De ce este controversată acordarea Premiului Nobel pentru Pace, în anul 2026, lui Navi Pillay?

La data de 9 octombrie 2026, Comitetul Norvegian Nobel a acordat Premiul lui Navanethem “Navi” Pillay, pentru „eforturile ei de a promova pacea și Dreptul internațional”. Alegerea a generat și aplauze, și condamnări vehemente. Guvernul israelian a vorbit despre „campania neobosită” pe care Pillay o duce împotriva statului evreu, iar turbulentul președinte al Statelor Unite a decis stabilirea unor sancțiuni de amploare împotriva Curții Penale Internaționale, unde Navi Pillay a fost la un moment judecătoare.

În paralel, António Guterres, Secretarul General al ONU, o numea pe Pillay o „voce neclintită și independentă a justiției”. Ursula von der Leyen, a interpretat decizia Comitetului Nobel drept o recompensă  pentru asigurarea „domniei legii” la nivel global. Pentru Africa de Sud, premierea lui Navi Pillay a devenit o mândrie națională.

Controversa a fost motivată de rolul lui Navi Pillay în promovarea la nivel internațional a tezei că Israelul a comis în Gaza un genocid.

Navi Pillay a primit Premiul pentru o carieră de o viață, nu pentru declararea intervenției Israelului în Gaza drept „genocidară”

Comitetul Nobel Norvegian a enumerat meritele care au motivat alegerea făcută de membrii săi. Avocată, figură de pionierat în domeniul juridic, Navi Pillay a luptat împotriva discriminării, segregării și excluziunii în țara de origine, Africa de Sud. A devenit cunoscută pentru energia depusă în apărarea lui Nelson Mandela. Ajunsă judecător la Înalta Curte din Africa de Sud, la Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda și la Curtea Penală Internațională, a extins semnificativ sfera de aplicare a dreptului internațional și impactul acestuia. A fost amintită influența lui Navi Pillay în interpretarea violului și violenței sexuale, de către Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda, drept crime împotriva umanității și acte genocidare. Comitetul a numit-o pe Pillay, „una dintre cele mai respectate juriste internaționale ale vremurilor noastre”.

Performanțele lui Navi Pillay au determinat alegerea ei în funcția de Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Apoi, de judecătoare la Curtea Internațională de Justiție, în procesul în care Myanmar este acuzat de genocid. Comitetul Nobel Norvegian a făcut referire și la conducerea de către Navi Pillay a Comisiei Internaționale Independente de Anchetă a ONU privind Teritoriul Palestinian Ocupat – al cărei Raport fusese acuzat la lansare, de către Administrația Biden, pentru „părtinirea sa extremă”. Implicit, Comitetul Nobel ar saluta rolul ei în declararea Israelului drept autor al unui genocid în Fâșia Gaza. Judecătoarea a reiterat învinuirea în interviuri destinate marelui public. Deși Premiul onorează cariera ei de o viață, condamnarea Israelului a distras atenția de la toate celelalte merite ale lui Navi Pillay.

Navi Pillay a fost mult mai reținută în etichetarea războiului criminal al Rusiei împotriva Ucrainei

După anunțarea Premiului Nobel pe anul 2026, mai mulți cercetători au ținut să vorbească despre fapte mai puțin „înălțătoare” din cariera judecătoarei. Dietmar Pichlera a amintit că Navi Pillay a fost Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în timpul primei invazii ruse în Ucraina, din 2014 (aici). Or, în Raportul din 2015, Rusia nici măcar nu este menționată a fi la originea conflictului. Unele susțineri din Raport sugerau că „ambele părți”, adică guvernul ucrainean și numiții „separatiști” ar fi la fel de vinovați. În contextul grozăviei acelei intervenții, Navi Pillay a ținut să teoretizeze drepturile ucrainenilor rusofoni, urmând logica propagandei ruse. Deși poporul ucrainean începuse să sângereze la propriu ca urmare a acțiunilor lui Putin, Pillay se arăta îngrijorată de creșterea, în presa și în parlamentul ucrainene, a retoricii „anti-Rusia” și a amenințărilor care vizau băncile și a întreprinderile deținute de ruși, denunțate că ar finanța terorismul.

De la începutul invaziei ruse la scară largă din 2022, Navi Pillay a fost econoamă în declarații publice cu privire la războiul declanșat de Rusia. Or, specialiștii internaționali pe subiectul genocidului, domeniul ei de expertiză, au fost ultragiați de ceea ce se întâmpla în Ucraina. În raportul intitulat „O analiză juridică independentă a încălcării de către Federația Rusă a Convenției privind genocidul în Ucraina și obligația de a preveni genocidul”, un număr impresionant de prime voci ale domeniului au concluzionat că „există motive rezonabile pentru a concluziona că Rusia este responsabilă pentru (i) incitarea directă și publică la genocid și (ii) tiparul de atrocități din care se poate deduce intenția de a distruge parțial grupul național ucrainean” (aici).

Poziția privitoare la războiul genocidar al Rusiei față de poporul ucrainean sprijină argumentul acuzației aduse de premierul Benjamin Netanyahu lui Navi Pillay: este o judecătoare părtinitoare și  în particular, ostilă față de Israel.

Duplicitatea ONU față de Israel

Activitatea Comisiei Internaționale Independente de Anchetă a ONU privind Teritoriul Palestinian Ocupat, condusă de Navi Pillay în 2025, reflectă o tendință dominantă în poziționarea ONU față de Israel. Din cauza ponderii statelor islamice în ONU, dar și din cauza felului în care Israelul se poartă față de alți actori privați și internaționali, în cadrul Organizației Națiunilor Unite s-a creat un adevărat „caz Israel”. Între anii 2005 și 2025, Adunarea Generală a ONU a adoptat 189 de rezoluții privitoare la Israel, de peste două ori mai mult decât totalitatea rezoluțiilor care au vizat celelate țări membre ONU (90).  Din 2005 până în 2025, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a votat112 de rezoluții împotriva Israelului, 45 împotriva Siriei, 18 împotriva Coreei de Nord, 16 împotriva Iranului, 15 împotriva Eritreii, 13 împotriva Rusiei, 5 împotriva Sudanului și 4 împotriva Venezuelei.

Numărul rezoluțiilor din Adunarea Generală și din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului ar evalua, în principiu, cât de periculoase sunt anumite țări pentru pacea pe glob și situația drepturilor omului în lume. Cifrele indicate mai sus arată o tratare puternic partizană, anti-israeliană. Ea nu este doar nedreaptă față de Israel, ci și cu adevărat periculoasă întrucât pune în umbră autoritarismele criminale (Coreea de Nord), catastrofalele cruzimi comunitare (vezi cazul Sudanului) și pericolele dintâi la pacea lumii (Federația Rusă).

Dar și Israelul are păcatele lui

Israelul are propriile lui păcate față de ordinea internațională. În context, nimic nu este mai deziluzionant decât atitudinea reținută față de atacarea Ucrainei de către Federația Rusă. La 24 februarie 2025, Israelul a votat împotriva rezoluției privitoare la o pace justă și durabilă în Ucraina. În același an, s-a obținut într-o alta, care definea „Drumul spre pace” în țara supusă terorii.

Cel mai des, Israelul a justificat astfel de poziții prin grija față de propria securitate. Nu pare a fi fost la fel de înțelegător față de alte state care nu i-au luat partea, deși evenimentele o cereau, motivând grija lor față de opinia publică de acasă. Expresia vie a acestui egoism național a fost reacția violentă, dusă până la dimensiunea unei crize diplomatice, la o declarație a lui Serghei Lavrov din mai 2022, care susținea că unii dintre cei mai înverșunați antisemiți ar fi evrei. Israelul era ultragiat de câteva cuvinte perfide ale ministrului de Externe al Rusiei, dar nu indignat față de crimele în masă ale Federației Ruse.

Reprobabilă a fost atitudinea statului israelian în diferendul pe care l-a avut în anul 2018 cu Polonia. În discursul internațional a fost folosită deseori expresia „lagărele morții poloneze” și s-a susținut că poporul polonez sau statul polonez este complice al crimelor naziste comise de cel de-al Treilea Reich German. Or, statul polon a dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu putea fi responsabil, nici de lagărele morții, nici de crimele Germaniei. Polonia a încercat să oprească prin lege asemenea formulări. Israelul a reacționat amenințâmd statul polonez cu represalii. Ministerul Educației israelian a anunțat lansarea unui curs special cu titlul „Implicarea populațiilor locale, inclusiv a celei din Polonia (subl.m.), în Holocaustul poporului evreu”. Ambasada Poloniei la Tel Aviv a fost blocată de protestatari timp de mai multe zile, expresia „lagărele de exterminare poloneze” a fost repetată de zeci de ori, cu voluptate, în presa israeliană. Soluția normativistă de la Varșovia, desigur controversată, îi indignase pe liderii Israelului, deși Israelul a fost locomotiva legislației de pedepsire a discursurilor care desconsiderărealitatea istorică.

Sunt doar două exemple ale dublelor standarde aplicate la Tel Aviv.

Problema de fond: este intervenția Israelului în Gaza un genocid? Sau mai curând, o acțiune disproporționată?

Intervenția Israelului în Gaza după atacul atroce din 7 octombrie 2023 a avut o dimensiune apocaliptică. Mulți analiști ai acțiunii în forță consideră măsurile militare adoptate atunci disproporționate. Să fi avut ele și un caracter genocidar? Preocuparea față de spectrul unui genocid a apărut la puțin timp de la atacul Hamas. La 15 octombrie 2023, un grup de 880 de cercetători și practicieni ai dreptului internațional au tras un semnal de alarmă „cu privire la posibilitatea comiterii crimei de genocid de către forțele israeliene împotriva palestinienilor din Fâșia Gaza” (aici). La 31 august 2025, Asociația Internațională a Cercetătorilor în Genocid, o comunitate de prestigiu, a pus la rândul ei eticheta de genocid peste intervenția Israelului în Gaza.

Astfel de poziții exprimă empatia față de suferințele îndurate după 7 octombrie 2023 de sute de mii de palestinieni. Ele indică voința cercetătorilor de a opri pierderile de vieți omenești, Doar că eticheta are o miză aparte: genocidul este „crima crimelor”. Raportul Comisiei Internaționale Independente de Anchetă a ONU privind Teritoriul Palestinian Ocupat coordonat de Navi Pillay nu-și poate permite să greșească, în punerea acestei etichete, precum un ziarist sau o organizație neguvernamentală, căci obligă comunitatea internațională să ia măsuri împotriva vinovaților.

Raportul ia drept argumente ale acuzației de genocid uciderea palestinienilor, provocarea de leziuni fizice și psihice grave membrilor acestui grup, crearea de condiții menite să distrugă grupul și să împiedice nașterile. Astfel de acțiuni pot fi într-adevăr de natură genocidară dacă au fost făcute cu intenția anihilării integrale sau parțiale a grupului identitar.

Criteriul intenției de a distruge grupul în totalitate sau parțial este baza judecării oricărei acuzații de genocid. În absența unor dovezi directe, „intenția specifică de a comite un genocid poate fi dedusă dintr-un tipar de conduită doar dacă această intenție reprezintă singura concluzie rezonabilă ce poate fi trasă din actele în cauză”. (Bosnia v. Serbia (2007) par. 373, CIJ.)

Or, există numeroase alte explicații plauzibile privind intenția operațiunilor militare în Gaza care au cauzat distrugeri de vieți omenești: folosirea palestinienilor drept scuturi umane (de către Hamas), crearea de ascunzișuri în sau sub spitale și școli, utilizarea de către teroriști a infrastructurii civile și umanitare în scopuri militare, amplasarea capcanelor explozive în clădiri ori în tunelurile unde erau ținuți ostaticii (vezi aici și aici).

Absența intenției este probată de măsurile pe care Israelul le-a luat pentru a preveni vătămarea necombatanților. La începutul intervenției, Israelul și-a înăsprit evaluările de proporționalitate pentru a reduce daunele aduse civililor, până la a renunța la avantaje strategice în momentul atacării teroriștilor. Hamas poartă o responsabilitate majoră pentru împiedicarea distribuției ajutorului umanitar în Gaza. Războiul s-ar fi putut încheia în momentul în care Hamas elibera ostaticii și depunea armele.

Un mod echilibrat de a judeca intervenția Israelului în Gaza după atrocitățile din 7 octombrie 2023 îl oferă Elliot Malin, „Se poate urî în mod rezonabil războiul din Gaza și se poate dori ca acesta să se termine. Este rezonabil să se creadă că prea mulți civili palestinieni au fost uciși în cursul acestui război. De asemenea, este rezonabil ca persoanele să condamne eforturile de război israeliene pe care le consideră moralmente respingătoare. Dar ar trebui să fie posibil să facem toate acestea fără a degrada parametrii legali stricți care definesc genocidul”.

Prin dirijarea Comisiei Internaționale Independente de Anchetă a ONU privind Teritoriul Palestinian Ocupat către acuzația de genocid, Navi Pillay a contribuit la degradarea standardelor acestei infracțiunii. Pillay a avut multe merite, însă erodarea unui instrument de o asemenea sensibilitate este o pată în cariera ei de judecător internațional. Alegerea făcută de către Comitetul Norvegian, în anul 2026, de a acorda Premiul Nobel lui Navanethem “Navi” Pillay îmcurajează abuzurile de folosire a etichetărilor infamante ca o armă.