Chiar[1] dacă există multe școli bune, preponderent în urban, unde se pot găsi soluții pe cont propriu, sistemul de educație de stat este stricat dincolo de reparabil. Pentru a reface sistemul educațional din România e nevoie de un președinte și premier care să facă, 10-15 ani, cu perseverență, lucrurile de mai jos. Mai trebuie clarificat că apartenența la Uniunea Europeană în domeniul educației este precizată de articolul 165 [3] al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și care ne spune că noi, în România, avem responsabilitatea conținutului învățământului și organizării sistemului educațional în funcție de caracteristicile noastre culturale și lingvistice. Altfel spus nu există „standarde europene” în educație pentru că Uniunea nu are vocația unei aplatizări culturale.
Întreaga acțiune a noastră trebuie să se bazeze pe ideea că viitorul este tot mai incert. În ultimi 5 ani nimeni nu a intuit marile evenimente care ne-au schimbat radical viața: COVID, agresiunea putinistă în Ucraina, viteza uluitoare cu care inteligența artificială a intrat în viețile noastre. Așadar trebuie să ne pregătim pentru a fi flexibili, pentru a avea oameni funcționali și performanți în condițiile unei incertitudini mărite, motive pentru care sunt de urmat cele trei linii de acțiune de mai jos.
1. Profesori performanți
Ar trebui pus pe picioare o instituție care, prin formare continuă și îndrumarea formării inițiale, să dea profesori care la sala de clasă:
1.1. să transmită conținuturi, inclusiv o importantă componentă culturală
1.2. să-i învețe pe copii o metodă, structurându-le gândirea
1.3. să asocieze învățării o experiență emoțională pozitivă
1.4. să-i învețe pe copii să operaționalizeze ceea ce au învățat și metodele intelectuale pentru a rezolva multiplele probleme puse de viață.
2. Modernizare curriculară
Cu impact pe termen mediu și lung este de inițiat un efort de modernizare curriculară care:
2.1. să se axeze pe fundamental: științe, umanioare, arte, sport, astfel încât tinerii să aibă flexibilitate ocupațională bazată pe cunoștințe și competențe solide
2.2. să aibă un grad de flexibilitate adaptat vârstei și situației fiecăruia
2.3. să evolueze înspre transdisciplinaritate
2.4. să fie coerent cu efortul de formare profesională a profesorilor de la punctul 1.
Cu impact imediat trebuie pus accentul pe DUALVET pentru a răspunde unor nevoi reale imediate ale elevilor și ale economiei. Nu trebuie neglijat nici învățământul profesional clasic, prin crearea de centre de excelență pe marile domenii care să coordoneze celelalte unități de profil din țară.
3. Școli Centrale [2]
Rețeaua școlară trebuie consolidată pentru a oferi oportunități educaționale cât mai înalte tuturor copiilor. Azi un număr prea mare de copii învață în școli prea vetuste cu profesori prea puțin pregătiți, pe care naveta îi epuizează înainte de a intra la clasă. Obiectivul „Școlilor Centrale” este să avem cât mai mulți copii în școli impecabil dotate, atât din punct de vedere material cât și profesional. Astfel copiii care azi au șanse scăzute -mai ales în rural- vor avea oportunități educaționale mai mari. Echitate înseamnă ridicarea nivelului celor de jos și stimularea excepționalității celor care pot. Nu este nicio problemă dacă decalajele între cei de jos și cei de foarte sus sunt mari, atât timp cât cei de jos sunt la un nivel bun.
Trebuie stabilit un număr de școli în care se va investi masiv, pentru a face din mutarea copiilor care azi nu au șansa la o educație de calitate o atitudine aspirațională. Altfel spus prin oferirea de alternativă de calitate, precum și încurajare financiară, trebuie produsă o mișcare societală a părinților prin care să aspire la a-și da copii la aceste Școli Centrale, astfel încât școlile mici, neperformante, să fie de la sine abandonate de părinți și elevi.
Pe lângă aceste măsuri concrete trebuie reluate deliberările societale la toate nivelurile politice, președinție, parlament, minister, societate civilă, organizații ale profesorilor, cu obiectivul de a produce o dinamică societală a educației, al cărei rezultat să fie ca învățarea să devină un reflex social: fiecare copil, indiferent de condiția lui socială și materială să știe încă din primele sale experiențe în viață, că propria sa educație este cel mai eficient ascensor social. Dar pentru ca aceste deliberări să aibă tracțiune în societate, e nevoie ca cei care le poartă să aibă autoritatea profesională, morală și comportamentală pentru a fi credibili. E obligația noastră să clădim o societate în care fiecare copil să vină la școală pregătit mental să absoarbă ceea ce i se predă, să aibă încrederea că fiecare zi petrecută în școală este un pas în plus către visul său.
Note: acest text este o sinteză a certitudinilor semnatarului, a unor documente și bune practici precum și a opiniilor unor personalități din domeniul educației. Specific:
1) Elemente semnificative din acest text sunt preluate din diverse documente și luări de poziție, dintre care cele mai proeminente îl au ca autor pe Mircea Miclea:
https://www.youtube.com/watchv=RDvg23tiwiM,
https://www.youtube.com/watch?v=lltSYRA0KNk,
https://www.youtube.com/watch?v=vUOKrzHfzYc,
https://www.youtube.com/watch?v=_x69hrpO4YA,
https://www.youtube.com/watch?v=-xDW6PlUlOc
2) Un concept similar cu cel al „Școlilor Centrale” precum și un institut de formare profesională (INEL) există în Republica Moldova
3) Articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:
(1) Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică. Uniunea contribuie la promovarea obiectivelor europene ale sportului, având în vedere totodată caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum și funcția socială și educativă a sportului.
(2)Acțiunea Uniunii urmărește:
— să dezvolte dimensiunea europeană a educației și, în special, prin învățarea și răspândirea limbilor statelor membre;
— să favorizeze mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoașterii universitare a diplomelor și a perioadelor de studiu;
— să promoveze cooperarea dintre instituțiile de învățământ;
— să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune sistemelor educaționale din statele membre;
— să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de formatori socio-educativi și să sprijine participarea tinerilor la viața democratică a Europei;
— să încurajeze dezvoltarea educației la distanță,
— să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate și de deschidere în competițiile sportive și a cooperării între organizațiile cu responsabilități în domeniul sportului, precum și prin protejarea integrității fizice și morale a sportivilor, îndeosebi a celor mai tineri dintre aceștia.
(3) Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul educației și sportului și, în special, cu Consiliul Europei.
(4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate de prezentul articol: — Parlamentul European și Consiliul adoptă acțiuni de încurajare, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor; Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei. Articolul 166 (ex-articolul 150 TCE) (1) Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul și organizarea formării profesionale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Efortul autorului este laudabil de a face o sinteza pt o reforma reala. Dar cati din sistemul actual de invatamant o vor dori cu adevarat?!!! Ceea ce expuneti dv. inseamna real talent pedagogic, multa rabdare si tact, pregatire profesionala buna ale dascalilor la toate nivelele. Dar si o infrastructura adecvata, mai ales in rural, scoli cu internate si laboratoare dotate. Exista si dascali care muncesc si fac eforturi sustinute pt copii dar sunt exceptii.
Pestele de la cap se-mpute. Nicio sansa ca „elitele” politice (predominant amorale, needucate si neinstruite) sa inteleaga importanta capitala a sistemului de invatamant si educatie, pentru o natiune, Si nicio sansa ca aceste „elite” sa-si doreasca alegatori educati si instruiti.
Lucrez in invatamantul superior si cercetare, am facut doctoratul si am predat la univ din Vest, si nu pot decat sa salut o initiativa de a REFORMA cu adevarat sistemul romanesc de invatamant. E imposibil de avut o tara si o economie performanta fara un sistem de invatamant modern si performant. Ce s-a facut pana acum sunt doar mici carpeli amatoristice (cu f.putine masuri pozitive), fara efecte clare pe termen lung. Din contra, calitatea studentilor si a elevilor (si a profesorilor in mare parte) a scazut in continuu…
Cred insa ca daca exista vointa politica si de la nivel inalt, si determinare si fonduri pe multi ani (10-20 ani), inv romanesc poate reveni in elita mondiala. Cum e acum, nu poate continua.
Sunt de acord cu unele din propunerile din articol, dar nu sunt de acord cu altele. De exp „să asocieze învățării o experiență emoțională pozitivă”…. Invatarea e dificila, experienta pozitiva provine din recunoasterea eforturilor dupa aceea si din note mai mari. DAR, asta e imposibil daca TOTI au o „experienta pozitiva” si iau note mari.
Deci e bine de insuflat o experienta pozitiva a invatarii si a cunoasterii, insa pana la un punct.
NU e bine de dat note mari la toti si de a insufla ideea ca venim la scoala pt a ne relaxa. Scoala e MUNCA.
Azi in facultati multi profesori dau note mari aiurea, ceea ce induce studentilor ideea ca sunt buni (chiar daca ei sunt de 4-5-6 real) – asta e o mare prostie!!
Apoi „să încurajeze dezvoltarea educației la distanță” ?! Educatia nu se poate face serios la distanta. Adica pot fi cazuri izolate de elevi/studenti care invata in orice conditii, dar educatia la distanta e o iluzie pt 99% din elevi/studenti.
Cel mai important, EXAMENELE atat pt profesori, cat si pt elevi/studenti trebuie sa fie foarte SERIOASE si GRELE. Notele trebuie date judicios, nu hai sa dam la toti note mari; asta nu ii incurajeaza, ci le transmite un mesaj de superficialitate si neseriozitate.
CERCETAREA e deasemenea foarte importanta, si avansul in stiinta si tehnologie se face de varfurile unei natii. Cercetarea trebuie finantata foarte bine (nu ca acum) si pe criterii foarte clare si dure. Trebuie folosite doar criterii de excelenta in cercetare pt promovari, nu chestii politice, administrative si de relatii.
In ultimul rand, FONDURILE educatiei si cercetarii trebuie mult marite, si acordate pe criterii foarte clare si dure, vezi criteriul de mai sus cu EXAMENELE grele (de la clasa 1 pana la doctorat).
Altfel, doar cu vorbe si directive „europene” dar fara conditiile pe care le-am expus mai sus, e doar gargara si continuarea involutiei prezente.
Frumos comentariu. Una dintre problemele mari a sistemului din Romania o reprezinta numarul mare de elevi fara parinti implicati din diverse motive.
Pai hai s-o luam de sus. Invatamintul universitar are inca din vremea comunista invatamintul la distanta de acum, numit atunci fara frecventa (ff) supranumit de cei de la zi FARA FOLOS. Tot de atunci dateaza si invatamintul seral, cind studentii munceau (teoretic 4 ore) si veneau seara la scoala tot 4 ore. Si evident, de mai inainte universitatile muncitoresti unde in 3-4 luni deveneai specialist (a lu’ peste prajit, dar nu puteai fi contestat ca te pusese partidu’). Daca in vest colegiile si universitatile sunt la categoria „alese”, in Romania tot la „impuse” au ramas. Adica in vest cursul A e dat de profesorii 1,2,3 si fiecare are o plaja orara. Iar tu, ca student, alegi pe sistemul primul venit, primul servit, cu cine vrei cursul A. Si asa mai departe. Iar profesorul mai prost cotat ori se apuca si face cursul serios, ori isi pierde jobul.
De ce e nevoie de universitate/ tati la Arad, daca e Timisoara la 60 km? De ce e nevoie de universitate/ tati la Suceava cind e Iasi aproape? De ce e nevoie la Oradea si Baia Mare cind e Clujul?
Va dau eu raspunsul: nu de dragul studentilor, ci ca sa fie cit mai multi profesori, conferentiari si alte cadre didactice universitare. Si scoli doctorale. SI mai continuam cu Pitesti, Tirgoviste, Galati, Constanta (in afara celei de marina).
A luat cineva la intrebari rectorii incepind din 2000 incoace ca ratingul universitatilor a scazut ajungind sa nu mai fie una in top 1000??? Nu trageti, ca eu va cer sa comparati cu tari foste surori (Cehia, Polonia, fosta Iugoslavie….)
De ce scoala de ofiteri e asimilata universitatii? Academia militara tehnica ce mai e?
Ma repet, conform legilor fizicii, reforma nu se poate face din interior. E nevoie de cineva din exterior…
Domnule Newton, in ce conditii ati veni profesor sau decan la o facultate din Romania? Nu financiare, Acest criteriu nu poate fi indeplinit. Scotindu-l pe acesta din calcul, care ar fi restul criteriilor? Ce nu ati accepta sub nici o forma?
”De ce e nevoie de universitate/ tati la Arad, daca e Timisoara la 60 km? De ce e nevoie de universitate/ tati la Suceava cind e Iasi aproape? De ce e nevoie la Oradea si Baia Mare cind e Clujul?”
Încerc sa sintetizez întrebarea dvs, de ce ar fi nevoie de universități în afara centrelor să le zicem regionale, sau in afara de marile universități.
Este interesul fiecărui oraș să se dezvolte studii universitare în orașul respectiv, pentru un motiv foarte pragmatic, forță de muncă, și cel puțin pentru un motiv mai abstract, dinamismul orașului. Credeți că este întâmplătoare dezvoltarea orașelor care au mari centre universitare? Orașele fără centre universitare au un dezavantaj competitiv important, tinerii lor pleacă, și cel mai probabil nu se mai întorc. Acest fenomen duce la stagnare și declin. Suceava, Arad, Oradea, daca nu au universități, vor pierde un procent semnificativ din tineri, Povestea cu posturile este la fel de valabila la Oradea ca si la București.
Ca să fiu mai clar, pentru Consiliul Local Arad, fiecare student care a făcut liceul in Arad înmatriculat la Timișoara este o pierdere potențială. Timișoara pe de altă parte se alege cu crema și lasă resturile pentru Arad.
Da, domnule profesor, aveti dreptate de la inaltimea catedrei. D-aia au ramas aradenii in Arad si nu s-au dus in cele 4 zari fiindca e universitate.
Din pacate beti apa rece de la robinet si spuneti ca e coniac. Scoala romaneasca nu e orientata spre piata muncii. Vechea Fane Guramulta (Stefan Gheorghiu) atit de dispretuita in vremea noastra e la mare cinste azi (SNSPA) scotind pe banda rulanta mestecatori de vorbe (sociologi, activisti politici, relatii publice si alte meserii care nu produc nimici ci numai vorbe.) Blocat pina in 89 numarul de asistenti universitari si mai sus pina la profesor, a fost lasat la liber ca la piata legatura de leustean. Asa ca acum numarul de cadre universitare pe metrul patrat si de doctori tot pe metrul patrat e urias. Nici una din universitati nu e in top 1000 in lume si ce e si mai grav e ca tendinta e de scadere.
Sa fugi după topuri înseamnă sa pui căruța înaintea boilor.
După ce se re-proiectează sistemul, din rădăcini, astfel încât sa stimuleze creativitatea si inițiativa, nu conformitatea, disciplina in gândire nu in comportament, profunzimea in locul superficialității, pentru prima generație care parcurge integral un astfel de sistem, topurile vor fi joaca de copii, si rezultatele vor veni de la sine.
Felicitari Domnule Funeriu !
Singurul Articol care are Solutii. Pe HN , tovarasul contabil Daianu ne scrie prohodul Romaniei, fara solutia de a evita prohodul . E necesar sa va urmeze exemplul alti Oameni care au Solutii, indiferent de domeniul lor profesional.
Nu stiu daca implementarea conceptului de „scoala centrala” este oportuna. Una din marile probleme pe care le intrevad e cea legata de accesibilitate si mobilitate in sens pur fizic:
– inevitabil, scoala centrala va deveni supra solicitata ducand astfel la diminuarea accesului la invatamant de calitate;
– factorul logistic nu e deloc luat in calcul de catre dl. Funeriu, deplasarea copiilor de la si catre scoala reprezentand o problema majora in aproape toate localitatile din Romania.
Ceea ce ma uimeste la articolele care abordeaza problema invatamantului de la noi este absenta ideii de consortiu scolar(ordinul 5488/2011) privita ca instrument de propagare a calitatii educatiei de la „scoli centrale” catre scoli de periferie.
De asemenea, nu se vorbeste absolut nimic despre apatia si lipsa de implicare a autoritatilor locale in cresterea calitatii invatatamantului, acestea rezumandu-se de obicei la cumpararea de microbuze si varuirea/renovarea scolilor. Nu spun ca nu sunt importante dar nu acestea sunt elementele care dau calitate educatiei.
Nu in ultimul rand, as sugera definirea conceptului de scoala, nu asa cum e perceputa de catre dascali si administratia din educatie ci asa cum e perceputa de beneficiarii acesteia(atat cei directi cat si cei indirecti). S-ar putea sa descoperim intr-un astfel de focus grup ca, pe o scara de la 1 la 10, apropierea de domiciliu e notata cu 9 iar nivelul matematicii predate cu 8.
Niciuna dintre masuri nu adreseaza cauza ineficientei cronice a invatamantului romanesc: absenta cererii de competente.
Nu e nevoie de competente, pentru ca:
1) nu exista o concurenta reala , piata e stapanita de cvasioligopoluti
2) nu exista un stimulent pozitiv: posibilitatea de a castiga foarte mult
3) nu exista un stimulent negativ: riscul de a trai foarte prost
Dintre cauzele interne ale marasmului, principala este absenta autonomiei unitatilor scolare,
Nu au autonomie, dearece:
– toate sunt obligate sa urmeze aceeasi programa depasita,
– sa foloseasca manuale imposibil de utilizat si
– sa agajeze cadre didactice numai in conditiile rigide sabilite central.
Inlaturarea cauzelor externe necesita o politica deplasata spre dreapta, in mod real, nu declarativ – ceea ce este dificil avand in vedere incompetenta genrealizata in randul politicienilor,
Inlaturarea cauzelor interne necesita o deschidere profesionala- nu exista, si o pregatire indelungata – greu de facut fara competente.
Prin urmare, Romania este condamnata la un invatamant substandard. Este insa salvata de existenta multiplelor posibilitati de a invata in afara scolii.
nu vor face nimic; sau vor distruge tot, sub pretextul reformei; vedeti si candidatii…; vedeti ce a facut un profesor…
Eu văd lucrurile în negru. Nevoia „învățării” va fi rezolvată tehnologic. La naștere (poate chiar înainte) se va face o analiză genetică și se vor constata predispozițiile naturale. Apoi ți se va implanta cipul corespunzător de IA și gata, ăla ești. Nu este o glumă.
Este foarte necesara schimbarea in invatamantul romanesc, si este nevoie de o schimbare sistemica in special datorita inceperii utilizarii inteligentei artificiale (IA) pe plan global.
IA inseamna sfarsitul invatarii bazate majoritar pe memorizare (papagalisire), fara intelegerea utilizarii respectivelor notiuni, un pacat consemnat de Creanga si masurat azi prin prisma „analfabetismului functional”, evaluat la circa 45%, nu departe de cei 45% analfabeti consemnati in Romania la inceput de secol XX (comparat cu circa 8% in Franta si 15% in Grecia – din Bogdan Murgescu, „Romania si Europa”).
Persistenta unor performante scolare scazute in Romania nu trebuie cautata insa exclusiv intrinsec in sistemul de invatamant, pentru ca romanii nu sunt nici prosti nici lenesi (Herodot dixit) ci mai degraba prea dezbinati (ex. lasa o proportie mare a populatiei – ruralul – victima disperarii si lipsei unor perspective reale de progres), mai ales prin modul de administrare a resurselor comune (coruptie) si ierarhizarea sociala (neo-feudalism).
Pe scurt, un elev nu are nici o motivatie sa buchiseasca notiuni daca vede clar acasa ca munca onesta a parintilor nu duce nicaieri, iar la TV si pe social media vede ca banii se fac altfel decat cu diplome pe bune si muncind, ca diplomele se pot cumpara iar slujbele bine platite (cele de la stat) nu au nici o legatura cu invatatul si intelegerea lucrurilor.
Ceausescu a reusit sa faca din invatamantul profesional o anatema (asa cum a facut si cu colectivizarea, fortand nota, neintelegand diferenta dintre sex si viol – sper ca Dl „Newton” accepta astfel necesitatea conotatiei emotionale pozitive), insa azi un bun zidar, mecanic auto, instalator, etc (orice bun meserias) castiga mai bine decat un majoritatea profesorilor (exista cazul singular in care meditatiile la fizica au permis cumpararea a 6 case).
Revenind la IA, implementarea inevitabila a acesteia va insemna reducerea substantiala a utilizarii resurselor umane formate prin invatamant superior (e mai ieftin pentru o companie sa rezolve o problema cu IA intr-o ora cu 1000 euro decat sa angajeze o echipa de specialisti care posibil gaseste o solutie in 6 luni). Insa vazand cum a decurs robotizarea in ultimii 40 ani in Japonia si alte tari, e imposibil/neprofitabil sa inlocuiesti un meserias bun in anumite procese tehnologice (ajungem sa vedem materializarea zicalei „un meserias bun este mai valoros decat un „profesionist” mediocru). Deci investind in invatamant tehnic „pe bune” (electricieni, constructori, drumari, tehnica materialelor, etc) ar fi principala directie de „future-proofing” a societatii, iar un „meserias”(profesionist) care poate utiliza IA pentru a rezolva optim o problema practica va fi imposibil de inlocuit (din perspectiva energetica, un om consuma circa 2 KWh/zi munca, iar un robot manipulat de IA cel putin 10 KWh daca rezolva problema fara gres din prima – iar asta necesita supervizare umana, dar nu neaparat cu studii superioare).
In cazul Romaniei factorul decisiv ramane insa minimalizarea efectelor coruptiei (cel mai devastator pentru orice societate) si neo-feudalismului (conteaza pe cine stii, nu ce stii) – in special prin evaluarea si retribuirea corecta a valorii si contributiei fiecarui individ la bunastarea sociala.
Fara reformarea societatii (coruptie si neo-feudalism) e imposibil sa existe un invatamant de masa eficient (doar insule care mentin zanzania).
domnul meu, daca nu stii datele din domeniul tau, nu stii nimic! nu poti face nimic; pornind de la tabla inmultirii si impartirii, trecand prin romana, biologie, istorie, geografie; doar daca ai implantat un cip cu toate chestiile memorate, sa nu mai faci asa ceva;
pe de alta parte, exercitiile de memorare sunt bune, pentru ca dezvolta memoria; in toate meseriile ai nevoie de memorie, vedere periferica etc.
asta e o nebunie adusa de „progresisti”; sa desfiintam memorarea si invatamintul bazat pe memorare (pentru ca ei sunt prosti si lichele, nu au invatat; vor sa fie toti ca ei sau si mai rau); si ne ies prosti pe banda rulanta; chiar cu diplome si doctorate;
priviti la scolile private de inalta tinuta din Occident! nu au eliminat memorarea; dimpotriva; sau dvs. vorbiti de copiii populimii, care trebuie sa fie prosti si muncitori/carne de tun perfecta?
mai terminati cu timpeniile!
Nu realizati ca tocmai ideile dvs. scindeaza societatea si invatamintul? halal stinga si progresism! va taiati singuri craca de sub picioare!
nu cred ca ati citit/inteles ca am scris ca AI inseamna desfiintarea „invatarii bazate majoritar pe memorizare (papagalisire)” nu a memorarii ca baza a invatarii
…nu are rost sa mai vorbim despre cauzele analfabetismului functional
@mongolul,
Există și exerciții de memorare mai în zilele astea mult mai plăcute decât buchisirea cu forța a unor poezii plicticoase. Platforma Lumosity are câteva jocuri de memorie chiar pasionante, în care trebuie să memorezi nume, pătrate ocupate, ultimele poziții în care s-a aflat o broască săltând prin baltă sau alte cele. La fel cum sunt și exerciții de atenție, rezolvare de probleme sau chiar matematică.
Deși sunt inginer prin formare și profesie, se vede imediat în jocurile respective limitările școlii românești. Deși am trecut prin fracții, nici măcar la ora asta nu pot să socotesc rapid în cap adunarea de fracții cu numitor foarte diferit, sau adunarea cu exactitate a două numere, unul procent și altul fracționat, cu rezultatul exprimat ca fracție, lucru care pare foarte comun în școlile vestice și reflectat în jocurile matematice.
În lumea internetului și a tabletelor, eu zic să lăsăm buchisirea tipic românească și trecut la un învățământ în care elevul învață din plăcere, stimulat de aspectul materia lui prezentat.
Aceasta demonizare a memorarii, fara de care nu exista invatare, imi aduce aminte de un roman al lui Jules Verne in care un mic grup de naufragiati pe o mica insula vulcanica pustie reusesc sa supravietuiasca si sa reconstruiasca in parte civilizatia din care proveneau doar pe baza a ceea ce stiau (agricultura, prelucrarea metalelor, electricitatea, reconstructia unor instrumente precum lupa pt a face focul etc.) – un inginer, un jurnalist, si inca vreo 3-4 persoane. Fara Google, tablete, nici macar carti – doar ceea ce stocasera in memoria lor. O parabola, desigur. Din cand in cand insa ma gandesc cum s-ar descurca naufragiatii secolului 21 intr-un scenariu de naufragiu care nu e total inimaginabil in situatia geopolitica actuala. Just saying….
Problema principala e ruralizarea tribal-societala pe ritmuri de manele, care distorsioneaza grav cei 7 ani de acasa. Nu ajuta nici erodarea autoritatii dascalimii, in fond discutam despre niste copii care trebuie totusi indrumati si struniti. Evident nu cu rigla.
Singura intrebare pertinenta este ce e de facut din partea societatii civile pentru educatie.
Sa tot dai teme unui viitor presedinte sau ministru e munca in zadar cand stii ca rezultatul alegerilor si nivelul educatiei sunt in simbioza..
Ce a facut pina acum? Doar texte si prostii….. A distrus invatamintul: fara note, fara teme… dar cu uniforme si matricole etc.
Ar fi făcut un singur mare lucru:
Ieșirea din mentalitatea stalinist-comunista a cărei esență este „mortul e de vina” sau „cetateanul e de vina”. Dai intr-o groapa nesemnalizata, tu ești de vina. Dacă în alte sectoare, inclusiv al gropilor, am mai avansat cumva, in sistemul de invatamant, dacă ceva merge prost, elevul e de vina. Nu e atent, tinerii din ziua de azi, stau pe telefon, nu le pasa, nu înțeleg, nu le sta capul la scoala, etc. Profesorul, directorul, scoala, ministerul, programa, conu sunt NICIODATA de vina cu ceva, se acoperă constant. Copiii înțeleg asta destul de bine și de aici e greu sa ia în serios sistemul care e doar o mare construcție care sa dea de munca unor neaveniți în mare parte. În afara de câteva materii principale și câțiva profesori care fac performanta pentru renume, pe care îl monetizeaza ulterior destul de imoral prin meditatii pentru ca la ore nu se omoara cu munca, pentru restul profesorilor nu exista niciun resort care sa ii oblige sa dea mai mult decat minimul absolut, în afara propriei conștiințe, a unui interes material în afara sistemului, lecțiile de la scoala fiind evenimente de PR si a unui anume elan tineresc, naiv oarecum, care se pierde rapid cu vârsta,
Și încă ceva, ca tot se apropie evaluarea nationala: se vorbește cu prea multa lejeritate de „licee bune” și „licee proaste”. Nu ar fi normal ca diferentele de calitate a actului de invatamant sa fie mult mai mici, de facto, ca tot de facto noi toți sa plătim aceleasi taxe? Suntem un stat modern sau nu? De ce se ajunge la nebunia câtorva sutimi la evaluare care te pot arunca la un liceu „prost”? De ce nu spune Ministerul ca nu poate asigura invatamant liceal de bun simt tuturor celor care merita deși toți suntem plătitori de taxe și la o adică, un elev de 9 și poate sa prinda un liceu dubios, deci e din nou „vina lui” ? Dar stresul și copilăria pierduta a unor copii care trec prin asta doar pentru a prinde unul din puținele locuri „bune”?
Așadar, mai puține retoricii și haideți sa ieșim din Marea Minciuna din care sistemul de invatamant se încăpățânează sa nu iasă. Orice profesor luat la întrebări iti poate turna o gargara despre câte face ei pentru copii, dar te prinzi imediat cât de tributari sunt unor mentalități putrede. Cu mici excepții, bineînțeles, nu toți sunt așa.
AM citi o data, apoi inca o data si am recitit a 3-a oara. Concluzia la care am ajuns este un articol de tip bla-bla-bla, ca in vremea comunistaȘ sa facem totul pentru a….
Nu exista nici o masura concreta, nimic, nimic, nimic. Ce e aia scoala centrala? Unde sa fie? Cum sa fie? E cu internat? E fezabil pentru copii de azi de 10-11 ani?
Sa ai profesori? Cum? Ca sunt 1000 de universitati care de care cu titluri pompoase unde predau ceva ce sunt mai putin de sfertodocti…
Nu e normal ca toti ce termina clasa a VIII-a sa mearga la liceu si nici toti cei ce termina liceul sa intre la facultate.
Sunt enorm de multi profesori ce au autoritate conferita, prin faptul ca sunt profesori, dar dupa ani si ani de predat n-au si autoritatea dobindita de experienta, mod de lucru cu copiii.
Scoateti olimpiadele scolare. SUnt irelevante pentru sistemul educational de masa, si, in plus, copiii ce se prezinta la aceste concursuri sunt „dopati”. Adica fac pregatire suplimentara in afara scolii si in afara materiei. Sunt oarecum sportivilor de performanta, cu antrenamente, alimentatie si altele.
Curatati materiile de zgura ce este. Nu e nevoie ca un absolvent de liceu sa stie calcul integral si derivate.
Chemati la o dezbatere publica romani ce predau in Franta, Germania, tari nordice, Canada, SUA si din asta scoateti ceva util. Faceti cu ei educatie plastica, educatie muzicala, fara a-i nota.
Inversati paradigma: Nu profesorul vine la ora, ci elevul vine la ora profesorului. Dupa 2 minute de la inceputul orei se inchide usa si nu mai intra nimeni din cei intirziati. Nu mai veniti cu catalogul in clasa. Circula o foaie de hirtie cu numele si prenumele elevilor, data si ei semneaza. Absentele se trec in cancelarie, iar foile sunt pastrate pina la sfirsitul anului scolar in dosar.
Notele se dau numai in baza unor teste anuntate din vreme si materia din care se da. E ceva opozabil. Nota nu se striga, ci e o chestie personala. Scoateti sedintele cu parintii cu clasa, ci intilniri 1 la 1 sau ma rog si elevul si eventual profesorul unde are probleme…
Scoateti simularile. Ele sunt folosite pentru calibrare in jos a subiectelor ca sa promoveze cit mai multi.
Introduceti ca materie, dar fara nota, dezbaterea si vorbitul in public.
Cam tot ce am enumerat se poate face fara lege, dar e nevoie de vointa si dorinta profesorilor.
Cel puțin de la Revoluție văd mari eforturi pentru a remedia Educația (altminteri cu vizibile tentă de pat Procust)
Având în vedere modificările din temelii punctate de dl Funeriu, traiesc sentimentul că nu s a izbutit mare lucru.
În consecință sunt curios ce se întâmplă, dacă nu se face nimic (în sensul modificărilor precum cele susținute de dl autor).
O atitudine asemănătoare avea cândva Jean Jacques Rousseau, când propunea ca mai bine să amânăm educația tînarului avut în grijă, decât să-i dăm una proastă.
Eu nu vad niciun efort for real. Doar gargara. Spunea Mircea Miclea, și dansul fost Ministru al Educației, ca învățământul e greu de reformat, spre deosebire de armata, unde ordinul s-a executat și am intrat in NATO. Orice încercare de reforma in invatamant a fost întâmpinată de retorici din partea profesorilor și a sindicaliștilor abonați la studulioul Antena 3 încă de pe vremea lui Băsescu.
În sistemul de invatamant, transferarea eșecului pe copil si chiar pe familia lui e la ordinea zilei. Profesorii în schimb sunt niște zei intangibili gata sa iti debiteze retorici solemne despre misiunea lor „sfanta”, a căror frica de moarte e sa fie filmați pe ascuns cu telefonul. Asa mai aflam și noi adevarul, uneori aceste inregistrari strigatoare la cer ajungand direct la știri. Dacă va uitați la sistemul de invatamant, e de fapt 0 accountability, imoral, pe ici pe colo anumiti profesori, ca și medicii din sistemul sanitar, reusesc sa dezvolte diverse portite pentru a se folosi de renumele pe care si-l construiesc la stat pentru a se imbogati in privat. Odată acest renume creat, la stat nu mai dau nimic sau minimul absolut, singurul resort rămânând un anumit entuziasm so o morala „de acasa” pe care sistemul le sterpe după câțiva ani de activitate.
Mai este o problema de care m- am lovit personal. In invatamant dar si in cercetare, la nivelul institutiilor existente daca vrei sa aduci o schimbare pozitiva, ai o intiativa noua ce aduce calitate esti repede pus la colt si marginalizat de cei care le convine sistemul actual si care au fost angajati prin coruptie si trafic de influenta. Exista foarte multa impostura, multi au ajuns in invatam. sup. si cercetare fara a avea pregatirea ceruta. Invatamantul de azi din Ro la toate nivelele nu accepta ca din start oamenii nu aceleasi puteri intelectuale si fizice, aceleasi talente si prin urmare nu vor avea aceleasi rezultate si evolutii profesionale. Analfabetismul functional este dat de faptul ca ajung la gimnaziu, liceu, facultate, in sistemul bugetar, tineri care ar fi trebuit dupa clasele 1-4 sa fie orientati din clasele 5-10 catre scoli de meserii, unde sa faca si scoala dar si o meserie adevarata.
Agora !!! Chiar sunteți ceea ce sugerați ? Cadru universitar și …. cercetător ? Dacă este corecta deducerea mea, doresc, cu multă părere de rău să va informez, ca sunteți un clar exemplu de slaba pregătire obținută în școală ce ați parcurs și promovat. Măcar gramatica limbii materne ar trebui să o cunoașteți și …. aplicați CU PERSEVERENȚĂ! Nu se scrie/zice : “ cei care le convine…” – ci, corect gramatical : “ cei CĂRORA le convine …” ! Scuze, dar înainte de a da sfaturi de pe poziția de cadru universitar și cercetător, folosiți corect propria limba materna. PS – Măcar la contributors as vrea postări, cel puțin corecte gramatical. E chiar atât de greu ?
Da si, care este problema dv.?!! Acasa am nu am vorbit limba romana si prin urmare nu am excelat la limba romana. Asa ca mai usor cu crticile, ideile conteaza!!! Credeti ca minoritarii din Ro sunt toti asi la limba romana!!!
Cum Stelian, Newton, Morfeus și alți comentatori dintre dumneavoastră au idei mult mai aplicate și principii bune, valide oriunde și mult mai valoroase decât articolul în sine și decât articolele de pe alte pagini Ro despre educație.
Așa e, in mare parte sunt de acord cu comentatorii. Se pot face multe fără legi in plus, doar din atitudine.
Internatele ar fi bune doar de la 14+. La vârste mici, numai pentru copii la care școala poate disciplina și supraveghea in timpul de după ore cu metode actuale mai bine decât familia însăși. Cu costuri acoperite de stat totul din start, nu cu decontări după.
Absolut tot personalul din educație pentru vârstele 1-3-11 ani trebuie filtrat pentru integritate și competență de la zero, cât mai curând, fără filtre politice (ar fi o întreprindere colosală) și cine vrea asta?! Elevii mai mari își filtrează și singuri profesorii, au destul cap, plus că pot fi reprezentați în asociații.
Nu cred că sunt ok școlile centrale, ci școli bune prin atragerea profesorilor foarte educati in rural. Copilul e prioritar, el trebuie să fie mai aproape de casă, nu profesorul; câtă vreme resurse macar minime are acasă și nu în servicii publice (de cantină și spații de relaxare la școală, siguranță în spații publice), tot acasă va vrea să ajungă după școală.
Părinții, familiile sunt sătui și de puzderia de legi, și de schimbatul școlilor întruna pe motive care nu depind neapărat de ei ci de cum e sistemul, de lipsa de servicii și suprataxarea….cu plătitul de taxe la timp ne-am obișnuit; sunt satui de meditații, ședințe publice cu părinții, fanfaronade in curtea școlii și circul de panglicării din săptămâna așa-zisă „altfel” sau „verde”.
Până una-alta studiez prin toate sursele bune sa văd ce votez, votez oriunde m-aș afla pe 9 și aștept să aflu daca s-a coagulat vreo forță care să răstoarne acest monstru de sistem de educație publică pocită….că oricât de relaxată și zen s-ar dori doamna D, căruța pe care-o conduce merge pe doar o roată de prea mult timp….
Multumesc pentru elogii ce nu le merit. Ce nu se intelege in Romania e ca nu se poate face reforma din interior. Ca la fizica. Nu iesi din groapa tragindu-te de par. Ai nevoie de cineva din exterior ce-ti lasa o scara, intinde o mina, etc.
Eminescu, fara studii terminate si fara sa fi predat la catedra e numit revizor scolar. Azi, fara studii, diplome si sprijin de partid nu esti nici macar portar.
Scoala tine de primarie, iar majoritatea primarilor din Romania au terminat tiris-grapis scoala, daca au terminat-o si nu si-au cumparat-o la peste 30 de ani. E premier cineva de care nu se stie cind si cum si-a luat bacalaureatul, iar mai inainte unul pentru care s-a inventat o batalie inexistenta in rapoartele oficiale. Unul din acestia doi posibil sa fie presedintele Romaniei…
Iar presedinte e un profesor ce nu mai preda de peste un sfert de secol, dar a tinut postul blocat pina cind a ajuns la pensie…. Despre asta vorbim.
Eu personal stiu doi pensionari de certa valoare ce ar putea ocupa functii importante in invatamint. SUnt din cei ce au pus elevii deasupra si dorinta lor ca elevii sa inteleaga si sa iubeasca materia lor. Dar nu-s membri de partid si au coloana. Dar ce vorbim de elevi si profesori? Hai sa vorbim de elevi si parinti. Cum, tu parinte, nu incepi sa huidui si sa-ti iei copilul si sa pleci cind la 15 septembrie vine un primar de 2 lei? Cum tu, elev de liceu nu intorci spatele unor astfel de ipochimeni?
DUALVET
Major-Minor… hai sa reinventam roata. ROFL
Utilizarea de acronime este foarte la moda in anumite medii, oarecum sunt un fel de semn al apartenentei. De bun gust este sa explicam acronimele in text.
Eu nu cred in concentrarea eforturilor la nivel de învățământ in centre de excelenta de stat. Toate școlile trebuie sa ofere un standard rezonabil. Miniștrii educației pot fi judecați fără eroare după rezultatele si evoluția celor mai slabe scoli.
Centrele de excelența trebuie sa fie private. Si asta pentru ca excelenta poate fi definita in multe moduri, si pentru ca resursele pentru excelenta sunt intotdeauna disponibile.
Bun, daca dv sustineti ca scolile de excelenta trebuie sa fie private, atunci ce facem cu elevii talentati si mai dotati dar care nu au multe resurse financiare acasa sa mearga in sistemul privat ?!!! Se pierd pe drum….. Atunci sa fie schimbat sistemul de burse si cei mai grozavi elevi din sistemul public sa mearga in privat. Dar bursa sa acopere in fiecare luna costul din o scoala privata!!! Stiu scoli private care nu au avut bune rezultate si copiii s – au reintors in sistemul public. Daca acreditarea scolilor dar si ale liceelor, facultatilor se face prin trafic de influenta, coruptie, cum avem acum atunci nu am facut nimic…… si meritocratia va fi la un secol distanta.
In primul rând nu exista alta soluție realista pentru copii supradotați decât bursele. Probabil vorbim de burse in străinătate. Un talent deosebit la fotbal, sau la tenis, sau la baschet, vioară, pian, violoncel, pictură, matematica, etc, are la nivel european o oferta limitata de pregătire, ce să mai vorbim de România.
Sistemul de învățământ de stat este standardizat, normat, reglementat, nu poate procesa corespunzător extremele.
Personal cunosc situații în care ONG-uri din Romania au finanțat pregătirea unor tineri excepționali. Vorbim aici de sume care depășesc cu mult alocația medie pentru un elev, diferența e de ordine de mărime.
Depinde de contractul dintre stat și cetatean. La fel cum, daca vrei un Cico și o punga de pufuleti, statul nu iti oferă nimic „gratuit”, dacă vrei invatamant peste un anumit nivel, trebuie sa platesti.
Ar fi mai cinstit, pentru ca asta oricum se intampla de facto in scoli, profesorii nu exceleaza de fapt și cine dorește, trebuie sa plateasca meditatii.
Din nou, e vorba de contractul dintre stat și cetatean. Nu e scris nicăieri cu ce se obliga statul, parere mea ca nu se obliga cu nimic, doar ne oferă generic „educatie”, ce, cât, cum, când nu se stie. Sunt unii mai naivi sau rămași în alte vremuri care cred ca statul trebuie sa iti ofere educatie dacă copilul „se tine de carte”. Da și nu. Dar pana sa dezbatem asta, eu vreau sa vad cu ce se obliga statul pana la urma. Eu vreau sa fac un curs de programare și unul de vlogger, altcineva vrea unul de hair stylist. Statul imi ia banii și ma pune sa invat chimie, deși eu nu vreau, nu îmi place și e timp pierdut.
Și aici intervine marota aia cu „da, dar te formeaza”. Dar nu avem date care sa ne arate care sunt rezultatele acestei formari cu forta, decât testele Pisa și multi-multi oameni recalificati, caci scoala a fost frectie…
Concluzile mele pe puncte.
1. Depolitizarea invatamantului
2. Desfiintarea sindicatelor si interzicerea grevelor ( cine lucreaza la stat este in slujba contribuabilului iar statul trebuie sa funtioneze)
3. Deideologizarea invatamantului, mai ales a celui superior ( spre ex. curente woke, gender etc.etc)
4. Libertatea profesionala a profesoreilor pr debirocratizare
5. Renuntarea la programe rigide respectiv fixarea unor obiective, dupa clasa 4 , 8 , care trebuie sa fie cunostiintele unui elev la materiile scolare de baza
6. Invatamant obligatoriu de 10 ani
7. Desfiintarea liceelor, mai ales a celor neperformante si transformarea lor in scoli profesionale.
8 . Mentinerea liceelor de cultura generala, iar cele technice si vocationale sa poata funtiona numai daca rezultatele sunt pe masura.
9.Liceul trebuie sa fie in primul rand pregatirea pt treapta urmatoare, invatamantul superior
10. Revenirea la invatamantul analog, pana in clasa a 4 interzicerea celui digital, ulterior cel digital folosit punctual in functie de necesitati si specialitati.
11. Interzicerea telefoanelor mobile in cadrul scolilor.
12. Accentuarea pregatirii fizice, infiintarea unor competitii sportive la niveul liceelor si facultatilor pe model american.
13. Disciplina maxima si toleranta zero fata de manifestari antisociale.
14. Despartirea profesorilor de parinti, contactul fiind permis doar in cadru organizat si transparent.
15. Infiintarea unor centre ( concentrarea) de pregatire multimodala la nivelul satelor, comunelor si oraselor mici axat pe pregatite profesionala, agricultura, comert, turism, industrie etc.etc.
16. Directorii scolilor, liceelor a universitatilor sa fie ales exclusiv de profesorii institutiilor respective fara nici un amestec din exterior.
17. Permitarea unei autogospodariri , a adunarii de fonduri prin activitati scolare si extrascolare. ( un liceu agricol sa poata vinde produse obtinute in urma pregatrii scolare )
Sunt doare cateva puncte in opinea mea persoanala aplicate pe timp de cel putin 10 fara schimbari , doar cu corectii minore care pot imbunatatii substantial actul educational.
Că o fi Geoană, că o fi Ciucălacu, ba chiar și-un Puric de-o ieși din pălărie, sunt sigur că postul de Editor de Agendă Prezidențială va fi scos la concurs și mulți cărturari s-or bate pentru el. Multe se cer de la acești bravi sfetnici și deopotrivă scribi de calibru ai Administrației fără-de-scofală, că deh, toată lumea știe că epoca președinților-jucători a apus și că de-acum încolo orice promisiune a candidaților la acest post va fi pură demagogie, șnur electoral de baliverne și proiecte mărețe fără nicio șansă de a deveni realitate. Ca atare, Sfetnicul-Editor va trebui să fie mare meșter la vorbe, să convingă poporul că ce e in Agendă e și-n gușă și urmează să se întâmple, ba chiar s-a întâmplat deja dar niște netrebnici din provincie au trădat nobilele idealuri și direcții ale Reformei (cică pe Comisie nu pot să dea vină că nu e de competența ălora). Deci, haideți să haidem, e prea mult de scris ca să ne pierdem vremea vorbind.