O dilemă străină metodologiei studiului istoriei, dar un gând care îți poate ocupa mintea atunci când ești asaltat vizual de afișele electorale din zilelor noastre. Rândurile care urmează reprezintă o încercare de a răspunde unei abordări care transmite ideea conform căreia viziunea politică a unor lideri precum Mircea cel Bătrân (1386-1418), Vlad Țepeș (a doua domnie, 1456-1462), Ștefan cel Mare (1457-1504), Mihai Viteazul (1593-1601) ar putea fi aplicată zilelor noastre și că ar exista o viziune politică transtemporală, implicit românească. În același timp, pe unele corturi electorale imaginile domnilor Țării Românești și imaginea domnului Moldovei sunt însoțite de mesajul „Apărătorii Patriei Române în Europa” (ca paranteză, singura majusculă care mă uimește este aceea a Europei). Așadar, conform mesajului, patria se află în pericol. Pericolul poate fi localizat, în Europa, însă nu este clar de cine și de ce suntem apărați. Dar se poate intui. Cert este că vom fi apărați și nu doar de cei contemporani nouă. Aceștia, ca un arc peste timp, și-au unit forțele cu marile personalități ale Evului Mediu românesc. Un singur ideal, o singură viziune, o singură patrie. Cel puțin din 1386 până în 2024.
Fenomenul nu este nou, nici în istoria europeană, nici în istoria României. În cel din urmă caz, din perspectivă culturală, cunoaște apogeul în perioada comunismului ceaușist, iar Katherine Verdery îl denumește „ fenomenul aproprierii genealogice”. Adaptând contextului actual definiția pe care autoarea o atribuie acestui concept, putem defini „aproprierea genealogică” drept modalitatea prin care eroi ai Evului Mediu românesc sunt adjudecați într-o dispută politică contemporană „prin înscrierea lor în ascendența părții” care susține că sunt ai săi[1].
Dileme precum cele enunțate în titlu țin de un „regim al istoricității” care își propune să realizeze o legătură între trecut, prezent și viitor. Altfel spus, celebra historia magistra vitae este adaptată unui alt „regim al istoricității”, specific modernității, întâlnit mai ales după momentul Revoluției Franceze și aplicat și în spațiul românesc, cu un decalaj de câteva decenii. Conform acestei viziuni, istoria este rescrisă pentru a deveni un instrument al prezentului, dar și pentru a anticipa viitorul[2] . Sine ira et studio nu se poate aplica acestei viziuni întrucât luptele prezentului sunt transferate în trecut. Adepții acestei viziunii, chiar dacă nu afirmă explicit acest lucru, nu își propun să tragă învățăminte din trecut, ci obligă trecutul să răspundă atât imperativelor prezentului, cât și așteptărilor viitorului. Astfel, istoria devine o poruncă adresată de prezent și de așteptările viitorului trecutului. Paradoxul face ca, în aceste condiții, „dacă istoria încă mai poate o oferi lecție”, această să vină din prezent sau viitor, nicidecum din trecut[3].
În cele ce urmează, mă voi îndepărta de această raportare la trecutul istoric și voi schița orientarea politică externă a domnilor amintiți, raportarea acestora la Europa vremurilor lor[4].
În ordine cronologică, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Încă din primii ani ai domniei încheie o alianță cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, act cu caracter antimaghiar (Radom, 1389). Însă, amenințarea otomană îl determină să-și reorienteze politica externă, încheind, o alianță cu fostul său rival, Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, act cu caracter antiotoman (Brașov, 7 martie 1395)[5].
Cea mai cunoscută luptă (indiferent dacă aceasta a fost o mare victorie românească sau nu) a fost Bătălia de la Rovine, împotriva Imperiului Otoman (mai 1395). Un an mai târziu (moment în care nu își mai exercita autoritatea asupra întregii Țări Românești) Mircea cel Bătrân participă la Cruciada de la Nicopole, alături de o armată de cavaleri din Europa Centrală și Apuseană, condusă de regele Ungariei, același Sigismund de Luxemburg[6].
Vlad Țepeș își începe a doua domnie cu acordul regelui Ungariei Ladislau și al lui Iancu de Hunedoara. Înscăunarea sa face parte din „planul de întărire a flancului stâng al frontului creștin, în preajma atacului turcesc asupra Belgradului”[7]. Începând cu toamna anului 1460, prioritară a devenit pentru Vlad Țepeș viitoarea confruntare cu Imperiul Otoman, aflându-se, alături de regatul Ungariei „într-un avanpost al Europei creștine”[8]. Lupta antiotomană a fost demarată de domnul Țării Românești în anul 1462, iar acțiunile sale au fost receptate favorabil pe continentul european. În scrisoarea trimisă regelui Ungariei în care își motiva acțiunile și îi solicita acestuia sprijin, Vlad Țepeș puncta faptul că „nu a călcat pacea pentru vreun folos al său, ci <<pentru păstrarea Creștinătății întregi>>”[9]. După cum elevii învață încă din ciclul primar, celebrul „Atac de Noapte de la Târgoviște” a fost o luptă purtată împotriva otomanilor (sau, mai degrabă, a otomanilor împotriva Țării Românești). Principalii vinovați ai înlăturării lui Vlad Țepeș din scaunul domnesc „n-au fost nici turcii, nici Radu cel Frumos, ci boierii care s-au răsculat din pricina dezacordului intervenit între ei și domn în problema politicii de urmat, în continuare, cu Imperiul Otoman”[10]. Vlad Țepeș își dorea o continuare a luptei împotriva otomanilor, alături de europeni, mai exact alături de suzeranul său, regele Matia Corvin, în vreme ce majoritatea boierimii a decis colaborarea cu Imperiul Otoman.
În ciuda acuzării de trădare și a prizonieratului său la curtea lui Matia Corvin, ultima revenire a lui Vlad Țepeș la tronul Țării Românești, înainte de asasinarea sa de către boieri, în anul 1476. a avut loc tot în contextul încercării creștinilor de a-i îndepărta pe otomani din această zonă a Europei[11].
Dar despre viziunea politică a lui Ștefan cel Mare[12]ce putem afirma? În ciuda neînțelegerilor inițiale, domnul moldovean încheie pace cu Polonia, la 4 aprilie 1459[13]. În decembrie 1467 se confruntă cu Ungaria, la Baia, dar principalul rival rămâne Imperiul Otoman. Însă, cea mai importantă victorie a lui Ștefan cel Mare rămâne aceea de la Vaslui (ianuarie 1475), amintită în corespondența epocii, dar și în cronicile epocii[14].
Cu cine împărtășește Ștefan cel Mare victoria împotriva otomanilor și cui cere sprijinul pentru a putea continua lupta? Răspunsul îl aflăm din Scrisoarea adresată principilor creștini de către Ștefan cel Mare după victoria de la Vaslui: „Către coroana Ungariei și către toate țările în care va veni această prezentă scrisoare. Salutare. Noi Ștefan voievod, din grația lui Dumnezeu domn al Moldovei, amical și cu plecăciune și cu toată plăcerea tuturor cărora vă scriu vă doresc tot binele, și vă spune domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost mult timp și este nimicitorul întregii creștinătăți, și în fiecare zi se gândește cum să distrugă și să supună toată creștinătatea. De aceea noi facem cunoscut tuturor domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută sus-numitul turc a trimis asupra mea în țara noastră o mare armată în număr de o sută și douăzeci de mii de oameni […] și auzind bine și văzând și noi pentru apărare am luat spada în mână și cu ajutorul domnului Dumnezeu am mers asupra lor și i-am călcat în picioare, și i-am trecut prin spadele noastre. Și pentru asemenea lucru lăudat să fie domnul Dumnezeu; și după ce a auzit de această înfrângere păgânul împărat al turcilor și-a pus în plan să se răzbune și el însuși în persoană cu toată puterea sa să vie în luna mai asupra noastră și să supună țara noastră care e poarta tuturor creștinilor, și pe care poartă, care e țara noastră, Dumnezeu ne-a ferit-o până acum, dar dacă această poartă va fi pierdută, Dumnezeu să ne ferească de așa ceva, toată creștinătatea va fi în mare primejdie. De aceea noi ne rugăm la amabilitatea voastră să ne trimiteți în ajutorul nostru pe căpitanii voștri contra dușmanilor creștinătății, și cât mai este timp, fiindcă turcul are mulți potrivnici și în multe părți are de-a face cu oameni care nu au opinia lui, pentru apărare cu spada în mână stau contra lor, și noi, din partea noastră, promitem cu jurământul nostru domnesc, cu viața noastră, că până la moarte ne vom apăra și vom lupta pentru credința creștină. Și similar trebuie să faceți voi, și pe mare și pe uscat, pentru că după opinia pe care noi o avem, cu ajutorul lui Dumnezeu noi i-am și luat mâna dreaptă, și de aceea fiți cu bunăvoință și gata fără întârziere [subl.m., A.A.]”[15].
Așadar, o identificare totală a „proiectului de țară” al Moldovei cu acela al Europei. În viziunea lui Ștefan cel Mare, ajutorul puterilor europene nu reprezenta un favor acordat moldovenilor, ci o necesitate pentru propria lor supraviețuire. Doar împreună îi puteau învinge pe otomani, orice întârziere a ajutorului din partea statelor creștine era echivalată de domnul moldovean cu colapsul întregii Europe. Pe de altă parte, salvarea Moldovei era echivalată cu salvarea Europei.
Un domnitor reprezentativ pentru tranziția de la epoca medievală la epoca modernă[16], cel care a reușit să se intituleze „Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”[17], Mihai Viteazul și-a cumpărat domnia de la otomani, beneficiind, însă, de sprijinul lui Sigismund Bathory și al „agentului englez la Constantinopol, Barton”[18]. Ulterior, el s-a angrenat în Liga Sfântă, alianță a statelor creștine îndreptată împotriva otomanilor. P. P. Panaitescu consideră că aderarea conducătorilor țărilor române la Liga Sfântă a fost în consonanță cu atitudinea predecesorilor acestora: „nu trebuie să pierdem din vedere și faptul că o idee creștină în domeniul politic era la noi încă de la începutul veacului precedent și că în numele acestei idei domnii noștri au ascultat întotdeauna apelul principilor creștini pentru lupta împotriva Turcilor. Mihai a spus-o în mai multe rânduri: ar fi putut rămâne liniștit, ar fi putut să capete condiții bune de la Turci, dar n-a vrut să părăsească cauza creștină: <<În țara mea aș fi putut să rămân liniștit și singur, fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credința mea față de creștinătate…nevrând ca puterea turcească să crească cu oștile mele, mărind ruina creștinilor, m-am aliat cu Liga creștină din propria mea voință>>”[19].
Relevante pentru viziunea lui Mihai Viteazul sunt textele elaborate de acesta în intervalul 1594-1601:„Tema creștinătății domină discursul de la început până la sfârșit: evenimentele militare au curs <<după voia și gândul creștinilor>> […], lupta este dusă <<pentru credința creștinească>> și pentru răzbunarea suferințelor de fiecare zi ale bieților creștini; în sfârșit, Țara Românească este <<un scut al întregii lumi creștine>>”[20].
Celebrele bătălii de la Călugăreni și Giurgiu au fost prezentate în unele surse ale epocii drept victorii ale creștinilor, subliniindu-se contribuțiile lui Albert Király (corpul de oaste transilvan condus de acesta, care a luptat alături de Mihai Viteazul la Călugăreni număra 7 000 de soldați)[21] și ale lui Sigismund Báthory, victoriile trupelor creștine împotriva otomanilor având drept consecință o creștere a moralului întregii creștinătăți[22].
O cunoscută alianță a lui Mihai Viteazul este aceea de la Mănăstirea Dealul, cu Imperiul Habsburgic, așadar cu una dintre cele mai importante puteri europene ale epocii. De asemenea, atunci când îmtâmpină probleme, în perioada pribegiei, Mihai Viteazul se adresează împăratului habsburgic, lui Rudolf al II-lea, cerându-i sprijinul[23].
În urma schiței realizate, ar putea părea că țările române, creștinii, nu au făcut altceva decât să lupte împreună împotriva otomanilor. Lucrurile sunt departe de a se prezenta în această manieră: nu de puține ori, în funcție de interese, statele creștine s-au luptat la rândul lor între ele, iar țările române nu au făcut excepție de la acest aspect, conflictele dintre Țara Românească și Moldova sau dintre acestea și Principatul Transilvaniei nelipsind din peisaj. Însă, așa cum am putut observa, atât domnii Țării Românești, cât și domnul Moldovei aveau conștiința aparteneței lor la creștinătate, termen care ar putea fi echivalat cu Europa zilelor noastre. Însă, acest aspect nu-i împiedica, din când în când, să se măcelărească. Prioritară era subzistența individuală, ulterior statală, chiar dacă aceasta ar fi presupus o luptă pe viață și pe moarte cu „frații creștini”[24]. Mircea cel Bătrân și-a disputat teritorul Țării Românești cu Vlad „Uzurpatorul”, Vlad Țepeș a sfârșit ucis de boierii valahi, polonezii au inițiat o „cruciadă” împotriva lui Ștefan cel Mare, iar relațiile acestuia cu vecinii valahi au fost departe de a fi pașnice. Mihai Viteazul, în ciuda conștientizării apartenenței la aceeași „familie creștină” nu a ezitat să intre cu armata în Moldova, acțiune pe care moldovenii au perceput-o ca pe o cucerire, nicidecum ca pe o unire. Cu alte cuvinte, interesele și loialitățile erau multiple și de cu totul altă natură decât acelea ale zilelor noastre[25]. Raportarea la teritoriu, statalitatea[26] erau total diferite de cea a anului 2024, iar ideea de patriotism pur și simplu lipsea din peisajul european al secolelor XIV-XVI[27].
Pe de altă parte în cazurile menționate, putem discuta despre o discrepanță între „spațiul experienței” și „orizontul așteptării”[28]. În ciuda evenimentelor care au presupus neînțelegeri cu alți creștini sau alianțe Imperiul Otoman împotriva altor creștini[29], „orizontul așteptării” domnilor menționați viza integrarea în spațiul civilizației europene definită prin apartenența la creștinătate.
Revenind la dilema inițială: niciunul dintre domnii amintiți nu vor participa la alegerile din 2024, nici în calitatate de votanți, nici în aceea de candidați. Iar actualele „bătălii” electorale nu au cum să fie luptele lor. Aceștia și-au purtat propriile bătălii, și-au propagat propriile interese, s-au raportat la lumea înconjurătoare cu instrumentele specifice epocii în care au trăit. A încerca să-i faci părtași la luptele electorale ale anului 2024, a-i „apropria genealogic” este lipsit de legitimitate, iar astfel de abordări frizează rațiunea și jignesc simțul critic al electoratului. Indiferent de viziunea partidelor politice din anul 2024, de raportarea acestora la problematicile politicii interne sau la provocările internaționale, de un aspect putem fi siguri: un element comun al viziunilor politice ale lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, al „orizonturilor (lor) de așteptare”, este reprezentat de orientarea către statele creștine, așadar de apartenența la valorile europene specifice epocii medievale.
Note:
[1] Katherine Verdery, Compromis și rezistență Cultura română sub Ceaușescu, Traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Humanitas, București, 1994, p. 140. Autoarea analizează „aproprierile genealogice” din domeniul cultural, relevant în acest sens fiind mai ales subcapitolul Apropieri genealogice: Eminescu ca proto-marxist, în Ibidem, pp. 140-151.
[2] François Hartog, Regimes of historicity. Presentism and experiences of time, Translated by Saskia Brown, Columbia University Press, New York, 2017, pp. 101-102.
[3] Ibidem, pp. 105, 190.
[4] Chiar dacă voi face trimitere la lucrări de specilitate, evenimentele care vor fi amintite sunt în mare parte cunoscute publicului larg, multe dintre acestea regăsindu-se inclusiv în manualele școlare.
[5] Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Ediție revăzută și adăugită, Editura Corint Educațional, București, 2014, p. 153; Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Ediția a IV-a, revăzută și adăugită,Editura Univers Enciclopic Gold, București, 2010, p. 94.
[6] Florin Constantiniu, op.cit., p. 95.
[7] Ștefan Andreescu, Vlad Țepeș (Dracula): între legendă și adevăr istoric, Ediția a II-a, revăzută, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 66.
[8] Ibidem, p. 86.
[9] Ibidem, p. 119.
[10] Ibidem, p. 114.
[11] Ibidem, p. 169.
[12] Referitor la această problematică, vezi: Bogdan Murgescu, Dimensiunea europeană a domniei lui Ștefan cel Mare și Ștefan cel Mare – 2004. Câteva reflecții la 500 de ani de la moartea domnitorului, în Bogdan Murgescu, Țările Române între Imperiul Otoman și Europa Creștină, Editura Polirom, Iași, pp. 15-27, 35-43. Amintim, de asemenea, lucrarea lui Liviu Cîmpeanu, Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare: Codrii Cosminului 1497, Humanitas, București, 2022.
[13] Liviu Cîmpeanu, op.cit., p. 73.
[14] Ibidem, Nota 1, p. 82.
[15] Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001, p.130.
[16] Idem, Țările Române între Imperiul Otoman și Europa creștină, pp. 44-52.
[17] P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Fundația Regele Carol I, București, 1936, p. 186.
[18] Ibidem, p. 28.
[19] Ibidem, pp. 36-37.
[20] Ovidiu Cristea, Puterea cuvintelor: știri și război în sec. XV-XVI, Cuvânt înainte: acad. Șerban Papacostea, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2014,p. 321. În ciuda asemănării dintre textele lui Mihai Viteazul și scrisoarea trimisă principilor creștini de către Ștefan cel Mare, Ovidiu Cristea atrage atenția asupra faptului că „în ciuda asemănărilor izbitoare de ton și de conținut, contextul este cel care face diferența. Ștefan își anunța victoria regelui Ungariei și către toate țările în care scrisoarea era destinată să ajungă. Mihai se adresează unui nobil polon în situația în care o oaste leșească se pregătea să se pună în mișcare. Alte texte arată că domnul Țării Românești a adaptat în permanență <<vocabularul cruciadei>> la interlocutor și la obiectivele pe care le-a urmărit”. Vezi, în acest sens, și P.P. Panaitescu, subcapitolul Creștinul domn, Mihai Voevod, op.cit, pp. 106-108.
[21] Florin Constantiniu, op.cit., pp. 134-135.
[22] Ovidiu Cristea, op.cit., pp. 340-370
[23] Florin Constantiniu, op.cit., p. 142.
[24] În somația de predare adresată moldovenilor în anul 1600, Mihai Viteazul amintea: „Grijiți domniile voastre ca să vorbiți fratelui nostru, lui Ieremia voevod, ca să predea cetatea [Hotinului, n.m., A.A.] căci destul este cu vărsarea sângelui din corpuri pentru domnia sa și pentru domnia mea….Căci aș dori ca domniei sale să nu-i vie pieirea de la domnia mea, pentru că este domn creștin și suntem și domnia mea creștin [subl.m., A.A.]”, P.P. Panaitescu, op.cit., p. 107.
[25] Michał Wasiucionek, analizând în principal contextul secolului al XVII-lea, dar cu trimiteri și la finalul secolului al XVI-lea, discută despre o „geografie alternativă a puterii în regiune, în contradicție cu percepția noastră despre geografia politică”, subliniind importanța „facțiunilor transfrontaliere”, Michał Wasiucionek, Înalta Poartă și țările române: rivalități și alianțe în secolul al XVII-lea, Traducere din engleză de Lia Decei, Humanitas, București, 2024.
[26] Pentru raportarea la statalitate și teritoriu, în secolele XIV-XVI, remarcabilă este lucrarea lui Marian Coman, Putere și teritoriu: Țara Românească medievală (secolele XIV-XVI), Editura Polirom, Iași, 2013.
[27] Conceptul de „patriotism” apare în Franța, la începutul secolului XIX, în strânsă legătură cu conceptul de „cetățean”, acesta fiind utilizat în antiteză cu acela de „burghezie”. „Patriot putea fi doar cetățeanul”, Reinhart Koselleck, Conceptele și istoriile lor: semantica și pragmatica limbajului social-politic cu două contribuții ale lui Ulrike Spree și Wiliibald Steinetz, Traducere din limba germană de Gabriel H. Decuble și Mari Oruz, Coordonarea și unificarea traducerii Gabriel H. Decuble, Editura Art, București, 2009, pp. 290-291.
[28] În opinia lui Reinhard Koselleck, „nu există istorie care ar putea fi constituită independent de experiențele și așteptările oamenilor”. „Experiența și așteptarea sunt două categorii adecvate pentru raportarea la timpul istoric datorită modului în care acestea întruchipează trecutul și viitorul. Aceste categorii sunt de asemenea potrivite pentru descifrarea timpului istoric în domeniul cercetării empirice”, Reinhart Koselleck, Futures past: on the semantics of historical time, Translated and with a introduction by Keith Tribe, Columbia University Press, New York, 2005 pp. 256, 258. Traducerea îmi aparține.
[29] Relevant în acest sens este sprijinul otoman de care beneficiază Ștefan cel Mare în luptele cu polonezii din anul 1497. Vezi Liviu Cîmpeanu, op.cit., pp. 197-199.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este foarte fortata concluzia ca acesti mari domnitori ar fi fost pro-europeni. Faptul ca din oportunism au cautat sprijinul Ungariei, Poloniei impotriva Imperiului Otoman nu ne indreptateste la asemenea concluzie. Sa ne aducem aminte ca, pe vremea lui Vasile Lupu, alt mare domnitor, s-a tinut la Iasi in 1642 un sinod panortodox care a respins invataurile Reformei (contrariul ar fi insemnat apropierea de Occident), contribuind la intarirea unitatii Ortodoxiei si mentinand asadar Tarile Romane in spatiul cultural rasaritean. In prima jumatate a secolului XIX, pana la Razboiul Crimeii, cand Rusia a cautat brutal sa isi impuna autoritatea asupra Tarilor Romane, atitudinea fata de Imperiul Otoman s-a schimbat, acesta din urma fiind considerat de preferat. Deci, cu tot respectul, teza Dvs nu prea se sustine. In niciun caz niciunul din domnitorii de mai sus nu ar fi votat pro Uniunea Europeana, caci asta ati vrut sa spuneti, dar ati facut-o mai pe ocolite. Iar faptul ca AUR face apel la cliseele colective cu privire la patriotismul acestor mari domnitori le serveste foarte bine cauzei. Trebuie contracarati pe masura. Acest articol nu o face. Cu stima, Daniel Cosnita
Domnule Cosnita, inainte de a concluziona oportunismul domnitorilor amintiti re-cititi cuvintele lui Mihai Viteazul (sec XVI, anterior lui Vasile Lupu):
„În țara mea aș fi putut să rămân liniștit și singur, fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credința mea față de creștinătate…nevrând ca puterea turcească să crească cu oștile mele, mărind ruina creștinilor, m-am aliat cu Liga creștină din propria mea voință”
Si mare atentie!!! Mircea, Stefan si Mihai vorbesc de „crestinism” nu de ortodoxie,
In fine, invataturile Reformei au fost respinse de Occidentul majoritar catolic, iar luarea de atitudine a lui Vasile Lupu e mai degraba un act religios conservator decat de unire cu Orientul Ortodox (care nu era nici otoman, nici rus), in care se identifica puterea statala cu cea religioasa incepand cu Imparatul Constantin. Iar ulterior lui Vasile Lupu, Constantin al nostru, adica Constantin Brancoveanu, nu a murit pentru ortodoxie, ci pentru credinta lui crestina.
Cat despre utilizarea imaginii domnitorilor romani in campaniile politice…partea buna este ca in felul asta ne amintim despre conducatori romani adevarati (nu cred ca AUR realizeaza ca au creat o antiteza trecut-prezent)
Occidentul nostru, nu prea crestin, face uneori dihotomia crestin / ortodox, inclusiv in unele statistici. Ori ortodox este crestinul nu numai de rit oriental, ci de rit vechi (dreapta credinta) de la Constantinopole, din care la Marea Schisma s-au rupt catolicii (si nu invers cum zic ei). Democratia religioasa a crestinilor ortodocsi a pastrat o unitate in diversitate (biserici autocefale), pe cand supunerea credinciosilor catolici a dus la ruperea in mai multe ramuri care s-au luptat intre ele, conflictul fiind in realitate mai mult politic decat religios.
„Occidentul nostru, nu prea crestin, face uneori dihotomia crestin / ortodox, inclusiv in unele statistici. Ori ortodox este crestinul nu numai de rit oriental, ci de rit vechi (dreapta credinta) de la Constantinopole, din care la Marea Schisma s-au rupt catolicii (si nu invers cum zic ei).”
Halucinant domnule Ordeanu iudeo-crestinismul post niceean timpuriu NU facea diferenta catolic-ortodox;de fapt nici ortodoxia asa cum e ea astazi Nu exista atunci cind celebrul imparat Teodosius a impartit Imperiul intre cei doi fii ai sai, Arcadius si Honorius, fiecare (crestineste deh ce sa-i zic) cu jumatatea lui.Iudeo-crestinsimul rasaritean,devenit bizantin a devenit autointitulat cel ortodox abia dupa marea schisma din 1054.Si a devenit asemanator celui de astazi de-abia dupa victoria iconodulilor asupra iconoclastilor din Bizant prin sec IX EC.
Pai cu ocazia Marii Schisme s-au afurisit reciproc,unde e adevarul?!?
Oricum e vorba de iudeo crestinismul CORUPT cel de dupa conciliul dubios de la Niceea din 325 326 EC;cind imparatul, satul de certuri, a batut cu pumnul in masa „da hotariti-va odata ce carti sa bagam in viitoarea Biblie si ce nu” Si disputa a continuat si dupa ce Constantin zis cel Mare a murit, timp de inca cel putin 2 concilii; „curat” duhovnicesc.Iar iudeo-crestinismul pre niceean ca si cel post niceean (o vreme) nu prea semanau cu catolicismul si ortodoxia din zilele noastre. Mai ales cel pre niceean cind, dupa majoritatea expertilor NU exista un crestinism unic care sa adune toti credinciosii intr-o singura biserica cu un singur set de dogme si o singura bilbie;asta DE DRAGUL adevarului istoric.
”Constantin Brancoveanu, nu a murit pentru ortodoxie, ci pentru credinta lui crestina.”
Un mit care nu se poate sustine prin argumente, intarit periodic, menit sa intareasaca ostilitatea fata de strainul cel pizmas. Imperiul otoman colabora binisor cu biserica ortodoxa. Motivele condamnarii par a fi mult mai pragmatice, determinate de politica duplicitara in jocul politic din triunghiul I Otoman, I Habsburgic si Rusia aflata in expansiune teritoriala in dauna I O. Legenda executarii familiei lui C Brancoveanu, este folosita alaturi de alte legende si mituri, de catre gruparile nationaliste in scopul consolidarii pozitiilor sociale privilegiate. Atitudinea de ostilitate perpetua fata de strainul decadent si schismatic serveste de minune intereselor izolationistilor pescuitori in apele ignorantei.
Apelul la maretia si devotamentul domnitorilor, ar trebui sa fie mai moderat, tinand cont ca climatul politic din cele doua tari era caracterizat de o permanenta competitie pentru domnie si sicanare intre grupurile de boieri, competitie in care I O era chemat sa arbitreze in general pentru o suma consistenta de bani. Nu trebuie uitat ca sfantul B si-a cumparat de trei ori domnia de la turci, cu care de galbeni, iar poporul ” mult a suferit ” din aceasta cauza. Domnia in cele doua tari dura in medie 2(doi) ani + . Atunci unde era demnitatea ? Situatiile politice fluide din ultima suta de de ani se inscriu pe linia continuitatii naravurilor de pe vremea glorioaselor timpuri medievale .
O fi Simion Iscarioteanul de incultura crasă, dar în smecherlacuri, matrapazlâcuri și vrăjitorii se descurca bine. De s-ar reincarna, Vlad Tepes i-ar trage în țeapă pe tembelii AiURiti. O identificare neobrăzată cu un domnitor de anvergură înseamnă, de fapt, un abuz, o sfidare grosolană a memoriei…Nu se vor ridica in veci la acea înălțime de la care oamenii înzestrați cu profunzimi știu să prevadă viitorul, judecând corect trecutul și prezentul. Pe acești indivizi gaunosi deghizați cu ingeniozitate, asemenea actorasilor mediocri, nu i-a înzestrat natura cu vreo pricepere mai de Doamne-ajută. Credeți că vreunul e gata să apere Romania, ba chiar sa moară pentru ea? Linistiti-va! Credeți că un Simion, un Târziu etc. va intra în foc, sau se va expune în chip de parapet la obuzele rusești? Sa fim serioși! Patrie! Națiune! Ideal! Istorie! Viitor civilizat! Sănătate! Unitate! Toate acestea nu reprezintă pentru aceste putreziciuni morale decât niște formule goale.
Astea sunt tactici triviale. Comportamente de neam prost. Daca unele sunt accidentale, cele mai multe sunt triviale, permanente și incurabile. E abjectă tentativa de însușire (confiscare) a unor figuri proeminente de către niște indivizi perisabili. Însă sculele, orbite de narcisism, exploatează cu obrăznicie sinistră faimoasele personalități românești, în speranța că vor aduna cu nemiluita voturi. Pleava aceasta atât de pestriță și de amestecata, iese din albia celor două balade si flutura cu tupeu chipurile celor care au scris istorie. Pe ei, populiștii mioritici, nu-i interesează istoria și neamul, ci obiectul concret și apetisant, scaunul de parlamentar, primar etc. Dereglați in cuget și dezechilibrați la suflet, cu obrazul gros cat senila tancului, aspiranții la gloria domnitorilor și-au îndreptat tunurile verbale spre Occident. „Sorcova, sorcova! Să audă Moscova!”…Glasuri răgușite de răcnetele specifice luptei din junglă mitraliază, racheteaza, bombardează: „Eu sunt precum…Urmati-ma, vomati-ma! Cu mine, de la Romania Mare la Romania Moare! Așadar, puneți botul, dați cu votul!”. Că, deh, in loc sa plece in campanie precum gentilomul, politicianul carpato-danubiano-pontic pleacă la luptă ca la război, unde va da piept nu cu „celălalt”, ci cu „dușmanul” sau de moarte. Ce cântă parvenitii acum, vor cânta și mâine. Conștienți sau inconștienți, complice cu vrajmasul Neamului și al lumii, vor cânta: „Veșnică pomenire UE! Trăiască și-n floreasca armata de ocupație rusească!”
Asa o fi fost candva si o vreme…
Doar ca autorul uita ca in ultima parte a domniei Stefan a fost aliatul turcilor ! Care l-au ajutat sa respinga atacul polonez – care viza inlocuirea lui Stefan cu fratele regelui polon – si a urmat …Codrii
Cosminului !
O fi exceptia care intareste regula ?
PS Fiti linistiti, nu propun reorientarea politicii romanesti, vreau doar sa fac o mica precizare …istorica !
Stand stramb si judecand drept, daca ma uit la clasa politica romaneasca, parca mai degraba m-as bucura, astazi, daca am importa niste lideri politici din Polonia…
A inceput campania si e rost de multa propaganda directa sau mascata.
E vreun partid peste pragul electoral care vrea iesirea din UE? Nu. Discutia e cat de mult ne integram; cat de mult din puterea de decizie ramane la noi si cat la UE.
Voievozii romani nu prea cereau votul romanilor; faceau de capul lor; totusi cu suportul unor boieri, pentru ca aveau nevoie de banii si trupele lor. Marea masa a oamenilor nu prea conta; mai cititi despre legarea de glie a lui Mihai.
Politica externa se facea in functie de interese; si nu doar de romani, de toate natiunile; azi te bateai cu un vecin, maine poate te aliai cu el. Depinde care era raul cel mic la momentul respectiv. Ce a ales Dimitrie Cantemir? Destul de neinspirata alegere…dar, parea raul cel mic.
Ca sa raspund si la intrebarea din titlu: ar fi votat cu ei, sa le fie lor bine, si apoi si tariii, ca doar era a lor.
Un articol excelent; totusi, Kiraly avea 7000 de soldati?
Se pare ca domnii amintiti in articol participa, totusi, la campania electorala, fiindca le vad chipurile pe corturile electorale. :)
In trecut, lucrurile erau ceva mai simple. Amenintarea era imperiul otoman, de credinta musulmana si dusman ai crestinatatii. Astazi, amenintarea pentru Europa e crestina, diferita doar ideologic. Argumentul religios pica, deci.
Blestemul Romaniei este ca se afla in drumul catre Europa al amenintarilor de ieri si de azi. Un alt blestem al Romaniei de azi este puterea post-decembrista neocomunista, prosovietica, care a facut jocul rusiei, zeci de ani dupa ’89. Nu avem cai ferate, nu avem drumuri serioase, nu avem un sistem de invatamant performant – aceste lipsuri sunt rezultatul politicilor deliberate ale lui Ilici-Iliescu si ale discipolilor sai (care inca activeaza, nestingheriti, in politica romaneasca). Drumurile, caile ferate, poporul educat si instruit, politicienii capabili si responsabili sunt active strategice ale unei natiuni. Subminarea lor s-ar inscrie la tradare, dupa parerea mea si, in vremurile evocate de autorul articolului, ar fi fost pedepsite cu tragerea in teapa sau cu taierea capului…
Simpatic. Din nefericire asistăm la instrumentalizarea Istoriei, nu numai în România ci și în Europa, Rusia, Turcia, etc. Chestie foarte periculoasă care duce la animozități și revanșisme…
Chestia cum că religia ortodoxă a vlahilor a stat la baza alianțelor cu Europa catolică nu se susține. În final, Principatele Române au renunțat la alianțele de cu „frații creștini” catolici și au acceptat de bunăvoie suzeranitatea Imperiului Otoman, inclusiv cu păgânitatea mahomedanismului…
Așa că istoria se tot scrie și rescrie… în mod periculos și fără folos…
Pacea cu mahomedanii a fost plătită și a avut ca rezultat păstrarea libertății credinței.
Țărilor Române nu li s-a impus convertirea la mahomedanism. În schimbul plății haraciului s-a obținut libertatea credinței.
În schimb, Occidentul catolic acționa cu mult mai multă îndârjire împotriva celorlalți creștini…
(A nu se uita că nu mahomedanii au trecut prin foc și sabie și jaf sălbatic Constantinopolul, ci cruciații, a căror cruzime a depășit orice povestire despre necredincioși…)
Acum, mai intens dupa invadarea Ucrainei cu scopul declarat al stergerii din istorie si geografie a unui popor, cu sprijinul și al unor teme de remodelare a istoriei venite de la Kremlin se încearcă de către diverși „istoric” demolarea mitului Dimitrie Cantemir, (trădătorul) care chipurile, prin prietenia cu Petru cel Mare ar fi predat Moldova Rusiei, noroc cu lipsa de talent militar a lui Cantemir astfel că turcii ca au salvat-o pentru încă 250 de ani.
Cantemir, la vremea aceea, unul dintre cărturarii cei mai bine documentați, a apreciat deschiderea lui Petru către cultura Occidentală, în balanță cu pierderea credinței (identității ) în imperiul austriac.
Ca, între timp, radicalismul religios Occidentală s-a estompat (aproape de capitulare spășită în fața islamismului, asta e deja altă pagină.
Sunt curios cum sunt considerați rușii din vremurile acelea, europeni sau altceva, ce?
Crestini și ei dar ma gândesc la vorbele testament ale lui Ștefan cel Mare : „mai bine cu turcul decât cu rusul”.
Patrihotii noștri candidați prorusi se pare că ori nu au habar de istorie ori o ignora lejer
Napoleon se lauda ca a cucerit „Moscova, capitala Asiei”
Impresia din titlu pare că se conturează în textul articolului: a nu se vota X.
Nu era nevoie de atâta discurs istoric: suficient de citit(chiar răsfoit ar fi(fost), de fapt, suficient) câteva pliante, de pildă pentru cine-a petrecut pe litoral câteva zile, cele referitoare la acel consiliu județean.
Oricum sunt ridicole comentariile(inclusiv acesta) până nu tranșează CC: a fost sau nu corectă comasarea? Iar între timp poate se mai nuanțează promovarea X, de pildă de ce nu imaginea lui Bethlen Gabor.
ooops, a scapat-o „un element comun al viziunilor politice ale lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, al „orizonturilor (lor) de așteptare”, este reprezentat de orientarea către statele creștine, așadar de apartenența la valorile europene specifice epocii medievale.”
Mi se pare extrem de fortat sa spui ca orientarea crestina ar reprezenta apartenenta la valorile europene, chiar specifice medievalului. Sau, altfel spus, sa admitem ca asa era atunci, dar de ce astazi Orientarea crestina nu ar mai fi parte din valorile europene? Aud, de ce? Care sunt valorile europene de azi? Aud? Care? Pactul verde a inlocuit valorile crestine?
De ce ar fi extrem de fortat? Nu predomina Biserica crestina in perioada medievala?
Europa din prezent nu mai are aceeasi demografie ca Europa medievala, de aceea s-a optat pentru toleranta religioasa astfel incat oricine isi poate practica linistit religia. Va rog anticipat, nu veniti cu chestii de genul ca nu vi se permite sa mai fiti crestin in Europa.
Chestia ca UE are la baza valori crestine e vehiculata de multi conservatori dar e falsa. Europa crestina era una a razboaielor religioase si a persecutiilor la ordinea zilei. Europa din prezent are la baza Drepturile omului, concept strain de crestinism. Cam nimic din valorile crestine nu se afla la temelia Europei moderne.
@Octavian – ”Cam nimic din valorile crestine nu se afla la temelia Europei moderne.”
Absolut corect, iată și vocea Adevărului! 😀
La temelia „Europei moderne” se află ”valorile” marxiste, care n-au nimic de-a face cu creștinismul. E drept că ”valorile” astea marxiste au fost insuflate Europei de Vest de oamenii lui Brejnev, printre care se afla și Vladimir Putin, dar n-o să ne certăm acum pe amănunte.
Interesantă e tăcerea asurzitoare despre Boris Pistorius. Omul ăsta a fost toată viața wingman-ul lui Gerhard Schröder, a împărțit cu el până și a patra nevastă, iar acum e ministrul Apărării în Germania democrată (oops) în timp ce idolul lui a fost în permanență omul Rusiei. O fi împotriva Rusiei, un om ca Boris Pistorius? 😀
Care valori creștine stau la baza Europei moderne? Drepturile omului n-au fost inventate nici de Brejnev, dar nici de creștinism. Pana la Brejnev si Putin am citit compunerea ta, maculatura se vede din primele propozitii.
@Octavian – ”Pana la Brejnev si Putin am citit (…)”
Evident. Faptul că faci parte din aceeași tabără cu Gerhard Schröder nu e un aspect pe care să îl poți recunoaște public. Însă toate firele ateismului marxist duc în același loc: la oamenii rușilor din Germania. De-acolo primești tu instrucțiuni.
Bine, cum spui, urmareste linistit firele si vezi unde te duc. Vezi doar ca ateismul e apărut cu mult înainte de ruși si de nemți, ai de cautat ceva prin fire sa le urmărești.
”ateismul e apărut cu mult înainte de ruși si de nemți,”
Evident. Cimpanzeii nu au nici religie și nici biserici. La cimpanzei se aplică dreptul forței, exact ca la comuniști.
Nu vorbeam de strămoșii tai, mai încet. Vorbeam de Grecia sau Roma antică. Dar daca tu insisti…
„Evident. Cimpanzeii nu au nici religie și nici biserici. La cimpanzei se aplică dreptul forței, exact ca la comuniști.”
Uluitor Mr.H!Felicitari!!!Tocmai ai redescoperit roata!!!Si cimpanzeii au reguli sociale si poarta razboaie teritoriale intre ei(pt. resurse) Dar d-ta vrei sa sustii ca doar comunistii au aplicat in istorie dreptul fortei.Superb, urmeaza sa si demontrezi acest sofism cam jalnic.Cam greu, insa.Succesuri!!!
@Harald: Cred ca e timpul sa il citesti pe Marx. It’s a great read si o sa fii surprins placut (sau nu, wgaff, o viata ai)
Tu inca nu intelegi ca ateismul nu e o stare inferioara. Fiind in situatia ta, am incercat imediat Flat Earth Society, e exclusivista, si o spune acum un die hard flat earther, dar very rewarding in the end. Te antrenezi zi si noapte cu almost unsolvable hard problems, iar cand le va veni vremea celor mundane, gen green stuff, upgrade, o sa zburzi prin ele. Helps with the religion related ones also.
La final mi te imaginez cum asezi Biblia peste Capital, apoi te razgandesti pui Capitalul peste Biblie, iar te razgandesti, le alaturi, le sucesti cotoarele spre exterior si cu degetele mari le amesteci filele ca pe doua pachete de carti de joc.
Exact acelasi numar si la fel de fine, taman bune.
”ateismul nu e o stare inferioara”
Ateismul e o formă de iresponsabilitate, iar iresponsabilitatea nu poate fi superioară sau inferioară.
Faptul că ți-ai format concepțiile despre lume și viață pe baza ideilor lui Marx are legătură cu mediul în care ai crescut. Numărul imens de politicieni și de intelectuali marxiști se explică prin modul în care își asigură ei traiul: din bani publici. Cum justifici falimentul comunismului în 1989, în Uniunea Sovietică și în toată Europa de Est? Prin ”întinarea nobilelor idealuri” ?! 😀
Ateismul e o formă de degenerare morală: ateul schimbă el lumea, după ideile lui, chiar dacă asta presupune moartea a zeci de milioane de oameni. Dacă erai în locul lui Stalin, demolai de două ori mai multe biserici, corect? Dacă erai în locul lui Azaña, înainte de Războiul Civil din Spania, ai fi masacrat 15.000 de preoți, nu te-ai fi oprit la mai puțin 7.000, cum s-a oprit el, corect?
Ateismul e susținut de atatia oameni cu valori morale cu mult peste ale tale. Oamenii care nu agaseaza alți oameni pe net pentru ca, deși atei, setul de valori morale la care adera le spune ca nu e ok.
Etica nu tine doar de religie, poti fi ateu și să ai principii morale solide. La fel cum poti pupa toate moaștele si sa fii un gunoi social. Deci una nu implica necesar alta. Omul simplu gândește in termeni de rasplata-pedeaspsa, de asta se poate vorbi in cazul lui de rolul educativ sau moral al religiei. Altfel spus, religia il sperie si ii mai domolește pornirile, cat o mai poate face. Cand ajungi sa acționezi tu moral, pentru ca stii ca asa e bine pentru tine si societate, atunci abia te poti numi ființa morală. Pana atunci, doar te temi si mai tragi cu ochiul.
Hitler era cu mitologii germane, deci nu neaparat ateu, comuniștii erau chipurile atei, deși curios ca dupa caderea URSS și a blocului comunist o bună parte din fostii atei au devenit peste noapte buni creștini. Sau au fost tot timpul creștini sub acoperire sau religia e o chestie pe care o îmbraci si dezbraci in functie de împrejurări? In niciun caz nu e ok.
Faptul că comunismul a făcut atâtea victime nu are legatura cu ateismul ci cu caracterul unor dictatori. Putin e un bun creștin si totusi își invadează frații de credință. Legionarii erau aproape mistici. Războaiele religioase purtate de-a lungul istoriei însumează si ele milioane de victime. Deci a spune ateism = rau, religie = bun inseamna a judeca pueril lucrurile; doua picioare bun, patru picioare rau dupa cum spunea Orwell.
„Ateismul e o formă de degenerare morală:…” asa se intimpla cind judeci doar dupa clisee…Hmmm f multe dintre descoperirile stiintifice ale ultimilor 200 de ani se datoreaza unor atei.(nu toti, evident,subliniez asta FARA a fi ateu, nu de alta dar apetitul dumitale pt. clisee superficiale e notoriu si definitoriu).or fi fost oare toti niste degenerati?! Prof Michio Kaku de ex din cite stiu e ateu; e un degenerat? Hmm, nu cred, dar pt. d-ta cind e vorba sa clasifici sa etichetezi e simplu…Si ce inseamna degenerat?Ivan al IV-lea de ex. mustea de credinta dar nu era cam sanatos la cap; si exemple se gasesc destule si din tabara religioasa, modul principal prin care iudeo crestinsimul(cel CORUPT post niceean) s-a raspindit in primele secole nu ducea lipsa de psihopati si degenerati ca si ulterior in Evul Mediu (asemanator in esenta modului in care bolsevismul s-a raspindit in lumea secolului XX,oricit de mult iti displace asta E UN ADEVAR recunoscut de ADEVARATI istorici, nu de apologeti) dupa cum si islamul are victimele,psihopatii si degeneratii lui pe masura. Ceea ce ai afirmat e un sofism.Asa numita degenerare morala NU e marca inregistrata a ateismului oricit de mult iti place sa sustii asta.
Cit despre atei..hmmm exista in India o scoala de gindire, un sistem spiritual Samkya care in esenta e ateu. Deci sa tragem concluzia a la Mister H ca TOTI adeptii scolii Samkya erau niste degenerati….
‘Cum explici falimentul….” pai economia centralizata bazata pe dogmele stupide a la Marx si Lenin.Domle exista DESTUI atei in Occident si aiurea care nu dau 2 bani pe dogmele respective!!!si NU sint comunisti sau neomarxisti!!!Sofisme dupa sofisme,oauu!!!
@Octavian – ”Etica nu tine doar de religie, poti fi ateu și să ai principii morale solide.”
Teoria asta poate fi corectă. Dar când mă acuzi pe mine de implicare în evenimentele de pe 6 ianuarie de la Capitoliu, ai impresia că demonstrezi ”principii morale solide”? Dimpotrivă, demonstrezi lipsa lor. Ăsta e rezultatul ateismului.
Mai departe: dacă un principiu (de exemplu respectarea proprietății private) există în religie de peste 2500 de ani, deci dinainte de creștinism (porunca a 10-a) ai impresia că poți revendica drepturi de autor asupra lui? Ca ateu cinstit, ar trebui să recunoști că etica ta e derivată tot din niște principii religioase. Numai că nu există ateu cinstit, asta ar fi mica problemă.
Cum rămâne cu miile de preoți catolici omorâți în Spania lui Azaña? Etica ta ateistă poate justifica așa ceva?
„…la oamenii rușilor din Germania. De-acolo primești tu instrucțiuni.” De acolo de unde primesc eu instructiuni am fost informat si despre participarea ta la actiunea „eroica” de pe 6 ianuarie. Linistit, nu te-am suspectat de actiuni concrete care au alt obiect decat tastatura, dar la ridicol trebuie raspuns pe masura.
Aici nu e vorba de drepturi de autor si nici de faptul ca daca acum 2500 de ani
„Ca ateu cinstit, ar trebui să recunoști că etica ta e derivată tot din niște principii religioase.” Asta e o veche intrebare si exista mai multe teorii, unele sustin ca etica precede religia iar cea din urma s-a cristalizat in jurul unor percepte etice de baza, alte teorii sustin ca mai intai a fost religia samd. Eu cred ca ambele s-au dezvoltat in acelasi timp dar asta nu implica faptul ca trebuie sa fie inseparabile mereu. Cineva poate da dovada de moralitate fara a fi religios si fara a astepta un loc in cer. In stadiul religios era intr-adevar inseparabile, ulterior s-au separat, la fel ca multe alte lucruri. Daca cineva nu poate fi moral in afara religiei si are nevoie de acest stimul, e mai bine pentru el sa fie religios decat sa nu fie, nu am negat asta.
Daca, sa spunem, etica e derivata din principii religioase de 2500 de ani asta nu inseamna ca asa trebuie sa fie mereu. Pe ce baza afirmi asta? Poti recunoaste meritele religiei in morala intr-un anumit stadiu la fel cum poti recunoaste meritele astrologiei in aparitia astronomiei sau ale alchimiei in achimie dar asta nu inseamna ca e nevoie de credinte in zei doar pentru a realiza ca nu e bine sa dai cuiva in cap si sa-l furi. Etica si religia nu mai sunt inseparabile de cateva secole, de la Kant s-a transat problema asta. Ca tu nu le poti concepe separat nu are legatura decat cu tine si atat.
„Cum rămâne cu miile de preoți catolici omorâți în Spania lui Azaña? Etica ta ateistă poate justifica așa ceva?” Orice simt moral, indiferent cat de rudimentar e, condamna aceste actiuni la fel cum le condamna pe cele savarsite de dictatorii secolului trecut, indiferent ca erau atei sau credinciosi. Nu ateismul per se e de vina pentru psihozele unor criminali care se declarau atei la fel cum nici religia per se nu e vinovata de abuzurile facute de-a lungul timpului de regi, papi si preoti in numele lui Dumnezeu. Nici islamul per se nu e vinovat pentru atentatele teroriste. Indivizi odiosi care cauta legitimari au existat mereu in istorie si vor exista.
@Harald: Nu stiu ce te astepti sa-ti raspund, vrei sa afli ce am de zis despre problema determinism vs liber arbitru?! Nu pot sa-ti raspund intr-un post, chiar si cu toata nepriceperea mea.
Asa, la oha, as spune:
– liberul arbitru nu este testabil, probabil nici conceptibil.
– determinismul este conceptibil si este testabil daca se asuma niste restrictii despre lume, gen finitudine, regularitate, complexitate etc. Si cel mai important, posibilitatea de-a izola experimentul, altfel pici in paradox, ceea ce este un motiv de mare suparare pentru paradox haters.
O parte dintre religiosi, gen crestinii, au venit cu o solutie originala, au trantit inca o lume, deconectata de prima, dar conectata cumva, niciodata explicat cum. Apoi te-au pus pe tine (sau pe mine, n-are importanta) intr-una, liber ca pasarea cerului, plin de liber arbitru, iar in cealalta au inceput s-o arda determinist pana stiinta a inflorit. (ca astea doua lumi nu se leaga e pentru ca tu nu vrei ce trebuie, daca cumva te macina vreun gand nasol).
Si inca asta ar fi o poveste de succes, lumea ingerilor e la fel de determinista ca cea a oamenilor, iar liberul arbitru se reduce de fapt la o relatie intre lumi.
Din pacate, Marx, neatent la povetele mamei, l-a citit pe Hegel, un mare iubitor de calambururi, bancuri seci si paradoxuri, la o varsta frageda. S-a scurt-circuitat si cand s-a maturizat prea timpuriu a zis: halt cu bazaconia asta cu doua lumi, sa fie doar una, ca mie imi place sa ma uit la mine, la mine etc.
De aici se intelege ca Marx a fost doar un mare umanist si nu iubitor de stiinta, dovada calculele lui economice; nu doar ca planifica o prostie grandioasa, dar si incepe grandios de prost, cu echivalentul energie-munca, ca-ntr-un manual de-a sasea.
Dar plasand „tot” omul in aceeasi lume, a facut posibile politicile sociale. N-a fost primul, dar el s-a laudat cel mai tare, cumva consecvent cu firea lui.
Si bineinteles, a sustinut un lucru deosebit de important pentru tine: chiar daca il urasti de doua ori, asta nu inseamna ca-l iubesti. Cumva elementar, insa deosebit de anevoios de articulat formal.
@Octavian – ”Cineva poate da dovada de moralitate fara a fi religios si fara a astepta un loc in cer. ”
Asta e teorie goală de conținut. Dacă ai da dovadă de moralitatea pe care o clamezi, nu ai promova ateismul marxist. Există și credincioși care mint, dar religia creștină nu te învață să minți. Adevărul are multe fațete și nu le știe nimeni pe toate. Dar o minciună spusă cu bună știință rămâne minciună și nu ai nicio scuză.
”A aștepta un loc în cer” e doar batjocură ieftină la adresa creștinismului. ”Judecata de Apoi” are o componentă foarte concretă, aici, pe lumea asta: faptele fiecăruia sunt evaluate de cei care l-au cunoscut, omul care a murit nu mai are posibilitate să corecteze nimic din ce a greșit. Religia anticipează asta și îl învață să fie responsabil pe parcursul vieții, pentru că faptele lui vor fi judecate de cei care l-au cunoscut, după ce el nu va mai fi.
Religia e o formă de educație, eficientă și în cazul anafalbeților, spre deosebire de școală. Un om cu IQ sub 65 nu poate învăța să citească, dar poate asculta ce i se spune.
”Etica si religia nu mai sunt inseparabile de cateva secole, de la Kant s-a transat problema asta.”
Și etica ta asta presupune, să iei în batjocură credința altor oameni? Asta ai înțeles tu de la Kant?
Religia e un vehicul, necesar pentru a răspândi în rândul publicului larg o anumită etică. În lumea modernă, cu școala obligatorie, există și alte vehicule pentru a răspândi principii etice. Dar când se ajunge la un principiu concret, de exemplu respectarea proprietății private, nu poți fi împotriva religiei decât dacă ești împotriva acelui principiu. Și aici apare problema cu ateii marxiști, ei nu respectă proprietatea privată. Deci etica ta e profund viciată. Asta ai înțeles de la Kant, că trebuie desființată proprietatea privată? De la Marx ai înțeles asta, nu de la Kant.
”nu te-am suspectat de actiuni concrete care au alt obiect decat tastatura, dar la ridicol trebuie raspuns pe masura”.
Ai peste 50 de comentarii ad hominem la adresa mea, cele mai multe dintre ele la inițiativa ta, nu în replică. Nu îl poți justifica doar pe ultimul și nu te poți preface că restul nu au existat. Dar asta e etica ta.
A aștepta un loc în cer este răsplata pe care crestinismul o promite, nu e o batjocură. Ceea ce spui tu acolo e parțial adevărat in sensul ca ceilalti il vor judeca. Dar nu e Judecata de Apoi, aia e altceva si nu oamenii nu o fac.
Ca religia este o formă de educație eficienta intr-un anumit stadiu si pentru unii oamenii nu am contrazis, e drept. Doar ca acest stadiu a fost depășit iar etica si religia nu mai sunt inseparabile.
Nu am luat în ras credință oamenilor cu adevărat sinceri (dar care sunt putini de altfel) ci a celor care folosesc religia ca paravan pentru A susține diverse alte aberatii. A fi ateu poate avea la baza diverse cauze, poate anumite experiențe negative din trecut care să te determine sa crezi ca un Dumnezeu iubitor nu poate fi crud. Fariseismul religios însă e o alegere si e una dintre cauzele principale ale ateismului. Si da, fariseismul este si trebuie sa fie obiect de batjocură.
Proprietatea privata este respectată și de atei si
de oameni religioși. Asocierea ateismului doar cu comunismul e o altă făcătură care nu se susține nici istoric si nici conceptual. Cazuri de încălcări ale proprietății private de către conducători pretins creștini sunt destule ca sa le mai enumăr si aici.
Eu nu am nimic de justificat dar cum spuneam, la ridicol si inepții raspund pe masura. Cel care are de justificat nu 50 dar poate 5000 de atacuri ad hominem si inepții e altcineva. Ca sa mentionez citatul tau drag, „du-te si nu mai păcatui”.
Harald, se vede ca esti pe lângă. Octavian ti-a raspuns clar și articulat si stie ce spune dar tu nu esti aici sa înțelegi ceva, tu esti aici doar sa propagi trumpismul.
Pai Brejnev nu era inca sef pe cind in Europa de Vest se inaugura Comunitatea Carbunelui si Otelului ca temelie a viitoarei UE.La baza Europei Moderne se afla principile de baza ale democratiei liberale, ale capitalismului liberal reglementat si mai incolo ale Drepturilor Omului bazate pe ideile iluministe de la Voltaire si Rousseau si altii incoace.Da’ dupa d-ta astia ar fi proto marxisti nu neo marxisti.”Genial” oricum!!!!!
Cind vorba aia religia era f activa in Evul mediu ESENTA organizarii societatilor medievale pina cind (e adevarat) capitalismul bazat pe etica protestanta a cam schimbat lucrurile consta in societatea TRIPARTITA (J LeGoff si alti istorici au demosntrat asta si NU au fost toti niste marxisti sau neomarxisti) adica lucrurile stateau cam asa:
O parte a societatii domneste si lupta:aristocratia, regalitatea, ma rog nobilimea
O parte se roaga:clerul, ordinele calugaresti (cam singurele incare domnea cit de cit o echitate o etica iudeo-crestina).
Cea mai mare parte a societatii munceste (in mare parte pt. beneficiul exclusiv al primelor doua categorii) iobagii, negustorii, mestesugarii,etc.Si apropo de mediul urban pe care odata l-ai clasificat ca nenatural detestindu-l…Dom’le capitalismul de etica prostestanta care a marchat nasterea erei moderne s-a dezvoltat si inflorit in mediile urbane din Tarile de Jos,din Germania si Franta si tot asa….
Cit despre societatea tripartita da era tare „naturala” si organizata pe principii „crestine” ( mai ales la noi)de asta cind (marxistul..?!/) Cuza a secularizat averile manastiresti s-a izbit de refuzul si dezacordul inaltelor fetze bisericesti…Ce vremuri frumoase mai ales cind robii tigani faceau toate treburile casei…Si iobagii munceau pamintul…Dar uite ca au venit marxistii lui peste ca sa strice totul!!!
Europa este clădită pe principiul Libertății din Vechiul Testament, fiindcă Europa creștină a fost sângeroasă și ineficientă pentru capitalism.
‘’Europa din prezent are la baza Drepturile omului, concept strain de crestinism. Cam nimic din valorile crestine nu se afla la temelia Europei moderne.’’
Departe de orice forma de bigotism, o asemenea afirmatie categorica ar putea sa beneficieze cu foarte multa indulgenta de calificativul sumar de “autosuficienta pe fond de naivitate ”. Lasand la o parte originea unei asemenea convingeri si a altora la fel de aberante, care asociaza obligatoriu convingerile crestine cu devierile comportamentale si mai ales cu ororile razboaielor din istoria Europei, se poate mentiona : <> Cu putin effort si foarte multa bunavointa se poate intelege ca acest indemn reprezinta chintesenta tuturor drepturilor omului. Urmatoarele porunci sunt detalieri ale acesteia, porunci care au jalonat si marcat definitiv conduita omenirii crestine sau necrestinate. Ateii europeni si americani poarta – chiar daca nu intuiesc aceasta stare – amprenta unei educatii crestine integrate in constiinta lorprin intermediul mediului familial sau social Daca cineva nu intelege acest mesaj se poate considera o persoana nedreptatita de soarta.
Sau poate ca la baza principiilor europene ale drepturilor omului se afla lapidarea femeilor” pacatoase” , vanzarea pentru casatorie a fetitelor in varsta de 12 ani, excizia aplicata acelorasi fetite, obligarea femeilor sa isi acopere fatele, uciderea necredinciosilor si a pacatosilor, rapirea unor civili nevinovati, torturarea si macelarirea lor. Calaii din inchisorile comuniste romanesti si cei din gulagul sovietic erau buni crestini sau atei?
@ Fathom
Cele trei puncte succesive – continut eliminat prin moderare – se reffera la un text stravechi care indeamna la un anumit sentiment – opus adversitatii – fata de cel de langa tine, sentiment care se afla la baza pacii sociale.
Ca sa vedeti relatia dintre Drepturile omului si religie nu trebuie sa sondati prea departe in trecut, e vizibil si in prezent. Tot in prezent puteti vedea si relatia dintre religie si stiinta. Asa cum e in prezent a fost mereu, ba chiar mult mai rau. La fel cum crestinismul se raporteaza la drepturile omului acum asa s-a raportat mereu. Civilizatia iude-crestina e un construct conservator recent, intre diversele culte crestine, sau intre crestini si evrei sunt tensiuni pana astazi, nu a fost nicio unitate care sa asigure fundamentele crestine ale Europei asa um o stim in prezent.
„care asociaza obligatoriu convingerile crestine cu devierile comportamentale si mai ales cu ororile razboaielor din istoria Europei, se poate mentiona…” Europa crestina a fost Europa razboaielor religioase si a coruptiei clerului timp de secole. Lucrurile astea se predau la istorie in gimnaziu, daca imi mai amintesc bine.
„Lucrurile astea se predau la istorie in gimnaziu, daca imi mai amintesc bine.”
Corect! Alături de alte mijloace de manipulare, istoria predată în școala comunistă – cu extensii în școala contemporană și cu profesori educati de indivizi ariviști, numiți politic în universități, aflați la limita imposturii, prizonieri, depozitari și continuatori ai conceptelor național comuniste – a contribuit cu succes la formarea și dezvoltarea masei de analfabeți funcțional. Jalnic recurs la Roller după 35 de ani de la negarea marii minciuni.
Alte vremuri, alte aliante, alte obiective, dar scopul principal a ramas: independenta Tarilor Romane, in orice format si orice imprejurare. Si o afirmare, avant la lettre, a principiului de relatii internationale enuntat de englezi in sec XX: „Nu avem prieteni permanenti ci doar interese permanente”. Pe care le sustinem impreuna cu cei care ne iubesc pe noi, nu averea noastra.
Cum cu cine ar vota?
Mia este vre-o umbra de indoiala?
Corturile celorlalti candidati au poze cu politicieni mai mult sau mai putin cunoscuti publicului, dar corturile AUR au pe Stefan cel Mare, Mircea, Mihai Viteazu, Vlad etc.
Normal ca domnitorii ar vota cu Craisorul nostru!
am vazut si io banerele stradale ale haur,
regretabila lipsa de reactie a opiniei publice in statul fara justitie sau in care justitia si militia sunt sub control totlal al infractorilor de la putee
un stat pararel in care toate infractiunile se prescriu, toate probele se anuleaza, etc.
ma ramenea sa spusa ca Traian si Decebal cantau impreuna internationala socialista
dar cum zicea tovarashu ceasescu in 89: stati linistiti la locurile voastre,
se incearca marea cu degetu in multe directii,
nu a trecut mult tmp de cand sefu ciolacu s-a trezit sa spuna ca va solicita lamuriri Ucrainei si Republiucii Modova despre interdictia sefului haur de a crcula in aceste tari,
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ciolacu-va-cere-ucrainei-si-republicii-moldova-sa-faca-public-motivul-pentru-care-george-simion-are-interdictie-de-intrare-2670309
acuma se lucreza la greu cum tb sa i-a hauru mute voturi
ca la noi alegerile au fost libere intodeuna: vorba ui Tudor Musatescu din Titanic vals,
am auzit ca ra fi votat si uni decedati, dar nu poate fi adevarat ca stim cum lucreaza militia si justitia spre pensia aspeciala anticipata,
au aparut socoiliogi cu trasnaia ca tinerii is in extaz cand auud de haur,
de putine zile a venit si completarea ca doar tinerele de sex feminin ar dori partidu haur,
nu uitam ca nu au trecut multi ani de cand prim ministeru unguresc isi face nevoile pe tara, pe teritoriu nostru,
iar astia cu discriminarea au descoperit imunitatea totala pt jegosi,
stalin si poporuy rus fericire a adus doar pt cei saraci cu duhu
O prezentare succinta a faptelor de arme si a politicilor punctuale duse de catre cei trei mari domnitori pe numele lor : Vlad Tepes ,Stefan cel Mare si Mihai Voievod Viteazul .Indiferent cine erau dusmanii „Apusul ”a avut rolul lui . Istoria este facuta mereu de catre cistigatori iar razboaile duse de catre Voievozii timpurilor ,cistigate sau pierdute fiind , i-au pozitionat pe acestia ca cei mai de seama reprezentanti (conducatori)ai natiunii romane .Faptele de arme nu pot fi uitate .Jertfele omenesti asisderea .Folosirea electorala a imaginii voievozilor cu pricina (desigur cele mai cunoscute si ramase in mintea cetatenilor inca din copilarie) chiar daca pare ridicola unora ea se incadreaza in lupta politicului pentru putere .In dragoste si in razboi orisice este permis ne zice o veche zicala .Ceea ce insa este inca invizibil (scopul final )este chiar cumulul actiunilor Presedintelui Romaniei K.W.Iohannis ce se incadreaza perfect in definitia raminerii in Istoria tuturor romanilor si in amintirea noastra ca forta decizionala ce a pozitionat Romania ca o mare putere regionala asa cum nu a fost vreodata .K.W.Iohannis ne va lasa drept mostenire o tara si o natiune noua ce si-a inteles perfect menirea istorica .Razboiul nevazut purtat de catre Iohannis in Ucraina ii aduce toate laudele momentului .Aidoma Voivozilor mai sus amintiti Romania a scos sabia nevazuta spre a ajuta Ucraina . Romania si SUA sunt natiunile cele mai atasate NATO ne zice cu atita bucurie J.R.Biden . „Distinguished International Leadership ”reconfirma rolul jucat de catre Romania si de catre Presedintele ei atunci cind suntem numiti ca aliatul numarul unu al Americii . SUA nu au un aliat mai bun decât România.Toate medaliile primite de catre Iohannis (medalia Sf.Gheorghe sau Medalia de Onoare” a FDGR (Goldene Ehrennadel)si oferite de catre Occident nu fac altceva decit sa ne aduca in fata forta politica a celui mai onorat Presedinte al Romaniei .Istoria va consemna .
Cantarea pe care i-o aduceti lui Iohannis e cam ca cele pe care le citeam inainte de revolutie in Scanteia despre Ceausescu. Un pic de decenta, va rog! Iohannis e un cadavru politic care mai are doar citeva luni pana la expirare.
Ce grețos! 🤮
Sub acest nickname se afla un slujbas in palatul Trei Coceni sau al SRI care ridica osanale lui KWI cel mai criticat presedinte din toata istoria. Faptele lui nu au adus nimic in Ro, nici investitii majore, nici o imagine mai buna a tarii in lume. Doar avantaje si privilegii pt.marele Sef si o coalitie politica precara care ne duce in o infundatura economica si sociala. Nu a inteles nimic din rolul de a fi un adevarat presedinte ci doar o marioneta manuita de altii.
Voievozii amintiți nu vor merge la vot în semn de protest față de clasa politică și intelectuală cu diplome, necăjiți de reparațiile interminabile de la Muzeul Național de Istorie, conform presei accesibile lor pe net începute în 2002 și cu speranțe de re-inaugurare a expoziției principale abia la alegerile anticipate din 2027!
Întrebarea din titlu nu prea are sens: e aproape cert că dacă ar fi trăit in aceste vremuri Mircea, Vlad, Ștefan și Mihai nu ar fi votat niciunul din partidele existente, ci și-ar fi făcut propriul partid. Ba ar fi fost deja la guvernare și ar fi plănuit să profite de războiul din Ucraina ca să: 1) atace și cucerească Moldova (Mihai -premier, Mircea -preș) folosind trupe fără uniforme pentru a prezenta actul agresor ca pe o pașnică unire. 2) să solicite și mai multe fonduri UE in schimbul unui pact de neagresiune cu Ucraina (Ștefan, ministru de război: ‘o așchie imperialistă, moștenitoare a sovietelor și stăpânitoare imorală a unor teritorii românești’) și a primirii de refugiați. 3) să hărțuiască Rusia (Vlad, ministrul Securității Statului) prin înființarea unor trupe paramilitare de-a lungul entității Transnistria care să ducă un conflict de guerilă și să ridice careuri de țepe pe malul fluviului in care să fie trase ‘orci și alte lighioane slave’. șamd. :)
Cred ca daca ar percepe complexitatea contextului geopolitcoeconomicomilitar fiind si la curent cu miraculosul potential intelectual al copiilor si in general al tinerilor romani, i-ar aduna pe dascalii acestora alcatuind un Sfat al inteleptilor cu care sa croiasca un Proiect de Tara pentru ca acesti copii
sa nu paraseasca locurile in care s-au nascut si au fost educati.
https://www.edupedu.ro/medalii-de-aur-si-de-bronz-pentru-elevele-romance-la-olimpiada-europeana-de-informatica-dedicata-fetelor-2023-au-participat-echipe-din-peste-50-de-tari/amp/.Cu rabdare merita citite toate rapoarte privitoare la olimpiadele internationale la care au participat elevii romani.
Nu imi permit sa imi imaginez cam cum ar functiona Justitia aplicata sub acesti Domnitori romani.
De când cu necazul prietenilor nostri slovaci ma sacaie o intrebare: cum se face ca partenerii americani au investit în construirea spitalului public D.F.Roosevelt la Banska Bystrica și nu ne-au onorat și pe noi cu o asemenea investiție, la Caracal sa zicem ca-i la doi pasi de Deveselu?
@Clement – ”De când cu necazul prietenilor nostri slovaci ma sacaie o intrebare (…)”
De când cu comentariile tale pe-aici, și pe mine mă sâcâie o întrebare: cum se face că ai tot felul de abordări rusești în repertoriu? Cine a stabilit că americanii au obligația de a construi spitale în România? Propaganda rusească? Trupele americane se află în România pentru a apăra România, nu pentru a oferi localnicilor ”peșcheșuri” gen spitale moka.
Și o întrebare pentru 25 de puncte: câți bani au alocat Statele Unite pentru baza aeriană de la Câmpia Turzii? În unele documente americane apare drept baza aeriană de la Luna, fiindcă hangarele americane se află pe teritoriul comunei Luna. Dar românii o știu drept baza de la Câmpia Turzii.