În timp ce marile puteri se adâncesc în povara datoriilor publice, România anului 2026 cheltuie pe dobânzi mai mult decât pe educație. Pe o piață globală volatilă, blocajul politic de la București riscă să transforme corecțiile financiare într-o criză structurală de proporții.
Nu se văd când mergi pe stradă. Nici când intri în magazine – cel puțin o vreme. Cu toate acestea, în lumea de azi, ratele dobânzilor joacă un rol uriaș. În România anului 2026, plățile pentru dobânzile aferente datoriei publice depășesc totalul cheltuielilor pentru învățământ, deși datoria noastră publică se situează sub jumătate din nivelul înregistrat de alte state!
Nici țări mult mai mari, cu economii puternice, nu o duc prea bine, în condițiile în care datoria lor publică a trecut cu mult de nivelul PIB-ului anual. SUA, Japonia, Franța și Italia sunt doar câteva exemple de state care nu doar că nu au găsit o soluție, dar par să se afunde tot mai mult în dilema poverii datoriei publice. În Franța, de pildă, extrema stângă a oferit drept „soluție” ștergerea din condei a unei părți din datorie. Dacă și după o asemenea propunere vor mai strânge voturi la viitoarele alegeri, înseamnă că electoratul și-a pierdut complet simțul realității.
Crize mai vechi…
Crize ale datoriilor au existat și vor mai exista. Îmi amintesc, de exemplu, de criza datoriilor din Coreea de Sud din anul 1997. Rezervele valutare de la banca centrală a acestei țări existau doar pe hârtie, întrucât regimul politic decisese ca băncile comerciale să fie creditate direct de banca centrală pentru a susține artificial creșterea economică. Aceasta a fost puternică o perioadă, însă banca centrală a rămas complet fără rezerve valutare lichide pentru a face plățile curente.
Păstrez o amintire personală legată de unul dintre cele mai tensionate momente ale acelei crize. O echipă de la FMI a negociat îndelung cu autoritățile sud-coreene acordarea unui împrumut de urgență de câteva zeci de miliarde de DST (Drepturi Speciale de Tragere), un mecanism creat special pentru această situație (iar dobânda era, firește, mai mare decât cea pentru acordurile obișnuite de tip „stand-by”). Creditul trebuia aprobat de Consiliul Director al FMI. Discuțiile de la Washington au fost lungi și furtunoase, iar orele se scurgeau fără ca votul să fi avut loc.
Secretarul ședinței – o persoană de regulă foarte tăcută, care nu intervenea decât la solicitarea președintelui – l-a întrerupt brusc pe unul dintre vorbitori: „Domnule președinte, peste 5 minute se deschide piața financiară de la Tokyo. Dacă Seulul nu face plățile scadente, țara intră în default.” Președintele a sistat imediat dezbaterile și a supus creditul la vot. Rezultatul a fost copleșitor în favoarea aprobării, iar secretarul a ridicat imediat telefonul pentru a transmite mesajul.
Criza a fost evitată în ultima secundă, iar politicile autorităților sud-coreene s-au schimbat radical după acest episod. Merită consemnat și faptul că, pentru a contribui la salvarea finanțelor publice, cetățenii coreeni au donat voluntar cantități impresionante de bijuterii din aur. Acestea au fost valorificate de stat, ajutând la îmbunătățirea balanței de plăți.
Ulterior, după criza financiară mondială declanșată în septembrie 2008 de falimentul Lehman Brothers, reglementările pieței financiare au suferit modificări de substanță. S-a pus un accent mult mai mare pe stabilitatea și capitalizarea băncilor și a celorlalți actori din piață, în detrimentul randamentelor potenţial foarte ridicate, dar excesiv de riscante.
Lumea a trecut apoi prin criza globală declanșată de pandemia de COVID-19. Poate paradoxal, efectele economice au fost mult atenuate. Acest lucru s-a datorat și faptului că instituțiile financiare erau mult mai robuste decât în 2008, ceea ce le-a permis să fie parte a soluției, nu cauza problemei. Acest episod demonstrează, o dată în plus, că trăim într-o lume financiară: când acest sistem tușește, epidemia economică durează mult; când, dimpotrivă, finanțele sunt în ordine, nicio criză de proporțiile unei pandemii nu mai are același efect devastator asupra economiei.
… și riscuri mai noi
Situația la nivel mondial se deteriorează pe zi ce trece. Avem, în primul rând, punctele fierbinți ale planetei: Orientul Mijlociu și Ucraina. În ambele conflicte pacea pare îndepărtată, iar consecințele economice sunt aspre: prețul petrolului rămâne ridicat, iar aprovizionarea globală cu hidrocarburi este instabilă. În Ucraina, războiul provoacă mii de victime săptămânal și generează probleme economice insurmontabile pentru ambele state implicate – agresor și victimă –, perturbând grav fluxurile comerciale internaționale. Cele două crize concomitente pun o presiune uriașă pe capacitatea economiei mondiale de a se menține pe linia de plutire.
Un alt efect al acestor tensiuni este tendința de creștere a ratelor dobânzilor pe plan mondial, pe fondul unor presiuni inflaționiste evidente. Acestea sunt alimentate de doi factori majori:
- pe partea de ofertă: criza energetică și efectele secundare ale unor probleme climatice fără precedent;
- pe partea de cerere: deficitele bugetare foarte mari ale principalelor economii lumii, care au împins datoria publică totală la niveluri nemaivăzute pe timp de pace.
În plan regional, tabloul este completat de incidentele tot mai frecvente în care drone rusești pătrund „accidental” în spațiul aerian al țărilor NATO, dar și de tentativele tot mai numeroase de sabotaj ale Moscovei în puncte critice ale statelor aliate. Răspunsul ferm, concretizat prin creșterea masivă a cheltuielilor de înarmare ale țărilor NATO, va avea un efect militar tangibil abia peste câțiva ani. Deocamdată, resimțim doar o creștere a poverii bugetare provocate de cheltuielile militare și mult mai puțin un efect practic în evitarea provocărilor punctuale pe termen scurt.
Ce arată evoluția dobânzilor în Europa Centrală
Indicatorul sintetic cel mai relevant pentru comparațiile internaționale este randamentul titlurilor de stat pe 10 ani. Acesta se calculează zilnic și este urmărit cu atenție în întreaga lume financiară. Deși nu îl putem percepe direct pe stradă, el influențează viața noastră de zi cu zi mult mai mult decât realizăm. Iată evoluția acestuia în ultimele șase luni în țările non-euro din regiune:
În luna martie, cele mai mari dobânzi le plătea Ungaria (7,55%). Economia țării se afla într-o situație critică sub regimul lui Viktor Orbán, iar discursul suveranist nu aducea bani într-o vistierie golită de corupție și politici economice incoerente. România nu era departe în acel moment, înregistrând un randament de 7,25%, pe fondul întârzierii aprobării bugetului pe anul 2026 de către Parlament. În aprilie însă, veștile bugetare mai bune au coborât randamentele la un minim de 6,76%.
Polonia înregistra un randament de puțin peste 5,8%, iar Cehia se situa sub 4,9%. Ambele țări au o performanță economică superioară României și Ungariei, însă Polonia a fost penalizată de piețe din cauza unui deficit bugetar care depășește sensibil pragul de 3% stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Altfel spus, deși Polonia este lăudată pentru creșterea cheltuielilor militare, piețele financiare taxează dezechilibrele bugetare, oricât de judicioase sunt cheltuielile care le-au generat.
În Ungaria, alegerile parlamentare au avut loc pe 12 aprilie. Înaintea scrutinului, dobânzile au scăzut spre 7%, pe măsură ce sondajele indicau tot mai clar că era Orbán se apropie de sfârșit. După victoria clară a lui Péter Magyar, dobânzile au plonjat imediat la 6,3% și au continuat să scadă până la un minim de 5,41% la începutul lunii august. În ultimele săptămâni însă, ca urmare a mișcărilor de pe piața mondială, și Ungaria a ajuns să plătească peste 5,8%. Chiar și așa, se situează sub Polonia (aproape 6,4%), în timp ce Cehia (peste 5,3%) urmează și ea trendul crescător al dobânzilor globale.
Merită subliniat că înlăturarea regimului naționalist din Ungaria a determinat o scădere spectaculoasă a randamentelor titlurilor de stat, de la peste 7,5% la un minim de 5,4%. Această corecție fabuloasă s-a produs pe fondul revenirii țării la regulile economiei de piață și al deblocării fondurilor europene. Naţionalismul izolaţionist poate găsi entuziaşti, dar efectul practic este întodeauna foarte păgubos.
România: prețul instabilității politice
România plătește un preț tot mai mare din cauza incertitudinii politice prelungite. Deși deficitul bugetar a scăzut substanţial, o proiecție de 6% din PIB la sfârșitul anului rămâne departe de ținta de 3% pe care trebuie să o atingem în următorii trei ani. Inflația a coborât la 6,2% în luna august, însă contextul internațional tensionat face puțin probabilă o continuare rapidă a acestui trend favorabil. Economia pare a se stabiliza, dar incertitudinile politice fac reticenţi potenţialii investitori. Faptul că nu este deloc clar dacă va continua sau nu reducerea deficitului prin măsuri structurale alimentează neîncrederea.
Evoluțiile de pe scena politică internă – marcată de incertitudinile legate de trecerea de votul Parlamentului a guvernului Mureșan, cu programul său reformist – afectează deja substanțial sentimentul pieței. Dobânda la titlurile de stat pe 10 ani se apropie periculos de 7,6%, cursul valutar a depășit pragul de 5,27 lei pentru un euro, iar piața bursieră este în scădere. Chiar dacă evaluarea agenției de rating S&P de la începutul lunii octombrie nu ne va coborî acum în zona nerecomandată investițiilor (junk), ceea ce rămâne de văzut, piețele financiare ne penalizează deja aspru pentru deficitul bugetar și pentru lipsa de claritate privind politicile viitoare.
Datoria publică a României a atins pragul de 1.200 de miliarde de lei. O creștere de doar o jumătate de punct procentual a dobânzii medii mărește nota de plată a statului cu 6 miliarde de lei anual. Iar acest lucru s-a întâmplat deja în cursul acestui an, sub povara incertitudinii politice.
Prelungirea instabilității politice și amânarea inevitabilei reforme structurale a sectorului public riscă să aibă efecte cu mult mai grave decât această creștere a dobânzilor, care vedem că se accelerează. Suntem în situaţia de a depinde de continuarea finanţării externe; sloganele politice sforăitoare pot câştiga câţiva adepţi pe plan intern, dar investitorii sunt fiinţe sperioase, gata oricând să “voteze” cu picioarele la spinare – aşa cum de altfel semnalizează fără echivoc de ceva vreme. În condițiile în care oricum situația internațională este extrem de volatilă și plină de incertitudini, adică neprietenoasă, nu avem deloc timp de dezbateri politice sterile.
Legenda spune că, la 1453, când oştile otomane asediau Constantinopolul, teologii, călugării și dregătorii din oraș erau pierduți în dezbateri bizare, interminabile și sterile despre sexul îngerilor. Să mă ierte Dumnezeu, dar hârjoneala politică de la noi, când economia este atât de aproape de marginea prăpastiei, seamănă tulburător cu dialogul despre sexul îngerilor…
Cifrele nu au nicio relevanță. Matematica e soroșism mascat. Dorințele noastre au relevanță! Și prestanță. Și eleganță. Și prevalență. Și excelență. Imediat vine meșter Grindean și cu ăl Simian și o să avem gaz metan. Cu 50 de bani kilotona. Da, și gazele au masă și casă, ce credeți voi? Și masa lor rotundă e chiar în tunel. În tunelul minții. De acolo din tunel ne vom alimenta cu tot ce trebuie. Vine și șomer Georgescu să dea o sapă de ajutor la zăpământul strămoșesc de gaz mental. O să fie frumos. Vom fi și mai mult decât am fost.
”hârjoneala politică de la noi, când economia este atât de aproape de marginea prăpastiei, seamănă tulburător cu dialogul despre sexul îngerilor…”
Lucrurile sunt mai serioase de-atât. România nu mai poate continua să fie guvernată în folosul Germaniei, mai ales după ce Merz i-a explicat lui Trump că războiul cu Iranul nu e al europenilor. Dacă teutonul wannabe Siegfried vrea să-i fie investit guvernul, va trebui să ofere niște asigurări că se distanțează de Berlin, însă e foarte greu de crezut că va fi capabil să le ofere.
”și gazele au masă și casă, ce credeți voi? ”
Gazele românești le-a cumpărat tot Germania, cu 5 ani înainte. Dar despre asta n-ai voie să scrii, nu-i așa?
Ce câmpii aride bați! //
MAGiA Trump a eșuat cu cucerirea națiunii canadiene in încercarea anexării Canadei ca fiind al 51 stat al US.
„Alianța în conștiință” (la nivel de acțiuni) lui cât se poate de fățișă cu roSSia lui Putin nu mai poate fi negată.
Istoria mentalității intelectuale rusești de afaceri și bunăstare in bolșevismul comunist a fost reflectată in piața CAER a statelor comuniste: sărăcie, teroare, frică și multe creiere spălate până la nivel de netezire a cutelor, pe fondul creșterii „traiului” prin fabrici și uzine constructoare de multe rebuturi, megalomanie și ceva ce ne sună și acum cunoscut, multă poleială cu aur aplicată pe exteriorul gardurilor lagărului comunist.
Dacă ne uităm un pic spre Putin nu putem să nu observăm noua clasă de proletari ruși: oligarhii, care sunt acum la nivelul intelectual de afaceri a multor miliardari americani.
In prezent datorită schimburilor lor de experiență și mentalitate in afaceri, se discută și se observă tot mai serios inchegarea lagărului comunismului miliardar.
Conceptul american „time is money” a primit o noua forma de organizare a afacerilor pe modelul OLIGARHULUI comunist care a devenit peste noapte posesor de active in fabrici și uzine, chiar și active bancare preluate pe nimic de la stat!
In momentul de față breasla miliardarilor s-a umplut cu miliardari de carton care, in mentalitatea lor tot ce zboară se și mâncă, au format cadre legale de îmbogățire rapidă a lor indiferent de consecințele pe termen lung.
MEGALOMANIA și-a spus cuvântul și in marele boom imobiliar care a fost urmată la scurt timp de prăbușirea turnurilor și turnulețelor de aur prin marea criză financiară gloabală din 2008!
Dacă este să te uiți un pic acum la Cartierul Florești din Cluj, realizezi și multele „calități” care sunt lipsă. Probabil că și metroul va merge pe pante după cum sunt dealurile de pe acolo, de aceea este și așa scump și necesar. Sustenabilitatea nu se pune in discuție.
Revenind la MAGiA epocii de aur Trump, ea incepe din start cu un slogan, care cu siguranță a fost făcut cu multe lipsuri de neuroni – make America GREAT again și speechuri de gen intrare in epoca de aur a Americii.
De aici apele au început să se despice: in ciuda discursurilor solului trimis de Trump, Ungaria lui tov. Orban a votat in proporție covârșitoare depărtarea de comunismul rusesc.
Aveau și un motiv și experiență – OCTOMBRIE ROȘU 1956.
Recent Canada a făcut și ea pasul de ieșire din noul lagăr, la fel cu o susținere a națiunii canadiene de aproape 80%
Extremismul din Germania de orientare comunistă OLIGARHO rusesc are rădăcini bine infipte in republicanii Republica Democrată Germană (DDR) este ultima incercare a americanilor in a distruge o Uniune Europeană care acum caută noi modalități de combatere a comuniștilor miliardari de carton – OLIGARHIZAREA globală ANARHICĂ și preluarea puterii politice de acești oligarhi.
Pentru noi din rubrica comentarii, in calitate de comentatori, de la coada vacii, in deep Neptun, este suficient să vedem și să citim la firul ierbii ce cântă păsările de pe gardul noii epoci de aur.
https://ziare.com/sua/sua-implicare-cadere-guvernul-bolojan-2037704
Ce-i, hărțuitorul de pe Contributors, s-a făcut bășcălie de AUR și te-ai simțit vizat? O să veniți la putere și o să faceți țara praf. Vreau o țară ca afară din Uniunea Europeană, asta o să realizați voi. Și o s-o faceți cu viețile noastre.
Tocmai s-a rezolvat și cu guvernul Siegfried. Moderatorul îți poate publica mizeriile scrise la adresa mea, dar nu poate investi un nou guvern neomarxist pro-german la București. Propaganda are picioare scurte 😀
Cum timpul a trecut iar elasticul este întins la maxim și subțiat la nivelul JUNK s-a format echipa noului guvern.
Noua componență a Guvernului anunțat are o cotă de responsabilitatea, stabilitate și credibilitate la cote înalte nemaiîntâlnite până acum. Numai 2 nume dacă este să pomenim spune multe: Buzoianu și Miruță care, in toată bălăcăreala mioritică dâmbovițeană, au reușit de au și făcut multe, multe BINE.
Mirută era indicat să rămână la Transporturi dar și în Apărare se învârt mulți bani.
O noutate surpriză este numirea la Ministerul Justiției intrat în putrefacție a unui judecător independent care cunoaște și are și curaj, in persoana doamnei Andrea Chiș.
Așa poate mai primim niște păsuiri și se mai deschid și noi uși care au fost închise.
Miercuri însă, inainte de joia neagră, PSDacii cu coifuri de AUR vor avea o dilemă: „to be, or not to be”!!!?
După istoricul lor de manifestare PSDacii nu au de unde să scoată din cutiile de pantofi alte coifuri de AUR ca să formeze un guvern credibil și stabil.
Și cum se lăudau cu coifurile de AUR în cap că avem o țară bogată și case de 35000 euro marketingul in NORDIS, in această categorie de JUNK, posibil ca nota de plată emisă joi să fie cu dobânzile la valorile de maxim cotcoDĂCITe de ei pe la tribune și in canalele lor TV – Cloșca cu mulți pui de aur” –
Imi doream ceva mai concret! Ce anume s-ar putea reduce pt a ameliora starea financiara? Ce rol joaca proiecte precum SAFE, PNRR. ce rol joaca cheltuielile Romaniei pt a ajuta Ucraina si pe ucrainieni? Birocratie, ajutoare sociale, etc!
Ca altfel asemenea articole, chiar daca are ceva cifre, tot un fel de discutie despre sexul ingerilor este!
@neamtu tiganu _ „Ce rol joaca proiecte precum SAFE, PNRR.”
PNRR s-a terminat și am pierdut o grămadă de bani pentru că nu am îndeplinit jaloanele.
Adică, nu am realizat reformele de care noi, adică România, avem nevoie.
Cât timp în parlament există [de facto] o majoritate PSD + AUR, reforme NU se vor realiza.
„A ameliora starea financiara” înseamnă exact ceea ce spuneți, a ameliora, nu a vindeca.
Guvernarea cleptocratică (în mod direct sau indirect) a ținut România de 36 de ani la limita sărăciei și a supraviețuirii.
Au tot ameliorat, atunci când starea s-a agravat, apoi au continuat jaful de proporții fabuloase din averea publică.
Dacă îmi permiteți „ceva concret”, reforma administrativ teritorială ar aduce economii substanțiale și ar spori enorm eficiența cheltuirii banilor publici.
Ei, asta n-are să se înfăptuiască niciodată.
…Sau, în niciun caz într-un viitor previzibil.
Electoratul PSD și AUR se mișca pe principiul vaselor comunicante.
Majoritatea aceasta va exista încă muuult timp de-acum încolo.
De ce ?…
Pentru că cleptocrația dispune de toate resursele statului. De toate, de la justiție și instituțiile de forță, la finanțe și până la ultimul funcționar public. Nici BNR nu face excepție.
Și astfel poate finanța manipularea cetățenilor cu sume uriașe, pentru a fi aleși, realeși, iarăși aleși mereu reprezentanții cleptocrației.
Nu uitați că România NU este o democrație, ci un regim hibrid, cleptocratic.
Cum, de asemenea, vă rog să nu uitați că NICIODATĂ nu vor fi făcute publice sumele și sursele de finanțare utilizate în campania „suveraniștilot” pro-ruși, prezentată drept zero-costuri, dar cu cheltuieli uriașe în realitate.
Carevasăzică, mergem înainte cu marionetele cleptocrației – dintre care cele mai reprezentative sunt PSD și creația sa, AUR.
Nu se reduce și nu se ameliorează nimic. Se trăiește ziua la maximum. Că mâine sigur va fi mai rău.
“Carpe diem” (*), își șoptește în barbă politrucul român (din care se întrupează, după chipul și asemănarea lui, cele 4 puteri în stat: legislativă, executivă, judecătorească și presa de partid și de stat), pentru că “in the long run we are all dead” (**). Și, pour la bonne bouche, vorba amantei (***) regelui Ludovic al XV-lea, „Après nous, le déluge”!
* (Horațiu)
** (John Maynard Keynes)
*** (Madame de Pompadour)
După cum se vede, politrucul român e un om cult în cap, care a învățat ceva din istorie. Iar cei de pe margine („IONESCU, POPESCU, ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC”) stau, se uită, se scarpină în cap și nu pricep nimic.
C’est la vie, vorba englezului Goethe!
Nu instabilitatea politică a creat dezechilibrele structurale și datoria galopantă, ci alegerile făcute de poporul român cu ochii larg închiși, în ultimii 37 de ani
Alegea minciunii și a manipulării în locul adevărului și a dreptății
La noi noua dreptate este despre dreptul de a fura și a mulge bine bugetul de stat, în aplauzele puternice prelungite ale serviciilor secrete, miliției și autorității judecătorești
Plus șantajul ordinar
Alegerea e mult mai simplă decât pare, tb să alegi să lași ceva bun după tine sau alegi să înfunzi wc
Pt ca asa cum a scris B. St. Delavrancea: țara si natiunea nu este a noastră, ci a copiilor noștri și a copiilor copiilor nostri, în veacul vecilor
Pt ca natiunea și țara s-au construit prin altruism
Nu prin greve pt salarii și pensii cat mai mari la stat, și eventual pensii anticipate mai mari decât salariul
Stiind ca statul nu isi permite sa iti dea nici salariul și pensia de azi
Știind ca salariul și pensia pe care le iei azi de la stat inseamna credit care amanetează viitorul tău și al familiei tale, separat de creditul care l-ai luat pt locuința familiei tale, o mașină mai mare, copii tăi etc
Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor
La mintea mea, întrebarea este alta
Cum spunea JFK trebuie să te întrebi ce poți face tu pt țara ta, fiecare dintre noi
Pt ca acțiunile și inacțiunile tale de ieri și azi influențează viitorul tău, al familiei tale, al comunității în care trăiești, al județului și al țării
Victoria iubește pregătirea
Poporul roman nu este total vinovat pentru alegerile pe care le-a făcut. A ales ce i s-a propus. Iar propunerile (alegerile din spatele cortinei) le-a făcut sistemul securisto-sereisto-sieist. Sistem (Servicii) care nu doar a stat pe margine si a aplaudat, dar a si creat obiectul alegerilor (adica proprii reprezentanti). Serviciile au stat apoi pe margine si si-au aplaudat propriile creații!!! Jos Serviciile (oamenii lor)!!!
@dan plesoianu
Încearcă și alții din exterior să facă răul
Dar nu au determinarea si succesurile conducătorilor nostrii, conducători aleși democratic
Ar fi bine să citiți poezia din 1916 a lui Octavian Goga
https://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/ce-scria-octavian-goga-in-1916-despre-politicienii-romani-450969.html
Situatia nu s-a schimbat prea mult de la 1916 pana azi
Tradiția de a fura isi spune cuvantul
Iar somnul națiunii produce efecte in fiecare zi
Care dintre noi am prins decembrie 1989 ne amintim : somnul națiunii naște monștrii
La mintea mea, sistemul este format din hoții din partidele politice tradiționale și deținătorii de tembeliziuni
Este binecunoscută in conștiința publică relația dintre fostul șef al SRI Radu Timofte și Sorin Ovidiu Vântu și modul de materializare al acestei relații
Apoi, sunt binecunoscute pozitiile vârfului sistemului judiciar față de marea corupție, există un documentar pe recorder despre legalizarea dreptului de a fura, de a mulge țara, de a o aduce în incapacitate de luptă
https://m.youtube.com/watch?v=TpUDm4ay-B8&ra=m
Sunt binecunoscute pozițiile tembeliziunilor, cu patroni condamnații penal, care militează împotriva interesului național, proclamând dreptul politicianului de a fura și obligația legalizării acestui drept
Poate Dvs nu știți
Dar sistemul este format în realitate de politicienii, care pt diverse pretexte puerile, au obținut clemența sistemului judiciar
Iar clemența față de marea corupție a distrus încrederea poporului în sistemul judiciar
Tot astfel, clemența autorității judecătorești față de marea corupție tinde a se transforma dintr-un obicei nefericit într-o cutumă permanentă
Câte cazuri cunoașteți Dvs, după pronunțarea hotărârii CJUE Lin 2 în care Parchetul General, DIICOT sau DNA au atacat hotărî judecătorești cu motivarea caracterului obligatoriu al hotărârii CJUE
Refuz sa cred ca ar putea exista vreo legătură între propunerile efectuate de fostul ministru pesede al justiției la conducerea parchetelor și persoanele numite in conducerea parchetelor
Pt ca știm ca vârful pesede a lucrat numai în interes național în ultimi 37 de ani
Nu am văzut luări serioase de poziție de la vârful sistemului judiciar în sensul aplicării legii și a obligativității hotărârii Lin 2 a CJUE
Nu cred ca serei le spune partidelor și patronilor de tembeliziuni cum trebuie să fure și să mulgă țara
Patria este norodul iar nu tagma jefuitorilor
„…Cum ne amanetează instabilitatea politică viitorul economic”
Nu „instabilitatea politică” la modul impersonal, ci oameni, cu funcții, cu nume și prenume, precis identificabili.
Mai exact, exponenții PSD, cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației din România.
…Și creația lor, „suveraniștii”, confecționați cu ajutorul Serviciilor conform Strategiei Hrebenciuc, după modelul PRM și CV Tudor.
România este un stat eșuat, după cum însuși președintele său a spus.
Domnule Constantin
Va citesc și aprob majoritatea comentariilor. Ma mira totuși ca în barca cleptocratiei n-ati pus niciodată PNL, UDMR și minoritățile. Aceste grupări politice au participat direct sau indirect, alături de PSD, la devalizarea economiei și bugetelor tarii. Nu pot crede ca sunteți asa de naiv sa va imaginați ca PNL s-a dat brusc de trei ori peste cap și este noul Fat Frumos care vrea sa salveze România.
Stimate,
d-le Rădulescu,
1.NU instabilitatea politică ne amanetizerază viitorul, ci vidul industrial, lipsa investitorilor industriali majori (nu ,,cablagiștii si cafetierii”), ca urmare a indicelui 74 de (ne)competitivitate economică/(ne)funcționalitate instituțională, care ,,închide” fabrici și concediază salariații!
2.Nu lipsa PMinistrului este reclamată de reprezentantul Renault ci ,,lipsa de competitivitate a Romaniei, care se transmite și uzinelor Dacia!
A cerut o ,,curbă de competitivitate pînă în 2030, deoarece succesul mărcii se bazează pe competitivitatea Uzinei!
Lipsa de predictibilitate a țării nu ține de guverne, ci de lipsa unui orizont economic viitor, iar ,,lista dezavantaJelor crește de la o zi la alta, Taxa de 1,5 la sută din cifra de afaceri nu este politcă fiscală, ci sabotaj economic” (Opinie Bogdan Alecu, ,,Ce a vrut să spună de fapt Mihai Bordeanu…,ZF, 7.09.2026.)
3.Comunitatea franceză de business din Romania arată că cele mai importante obstacole pentru dezvoltare sînt identificate la nivel instituțional…și lipsa unei viziuni strategice pe termen lung.(ZF, Ce spune comunitatea de business franceză din Romania de Ziua Franței,14.07.2026).
4.Pentru a putea oferi Romaniei o viziune și proiect de țară, am solicitat sprijinul Consiliului Fiscal pentru evaluarea și promovarea acestuia.
Urmează să solicit același sprijin și de la colectivul B.N.R., proiectul fiind construit în cadrul îmbunătățirii majore a competitivității economice a Romaniei, deoarece la actualul indice 74 de (necompetitivitate/(ne) funcționalitate instituțională, investitorii străini majori NU se apropie de Romania.
Acest indice situează Romania în calificativul JUNK (neindicat pentru investiții), care iată că planează asupra țării, iar ,,analiștii” bat monedă numai pe instabilitatea politică.Italia a schimbast 52 guverne în 34 de ani, dar n-a primit indicele JUNK din această cauză!
Domnul Radulescu spune cu siguranta economistului care stie despre ce vorbeste ca datoria publică a României a atins pragul de 1.200 de miliarde de lei. Asta este tot ce nu stiam inainte de citirea articolului. L-as ruga pe domnul Radulescu sa ne spuna cat crede domnia sa ca s-a dus in investitii din acesta suma ca sa ne putem face o idee cu privire la distanta fata de prapastie.
Articolul D-lui Eugen Rădulescu mi se pare un buzdugan aruncat de un om care cunoaște BNR dinăuntru:
domnilor politicieni, economia nu mai poate căra la nesfârșit ceea ce politica pune în cârca ei.
Ani de zile s-a cumpărat pace socială și voturi pe datorie, prin ceea ce eu numesc „pomeni electorale”, am amânat reformele și am rostogolit deficitul de la un guvern la altul. Ciucă, Ciolacu, Grindeanu și ceilalți pot împărți între ei procentele de răspundere; datoria și dobânzile nu negociază însă cu nimeni.
Eu îi dau credit mare lui Siegfried Mureșan pentru direcția programului său — reformarea administrației, comasarea instituțiilor, reducerea risipei, restructurarea companiilor de stat și încercarea de a corecta deficitul fără o nouă rundă de taxe.
Deocamdată este doar premier desemnat și urmează votul Parlamentului. Iar când vezi cine anunță dinainte că nu-l votează, întrebarea „cine pune frâna?” aproape că devine retorică.
De prea multă vreme reforma se lovește de interesul pentru păstrarea acelorași structuri, funcții și privilegii — ceea ce, mai popular spus, seamănă cu dorința de a rămâne cât mai aproape de „cașcaval”.
În acest timp, reorganizarea administrativă, reducerea aparatului și modernizarea statului sunt împinse mereu spre un mâine convenabil.
Deficitul nu se „reformează” doar mutând TVA-ul de la 19 la 22% și trimițând nota de plată celui care plătește deja.
O economie nu poate finanța la nesfârșit refuzul politicii de a se reforma pe ea însăși.
Poate că acesta este, de fapt, mesajul D-lui Eugen Rădulescu:
ospățul a durat destul; chelnerii au început deja să vină. cu nota.
Din datoria publica se hranesc bugetarii si demnitarii impreuna cu firmele hiena abonate la contracte cu institutii ale statului . Guvernantul hot si mincinos nu va dori vreodata un cetatean educat . Sistemul public de invatamint romanesc produce loaze .
Ținând cont de faptul că analfabetismul funcțional autohton se destrabaleaza cu nesimtire in jurul a 50%, ar fi de-a dreptul dubios ca nația română să renască din propria cenușă. Sigur nu va pricepe prea multa lume conținutul articolului de mai sus chiar dacă Antenele, România și Realitatea TV l-ar difuza zilnic la ora 17, vreme de o lună. Cineva din umbra cred că ar trebui sa ne împingă de la spate pe calea cea bună deoarece istoria autohtonă ne-a arătat și ne demonstrează in continuare că ideea n-ar fi rea.
„piețele financiare taxează dezechilibrele bugetare, oricât de judicioase sunt cheltuielile care le-au generat”
noi finantam birocratia si sfarleze, in timp ce crestem taxarea capitalului (deci nu ma refer la TVA);
teoretic, capitalul ar trebui sa reactioneze optimizezand profitul prin redirectionare catre investitii, dar optiunile sunt extrem de limitate;
sa vedem ce fac altii diferit (cu ajutorul LLM);
– Prin schema oficială Technology Centres (CzechInvest), dacă o companie își folosește profitul acumulat pentru a ridica sau extinde un Centru Tehnologic industrial, statul ceh intervine direct. Pentru companiile mari, statul oferă o scutire totală de la plata impozitului pe profit de până la 10 ani plus granturi de capital de până la 20%.
– Finanțarea proiectelor de cercetare Universitate-Firmă (Programul TACR SIGMA / TREND); În Cehia, o firmă privată nu trebuie să inventeze tehnologia de la zero. Ea poate folosi profitul pentru a cumpăra expertiză de la universități prin programe gestionate de TAČR (Agenția de Tehnologie a Republicii Cehe). Pe lângă rezultatul tehnologic propriu-zis care îi va eficientiza producția, Cehia oferă un avantaj fiscal unic în regiune: începând cu 2026, companiile pot beneficia de o deducere fiscală masivă de până la 150% din costurile eligibile de Cercetare-Dezvoltare (R&D) din baza lor impozabilă (până la limita a 50 de milioane CZK). Practic, dacă investești 100.000 de euro în proiectul cu universitatea, statul îți permite să scazi din impozite o sumă echivalentă cu până la 150.000 de euro. În 2024, companiile cehe au salvat astfel peste 3,7 miliarde de coroane cehe din impozitul pe profit; Prin apelurile de proiecte TACR (cum sunt cele din sub-obiectivele programului SIGMA), o companie co-finanțează cercetarea. De pildă, s-au finanțat proiecte pentru optimizarea țesăturilor industriale automatizate prin jet de aer (proiectul DELTA) sau crearea de senzori ceramici avansați prin imprimare 3D pentru componente industriale (proiectul EPSILON)
– Dacă o companie din Cehia dorește să facă saltul către Industry 4.0 (fabrică digitalizată, roboți, sisteme inteligente de monitorizare a producției), folosește o axă de finanțare directă din fonduri structurale OP TAK (Operational Programme Technologies and Applications for Competitiveness), gestionată de Ministerul Industriei și Comerțului. Programul acoperă sub formă de grant nerambursabil între 30% și 60% din valoarea totală a achiziției de tehnologie;
– In Cehia: Standardele de raportare digitală (e-Government) sunt stabilite în strânsă consultare cu asociațiile de software și de business. In Ro: ANAF modifică frecvent specificațiile tehnice și schemele XML pentru e-Factura sau e-Transport, iar companiile trebuie să plătească sume uriașe dezvoltatorilor de software ERP pentru actualizare sau se blocheaza în procese manuale repetitive; În Cehia: Nu există un echivalent punitiv pentru e-Transport care să blocheze camioanele la drum: controlul mărfurilor și al TVA-ului se face prin audit digital încrucișat; la RO e-Transport, obținerea codului UIT înainte ca mașina să treacă granița sau să plece din depozit blochează efectiv lanțurile logistice: dacă platforma ANAF pică în timp ce TIR-ul e la graniță, marfa nu poate pleca decat cu riscul confiscarii
Din culisele We Work
https://www.forbes.ro/wework-a-intrat-in-faliment-fostul-unicorn-a-depus-o-cerere-pentru-reducerea-datoriilor-de-circa-19-mld-dolari-357923
Faliment de 47 miliarde de dolari, 777 de locații, 400.000 de membrii, 12.000 de angajați.
Din 1:51:00
„Generatie de modă veche de investitori” și „noua generație de investitori”, UBER, BenchMark ….
https://www.youtube.com/watch?v=IQ4JVWdj4Q0
Pe The Diary Of A CEO sunt mulți grei de modă veche ai piețelor bursiere care sesizează că AI, rebotezat „omenește” la tribuna ONU ca fiind de fapt un SI, este un mare balon umflat plin mai mult cu confetti decât cu bani.
chiar nu vad nici o legatura, dumneata te referi la o afacere imobiliara, un soi de internet cafe premium; si nici n-a zis nimeni ca AI va inlocui Politehnica
Domnul Radulescu,
Ce vedeti este ce vrea in realitate poporul. Ce este in capul popurului se proiecteaza apoi in realitate.
In Romania avem 5.000.000 de angajati. Dar avem 1.000.000 de oameni cu certificat de handicap, la o populatie reala existenta in tara de vreo 15 milioane. Cati din cei 1.000.000 de indivizi cu certificat de handicap ar mai primi acest statut daca ar fi evaluati de o comisie din Elvetia sau din Germania? Banuiesc ca mai putin de jumatate.
In Romania avem zeci de mii de indivizi care primesc lunar, de 36 de ani, indemnizatie de revolutionar si scutiri suplimentare de impozite si taxe. Stim cu totii cum s-au obtinut acele indemnizatii, dar nimeni nu vrea sa faca curat.
In Romania avem vreo 100.000 de oameni care primesc salariu pe carte de munca sa aiba grija de un membru al familiei. Le platim acelor indivizi bani, contributii sociale si apoi pensie, pentru ca au ingrijit-o pe ma-sa sau pe soacra-sa. Unii nu au de munca nici macar o ora pe zi la ingrijire, dar le platim salariu pe carte munca pentru 8 ore muncite pe zi. Acesti 100.000 de indivizi au primit in ultimii ani tichete de vacanta ca sa plece si ei in concediu, desi nu produc nimic pentru societate. De ce? Pana cand?
Pana cand poporului (de fapt, acelei parti a sa infestata cu metehne comuniste) o sa-i iasa din cap comunismul. Cum asta nu se poate realiza cu vorba buna, dupa cum se poate usor observa, rezulta ca scoaterea comunismului din mintea acetor scursuri ale societatii (care sunt majoritari) trebuie facuta cu forta, prin legi dure, antipopuliste, anticomuniste, si care sa fie aplicate strict. Avem nevoie de partide autentice de dreapta, dar din pacate nu vad cine ar putea fi acestia.
Mascaricii carcaterizati ca „extremisti de dreapta” din clica numita AUR nu sunt nimic altceva decat o creatie a relicvelor securisto-comuniste in buna alianta cu clica PSD, la randul sau tot o creatie de sorginte comunisto-securista. Un amestec de sarlatani, talhari, prosti gramada, dintre care o buna parte ar trebui sa se afle in spatele gratiilor, daca tara ar fi o democratie autentica.