Care Adam Smith?
În martie 1776, Adam Smith a publicat The Wealth of Nations, cartea de căpătâi a capitalismului. Ceea ce circulă din Smith e un rezumat de manual: piața liberă, mâna invizibilă, statul să nu se amestece. Iar din acest rezumat s-a construit un mit, cel al capitalismului care funcționează cel mai bine atunci când e lăsat în pace.
Dar Smith nu a scris un manifest pentru eliberarea pieței de orice regulă. O mare parte din cartea lui e consacrată unui avertisment: comercianții și producătorii vor încerca mereu să manipuleze piața în propriul avantaj. „People of the same trade seldom meet together, even for merriment and diversion, but the conversation ends in a conspiracy against the public, or in some contrivance to raise prices”, scria Smith în Cartea I, capitolul X. Oamenii din același domeniu, spunea el, rar se adună fără ca discuția să ajungă la un aranjament împotriva publicului.
Smith nu era naiv. Știa că actorii economici puternici vor încerca întotdeauna să schimbe regulile în favoarea lor. A criticat acerb Compania Indiilor de Est, un monopol uriaș, susținut politic, care distorsiona comerțul global. Nu era un teoretician al libertății fără condiții. Era un observator atent al modului în care puterea economică, lăsată nesupravegheată, își construiește propriile privilegii. Dacă vrem să-l sărbătorim pe Smith la 250 de ani de la publicarea cărții reper a capitalismului, ar fi bine să-l urmăm, nu doar să-l invocăm.
Reflexul românesc
În România, discuția despre capitalism are un fundal emoțional specific. Experiența comunismului, naționalizarea, sărăcia, cenzura, arbitrariul birocratic, au lăsat o amprentă adâncă. De aceea, orice critică adresată capitalismului trezește imediat suspiciuni: nu cumva e nostalgie? nu cumva e socialism deghizat? nu cumva tinerii „au uitat”?
Această vigilență e de înțeles. Dar funcționează ca un sistem imunitar care a fost antrenat de o singură boală: recunoaște imediat simptomele planificării statale, ale controlului birocratic, ale colectivismului forțat. În schimb, recunoaște mai greu o afecțiune de altă natură, care vine din direcția opusă, anume nu din prea mult stat, ci din prea multă putere economică privată, concentrată în prea puține mâini.
Ce a făcut capitalismul să funcționeze
Bunăstarea pe care a produs-o capitalismul, la nivel global și, după 1990, în România, nu a apărut din simpla existență a proprietății private. A depins de un set de condiții fără de care piața nu produce inovare și prosperitate, ci extracție și dominanță. Aceste condiții sunt: competiție reală între mulți actori; acces fără bariere pe piață pentru noi competitori; transparență, adică informație accesibilă tuturor participanților; separarea puterii politice de interesele comerciale; și o reglementare independentă, care nu servește pe niciun jucător în parte.
De exemplu, un campionat de fotbal funcționează doar dacă există reguli clare, arbitri care le aplică și sancțiuni pentru trișat. Un campionat în care o echipă poate cumpăra arbitrii, poate schimba regulile la pauză și poate interzice echipelor mici să se înscrie nu mai e un campionat, e un spectacol regizat. La fel funcționează și piața: fără condiții menținute activ, ea nu mai selecționează pe cei mai buni, ci pe cei mai puternici. Smith înțelegea acest lucru. De aceea nu i-ar fi plăcut ce s-a întâmplat cu piețele în ultimele decenii.
Cum s-a erodat competiția
Treptat, prin politici de consolidare, prin toleranță față de fuziuni și achiziții, prin slăbirea reglementărilor antitrust, competiția s-a redus în industrie după industrie, în ultimii patruzeci de ani. Dacă în industriile clasice concentrarea a crescut în decenii, în era digitală acest proces s-a accelerat, deoarece marile platforme nu doar concurează pe piață, ci sunt însăși piața pe care ceilalți trebuie să concureze. Astfel, concentrarea nu mai înseamnă doar cote mari de piață, ci și capacitatea de a bloca intrarea unor competitori noi, de a impune regulile jocului și de a muta puterea de negociere de la consumatori, producători sau firme mai mici către un număr tot mai restrâns de corporații dominante.
Cine apără de fapt capitalismul?
Aici ajungem la un paradox care derutează dezbaterea publică. Când cineva se opune concentrării corporatiste, declanșează etichetarea sa ca „socialist”, „comunist”. Dar dacă principiul central al capitalismului funcțional este competiția, atunci a apăra competiția înseamnă a apăra capitalismul. A cere ca piața să rămână deschisă, ca firmele mici să aibă o șansă, aceasta nu e o poziție anticapitalistă. Este poziția lui Adam Smith.
Nu e nici măcar o poziție de stânga, istoric vorbind. Theodore Roosevelt, președinte republican la începutul secolului XX, a fost cel care a spart trusturile americane, adică monopolurile din petrol, oțel, căi ferate. Ideea că piața trebuie protejată de monopoluri era o idee liberală clasică. A devenit „socialistă” abia atunci când corporațiile dominante au avut interesul să o eticheteze astfel.
Întrebarea reală astăzi nu e „capitalism vs. socialism”. În democrațiile liberale, cel mai adesea, alegerea este între capitalism competitiv și capitalism oligarhic.
Ce ar spune Smith astăzi
Smith nu ar fi surprins. A descris exact acest mecanism acum 250 de ani. Nu ar fi de partea celor care invocă piața liberă pentru a justifica absența regulilor, pentru că știa, din observația directă a economiei secolului XVIII, că absența regulilor nu produce libertate, ci dominanță. Dacă l-am reciti astăzi, am descoperi un gânditor preocupat nu de stat în sine, ci de orice formă de putere concentrată care distorsionează competiția, fie ea statală sau corporatistă.
Pentru noi, în România, lecția e dublă. Da, să nu uităm perioada comunistă. Da, să rămânem vigilenți față de tentațiile planificării centralizate. Dar să nu uităm nici cealaltă lecție, pe care o avem de la Smith însuși: capitalismul funcționează doar atunci când competiția e reală, când regulile sunt corecte și când puterea, orice fel de putere, are mecanisme de reglare.
foarte bun textul.
as pune deasupra (socialism, communism, capitalism, whatever paradigms) : cinstea, inteligenta, cultura, moralitatea. in vremurile bune era de ajuns „cuvintul”, oamenii operau cu vorba, privitu n ochi si stringerea de mina. acum „justitiari” corporatisti lucreaza cu virgule si texte ilizibile la subsol de „contracte”. armate de politruci, camatari, administratori si analfabeti functional opereaza cu nebagarea de seama si viteza cu care ti introduc mina n buzunare. se (auto)numesc bazati/beton/speciali/focusati/business oriented/cash flow generators etc.
Complet de acord, dar autorul baga sub pres un alt aspect. Cum e subventionarile? Fie cele EU, fie cele nationale pe anumite teme, produse, cetateni? E aceasta o masura capitalista, sau socialista? Ajuta aceste subventionari, sau mai degraba nu? Sau cum e cu impozitarea diferentiala, deformeaza piata sau nu?
In principiu, ca vorbim de reguli, cit de neutre si obicetive sunt regulile, nu cumva favorizeaza, respectiv avantajeaz aanumite categorii? Sa raminem la fotbal, cum ar fi daca jucatorii imbracati in verde, sau cei mai mici de 1,79, sau ceva mai slabi sa aiba anumite avantaje,,
”capitalismul funcționează doar atunci când competiția e reală, când regulile sunt corecte și când puterea, orice fel de putere, are mecanisme de reglare.”
Perfect adevărat. Însă în România, principalul client e statul. Asta generează corupție ”de la sine”. Plus fiscalitatea dusă până la absurd (TVA la accize, ”taxa pe stâlp”) etc.
Altfel spus, în România și în Europa, în general, statul este cel care subminează funcționarea capitalismului. Etatismul nu e capitalism.
Smith zice una si urmasii transforma spusele lui,… dupa cum le convine .
Keynes spune ca o datorie publica de 3% (MAXIM), in peroada de criza (SI DOAR IN PERIOADA DE CRIZA) ajuta economia. Urmasii lui elimina restrictiile si declara bugetul pe datorii.
Pina si Engels (ala care scria cu Marx; deci comunist 100%), declara raspicat faptul ca economia functioneaza dupa niste legi imuabile; nu le putem schimba. Incalcarea lor duce la distorsionarea pietii si efecte negative.
Prin urmare, ce s-a scris si ce s-a facut.
Cine a permis astfel de deviatii? Cei cu multi bani, care au cumparat pitigoi care sa le sustina ideile. (Noii farisei.) Sau cei cu putere politica, care au dictat ce-au vrut ei. Cunoscand sau nu clasicii. Si unii si altii s-au trezit ca fac ei noi legi economice.
Dar lucrurile nu se opresc aici.
In SUA, lupta antimonopol a cunoscut o lunga istorie, incepind cu finele sec. XIX. Marile succese au venit cu Th. Roosvelt si cu un alt Roosvelt (FDR).
Totusi, monopolurile continua sa existe.
Se spunea in articol (foarte bine) ca nu tinem cont de presiunile asupra pietii venite dinspre dreapta. Recte, monopolurile.
Adevarat.
Dar -la noi- exista un pericol mai mare: monopolul firmelor private aliate cu politrucii. (Vezi Constanta, unde singura firma de gunoi -din municipiu- este protejata de toti primarii orasului, din ’89 incoace. Ba s-a si semnat un contract abuziv pe zeci de ani, de Mazare; si nu a fost anulat in instanta. -Desi avem lege antimonopol.- Lucrurile sunt atit de ridicole, incat nu poti plati impozitul local, pina cand nu achiti datoriile la gunoi. Ba SPIT Constanta tine evidenta si contabilitatea firmei pe achitarea serviciilor de salubritate. ?!!! SPIT este platita de firma Polaris pentru serviciile facute? Sau Primaria face acest serviciu pe gratis? Plata se face .. discret, la plic? Desigur, toata activitatea este aprobata de Consiliul local si primari. Deci, aparenta de legalitate. Asa o fi? Nu va mai spun ca de 1 an si ceva, SPIT obliga cetatenii sa comunice datele din buletin ale chiriasilor -?!!!-. si toate miscarile din ;ocuinte, mai ceva ca evidenta populatiei si SRI, SIE, SPP la un loc. Dar.. degeaba le transmiti datele prin e-mail, nu tin cont de ele. Si pun tot ce vor ei. Daca le atragi atentia,. declara ca nu ai adus acte care sa justifice schimbarile?!!! Pai cand aduci CI al unui individ ce faci? Cand ii anunti ca apartamentul e gol, ce acte sa le aduci? Cand transmiti foto de pe declaratiea de la ANAF, cu noul chirias, ce faci? ETC.)
Greu la deal cu boii mici!
”Cine apără de fapt capitalismul ?”
Interesant și util subiectul și aniversarea …și intrebarea !
De fapt, capitalismul a fost ajutat sa se dezvolte de nimeni altul decit… Karl Marx (pentru cei multi, mult prea multi care n-au stiut sau n-au citit nici pe unul , Adam Smith și nici pe celălalt, Karl Marx).
Acesta din urmă a sesizat importanța reducerii riscurilor antreprenorilor privati organizari in SRL-uri, și conceptualizat creerea noilor entitati juridice SA-uri, capabile sa mobilizeze capital mai mult si reducerea riscurilor pentru realizarea marilor proiecte industriale in metalurgie, chimie, constructia d emasini grele, etc., etc.
Marx a fost cel care a avut viziunea sa le numeasca SA-uri (Joint Stock Companies) si, mai mult, a avut viziunea de a le denumi drept ”MOD DE PRODUCTIE CAPITALIST IN CEA MAI INALTA FORMA A SA !”
Oponentii lui Marx, nu prea acceptau asta si in virtutea ”free market” concept, doreau sa lase antreprenorii sa-ți asume riscuri…ceea ce nu s-a intimplat, pentru ca pur si simplu n-au putut !
In fapt, prin creerea ”vehiculului” SA (Joint Stock Company), Marx credea că va fi un vehicul / punct de tranzitie către socialism, prin faptul ca se crea SI posibilitatea separarii managementului de ownership !?…astfel, se diminua/elimina capitalismul ?!…Voila !..de vezi…
Inchei prin a reaminti ca ”free market” nu exista ! Ni se spune mereu ca trebuie sa lasam fortele pietei sa actioneze !?…aiurea…
O piața este libera in masura in care regulile o permit…orice altceva inseamna sa ne imbatam cu apă rece !…in zilele noastre, ”free market”
nu este altceva decit O DEFINITIE POLITICA !
Tot in incheiere mai citez cite ceva, poate, poate cineva a mai auzit de astea:
”Invatati, Invatati, Invatati”…sau astalalta de mai jos, adoptata li de Comisia Europeana:
”Electrificarea…inseamna electrificarea intregii țări”
@ dl. Rughinis un PS
Mă bucur ca cineva din Fac de Automatica și Calculatoare a Politehnicii Bucurestene abordeaza aceasta tema !…mult mai bine si structurat decit un economist…unde economia este 90 % bun simt si 10% stiinta facuta complicata de catre economisti.
Pe vremuri, cei de la Automatica si Calculatoare erau ”adversarii si competitorii nostri cei mai acerbi”, in toate, incepind cu sahul.
Noi suntem ”niste fosti expirati”…să vedem ”new wave”
Capitalismul va fi distrus de tehnologie. Dacă natura s-a sinucis creând omul – ființa independentă de natură, probabil că omul se va sinucide creând tehnologia independentă de om. Treptele rachetei cu care ne mândrim s-ar putea să se desfacă în drum spre prăbușire, nu în drum spre cer. Pretenția că istoria are un sens poate că e justificată, doar că sensul acela să nu ne excludă tocmai pe noi, obișnuiți să ne includem în tot. De la Paradis la Dumnezeu, nimic nu ne-a scăpat de trecut în portofoliu. Când proasta artificială va deveni suficient de proastă încât să conducă omenirea, atunci schimbul liber între oameni probabil că se va rezuma la înjurături.
Nu, tehnologia nu a distrus captalismul, ci doar l-a obligat sa se concentreze. Micile firme au fuzionat producand monstri. Chiar transfrontalieri. (Si nu ma refer la UE, unde e de dorit sa apara firme supranationale.)
Capitalismul clasic a fost invins de capitalismul monopolist; capitalismul monopolist a fost invins de capitalismul monopolist de stat; capitalismul monopolist dfe stat va fi invins de firmele gigant, care inghit toata piata pe profilul lor. In felul asta dispare concurenta si birocratia devine atotstapinitoare. Moartea pietii libere!
Capitalismul trebuie sa se teama si sa se fereasca de disparitia firmelor mici si mijlocii. Asta e moartea sa!
Foarte corect!!
”Micile firme au fuzionat producand monstri.”
Asta e pur și simplu fals. Nu a fuzionat nimeni ca să apară Amazon. Amazon a distrus zeci de mii de mici afaceri, preluându-le pur și simplu activitatea. Nu a fuzionat nimeni ca să apară Microsoft. Reprezentanții Microsoft de la București au mituit politicieni, iar statul român a achiziționat licențe ”fără număr”. Unii dintre acei politicieni români au ajuns la închisoare, dar Microsoft a păstrat banii și e negustor cinstit până în ziua de astăzi. Deși legea americană spune altfel, o companie americană nu poate da mită nici în străinătate.
În Vest există totuși concurență: relația mea cu Microsoft s-a încheiat la Windows 7. Multe firme din Vest au Mac-uri sau Red Hat Linux. În România e exclus așa ceva, toată lumea are Windows fiindcă statul român a participat (prin reprezentanții săi aleși 😀 ) la monopolizarea pieței de software. E drept că Sebastian Ghiță e încă refugiat la Belgrad, dar justiția română deja l-a iertat de orice.
Oare am putea construi o societate în care am substitui competiția cu cooperarea?
se face si sf, pe aici?
(Wikipedia) D. Smith era nepot de moșier. Nu știm cât a fost ajustat, dar sigur c-a contat.
Mai toti autorii -mai ales in economie, politica- din sec. XVII-XIX erau beizadele. Invatatura era scumpa, nu si-o permitea oricine. (Chiar si Marx sau Engels erau nascuti in puf.)
Un articol foarte bun.
Sunt convins ca se vor găsi destui cititori care sa va contrazică de pe pozițiile laissez faire ale neoliberalismului sec 21. Ma tem ca multi din cei care-l citeaza pe Adam Smith nu i-au citit The theory of moral sentiments și unii nici măcar The Wealth of Nations.
Ceea ce este fundamental în prima carte este ca oamenii nu por avea sentimente morale fara a avea o relație cu Divinitatea. Personal n-am înțeles daca Creatorul pune ordine între oameni sau ne lasă să ne facem de cap pana nu se mai poate si intervine doar din când in când.
In această carte Smith enunța principiul comerțului cinstit bazat pe o morala eminamente creștină. Este o idee reluata in The Wealth of Nations și prezentata foarte bine în acest articol. Nu știu dacă Adam Smith era un quaker dar era un admirator al lor.
”n-am înțeles daca Creatorul pune ordine între oameni sau ne lasă să ne facem de cap pana nu se mai poate si intervine doar din când in când.”
Există o ordine a lucrurilor, iar această ordine funcționează permanent. Exemplu concret: gravitația. Dacă o mașină se află pe un pod, asta nu înseamnă că gravitația a fost anulată și nici că va interveni doar din când în când. Dar dacă mașina rupe balustrada și iese în afara podului, atunci gravitația intervine decisiv 😀
Structura Realității poate fi distorsionată până la un punct: mașina poate urca pe trotuarul de pe marginea podului, dar atât timp cât nu a rupt și balustrada, podul încă ține gravitația la respect. Podul este construit de oameni, iar oamenii știau să construiască poduri mult înainte de a înțelege gravitația. Știau cum se manifestă gravitația, chiar dacă noțiunea de gravitație nu fusese definită încă.
Deci oamenii pot modifica Structura Realității (din perspectivă religioasă: Creatorul le-a permis asta întotdeauna). Însă trebuie reținut faptul că rămâne întotdeauna și riscul unor consecințe. Pentru a reduce riscul acelor consecințe, oamenii au inventat și glisierele. Pe vremea tracțiunii cu cai era suficientă balustrada: caii au voință proprie și înțeleg că balustrada nu trebuie ruptă, le e teamă de înălțime etc. Mașinile nu mai au voință proprie, ele au doar volan și multă inerție. Așa că acum trebuie și glisiere pe pod, pentru a delimita carosabilul.
Jordan Peterson folosea un exemplu cu o riglă de plastic: poate fi ținută în fața ochilor și poate fi deformată până la un punct, pentru a o forța să se distanțeze de fața experimentatorului. Dar la un moment dat, se va deforma astfel încât va scăpa de forța care o deformează și îl va plesni în față. Doar din când în când 😀
Invit cititorii să vadă și articolele subsemnatului de la următoarele adrese:
https://www.contributors.ro/comunism-si-capitalism/
https://tim7.ro/lungul-drum-al-romaniei-de-la-comunism-la-capitalism/
https://tim7.ro/anticapitalismul-in-romania-postcomunista-o-explicatie-economica-i/
https://tim7.ro/anticapitalismul-in-romania-postcomunista-o-explicatie-economica-ii/
https://tim7.ro/egalitatea-si-economia-de-piata-i/
https://tim7.ro/egalitatea-si-economia-de-piata-ii/
https://www.contributors.ro/adam-smith-si-mostenirea-sa-i/
https://www.contributors.ro/adam-smith-si-mostenirea-sa-ii/
Inginer, jurist sau economist, … important e cum gândești!
Din nefericire ne limităm la puncte de vedere nu la cântărirea atentă a tuturor argumentelor pro și contra soluțiilor adoptate sau adoptabile. Analiza făcută de Marx sistemului capitalist de obținere a plusvalorii prin „exploatarea” muncii salariaților, ar trebui completată cu analiza riscurilor inițiativelor și investițiilor private. Teoretic orice om poate opta între a rămâne salariat (de regulă cu venituri modeste dar și cu riscuri mai reduse) sau de a iniția o „afacere” (de regulă cu eforturi inițiale și riscuri permanente, dar cu potențial confort viitor). Orice om care se gândește la viitorul și confortul său va cântări avantajele și dezavantajele în funcție de posibilitățile sale și de de piață, atât în privința forței de muncă cât și în privința comerțului… (dacă ai cu cine realiza produse și servicii și dacă acestea sunt căutate, necesare și utile cuiva dispus să le plătească)
Teoria ca teoria, dar practica … Teoretic cea mai potrivită formă de organizare socială ar fi dictatura absolută a LEGII Așa cum se poate constata; practic contează cine face legea. Normal ar fi ca acest domeniu să fie populat cu indivizi responsabili și de absolută bună-credință, dar oportunismul …
Pare evident că interesul oricărui individ este să facă ce și cum îi convine. Dacă acceptăm domnia legii, înțelegem că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu înseamnă că fiecare dintre noi avem drepturi și libertăți, ci că toți avem obligația de a respecta drepturile celor din jur.
”Analiza făcută de Marx sistemului capitalist de obținere a plusvalorii prin „exploatarea” muncii salariaților,”
… ignoră o chestiune fundamentală: o navă sau o locomotivă nu se pot construi fără capitalism. Oamenii care le construiesc chiar trebuie să trăiască din salariu: nu pot trăi din oțelul pe care-l prelucrează și nici nu pot vinde ei înșiși nava sau locomotiva.
Astfel încât rămâne o singură alternativă la capitalismul privat: capitalismul monopolist de stat, experimentat cu un succes fulminant în Uniunea Sovietică și celelalte țări comuniste. Cineva trebuie să furnizeze capitalul, așa că în comunism nu îl poate furniza decât statul. Drept urmare, statul comunist nu mai e arbitru în conflictele de muncă, statul comunist este el însuși patronul, care face tot el și legile și plătește tot el și judecătorii. Așa că muncitorii din țările comuniste aveau niște libertăți nemaivăzute în Vest de pe vremea feudalismului timpuriu 😀
”dictatura absolută a LEGII ”
Așa merg lucrurile acum în UK: oamenii fac închisoare pentru ceea ce scriu pe internet fiindcă așa e legea. Într-un caz recent din Derbyshire, un pompier pensionar a fost arestat fiindcă scria pe social media comentarii care îl deranjau pe șeful pompierilor locali, iar legea așa spune: ”oricine se consideră ofensat …”
Modul cum pensionarul a fost arestat merită și el menționat: poliția nu poate intra în casă fără mandat, așa că 4 polițiști l-au chemat afară ”să discute”. L-au arestat în fața casei, după care i-au percheziționat și locuința și i-au confiscat calculatorul, fiindcă locuința unui infractor arestat pe loc poate fi percheziționată și fără mandat. Așa e legea 😀
Alte legi faine din UK: poliția poate aresta pe cineva care are 1.000 de lire cash asupra lui și poate confisca banii. Nu e nevoie ca poliția să fi constatat vreo infracțiune: dacă omul a scos un act din portofel și polițistul a văzut cam mulți bani cash, asta e deja ”o suspiciune rezonabilă”.