mai speciale de competență, analiza funcțională, teoria operatorilor, algebrele de operatori, ecuații cu derivate parțiale, operații cuantice, etc. Pentru alte discipline această întrebare trebuie adresată altcuiva. Însă, mai întâi trebuie să ne înțelegem asupra întrebării.
1. Ce înseamnă articole de calibru internațional caracterizate prin originalitate sau creativitate? Pentru asta avem nevoie de cel puțin un criteriu care poate fi folosit în mod constructiv fiindcă altfel riscăm să vorbim despre lucruri diferite. Eu îmi pot imagina diverse criterii, oricare imperfect: publicații din reviste/edituri cu nivel de reputație foarte mare (cuantificabil), numărul de citări (cuantificabil) sau publicații care au un impact mare asupra comunității (subiectiv).
2. A doua problemă este de a ne înțelege asupra populației la care ne referim: este vorba despre publicațiile cu autori români care au afiliere doar în România sau/și afilieri la instituții din străinătate? Aici situația este interesantă fiindcă una dintre prejudecăți este aceea că nu mai există matematicieni în țară care fac matematică la nivel internațional competitiv, ceea ce este fals.
3. A treia problemă privește intervalul de timp la care vă referiți: dacă acest interval este ultimul an, ultimul deceniu, ultimele trei decenii, etc.
Pentru matematică sunt câteva centre de excelență în România: Institutul de Matematică Simion Stoilow al Academiei Române, Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București, precum și câteva alte facultăți sau departamente de matematică ale altor universității din România. În fiecare dintre aceste instituții sunt matematicieni care produc matematică de nivel foarte înalt, publicate în reviste din primul sfert în ierarhizarea după cele două criterii utilizate, factorul de impact (IF) și scorul de influență a articolelor (AIS). Aici pot fi nominalizate multe lucrări, este suficientă o consultare a celor două reviste de recenzii Mathematical Reviews (publicată de American Mathematical Society) și Zentralblatt fuer Mathematik (publicată de un consorțiu format din European Mathematical Society, Springer Verlag, și FIZ Karlsruhe din Germania). În general, matematicienii nu sunt vizibili în spațiul cultural românesc din mai multe motive: lucrările de matematică sunt adresate unei audiențe extrem de specializate, matematica nu este spectaculoasă fiindcă sunt puțini oameni care o înțeleg și problemele mari din matematică nu sunt de interes comercial. Vreți nume, vreți articole/cărți, ce anume vreți?
Stimate domn profesor, ca sa va sustin, am facut scoala intr-un amfiteatru in Copou, numit Dimitrie Mageron.
Proiectul meu de diploma a fost fundamental legat de cartile dumnealui. Mai specific calculul influentei momentului giroscopic la axul unei masini de rectificat burghie. Am stat nopti la rand rezolvand sisteme de 3 ecuatii cu 3 necunoscute la mana. Nu erau calculatoare pe vremea aia.
Va respect si va urez viata lunga!
PS. Am primit un email de la unul din profesori mei din facultate acum vre-un an. Vroia sa stie cum o duc, nu mai mult. Nu-i mare lucru dar ma impresionat .
Domnul Marin Marian-Bălașa a explicat cat se poate de clar cum se promoveaza unii in lumea de azi.
https://www.contributors.ro/co-autoratul-apocalipsa-intelectului-2/
https://www.contributors.ro/apocalipsa-intelectului-3/
https://www.contributors.ro/apocalipsa-intelectului-4/
https://www.contributors.ro/apocalipsa-intelectului-5/
Nu prea înțeleg ce legătură este cu tema acestui articol.
Are legatura cu comentariul:
„Ce înseamnă articole de calibru internațional ”
Scuze pentru lipsa de context.