Scopul acestui articol este să exploreze răspunsuri posibile la întrebarea „cum vom câștiga bani” pe termen mediu și lung. Și, mai ales, de ce ne punem aceste probleme. Chiar așa de mare va fi schimbarea de paradigmă? Vom analiza probabilitățile să avem Venit Minim Garantat, Servicii Minime Garantate, Investiții Minime Garantate și cum/dacă ni le vom permite.
Rezumat
- AI-ul va elimina o parte din ce în ce mai semnificativă din munca cognitivă în următorii 5 ani.
- Majoritatea oamenilor obișnuiți nu sunt conștienți de tsunami-ul care vine
- Majoritatea oamenilor nu vor putea concura cu AI-ul la munci cognitive
- Roboții, prin progresul tehnologiei, deja pot să înlocuiască o parte din muncile kinetice. Aceasta abilitate va tinde către 100% în următorii 7-10 ani.
- Majoritatea oamenilor nu vor putea concura cu roboții cu AI la munci kinetice pe termen mediu.
- Principalele limitări: logistica de producție roboți + aprobările legale.
- Pe termen lung, societățile care se bazează pe munca umană vor deveni necompetitive. Asigurările vor juca un rol important.
- Venit Minim Garantat poate fi dat de către țările care creează plusvaloare și au bani (impozite pe plusvaloare sau tipărit de bani). Majoritatea țărilor NU vor avea companii AI majore pe care să le impoziteze pentru UBI. Sau companii spațiale. Sau companii de fuziune atomică pentru energie ieftină.
- Pentru a evita revolte cu furci și topoare din partea cetățenilor, statele lumii vor trebui să ofere servicii minime garantate, într-o formă sau alta.
- 2 trenduri conflictuale: o deflație epică cauzată de creșterea eficienței, ce va fi în conflict cu tipărirea de bani, proces inflaționist.
- Probabilitatea de socialism distopic crește.
- Schimbare de paradigmă (deflație, dispar banii, viitor Science Fiction în decursul vieții noastre)
- Alte previziuni probabilistice.
–
Să le luăm pe rând
AI-ul va elimina o parte din ce în ce mai semnificativă din munca cognitivă în următorii 2-5 ani.
Care este scopul implicit al AI-ului?
Să elimine munca cognitivă. Mișcatul de electroni. Una dintre cele mai mari piețe de pe această planetă, în valoare de multe trilioane de dolari.
Stai pe un scaun, în fața unui calculator? Apesi pe taste, muti hârtii? Plusvaloare pe care tu o dai societății, plusvaloare pentru care ești plătit, va fi făcută de 10x mai rapid, mai eficient și mai ieftin de către un AI.
Dario Amodei, șeful Anthropic, a avertizat în 2025 că AI ar putea elimina jumătate din joburile de birou de început de carieră și ar duce șomajul la 10–20% în 1–5 ani (Axios). Kristalina Georgieva, de la FMI, vorbește despre un „tsunami cu mișcare lentă”: 40% din joburile lumii și 60% în țările bogate sunt expuse, adică ajutate, devalorizate sau eliminate (City AM; CNBC). Personal, cred că tsunami-ul va fi exponențial, în nici un caz liniar și lent. Sunt prea multe trenduri exponențiale care converg simultan. AI, robotica, explorarea spațiului, mecanica cuantică, fotonica, bio programare generică/genomică, etc…
Ce ne învață istoria gândirii liniare. David Autor, de la MIT, a arătat că aproape 60% din joburile din 2018 erau tipuri de muncă apărute după 1940 (MIT News). Cu alte cuvinte, bunicii noștri nu ar fi știut ce e un programator, un analist de date sau un instructor de yoga. Totuși, același studiu ne mai spune ceva: după 1980, automatizarea a distrus de două ori mai multe joburi decât între 1940 și 1980, iar munca nouă apare în decenii, nu în ani. Dacă am fi extrapolat liniar, ne-am fi imaginat și azi cu caii ca în povestea lui Harap-Alb, nu cu cai-putere.
Iar economistul Daron Acemoglu (un sceptic al AI-ului) estimează că AI aduce cel mult 0,66% creștere de productivitate în 10 ani (NBER), un argument bun pentru cei care cred că ritmul va fi mai domol decât spun entuziaștii. Eu personal nu îl cred: el măsoară sarcinile de azi, nu ce va aduce AI-ul care lucrează singur.
Dar atunci munca fizică? Robotica vor putea elimina și majoritatea muncii fizice într-un interval decalat cu 5-7 ani, comparativ cu munca cognitivă. Mișcatul/re-ordonatul de atomi.
OK, dacă munca cognitivă e amenințată acum de AI, atunci o să mă duc să învăț o meserie kinetică, să mișc atomi. Să fiu instalator. Să fiu electrician. Să instalez panouri fotovoltaice. Să fiu dentist, să pun sâni, să aranjez părul și unghiile, să dau cu bidineaua, să asez cărămizi una peste alta….. Sigur asta nu o să fie înlocuite de AI, corect?
Nu chiar. Plusvaloarea pe care o dai societății prin munca fizică va continua câțiva ani în plus față de colapsul muncii cognitive până când va putea fi înlocuită și ea.
Se estimează că în următorii 10 ani se vor produce milioane de roboți umanoizi, care să poată să înlocuiască munca kinetică.
Unde intră roboții în viața noastră. Pentru început, exact acolo unde ne-am dori să nu mai muncim noi (de lene, de cost de oportunitate, etc): meserii grele, periculoase, monotone. Munca fizică e ocrotită, deocamdată, de fizică și de logistică, nu de vreun principiu sfânt. Lucrul cu Dorei tehnologici care să rezolve 80-90% din munca fizică în aprox 10 ani (estimare personală) este o decizie pur pragmatică, economică.
Dacă munca de birou înseamnă să muți electroni, munca fizică înseamnă să muți atomi, iar atomii sunt mai încăpățânați. Au greutate, au nevoie de fabrici, de transport, de aprobări și de baterii. De aceea, valul robotic vine cu câțiva ani în urma celui digital. Dar vine.
Morgan Stanley estimează că vor fi peste un miliard de roboți umanoizi în uz până în 2050, din care 302 milioane în China și 77,7 milioane în SUA (Morgan Stanley). Se pare că nu ne vom trezi mâine cu un robot în fiecare bucătărie. Banca vede o adopție relativ lentă până în mijlocul anilor 2030, cu accelerare spre sfârșitul deceniului și în anii 2040, și doar 80 de milioane de umanoizi în locuințe până în 2050.
Ce e interesant e viteza anticipată. China a livrat aproximativ 12.000 de umanoizi în 2025, iar Morgan Stanley și-a ridicat prognoza pentru 2026 de la 14.000 la 28.000, apoi la 50.000, cu 446.000 pe an în 2030 (The Next Web; AI Weekly). O prognoză revizuită de două ori în șase luni mă face să zâmbesc.
Până și Morgan Stanley are o gândire liniară și sunt obligați să facă revizuiri rapide ca să nu fie penibili în estimări.
Robotul nu bea, nu fumează, nu uită să vină la muncă, nu fură (poate doar curent) și nu trage chiulul. Este ideal, comparativ cu un lucrător clasic.
Și, ironie, robotul poate lua locul unui om care nu există. În România avem un deficit de forță de muncă de peste 600.000 de persoane și importăm muncitori din Asia (Capital). Pe termen scurt, roboții nu ne iau joburile. Ne completează oamenii care ne lipsesc. Pe termen mediu însă, roboții vor fi mult mai ieftini decât muncitori „importați”. Și costul lui este cât o mașină la mâna a doua. Toată lumea și-ar lua, măcar unul. Iar companiile sunt pragmatice. Prieten, prieten, dar brânza e pe bani.
Aici, la înlocuirea oamenilor cu munca robotică, intră în ecuație și ASIGURĂRILE.
De exemplu, să analizăm șoferitul. Atât ca șofer amator, dar și ca șofer profesionist.
- Tesla FSD (Supervised): ~0,10 accidente majore / milion de km
- Șoferul uman mediu: ~0,94 accidente majore / milion de km
(analiza Tesla FSD 2026)
La care dintre cele 2 opțiuni de condus credeți că asigurările vor fi mult mai ieftine? Exact. La conducerea robotică. Asigurări mai ieftine înseamnă prețuri mai ieftine. Asta înseamnă avantaj concurențial.
La fel, care credeți că va fi asigurarea de malpraxis pentru un doctor uman expert, care a văzut în viața lui 100k cazuri vs un expert robotic AI, care a văzut zeci de milioane și și-a updatat cunoștințele cu 15 operații doar în dimineața asta. Costul va fi mult mai bun pentru serviciul prestat de roboți. Sunt ferm convins că va fi caz de malpraxis în viitor dacă un doctor uman își consultă un pacient fără AI performant.
Unii oameni spun „Un robot niciodată nu o să poată să facă ce fac eu”.
Hahaha. Omenirea confundă semnificația cuvântului „niciodată”.
Niciodată înseamnă „pentru un interval limitat de timp”, gen următoarea recoltă, următorul exercițiu financiar. Nu niciodată în următoarele miliarde de ani până la dispariția Universului.
Un om deștept spunea odată că cea mai mare problemă a umanității este că nu înțelege funcția exponențială. Citatul îi aparține fizicianului Albert Bartlett (Universitatea din Colorado), cunoscut pentru conferința despre funcția exponențială. Noi, oamenii, tindem să gândim liniar. E mult mai eficient energetic pentru creierul nostru.
Niciodată să nu zici niciodată.
Exemplul #1: cu 69 de zile înainte ca frații Wright să zboare, New York Times publică editorialul „Flying Machines Which Do Not Fly” (Wikipedia).
Exemplul #2: „Cancerul nu poate fi prevenit”. Dar vaccinul anti-HPV va zice ceva?:
- În Scoția nu s-a detectat niciun caz de cancer de col uterin la femeile vaccinate complet la 12–13 ani (Public Health Scotland).
- În UK, potrivit unui studiu publicat în The Lancet, vaccinarea la vârsta de 12–13 ani a redus incidența cancerului de col uterin cu 87% și leziunile precanceroase severe (CIN3) cu 97% la generațiile vaccinate.
- Australia – prima țară cu un program național finanțat integral. Infecțiile cu tulpinile HPV 16 și 18 au scăzut cu peste 90%, iar Australia este pe cale să devină prima țară din lume care elimină cancerul de col uterin ca problemă de sănătate publică (sub 4 cazuri la 100.000 de femei) până în 2035. Și putem continua: Suedia, Danemarca, etc…
Exemplul #3: „AI-ul nu va fi niciodată creativ” – în 2016, mutarea 37 a programului AlphaGo, pe care AlphaGo însuși o evalua ca având 1 șansă la 10.000 să fie jucată de un om, a zguduit lumea Go-ului (Nature).
Exemplul #4: în mai 2026, un model OpenAI a găsit un contraexemplu la o conjectură a lui Erdős din 1946 (AIhub).
Niciodată = niciodată în următorii x ani/x luni.
Dar să revenim la roboți.
Una dintre principalele limitări ale unui robot ca să înlocuiască un om era nivelul de finețe al mișcărilor mâinilor. De exemplu, să înfiletezi o piuliță sub o chiuvetă, încovoiat într-o poziție dificilă de yoga. Aici sunt 3 aspecte de urmărit:
- Din punct de vedere strict structural și cinematic, hardware-ul de vârf a ajuns la aproximativ 80%–90% din complexitatea mecanică a unei mâini umane.
- La capitolul senzori tactili bazați pe suprafață, tehnologia a recuperat enorm, situându-se pe la 60%–70% din sensibilitatea nervoasă a pielii umane în aplicații controlate, deși capacitatea creierului uman de a sintetiza instantaneu durerea, temperatura, vibrația și presiunea rămâne deocamdată superioară.
- Dexteritatea cognitivă. În scenarii structurate sau parțial structurate, roboții au atins 50%–70% din eficiența umană. În medii complet imprevizibile și haotice, eficiența scade semnificativ.
Altă mare limitare era abilitatea companiilor de a produce industrial milioane și zeci de milioane de roboți performanți pe an. Deja marile fabrici raportează creșteri ale producției uriașe de la an la an. Unitree, Optimus, Figure AI. Elon Musk a anunțat că obiectivul pentru 2027 este producția a 1 milion de Optimus (BBC). Pentru asta a oprit și producția de 2 modele Tesla.
Majoritatea oamenilor obișnuiți nu sunt conștienți de tsunami-ul care vine
Dacă vă uitați la TV, topicurile de discuție sunt non-topicuri. Televiziunile dau ce se cere, adică moloz. Algoritmul de la social media dă ce se cere, adică moloz. Un procent semnificativ al populatiei înghite moloz. Junk in-junk out. Evident că acest tsunami nu este pe radarul majorității.
Oamenii, pentru că tind să gândească binar, nu în probabilități (nuanțe de gri), eventual analizează amenințarea, se uită la membrii tribului lor, văd că ceilalți nu se îngrijorează, își văd de viața lor. Inerția este foarte bună însă pentru cei care sunt conștienți de ce va veni și au o șansă să profite de asta. Știți bancul cu Gheorghe, Ion și ursul? O metaforă incredibil de bună, apropo de AI și omenire, pentru ceea ce se întâmplă anii aceștia.
Ion și Gheorghe în pădure. Văd un urs fioros care aleargă către ei, ca să îi mănânce. Ion o ia la fuga. Gheorghe țipă după el „Ioane, de ce fugi? Ursul aleargă mult mai repede ca omul.”. Ion, de departe „Trebuie doar să alerg mai repede ca tineeee”.
Darwinism. Adaptare rapidă. Fii ca Ion.
Majoritatea oamenilor nu vor putea concura cu AI-ul la munci cognitive
Unii zic că ne stresăm degeaba. Că au mai fost crize. Că omenirea e deșteaptă și că nu o să lase să se întâmple rău. Hai să demontăm argumentele lor.
„În toată istoria omenirii au fost evoluții care au distrus joburile a milioane de oameni… Apariția calului. Apariția agriculturii. Apariția roții. Apariția războiului de țesut. Apariția motorului cu aburi. Apariția electricității. Apariția automobilului…. S-au panicat, dar până la urmă și-au găsit altceva de făcut, mai banos, mai civilizat. Lumea a progresat. Așa o să fie și acum”
Răspuns: Corect. Așa a fost. Și absolut tot timpul în istorie, un procent semnificativ dintre cei care au fost înlocuiți de tehnologie s-au recalificat, atât cognitiv cât și kinetic. Au învățat noi skill-uri, au folosit noile tehnologii, și-au folosit capacitatea cognitivă să creeze plusvaloare în societate.
Acum, noi, biologicii, ne atingem limitele de competență cognitivă. Efectiv, nu mai sunt suficient de multe noi joburi pe țeavă care să apară și să preia marea masă de oameni dizlocați din vechile joburi. Dispar joburi pentru miliarde de oameni, apar joburi ÎNALT calificate pentru mult mai puțini. Și cum noi oamenii ne antrenăm neurocortexul pentru instant gratification, ne scade IQ-ul pe generații întregi și avem scădere în abilitatea de a ne focusa pentru a învăța ceva nou, automat scad și șansele de reconversie profesională.
Mă îndoiesc că șoferii (una dintre cele mai răspândite meserii de pe planetă) când vor fi înlocuiți cu FSD (Full Self Driving) se vor recalifica ca bio-programator genetic sau alte meserii care necesită putere de procesare foarte ridicată.
Vă provoc la un experiment:
Numiți-mi O SINGURĂ activitate cognitivă (sau job) care să nu implice lucrul la o entitate care are monopol de violență (stat, mafie, etc) pe care un om să poată să o facă în viitorul apropiat mai bine, mai rapid, mai eficient, mai ieftin, mai calitativă decât o inteligență artificială, combinată cu robotică. Una singură!
Contabil? Avocat? Expert în politică, medicină, în …. orice? AI-urile adoră birocrația și datele. Ingerează cantități astronomice de informații și mai vreau. Pot să vadă patternuri pe care experții umani care își petrec o viață întreagă în acel domeniu nu le văd. Inclusiv lideri religioși pot fi mult mai eficienți și carismatici cei artificiali, care pot apăsa mai bine butoanele corecte din capul consumatorilor.
Creativitate? Deja AI-urile creează, inventează, descoperă lucruri la care crema experților (matematicieni, fizicieni, chimiști, biologi, etc) nu au reușit niciodată să le rezolve. Și nu de azi de ieri. Ci de mulți ani. Căutați „Mutarea 37”.
„Sigur o să găsească umanitatea o soluție.”
Răspuns: Asta este o speranță, nu un argument. Nimic nu durează la infinit. Nici măcar Universul. Totul are un început și un sfârșit.
Deflație sau inflație?
Momentan, costurile scad la puține produse. Scade dramatic costul la inteligență. Tokeni. Scad costurile la programare. Scad costurile la design. Scad costurile la crearea de reclame video. La multe altele, momentan prețurile cresc. Mai un război în Orientul Mijlociu, mai o tipărire de sute de miliarde de euro de către BCE sau Fed-ul american…
Goldman Sachs estimează că scumpirea energiei din cauza centrelor de date adaugă 0,2 puncte procentuale la inflația generală din SUA în 2026 (Euronews). Oficiali ai Fed spun că riscurile de inflație par mai apropiate decât câștigurile de productivitate, iar un sondaj WEF arată că economiștii nu se așteaptă la câștiguri vizibile în majoritatea sectoarelor încă vreo doi ani (Axios). Mai mult, o scădere de cost nu ajunge neapărat în preț: producătorii pot păstra inițial câștigul ca marjă (State Street). Dacă patronul vostru a descoperit că poate face aceeași muncă cu jumătate din oameni, nu e garantat că vă va reduce și prețul abonamentului, cel puțin inițial. Dar în timp, presiunea pe costuri crește enorm și va fi nevoit să scadă prețurile.
AI-ul a început să rezolve matematica, fizica, chimia, biologia… Imaginați-vă că acum un cancer de sân costă 100-200k USD sistemul în SUA (depinde de stadiul bolii), dacă o să poți lua o pastilă/vaccin de câțiva dolari, scoți din economie 100-200k USD/caz. Acest lucru va duce la abundență, ceea ce va duce la deflație.
Gândiți-vă că un om mediu contemporan din lumea civilizată în 2026 are mai multe lucruri și servicii (medicale, financiare, dopamină, etc), speranța de viață și multe altele decât Ludovic al XIV-lea.
Poate să fie deflație epică? Sau inflație? Cred că vom vedea ambele, pe sectoare: prețuri în picaj pentru bunuri digitale și servicii de birou, presiune în sus pentru energie, locuințe și serviciile care cer oameni, adică îngrijire și sănătate. Dacă pe termen lung câștigă deflația, ne apropiem de scenariul Star Trek, cu o lume în care banii contează mai puțin spre deloc. Dacă o bate inflația alimentată de tipărit de bani, ne apropiem de Elysium (o distopie). De obicei, istoria alege un amestec și îl botează după ce s-a terminat.
Iar în România? Nu putem tipări euro. Avem leu, o inflație de 6,8% în 2025 și prognozată la 7,0% în 2026, și un deficit pe care Comisia Europeană îl vede la 7,9% din PIB în 2025 (Comisia Europeană). Ideea că statele vor plăti venitul universal cu tipăritoarea descrie SUA, nu România. La noi, întrebarea nu e cât tipărim, ci cine ne împrumută și cu ce dobândă.
În cel mai rău caz, autoconsumul este o soluție? Dar trocul? Da, ca backup. Dar nu este o soluție viabilă.
Ce țări pot să ofere cetățenilor lor Venituri Minime Garantate
Cele care controlează tehnologia, resursele, accesul la spațiu, știința. Restul, big problem.
Dacă vrem să împărțim valoarea, trebuie mai întâi să știm unde s-a strâns. Și aici, harta arată ca un munte lângă o vale.
Muntele se numește SUA. Cele șapte mari companii tech (Apple, Nvidia, Microsoft, Alphabet, Amazon, Meta, Tesla) valorau în iulie 2026 în jur de 22.000 de miliarde de dolari, adică 32,5% din S&P 500 (Walnut). Niște mutanți financiari. Primele zece companii reprezintă aproximativ 40% din indice (KUTV). Investițiile marilor furnizori de cloud în infrastructură AI urcă de la 1,4% din PIB-ul american în 2025 la circa 2,4% în 2026 (Marcuard), iar împreună cu efectul de avuție din bursă au explicat cam o treime din creșterea economică de la sfârșitul lui 2025 (Fortune). Anthropic e evaluată la 965 de miliarde de dolari (AP).
Europa e un dâmb pe lângă munte. Raportul Draghi notează că doar patru dintre cele mai mari 50 de companii tech din lume sunt europene (The Next Web). Penibil. Nicio companie din UE de peste 100 de miliarde de euro nu a apărut de la zero în ultimii 50 de ani, în timp ce toate cele șase companii americane de peste 1.000 de miliarde au apărut în aceeași perioadă (Libertify). Din finanțarea startup-urilor AI din lume, 61% merge în SUA și doar 6% în UE (GT Law). De acum 15 ani, americanii râd de Europeni, pentru că nici nu candidează pentru locul III pe tehnologie. Iar România, în cadrul european, este jos de tot.
Iar valea se numește România, cu o poveste frumoasă la mijloc. UiPath a pornit dintr-un apartament din București, de la un fost angajat Microsoft, Daniel Dines (ZF). Bitdefender are în România creierul grupului. Sectorul IT&C a reprezentat 6,67% din PIB în 2024, a ajuns principalul exportator de servicii al țării, are în jur de 196.000 de angajați, iar 96% dintre firme sunt microîntreprinderi (Outsourcing Today). Ar fi o poveste fără cusur, dacă nu ar exista două detalii. Primul: UiPath, Bitdefender și eMAG dau împreună 96,18% din capitalizarea digitală a României, cea mai mare concentrare din cele 11 țări din clasamentul Digital Champions CEE 2026 (ZF). Al doilea: entitatea locală UiPath a raportat în 2025 afaceri de 3,4 miliarde de lei și o pierdere netă de 139 de milioane de lei (ZF), iar Bitdefender 1,82 miliarde de lei și 217,6 milioane de lei profit (ZF). Cu alte cuvinte, ne exportăm talentul și ne rămân salariile.
Doar ca ordin de mărime: cele șapte companii americane valorează de aproximativ 50 de ori PIB-ul anual al României (circa 373 de miliarde de euro în 2025, după FMI). Nu spun asta ca să ne deprimăm. Spun asta ca să înțelegem de ce nu putem plăti un venit universal doar din impozite pe câștigurile unor companii române de AI. Nu le avem încă.
Singurele țări care vor putea plăti UBI (sau variante similare) cetățenilor inutili economic, cum zicea Harari, sunt țările care controlează resursele (inteligență, spațiul, tehnologia). Restul? Big Problem.
Și, hai să fim cinstiți, sectorul în care suntem cei mai buni, programarea, e și cel mai expus: programatorii sunt în vârful listei Anthropic de ocupații cu acoperire AI, iar IT-ul plătește cea mai mare contribuție fiscală pe angajat din economie, 89.297 de lei (Outsourcing Today). De aceea merită să ne gândim bine cum ne pregătim.

Piramida întoarsă: de ce bugetul nostru are nevoie de o idee nouă
Sunt din ce în ce mai mulți oameni în vârstă și din ce în ce mai puțini copii. Știți expresia clasică: „Cine ne plătește nouă pensiile?”
Copiii. În 2025 au fost înregistrați 145.700 de copii născuți vii, cel mai mic număr din 1930 încoace, fără perioada celui de-al Doilea Război Mondial (INS, via Edupedu). Demograful Vasile Ghețău spunea în iulie 2026 că scăderea naturală e de 80.000–100.000 de oameni pe an, la aproape un sfert de milion de decese, și că nu vede o soluție rapidă (Economica). La 1 ianuarie 2026, populația rezidentă era de 19,041 milioane, iar 3,903 milioane, adică 20,5%, aveau 65 de ani sau mai mult. Proiecțiile INS duc populația la 15,63 milioane în 2080.
Pensiile. În 2025 reveneau 8 pensionari la 10 salariați, față de aproximativ 4 la 10 în media UE: un salariat român susține aproape un pensionar întreg, nu o jumătate. Diferențele între județe sunt uriașe, de la 4 la 10 în București la 14 la 10 în Teleorman (Banca Transilvania). Contribuțiile au acoperit doar 73% din cheltuielile cu pensiile (Informat, după Consiliul Fiscal). Și o ironie: avem în același timp un deficit de forță de muncă de peste 600.000 de persoane (Capital) și un șomaj de 6,5% în primul trimestru din 2026 (Informat).
Bugetul. Deficitul a fost de 9,3% din PIB în 2024, de 7,9% în 2025, iar Comisia îl vede la 6,2% în 2026 și 5,8% în 2027, cu datoria publică urcând de la 59,3% la 63,4% din PIB (Comisia Europeană. Vestea mai puțin bună: Comisia vede totuși datoria apropiindu-se de 90% din PIB în 2036, iar România e sub procedura de deficit excesiv (Agerpres)
Ecuația, pe scurt. Statul se hrănește mai ales din munca salariată, cu o contribuție socială de 25% din brut (Wall-Street). Populația activă scade, pensionarii cresc, iar dacă AI mută venitul de la muncă la capital, Georgieva avertizează explicit asupra efectului pentru veniturile statelor (City AM). Se strânge din trei părți deodată. Din ecuație lipsește un termen: un venit nou, care să nu depindă de salarii. Despre el vorbim în continuare, și aici începe partea care mă face puțin mai optimist.
Trei pahare cu apă pentru o țară însetată: venit, servicii, investiții
Imaginați-vă că ați fi în deșert și vi s-ar oferi trei pahare. Primul e cu apă rece, chiar acum: venitul garantat. Al doilea e un robinet care curge în casă: serviciile garantate. Al treilea e un izvor pe care îl cumperi pentru copiii tăi: investițiile garantate. Nu puteți bea doar din unul, iar fiecare are un preț. Să le luăm pe rând.
Paharul 1: venitul minim garantat. UBI.
Cel mai mare experiment american, finanțat prin OpenResearch (legat de Sam Altman), a dat 1.000 de dolari pe lună, trei ani la rând, la 1.000 de oameni, față de 50 de dolari pentru grupul de control. Beneficiarii au muncit în medie cu 1,3 ore mai puțin pe săptămână și au cheltuit mai mult pe chirie, mâncare și transport (Route Fifty). Alaska plătește un dividend fiecărui rezident din 1982: 1.000 de dolari în 2025 și 1.200 în 2026, dintr-un fond de aproximativ 86–89 de miliarde (Fortune; News From The States; UAO). Sub 100 de dolari pe lună: un supliment frumos, nu un trai.
Pentru România, calculul meu e simplu și puțin neplăcut. 200 de euro pe lună pentru fiecare dintre cei 19,04 milioane de rezidenți înseamnă circa 45,7 miliarde de euro pe an, aproximativ 12% din PIB. Toate plățile sociale din 2025 au fost de 37,58 miliarde de lei, adică circa 7,2 miliarde de euro, către aproximativ 7,1 milioane de beneficiari lunar (Capital, după ANPIS). Un astfel de venit ar costa de peste șase ori cât tot ce plătim azi. Instrumentul pe care îl avem, venitul minim de incluziune, e țintit: peste 312.000 de beneficiari lunar în 2025 (același articol). Concluzia mea: venit universal, da, dar ca supliment și DOAR atunci când avem de unde.
Paharul 2: serviciile minime garantate. UBS
Ideea vine de la University College London: în loc de bani, servicii. Modelul britanic (sănătate, educație, îngrijire, transport, acces digital) costa 42,2 miliarde de lire, adică 2,3% din PIB-ul Marii Britanii, sub 10% din costul unui venit universal tipic (UCL). Criticii spun că nu e chiar universal, ci un fel de sprijin țintit (Citizens Income). La noi, are logica lui: piramida întoarsă înseamnă mai multă nevoie de îngrijire pentru vârstnici și de creșe, iar accesul digital rămâne o problemă reală, cu doar 31,8% din populație cu competențe digitale de bază. Ipoteza mea, nu un rezultat de studiu: serviciile sunt forma prin care AI ieftin devine direct beneficiu public. Dacă AI și robotica scad costul serviciilor, statul poate livra mai mult în natură cu aceiași bani.
Aici merită menționat X Prize (via Peter Diamandis) care chiar a avut un premiu pentru asta în 2025. Cum să poți oferi în 250 USD/luna masă, casă, apă, electricitate și internet pentru o familie. Foarte interesant. (https://x.com/PeterDiamandis/status/1982102735966392746).
Paharul 3: investițiile minime garantate
Aici SUA au început deja. Conturile Trump au fost lansate pe 4 iulie 2026: Trezoreria depune 1.000 de dolari pentru fiecare copil cetățean născut între 2025 și 2028, banii se investesc în fonduri index largi de acțiuni americane, comisioanele nu pot depăși 0,10%, iar contribuțiile anuale ale familiilor sunt plafonate la 5.000 de dolari (Fedorchak; Fox 32). Peste 6 milioane de conturi fuseseră cerute înainte de lansare (Deseret News). Și, ca să vă faceți o idee: fiecare copil primește o felie dintr-un indice în care cele șapte mari companii tech valorează o treime.
România are deja o variantă a ideii, Pilonul II: 8,55 milioane de participanți și 246,8 miliarde de lei în active la sfârșitul lui iulie 2026, aproximativ 47 de miliarde de euro, din care 61,6% în titluri de stat și 30,6% în acțiuni (Alba24, după ASF; Economica). Detaliul care contează: aproximativ 95% din active sunt în România, iar în toamna lui 2025 ponderea locală era de 94% (Digi24). Adică 8,5 milioane de români sunt acționari ai României, dar aproape deloc ai valului AI. Un cont de start în stil Trump pentru fiecare nou-născut ar costa, calcul propriu, în jur de 146 de milioane de euro pe an (1.000 de euro înmulțit cu 145.700 de născuți), adică vreo 0,04% din PIB. Cam cât costă să începi o tradiție nouă.
Alte surse de venituri: fonduri suverane și taxarea valorii AI
Norvegia avea la sfârșitul lui 2025 aproximativ 21.300 de miliarde de coroane, în jur de 3,8 milioane de coroane pe persoană (Norsk Petroleum), iar la jumătatea lui 2026 avea 72,1% în acțiuni, cu Nvidia, Apple și Microsoft printre cele mai mari poziții (OilPrice). Norvegia deține deja câștigătorii AI, prin index. Spre deosebire de Alaska, nu distribuie dividend direct, ci finanțează bugetul (Progress.org). România nu are rente de resurse de felul acesta, iar legea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții a fost declarată neconstituțională pentru că trebuia făcută prin hotărâre de guvern, nu prin lege (Financial Intelligence). Un ordin de mărime: un dividend de 100 de euro pe an pentru fiecare român costă 1,9 miliarde de euro, iar la o rată de retragere de 4% ar cere un capital de circa 47,6 miliarde, practic cât Pilonul II, doar că banii din Pilonul II aparțin conturilor individuale.
Dario Amodei a scris că un venit universal ar putea fi finanțat prin taxe pe companiile relevante (CPA Practice Advisor), iar printre alte idei sunt o taxă pe fiecare token procesat (Khosla) și una pe energia centrelor de date (The Commons). Nimic nu e adoptat, iar România nu poate taxa singură companii americane. Pentru noi, calea realistă e să deținem o felie, nu să o taxăm.
Ce poate face România: un plan în trei etape
România nu poate câștiga cursa AI, dar poate evita să fie spectator pe banii altora. Ce urmează sunt câteva dintre propunerile mele.
Primul pas: în 12 luni
- Un cont de start pentru fiecare nou-născut. 1.000 de euro, investiți într-un fond index global cu comisioane plafonate, în stil Conturile Trump. La 145.700 de născuți pe an costă în jur de 146 de milioane de euro, cam 0,04% din PIB (calcul propriu). Nu pariez că ridică natalitatea, efectul e nesigur. Pariez că e prima dată când fiecare român pornește în viață cu o proprietate.
- Pilonul II, deschis spre lume. Cu aproximativ 95% active locale, 8,5 milioane de oameni nu au aproape nicio expunere la câștigătorii AI. Președintele asociației fondurilor de pensii estimează chiar că ponderea activelor externe va crește, pentru că bursa locală va fi prea mică (Profit.ro). Iar contribuția de 4,75% e încă sub nivelul stabilit inițial în reforma din 2008 (Capital). Un singur avertisment de analist: un indice global larg, nu doar tech american. Concentrarea de azi e și un risc.
- Digitalizare agresivă a statului pentru diaspora. 58% dintre românii plecați au trebuit să vină în țară în 2025 pentru o problemă administrativă, un cost de peste 1,5 miliarde de euro (PressOne). Românii din afară au trimis acasă aproximativ 60 de miliarde de euro între 2013 și prima jumătate din 2025, de peste două ori valoarea inițială a PNRR (BNR, via TVR Info). Merită să le facem viața mai simplă.
- Închide gaura de colectare. Fără bani nu se poate nimic din ce urmează. Șeful Consiliului Fiscal a spus că tratarea evaziunii ar putea duce deficitul sub 5% din PIB după 2026 (Romania Insider), iar decalajele noastre de TVA și de impozit pe profit sunt cele mai mari din UE.
Al doilea pas: în 5 ani, infrastructură și proprietate
- Să fim gazda, nu doar clientul. Proiectul Black Sea AI Gigafactory ar costa până la 5 miliarde de euro și ar avea nevoie de 1,5 GW, lângă Cernavodă și viitorul reactor modular de la Doicești (Balkan Green Energy News). România ar concura cu 76 de proiecte din alte 15 state membre (Telex) pentru unul dintre centrele programului european de 30 de miliarde de euro (Gândul). Presa mai raportează că Nvidia ia în calcul o investiție de circa 4 miliarde de dolari într-un centru de date în România (Business Forum). Capcana: o gigafabrica consumă mult curent și dă puține joburi. Trebuie un mecanism prin care o parte din venit intră într-un fond public, nu doar o fotografie cu tăierea panglicii.
- Un fond suveran mic, dar bine guvernat. Legea FSDI a căzut la Curtea Constituțională din motive procedurale, nu din cauza ideii. Nu cer un fond uriaș, cer unul cu guvernanță de bursă. Modelul care a mers: Hidroelectrica, unde statul a rămas cu 80% după listare, iar 11% e deținut de fondurile de pensii ale românilor (Capital). Ar putea fi ancora unui fond care strânge dividende, nu împrumuturi. Decizia e politică, iar argumentul vicepremierului Gheorghiu e o poziție, nu un fapt neutru.
- Protejăm sectorul IT, nu îl mulgem. Eliminarea facilităților fiscale putea reduce profitabilitatea firmelor din sector cu până la 17,6% în 2025 (Outsourcing Today), iar 96% dintre firme sunt microîntreprinderi. Draghi notează lipsa capitalului de risc în fazele târzii, iar un statut european unic pentru companiile inovatoare ar ajuta scale-up-urile să crească în loc să plece (Libertify).
Al treilea pas: în 10 ani, dividend, servicii, demografie
- Venit universal doar din câștig, nu din datorie. Regula mea: nu lansez un venit universal mai mare decât randamentul fondului care îl plătește. Până atunci, construim proprietatea (punctele 1, 2 și 6) și serviciile de care avem nevoie oricum: îngrijire pentru vârstnici și creșe. Dacă fondurile cresc, dividendul vine după, ca desertul.
- Demografie, fără iluzii. Nu cred în minuni pro-natale. Cred în mai multă productivitate pe om, în revenirea parțială a diasporei și într-o migrație gestionată. Sociologul Dumitru Sandu a amintit că Portugalia, Spania și Irlanda au ieșit din declin cu soluții cu mai mulți parametri, de la fonduri europene pentru întoarcerea oamenilor la reforma justiției (Economica). Nu e rețeta noastră, dar e un semn că se poate.
Ghid de familie pentru masa din bucătărie: cum să ne pregătim copiii, tinerii și părinții
Până aici am vorbit despre țară. Acum să vorbim despre masa din bucătărie, că acolo se hotărăște de fapt viitorul. Aici am experiența celor 19 ani petrecuți în Asociația StartEvo ca vicepreședinte, cu sute de evenimente, platforma educațională Kidibot funcțională în multe tări, proiecte la nivel de România, etc..
Ce urmează sunt idei de discutat în familie, nu recomandări personalizate. Le-am strâns în trei reguli, ușor de ținut minte chiar și la cină, cu copiii care se uită în telefon.
Regula 1: învață să înveți. Aproape 40% din abilitățile cerute la locul de muncă se vor schimba până în 2030, spune Forumul Economic Mondial (HRM Asia), iar angajatorii pun recalificarea pe primul loc între strategiile lor (WEF).
Regula 2: fii omul care folosește AI cu judecată. Nu cel care îl lasă să facă totul, nici cel care se preface că nu există.
Regula 3: ai proprietate, nu doar salariu. Într-o lume în care valoarea se mută de la muncă spre capital, merită să deții măcar o felie mică din ce produce lumea.
Regula 4: creșteți-vă abilitatea de pivotare rapidă, de a conștientiza că a face greșeli este sine qua non pentru succes. Noi, în România, cam avem oroare să facem greșeli. Cine nu muncește nu greșește și dacă nu greșește merită să fie premiat, corect? J
Regula 5: gândirea antreprenorială va avea un avans față de ceilalți. Pentru că implică identificarea de dureri, venirea cu soluții, vânzarea lor, negociere… Un antreprenor are o șansă mai mare în lumea cea nouă decât cei non-antreprenori.
Pentru copii, până pe la 12 ani
- Curiozitate și lectură. E „abilitatea” care nu se demodează. Un copil care întreabă „de ce?” de zece ori pe zi e un copil bine pregătit, chiar dacă vă epuizează.
- Matematică, logică și limbi străine. exact lucrurile cu care înveți să verifici ce-ți spune un AI.
- Mâinile și oamenii. Studiul Stanford arată că meseriile care se bazează pe cunoaștere tacită, învățată prin practică și mentorat, au o creștere mai bună pentru cei cu experiență (Computing). Lăsați copiii să construiască, să repare, să gătească, să facă sport în echipă.
- AI ca ajutor, nu ca temă făcută. Întrebarea de aur de la cină: „Cum ai ajuns la răspunsul ăsta?”.
- Banii, ca joc. Un cont de economii, bani de buzunar, o regulă simplă: jumătate cheltui, jumătate economisești.
Pentru adolescenți și tineri, 13–25 de ani
- Primul job. Pentru că firmele angajează mai puțini juniori în meseriile foarte expuse, construiți ceea ce nu se vede în CV: proiecte reale, stagii, voluntariat, un mentor. Studiul Stanford spune că angajarea a fost mai slabă exact în ocupațiile în care AI e folosit ca să automatizeze, nu să ajute omul (Computing).
- Alegeți roluri unde AI vă ajută, nu vă înlocuiește. Locurile în care contează judecata, responsabilitatea și relația cu omul din fața voastră.
- Competențe de două feluri. Tehnice (AI, date, securitate cibernetică) și omenești, adică reziliență, flexibilitate, gândire creativă (Malay Mail, despre raportul WEF). Un detaliu care ne motivează: doar 53,3% dintre tinerii de 16–24 de ani din România au competențe digitale de bază (Romania Insider). Dacă sunteți în cealaltă jumătate, aveți un avans.
- Antreprenoriat, pe bucăți. UiPath a început într-un apartament din București. Nu toți ajung acolo, dar un proiect propriu, mic, plătit de clienți din afară, învață mai mult decât orice curs.
- Începeți devreme cu banii, chiar și cu puțin. Doar ca ilustrare, nu prognoză: 1.000 de dolari la un randament presupus de 7,4% pe an ajung la aproximativ 3.570 de dolari în 18 ani (Fox 7). Timpul face jumătate din muncă, dar numai dacă începeți.
Pentru părinți și adulți
- Testul de 30 de minute. Luați o foaie și scrieți ce faceți într-o săptămână. Ce e repetitiv, digital și bazat pe reguli e candidat la automatizare (programatori, customer service, introducere de date sunt în fruntea listei Anthropic). Ce cere judecată, încredere, negociere, prezență e mai sigur. Apoi învățați unealta, înainte să vi se ceară.
- Fondul de urgență. O rezervă de câteva luni de cheltuieli e prima asigurare într-o perioadă de tranziție. Detaliile depind de situația fiecăruia.
- Aruncați o privire în Pilonul II. Participanții își pot verifica fondul și contul pe portalul pilonul2.ro (Wall-Street). Știți unde sunt banii, ce comision plătiți și că aproximativ 95% sunt investiți în România (Alba24).
- Nu puneți toate ouăle într-un singur coș tech. Cele șapte mari companii sunt 32,5% din S&P 500, iar o corecție a bursei lovește tare (Walnut). Un fond larg, global, cu comisioane mici e o idee de discutat cu un consilier autorizat. Ca reper: conturile Trump plafonează comisioanele la 0,10% pe an.
- Cereți training de la angajator. Dacă firma vă trimite la un curs de AI, mergeți. Dacă nu, cereți.
- Vorbiți cu copiii despre bani. Mai ales despre cum se câștigă și se păstrează. E singura materie pe care școala nu o predă bine, iar în noua lume va conta mai mult decât geometria în spațiu.
Pe scurt: curiozitate pentru copii, proiecte reale pentru tineri, o proprietate mică și răbdare pentru părinți. Cât despre optimism, mai e un popas.
De ce, în ciuda tuturor cifrelor, sunt optimist
Dacă ați ajuns până aici, vă datorez o explicație: de ce după ce v-am arătat deficite, apocalipse AI cognitive, piramide întoarse și munți de capital american rămân optimist? Nu din politețe. Din câteva motive pe care le pot pune pe masă.
1: împărțirea valorii nu e o fantezie. Alaska plătește un dividend din 1982. Norvegia are în fond, la nivelul întregii țări, aproximativ 3,8 milioane de coroane pe persoană. SUA au lansat, în 2026, conturi de investiții pentru copii. Ideea că o țară poate deține o felie din ce produce economia nu mai e teorie, e practică.
2: România are cărți bune în mână. Are un pilon de pensii privat deja capitalizat cu aproximativ 47 de miliarde de euro. Are un precedent de listare reușită, Hidroelectrica. Are energie nucleară la Cernavodă și un proiect de gigafactory. Are o diasporă care a trimis acasă 60 de miliarde de euro în aproximativ doisprezece ani. Are doi campioni digitali născuți în București. Nu sunt cărțile Americii, dar la masa asta nu câștigă neapărat cine are cele mai multe cărți, ci cine joacă cel mai bine.
3: Noi, oamenii, suntem buni la a ne reinventa când ne e nevoie. Dacă întrebi 100 de români, vorba lui Cabral, care este atributul cel mai puternic al românilor, ce vor răspunde? Abilitatea să ne descurcăm în orice situație. Patentul, sârma, marginea drumului, Dacia…
4: Lifespan Escape Velocity. Citiți-l pe Ray Kurzweil. Dar despre asta într-un articol viitor.
Și acum, câteva previziuni posibile.
Oamenii o să se contopească cu AI-ul și o să evoluăm mai rapid.
Probabilitate mare pe termen scurt, probabilitate mică pe termen lung, mai ales dacă vorbim de ASI (Artificial Super Intelligence, pe scurt, un Dumnezeu). Explicație:
Probabil, timp de un interval de câțiva ani, o să existe aplicații tip BCI (Brain Computer Interface), mecanice sau biologice, care să ne permită să avem ceva similar cu Jarvis-ul din Iron Man direct în cap.
Dar, să privim lucrurile abstract, nu cu wishful-thinking. Să presupunem că ai alăturate două entități, una cu un IQ de 10,000 și una cu un IQ de 100. Dacă au fiecare liber arbitru (și asta e o discuție separată), de ce ar dori entitatea cu IQ enorm să se conecteze cu drepturi egale cu cel cu IQ minuscul? Tu, de exemplu, ai dori să îți pui creierul la comun cu o furnică? Și să aveți drepturi egale? Să fii supus toanelor, capriciilor acelei entități inferioare intelectual, instabilă emoțional? Eu cred că nu.
Foarte probabil vor exista oameni în continuare, bio-hackeri care își vor dori augmentare și vor folosi modele cu AI locale pentru creșterea abilităților, dar capabilitatea acelor modele LLM vor fi extrem de slabe, comparativ cu modelele gigantice, de tip ASI.
Specia Homo Sapiens se va separa în subspecii sau grupuri.
Consider că este o probabilitate foarte mare.
Dacă tu ai avea resurse suficiente, nu ți-ai salva familia de la boală? Nu i-ai augmenta? Nu le-ai da șanse să fie mai sănătoși? Nu le-ai crește speranța de viață, mai ales de viață sănătoasă? Eu anticipez că majoritatea oamenilor, dacă ar avea resurse (bani, relații, mindset, etc), vor alege varianta augmentării.
Ceilalți își vor asuma identitatea tribală de membrii puri, vegani, non-artificiali… Noi împotriva mașinilor. Noi împotriva augmentaților. Jos labele de pe specia umană. Protejăm dreptul să ne îmbolnăvim și să murim, ca de la începutul veacurilor până acum.
Ca oricând în istorie, cele 2 triburi, pentru a-și întări componenta identitară, vor ajunge să se urască reciproc și se va ajunge la conflicte.
Chiar, dacă ai da jumătate din averea ta acum ca să îți dublezi garantat IQ-ul, ai face-o? Sau, dimpotrivă, mergi pe premisa „Fericiți cei săraci cu duhul” și chiar ai plăti să îți scazi IQ-ul? J
Economii diferite: economia AI vs economia Oamenilor
Cred că în viitorul apropiat vor apărea 2 economii relativ separate: Human și AI
Ce au nevoie oamenii: gel de par, șosete, cipuri, mașină, pixuri, săpun, cărți, Netflix, și alte multe milioane de lucruri și servicii.
Nevoile AI-urilor le numeri pe degete: curent electric, hardware, capsulă de protecție (clădire data center), …
Cred că vom avea economii separate la un moment dat, în care AI-urile vor tranzacționa între ele și, cu oamenii, doar dacă au servicii/produse competitive, pe care economia AI nu poate să le-o ofere. Deja există tranzacții doar între agenții AI, care momentan acționează ca reprezentanți ai oamenilor. Dar, odată ce AI-urile vor dobândi personalitate juridică, precum în Argentina (Forbes), vor avea dreptul la propriul patrimoniu, propriile tranzacții.
Poate că, peste douăzeci de ani, copiii noștri vor spune despre perioada asta ce spunem noi despre bunicii care au trecut de la căruță la tren: „Chiar a fost greu, dar cum de n-au văzut cât de mult se putea câștiga?”. Eu vreau să fiu printre cei care au văzut. Și vreau ca voi să fiți printre ei.
Surse informații
- Stanford Digital Economy Lab, actualizarea din august 2026 (via GCN)
- AI is closing the door on entry-level jobs (Computing)
- Anthropic, Labor market impacts of AI
- Amodei, Axios
- FMI/Georgieva, City AM (octombrie 2026) · CNBC (2024)
- WEF, Future of Jobs 2025
- Autor, MIT News · Acemoglu, NBER
- Warwick/LSE/Oxford, rezumat · Strada, CHRO
- AlphaGo, Nature · AIhub, Erdős · Quanta · arXiv 2601.22401
- NYT 1903, Flying Machines Which Do Not Fly · Public Health Scotland, HPV
- Morgan Stanley, Humanoids: A $5 Trillion Market · rezumat cu cifre intermediare
- Prognoza China, The Next Web · AI Weekly · ForkLog
- Euronews, AI și inflația · Axios, Fed · State Street
- Walnut, statistici AI stocks · KUTV · Marcuard, AI as a macro force · Fortune, Pantheon
- Draghi: The Next Web · GT Law · Libertify
- INS, născuți 2025 (Edupedu) · Economica, populația și 65+ · Economica, proiecția 2080 · Capital, INS sub 19 milioane
- Banca Transilvania, pensionari vs salariați · Informat, 73% acoperire · Economedia, raport de dependență
- Comisia Europeană, prognoză România · Agerpres, raport de convergență · FMI, Staff Report 2025 · RRI, deficit ian–sept 2026
- Consiliul Fiscal, via Romania Insider · Daianu, Romania Insider · Pachetul de consolidare · Raport CE, decalaje TVA/CIT
- Eurostat, competențe digitale · Romania Insider, tineri · Social Monitor, AI
- Outsourcing Today, IT&C 2024 · ANIS, studiu · ZF, Digital Champions CEE 2026 · ZF, UiPath · ZF, Bitdefender · StartupCafe, Bitdefender
- Route Fifty, OpenResearch · Alaska, Fortune · News From The States · UAO, Alaska
- UCL, Universal Basic Services · Citizens Income, critică
- Conturi Trump, Fedorchak · Fox 32 · Deseret News · SentiSense
- Pilonul II, Alba24 (ASF) · Economica, Pilon II · Digi24, 94% active locale · Profit.ro, APAPR · Capital, cota 4,75%
- Norsk Petroleum · OilPrice, NBIM · Progress.org
- Sanders, The Next Web · CPA Practice Advisor · AP, via News4Jax · Khosla · The Commons
- FSDI, Financial Intelligence · Capital, Hidroelectrica · Capital/ANPIS, plăți sociale
- Balkan Green Energy News · Telex · Gândul · Capital, EOI · Business Forum, Nvidia
- BNR, remitențe (TVR Info) · Capital, 6,7 mld € · ZF, diaspora UE · PressOne, taxa pe distanță
- ZF, povestea UiPath
- HRM Asia, raportul WEF · WEF, comunicat Future of Jobs 2025 · Malay Mail, competențe cerute
- Fox 7, exemplu conturi Trump · Wall-Street, Pilonul II și portalul pilonul2.ro
- Moonshot Podcast, with Peter Diamandis



