joi, aprilie 30, 2026

De la MAGA la MOGA (Make Oil Great Again): O tranziție de la retorica naționalistă la imperialismul energetic

În 2019 am publicat articolul Criza venezueleană – o criză a petrolului convențional. Rolul SUA în apariția și gestionarea ei în care am oferit o perspectivă economică și geopolitică asupra crizei din Venezuela, punând accentul pe declinul petrolului convențional ca factor central, mai degrabă decât pe eșecurile ideologice socialiste în izolare. Am argumentat că Venezuela a suferit de „boala olandeză” (Dutch disease), unde veniturile din petrol au distorsionat economia, ducând la politici socialiste sub Hugo Chávez care au distrus agricultura și compania națională de petrol PDVSA. Petrolul venezuelean era descris (și în prezent este la fel) ca fiind greu și acru (cu gravitate API de 15°-24° și conținut de sulf până la 2,7%), costisitor de extras și rafinat, ceea ce l-a făcut necompetitiv pe piața globală.

Argumentele mele principale au fost următoarele:

Criza venezueleană era una a petrolului convențional: Producția a scăzut de la 3,4 milioane de barili pe zi (bpd) sub Chávez la 1,6 milioane bpd în 2019, cu proiecții sub 1 milion bpd. Tranziția către petrol vâscos din centura Orinoco (similar nisipurilor bituminoase din Canada) a agravat problemele, deoarece necesită echipamente speciale și tehnicieni calificați, lipsiți din cauza haosului politic, corupției și naționalizărilor.

Rolul SUA: Revoluția shale oil din SUA (petrol ușor, dulce și cu viscozitate scăzută) a bulversat piețele globale, reducând cererea pentru petrol greu din Venezuela, Mexic și Canada. SUA, devenite auto-suficientă (de la importuri de 14,3 milioane bpd în 2006 la exportator net), nu mai depindea de importuri grele. Sancțiunile americane din ianuarie 2019, impuse de prima administrație Trump, au blocat plăți în numerar către Caracas și au înghețat activele Citgo, forțând Venezuela să facă barter cu Rusia și China (care nu au capacități de rafinare adecvate). Acest lucru a agravat criza umanitară: foametea amenință 2/3 din populație, peste 2,6 milioane au emigrat.

Impactul geopolitic: Rusia și China au împrumutat miliarde lui Maduro, garantate cu producții viitoare de petrol, dar revând petrolul pe piața SUA pentru numerar, subliniind vulnerabilitatea Venezuelei. Am mai notat că SUA permit vânzări limitate de petrol venezuelean către rafinăriile americane (30% din producție), dar fără cash către guvernul sud-american, ceea ce accelerează colapsul.

Câteva puncte cheie și date specifice în 2019:

Calitatea petrolului: Tipuri de țiței precum Merey (API 15°, S=2,7%) și Leona (API 24°, S=1,5%) sunt vâscoase (mai groase decât pasta de dinți), făcând extracția neatractivă pentru investitori străini.

Exemple istorice: Sub Chávez, Venezuela a oferit combustibil gratuit săracilor din SUA (Boston și South Bronx, 2005-2007), iar Chávez l-a insultat pe George W. Bush la ONU în 2006, numindu-l „diavolul”.

Comparații: Crize similare în Mexic (producție în declin) și Canada (probleme cu conducte precum Keystone XL, aprobată de Trump, dar închisă definitiv de fostul președinte Biden în prima zi a mandatului său). Rafinăriile SUA se vor adapta la shale oil în 2-4 ani, eliminând nevoia de importuri grele.

Concluziile articolului din 2019

Petrolul convențional venezuelean este o victimă colaterală a revoluției argilelor americane, situație similară celor din Mexic și Canada. Fără flux de cash, PDVSA risca falimentul, cu explozii de șomaj și emigrare a experților. Criza am descris-o ca pe o catastrofă economică, umanitară și politică iminentă, cu SUA acționând reactiv prin sancțiuni pentru a presa regimul Maduro, dar fără interes direct în exploatare, deoarece tranziția energetică americană face petrolul venezuelean irelevant.

În 2019 am afirmat că: „America este pe cale de a deveni, dintr-o superputere singulară, o superputere absentă” (în contextul politicii „America First”, unde SUA renunță la protecția rutelor petroliere globale). După șapte ani, acea afirmație are nevoie de o modificare esențială.

Conferința de presă a președintelui Trump despre înlăturarea președintelui Maduro și instituirea unei conduceri americane în Venezuela

Pe baza informațiilor disponibile din surse recente, ultima conferință de presă a președintelui Trump pe acest subiect a avut loc în contextul unei operațiuni militare americane majore în Venezuela, care a dus la capturarea lui Nicolás Maduro și a soției sale, Cilia Flores. Conferința, ținută în dimineața zilei de 3 ianuarie 2026, a fost transmisă live de mai multe medii (CNN, BBC, The Guardian, Reuters, The Hill, CNBC, Al Jazeera, The Times), și a subliniat o intervenție directă SUA, cu focus pe controlul temporar al țării și implicarea în industria petrolului. Aceasta marchează o escaladare față de politicile din 2019-2021, când Trump susținea opoziția (Juan Guaidó) prin sancțiuni, fără acțiuni militare directe.

Declarații cheie:

Trump a anunțat că Maduro și soția sa au fost capturați în urma unor lovituri americane (descrise ca „explozii” în Caracas, cu pene de curent în sudul capitalei). Ei vor fi transportați la New York pentru proces.

SUA vor „conduce țara” (run the country) temporar, până la o tranziție sigură, corectă și judicioasă (safe, proper and judicious transition). Aceasta implică o conducere americană interimară, cu scopul principal de a extrage și vinde cât mai mult petrol venezuelean pentru a stabiliza economia globală și a recupera investiții.

Implicare în petrol: Trump a subliniat că SUA vor fi „very strongly involved” în industria petrolului venezuelean, controlând producția și vânzările. Acest lucru este prezentat ca o măsură pentru a umple vidul de putere și a preveni haosul, dar ridică întrebări despre motive energetice, dat fiind rezervele masive ale Venezuelei (peste 300 miliarde de barili, majoritar țiței greu și acru din Orinoco).

Reacții politice la cald: Democrații din Congres au pus sub semnul întrebării legalitatea acțiunii, evocând un potențial vid de putere (similar cu Irak sau Afganistan). Experți (ex. Chatham House) notează că îndepărtarea lui Maduro nu garantează ascensiunea opoziției, iar implicarea SUA în petrol ar putea fi văzută ca exploatare, contrastând cu retorica non-intervenționistă din trecut.

O analiză critică a conferinței de presă

Am asistat la o schimbare de paradigmă față de poziția din 2019: Atunci, sancțiunile erau umanitare și anti-socialiste, vizând colapsul regimului fără intervenție directă. Acum, intervenția militară și controlul petrolului sugerează un imperialism energetic, unde SUA preiau resurse pentru securitate națională și interese economice (ex. contracararea influenței ruse și chineze, care au împrumutat miliarde garantate cu petrol).

Implicații: Poate deschide un vid de putere, cu riscuri de instabilitate în America Latină. Focusul pe extracție rapidă ignoră provocările tehnice (petrol vâscos, infrastructură deteriorată) și umanitare (criza persistentă din 2019). Criticii văd aceasta ca o extensie a doctrinei „America First”, dar cu accente imperialiste, unde petrolul devine instrument de putere globală.

Comparație cu articolul meu din 2019: Articolul prevedea un colaps iminent fără cash din petrol; conferința confirmă acest scenariu, dar SUA trec de la „superputere absentă” la intervenționistă, folosind criza pentru control direct.

O tranziție: De la MAGA la MOGA (Make Oil Great Again)

În peisajul politic american contemporan, sloganul „Make America Great Again” (MAGA), emblematic pentru era Trump, a reprezentat o retorică naționalistă axată pe izolaționism economic, protecționism și prioritizarea intereselor interne. Cu toate acestea, evenimentele recente din Venezuela – culminând cu capturarea președintelui Nicolás Maduro și anunțarea unei conduceri americane interimare cu focus pe extracția masivă de petrol – marchează o tranziție subtilă, dar profundă, către un „Make Oil Great Again” (MOGA). Aceasta nu este doar o glumă semantică, ci o evoluție ideologică de la un naționalism introspectiv la un imperialism energetic, unde resursele globale devin piloni ai securității naționale americane.

Considerând articolul meu din 2019 despre criza venezueleană și ultima conferință de presă a președintelui Trump, devine evident cum această schimbare reflectă tensiunile dintre retorică și realpolitik în era tranziției energetice. Articolul din 2019 descria criza Venezuelei ca pe o catastrofă a petrolului convențional, agravată de politici socialiste și de revoluția shale oil americană. Venezuela, cu rezerve uriașe dar petrol greu și costisitor, a devenit o victimă colaterală a auto-suficienței energetice a SUA. Sancțiunile impuse de Trump în 2019 erau prezentate ca instrumente umanitare, menite să preseze regimul Maduro fără implicare directă în resurse. SUA, devenite exportator net de petrol, nu avea nevoie de importuri venezuelene, iar articolul meu prognoza un colaps iminent, cu foamete și emigrare masivă. Această perspectivă sublinia un naționalism energetic: „America First” însemna retragere din rolul de polițist global al rutelor petroliere, lăsând țări ca Venezuela să se prăbușească sub propriile greșeli.

Contrastul cu conferința de presă din 3 ianuarie 2026 este izbitor. Trump anunță nu doar îndepărtarea lui Maduro prin intervenție militară, ci și preluarea controlului asupra Venezuelei până la o tranziție „sigură”. Mai mult, SUA vor fi „very strongly involved” în industria petrolului, cu scopul explicit de a extrage și vinde cât mai mult posibil, beneficiarii fiind poporul venezuelean și companiile americane care vor extrage, transporta și rafina țițeiul acru-vâscos. De asemenea, societatea americană va primi compensații pentru suferințele cauzate de drogurile introduse în țară pe filiera venezueleană și de imigrația masivă, legală/ilegală, a venezuelenilor. Aceasta transformă retorica naționalistă în imperialism pur: nu mai este vorba de izolaționism, ci de dominație directă asupra resurselor unui stat suveran. Motivele? Petrolul venezuelean, deși greu de procesat, reprezintă o rezervă strategică într-o lume flămândă energetic.

În contextul tensiunilor cu Rusia și China – care au investit masiv în Venezuela, garantând împrumuturi cu petrol – intervenția SUA devine o mișcare geopolitică pentru a securiza lanțuri de aprovizionare și a contracara influențe rivale. Această evoluție de la MAGA la MOGA ilustrează o ironie istorică. Naționalismul președintelui Trump, inițial anti-intervenționist (retrageri din Afganistan, critică la adresa războaielor din Irak), se metamorfozează în imperialism energetic când interesele vitale – precum securitatea energetică – sunt în joc.

Am sesizat de asemenea o ironie, cinism chiar, al planului Trump: promite „reconstrucție rapidă” pe o infrastructură care necesită ani de zile și miliarde de dolari (așa cum am explicat în 2019). Asta arată că MOGA este, poate, mai mult o promisiune populistă decât o realitate tehnică fezabilă.

Istoria oferă paralele: în secolul XX, SUA au susținut regimuri autoritare în Orientul Mijlociu pentru acces la petrol, sub masca democrației. Astăzi, în Venezuela, pretextul umanitar (criza din 2019, cu 2/3 din populație amenințată de foamete) maschează un calcul pragmatic: controlul asupra a peste 300 de miliarde de barili de petrol ar putea stabiliza prețurile globale, beneficia corporațiile americane și consolida poziția SUA în fața tranziției către regenerabile.

Criticii, inclusiv democrați din Congres, evocă riscuri de vid de putere, similar cu intervențiile eșuate din trecut, unde „eliberarea” a dus la haos prelungit. Pe plan ideologic, această tranziție expune limitele retoricii naționaliste. MAGA promitea suveranitate și non-interferență, dar MOGA recunoaște că în era interdependenței energetice, puterea națională depinde de controlul global. Venezuela devine un laborator sui-generis: dacă SUA reușesc să extragă petrol în mod eficient, modelul ar putea fi replicat în alte state petroliere instabile. Însă riscurile sunt mari – rezistență locală, acuzații de neo-colonialism și impact ambiental (extracția din Orinoco este poluantă).

Articolul din 2019 avertiza că SUA devin o „superputere absentă”; conferința din 2026 sugerează opusul: o superputere agresivă, unde petrolul redevine rege.

Dacă în 2019 indiferența SUA venea din autosuficiență, intervenția din 2026 vine din dorința de dominație a pieței. Petrolul nu mai este o marfă necesară supraviețuirii americane, ci o armă geopolitică de refuzat adversarilor.

În concluzie, de la MAGA la MOGA nu este doar o schimbare de slogan, ci o paradigmă geopolitică. Retorica naționalistă, odată introspectivă, se transformă în imperialism energetic pentru a asigura supraviețuirea în lumea post-petrol. Venezuela, odată victimă a propriilor erori, devine acum un trofeu strategic, ilustrând cum interesele energetice pot submina idealurile democratice. Viitorul va arăta dacă această strategie consolidează America sau o expune la noi conflicte globale.

Venezuela devine astfel primul stat-companie administrat direct de Washington, un experiment care arată că în secolul XXI, doctrina Monroe a fost înlocuită de doctrina Exxon. De la MAGA la MOGA, America nu mai vrea să fie doar jandarmul lumii, ci și CEO-ul ei.

Distribuie acest articol

240 COMENTARII

  1. Acum am înțeles. Petrolul venezuelean a devenit acru după naționalizările lui Chavez de acum vreo 20 de ani (oil, banking, steel, cement, fertilizer, telecommunications, electricity, and agriculture), când companiile americane au fost obligate să plece la plimbare, dar va deveni din nou dulce dupa invazia ilegală, neprovocată şi nejustificată a Rusiei în Ucraina.

    Am și eu două explicații de analist amator:

    1.
    https://x.com/Xx17965797N/status/1990066187363881267
    2.
    https://www.youtube.com/watch?v=h9VSY6skQss

    Adversarii lui Trump au, acum (doar teoretic, fiindcă în joc sunt foarte mulți bani), motive suficiente ca să îl dea jos.

    Thomas Massie
    @RepThomasMassie

    If this action were constitutionally sound, the Attorney General wouldn’t be tweeting that they’ve arrested the President of a sovereign country and his wife for possessing guns in violation of a 1934 U.S. firearm law.

    • Acum am înțeles. Petrolul venezuelean a devenit acru după naționalizările lui Chavez de acum vreo 20 de ani…

      Dacă puneați niște ghilimele în jurul cuvântului „acru”, era OK. Altfel, dovediți că nu ați înțeles despre ce este vorba. Petrolul venezuelean (ca și cel mexican sau canadian) este acru (conținut ridicat de sulf) de când l-a făcut „mama” lui, Natura, acum multe zeci de milioane de ani, nu „acum vreo 20 de ani”. Cu alte cuvinte, dictatorii sau non-dictatorii n-au nicio treabă cu „acreala” petrolului.

    • 20% dintre venezueleni au fugit din tara de bine ce le era. Sa ai o asemenea bogatie (chiar in conditiile in care titeiul lor e mai scump de prelucrat. Nu mai greu, doar mai scump) si abia sa produci 1% din piata zilnica (1 mln bpd produce PDVSA fata de 100 mln bpd tranzactionati in lume zilnic). Abia isi acopera necesarul intern (sub 100 000 bpd de benzina) dar e in regula, nu-i asa, domnu’ socialist francez?

      • 20% dintre venezueleni au fugit din tara de bine ce le era.

        O fostă studentă de-a mea din Columbia m-a vizitat acum câțiva ani și, printre altele, mi-a povestit despre cozile imense de venezueleni care se buluceau la granița columbiană pentru a cumpăra câte ceva sau a primi donații din partea localnicilor. Unul dintre cele mai căutate obiecte era hârtia igienică.

        Cei care am trăit în comunism ne amintim cu groază cozile imense de la alimentară și țipetele disperate adresate vânzătoarelor de hârtie igienică: „Dați mai puține, să ajungă la toată lumea!!!”

        • Nu uit si nu iert. Nu uit si nu iert ca ma sculam la ore foarte mici si inainte sa merg la lucru stateam la coada la macelarie pentru un nenorocit de parizer prost (in 1990 am jurat ca nu voi mai minca parizer vreodata. Iata ca piata mi-a dat peste nas, de citiva ani a aparut parizer de calitatea celui pe care-l mincam gol, spre iritarea mamei, in copilarie). Nu uit si nu iert nici ca niste neica nimeni, vinzatori de pravalie, gestionari si asa, comercianti de orice aveau importanta sociala mai mare decit un profesor sau un inginer. Nu uit si nu iert ca medicul n-a fost lasat de ceva cadre de partid si, cred, secu, sa intervina la un avort provocat pina cind nu le va fi spus cine e medicul care a facut „lucrarea”, amica respectiva chinuindu-se in pat si fiind la un pas de moarte.
          Daca as avea chef de glume as spune ca aia era dictatura proletariatului asupra siesi. Si-am trait de ne-a iesit pe urechi. Exista azi cretini in Occident si la noi care sustin de la catedra ca asta e ceva ok doar ca se va fi gresit pe undeva.

          • Eram copil pe vremea aia dar puteam sta la coada/sa tin randul asa ca am petrecut ore intregi la cozi oua, unt, carne ,salam etc. Parizer nu mai mananc din 1990. De nici un fel poate sa fie italian cu 99% carne de cel mai scump porc hranit cu ghinda de stejar de pe malul Atlanticului. Nu mai pot.

        • Fiecare fuge pentru motive personale care se aplica sau nu shi altora. Corina Machado de exemplu a fugit sa ia premiul Nobel pentru pace. Intoarcerea ei in Venezuela e dificila caci este acuzata ca l-a assasinat pe tatal actualei preshedinta Dalcy Rodriguez.

      • Taică-meu era contabil pe vremea aceea și am avut ocazia să învăț de la el cum trebuie ”nuanțată” aplicarea regulilor în asemenea regimuri. Trebuia să facă un inventar la un magazin, dar gestionarul tocmai reușise să aducă un TIR cu ouă (aproximativ 100.000 de bucăți, peste 3.000 de cofraje) și în fața magazinului era o mare de oameni, exclus să se poată face vreun inventar.

        Vânzarea mergea foarte greu, oamenii începuseră să vocifereze, dar dispozițiile de la Partid erau clare: numai câte două cofraje de ouă la fiecare și numai cu buletin de oraș, vânzătoarele având obligația să treacă într-un registru numele și seria de buletin. Fiind ele mari scriitoare, asta dura câte 2-3 minute la fiecare client. Taică-meu se uita la ele nu-i venea să creadă:
        – Voi chiar vreți să spargă oamenii geamurile, să vă dea foc la magazin?!
        – Păi, dacă așa sunt dispozițiile, noi ce să facem?
        – Lasă scriptologia, spune-le oamenilor să aibă fiecare banii pregătiți pentru două cofraje, ca să n-ai de dat rest și ai să vezi ce repede merge!
        – Și cu seriile de buletin ce facem?
        – După ce se termină vânzarea, deschizi cartea de telefon și îți iei de-acolo câte serii de buletin vrei 😀

          • Vreau să spun că pe vânzătoarele acelea de la magazin le mai ducea cât de cât mintea: ”don’ contabil a zis să iau seriile de buletin din cartea de telefon, de asta le-am luat de-acolo” 😀

            Oamenii simpli nu sunt rău intenționați, oamenii simpli doar respectă regulile, oricât de absurde ar fi ele. Dar dacă au o minimă justificare, oamenii simpli vor deturna regulile, în favoarea altor oameni simpli ca ei. Psihopații sunt rău intenționați, doar ei impun reguli absurde și inutile, atunci când ajuns să conducă societatea.

  2. De la Adrian Pătrușcă (haz de necaz):

    * Am o dilemă. Care este adevărul:
    – Venezuela pentru noi este Irak 2?
    sau
    – Maduro pentru noi este Ceaușescu 2? Plus că-l cheamă și Nicolas…

    * Și pe el l-a luat elicopterul. Unde o fi Târgoviștea lui Maduro?

    * Dacă Venezuela era condusă de Nicușor și Bolojan, dădeau americanilor petrolul și basta. Maduro, un dobitoc.

    * Premiul Nobel pentru Pace se câștigă cu trudă. Trebuie să muncești încă de la începutul anului ca să ai vreo șansă.

    * Groenlanda ce mai face? Iar guvenul din Danemarca tot nu vrea să o vândă?

    * Este primul război al lui Trump. Lansat noaptea. Melania l-a citit pe Camil Petrescu?

    * Lovitura din Venezuela îl afectează și pe Georgescu: dacă administrația Trump va face presiuni asupra Bucureștiului din cauza anulării alegerilor, ambasadorul Muraru le va bate obrazul: „Voi vorbiți, invadatorilor?”

    * 2026 începe bine: invazie și schimbare de regim în Venezuela, revoluție portocalie în Iran. Așa e când Trump și Netanyahu petrec împreună revelionul.

    * Maduro a fost răsturnat de la putere pentru că stătea pe cele mai mari rezerve de petrol ale lumii. Praful s-a ales de Revoluția Verde!

    * De-aia e fascinant dreptul internațional! Că se schimbă mereu…

    * Inevitabila paralelă cu invadarea Ucrainei dovedește limpede că Trump e un putinist.

    * Atacul asupra Venezuelei nu a avut aprobarea Congresului. Trump se apără și zice că nu e război, ci Operațiune Militară Specială.

    * Pe când răpirea lui Zelenski?

  3. Problema reală a fost alta și s-a discutat pe-aici chiar înainte de Anul Nou: Venezuela semnase prin mai 2025 un tratat de cooperare militară cu Rusia. Putin având intenția să genereze ceva similar cu criza rachetelor din Cuba din 1962, astfel încât administrația Trump să aibă mâinile ocupate cu probleme mai stringente decât Ucraina. Dovada vine chiar de la Kremlin (ca să n-avem vorbe 😀 )

    Vladimir Putin signed the Federal Law on the Ratification of the Treaty between the Russian Federation and the Bolivarian Republic of Venezuela on Strategic Partnership and Cooperation.

    http://en.kremlin.ru/acts/news/78304

    Petrolul venezuelean va trebui exploatat, e singurul mod în care se poate relansa economia țării, cel puțin în prima fază. Însă una dintre portavocile consacrate ale Moscovei amenința pe-aici chiar zile trecute:

    ”Trump va începe în curand daca nu a inceput deja sa-si puna alt tip de probleme. Posibilitatea unui conflict pe teritoriul USA venind din Venezuela cu ajutor rusesc îl va face sa se gandeasca de doua ori înainte de a se lauda cu acordarea de garanții de securitate pentru terti.”

    https://www.contributors.ro/armand-gosu-i-as-acorda-lui-zelenski-titlul-de-personalitatea-politica-a-anului-2025-interviu-despre-sansele-planului-de-pace-in-ucraina/#comment-671740

    Pentru Statele Unite este o chestiune juridică: a-l aduce pe Maduro în fața justiției, la fel cum a fost adus și Noriega, la vremea lui. Pam Bondi nu se ocupă cu chestiuni politice, iar administrația Biden oferise de asemenea o recompensă de 25 de milioane de dolari pentru aducerea lui Maduro în fața justiției americane.

    • Haideti sa fim seriosi …

      Ca si in cazul Noriega, aducerea lui Maduro in fata justitiei era ultima problema a americanilor …

      Daca e asa, de ce a durat atat ?

      Problema era reprezentata de investitiile chineze si China nu putea fi lasata sa castige teren acolo.

      Acum … “We will run Venezuela !”

      As simple as that …

      • ”de ce a durat atat ?”

        Putin a ratificat tratatul dintre Rusia și Venezuela pe 27 octombrie 2025, de asta am pus link-ul de la Kremlin. Care ”a durat atât”?!

        Separat de asta, contractori privați americani au reușit să o extragă pe María Corina Machado din Venezuela abia pe 10 decembrie. Care ”a durat atât”?! A fost o operațiune desfășurată fără trupe americane și fără bani publici americani, finanțată numai din donații private. A ratat ceremonia de la Oslo, a ajuns abia a doua zi, dar astăzi n-ar mai fi fost în viață, dacă era în continuare în Venezuela.

        Ce ”investiții chineze” există în Venezuela?

    • Există un număr semnificativ (10 – 15) rafinării din zona coastei Golfului Mexic din SUA care sunt capabile din punct de vedere tehnic să prelucreze țițeiul greu din Venezuela, țițeiul greu Maya din Mexic sau nisipurile bituminoase din Canada.

      • Acum multi ani am vazut pe Discovery un documentar despre nisipurile bituminoase canadiene. Pai nenorocitul acela de titei de la Suplacu de Barcau (greu de extras dar face 10% din productia Petrom!) e pistol cu apa fata de ce porcarie au canadienii.
        A propos, am vazut pe LinkedIn specialisti din Alberta tunind si fulgerind impotriva Guvernului Canadei pentru piedicile pe care le pune constant exportului de petrol catre US. Si a Guvernului din British Colombia pentru taxele aberante cerute pentru tranzitul titeiului lor spre Vancouver pentru export spre USA, unul mergind pina acolo incit propunea desprinderea de Canada! Treaba cu cintec.

        • Când (mai) predam cursul de Geologia petrolului, am avut o studentă care a făcut o călătorie de studiu pentru proiectul ei de semestru în Alberta de nord-est, zona Athabasca, orășelul Fort McMurray. Scopul călătoriei a fost investigarea depozitelor de oil sands (tar sands). La întoarcere, mi-a adus mai multe pungi cu nisipurile respective, „mânjite” cu o smoală subțire pe care geologii locali o numesc „petrol bituminos”. Desigur, posibilitățile Canadei de a rafina acele nisipuri în mod economic și ecologic sunt limitate; de aceea, Canada a insistat ani buni pentru ca SUA să accepte construirii conductei Keystone EL pe teritoriul american pentru a transporta acel combustibil către rafinăriile din zona Golfului. După cum știți, președintele Obama a cerut 6 (șase) pentru studiul ecologic și în final, a anulat proiectul. Deși președintele Trump a dat undă verde continuării conductei în primul său mandat, urmașul său, Biden, a anulat definitiv conducta Keystone XL în prima sa zi la Casa Albă.

          Despre intențiile de secesiune ale Albertei din federația canadiană am scris mai demult (2016) în articolul
          De ce nu este Canada o mare putere? O explicație geopolitică.

          • Domnule profesor, am o intrebare: de ce nu poate sa rafineze Canada ce titei are si sa vinda pe piata mondiala benzina, combustibil de aviatie, motorina, uleiuri, pacura, bitum, parafina, vaselina, sulf, cauciuc sintetic si cite altele? Bani au. Tehnologia e accesibila. Piete sint. Expertiza presupun ca au sau daca nu oricum pot atrage cu usurinta.

            • Întrebarea este foarte potrivită și de actualitate. Nelucrând în țara respectivă (Canada), mă bazez pe informații publice pentru a vă răspunde:

              Canada poate rafina o parte din țițeiul său și o face deja la nivel domestic, având aproximativ 16 rafinării active (majoritatea în est și centru), dar nu o face la scară suficient de mare pentru a exporta masiv produse rafinate precum benzină, motorină, combustibil de aviație, uleiuri, păcură, bitum procesat, parafină, vaselină, sulf sau cauciuc sintetic pe piața mondială.

              Motivele principale sunt legate de economie, infrastructură, tipul de țiței și factori de piață, nu de o imposibilitate tehnică absolută:

              1. Costuri economice prohibitive pentru extinderea capacității de rafinare. Construirea unei rafinării noi sau modernizarea uneia existente costă miliarde de dolari (de exemplu, aproximativ 10 miliarde USD pentru o rafinărie medie) și durează ani de zile, cu perioade lungi de recuperare a investiției. Nu s-a construit nicio rafinărie majoră în Canada din 1984 până în 2017 (când a început operațiunile la rafinăria Sturgeon din Alberta), iar proiectele recente au fost abandonate din lipsă de capital.

              Este mai profitabil pentru Canada să exporte țiței brut (cum ar fi Western Canadian Select, vândut la prețuri mai mici decât Brent-ul importat), ceea ce generează venituri imediate, decât să investească în rafinare pentru un export de produse finite, unde marjele de profit sunt mici și concurența globală este mare (de exemplu, rafinării din Asia cu costuri de muncă reduse).

              Economia canadiană pierde anual aproximativ 19 miliarde USD din cauza discounturilor pe țițeiul heavy, dar prioritatea este extinderea conductelor, nu a rafinăriilor.

              2. Infrastructură limitată și locație geografică defavorabilă.(vedeți și articolul meu din 2016) Producția majoră de țiței vine din vest (Alberta, nisipurile bituminoase), dar rafinăriile sunt concentrate în est (Ontario, Quebec) și centru. Lipsesc conducte est-vest eficiente (proiecte ca Energy East au fost anulate din motive politice și de mediu), ceea ce face transportul intern costisitor.

              Conductele existente merg predominant nord-sud, către rafinăriile din SUA (Midwest și Gulf Coast), care sunt adaptate pentru țițeiul canadian și procesează volume mari. Canada exportă în medie 3,8 milioane de barili/zi de țiței brut, majoritatea către SUA, și importă circa 757.000 barili/zi de țiței ușor (de argilă) pentru rafinăriile estice.

              Rafinăriile ideale au nevoie de acces la căi navigabile majore pentru importuri/exporturi globale, dar producția canadiană este în interiorul continentului, ceea ce limitează accesul la piețe internaționale fără investiții masive în porturi sau conducte transoceanice.

              3. Tipul de țiței: Heavy crude și bitumen dificil de procesat. Țițeiul canadian este predominant heavy (bitumen diluat sau „dilbit”), care produce mai mult reziduu de valoare scăzută (cum ar fi asfaltul) și necesită echipamente speciale precum cokere pentru a produce cracarea termică a țițeiului și pentru a maximiza produsele valoroase ca benzină sau motorină. Canada are capacitate limitată de coking (doar 1,3% în Ontario și 0,5% în vest), comparativ cu 13,6% în SUA Midwest.

              Adăugarea în procesul de rafinare a unui coker costă circa 2 miliarde CAD, ceea ce descurajează investițiile.

              Rafinăriile estice preferă țiței ușor importat (din surse ca Brent), care generează mai multe produse premium. Doar 6% din țițeiul procesat în Canada este bitumen pur, deși producția de bitumen este mare.

              SUA au 142 de rafinării adaptate pentru heavy crude canadian, față de doar 19 în Canada.

              4. Factori de piață și cerere globală. Cererea domestică pentru produse rafinate este în scădere (din cauza vehiculelor mai eficiente și tranziției către electrice – Canada mandatează vehicule zero-emisii până în 2035), ceea ce face nerentabilă extinderea rafinării pentru export.

              Țări în dezvoltare (ca India) preferă să importe țiței brut și să-l rafineze local, beneficiind de costuri mai mici. Canada ar concura dificil pe piața globală de rafinate, unde marjele sunt strânse.

              Avantajul competitiv al Canadei este în extracție și export de resurse primare, nu în manufacturare rafinată, similar cu exportul de grâu sau cupru fără procesare suplimentară.

              5. Aspecte de mediu, politice și sociale. Reglementări stricte de mediu, opoziție din partea comunităților indigene și activiștilor climatici blochează proiecte noi de rafinării sau conducte. Emisiile suplimentare de la rafinare contravin obiectivelor de reducere a carbonului.

              Guvernul canadian evită subvențiile pentru rafinării, preferând să se concentreze pe exporturi de crud pentru a susține economia din Alberta.

              În concluzie, Canada ar putea teoretic rafina mai mult și exporta produse finite, dar nu o face din motive pragmatice: este mai eficient economic să exporte brut către parteneri ca SUA și să importe ce are nevoie. Dacă s-ar schimba condițiile (de exemplu, prețuri mai mari la rafinate sau investiții guvernamentale), situația s-ar putea modifica, dar în prezent, focusarea este pe producție și export de țiței brut.

          • Intr-adevar rafinarea petrolului greu Canadian este dificila dar daca s-ar construi o rafinarie care sa incalzeasca petrolul cu abur produs de un reactor nuclear rafinarea ar deveni poate nu ushoara dar macar posibila. Un astfel de reactor nuclear sau chiar doua era planuit de inginerii Canadieni dar // proiectul a fost abandonat.

            • Fara a fi de meserie opinez totusi ca o rafinarie e perfect capabila sa-si produca aburul necesar pentru a incalzi titeiul/bitumele alea.
              Aici nu e vorba despre neputinta tehnica ci despre date si fapte de piata perfect si complet descrise si explicate mai sus de domnul profesor. Chapeau, nimic de adaugat!

            • Intr-adevar o rafinarie e capabila sa-shi produca abur arzand petrol dar cand ea e situata in Canada unde e foarte frig shi totul trebue incalzit in rafinarie shi se rafineaza shisturi bituminoase care au mai mult nisip care trebue shi el incalzit decat petrol probabil ca devine nerentabil sa construieshti rafinaria fara reactorul nuclear care sa furnizeze aburul.

      • Domnule Profesor !

        O sa imi permit sa va corectez si o sa va rog sa reformulati ! 😊

        “… din zona coastei Golfului Americii …”

  4. Banditism pe față și unii încearcă să-i găsească justificare. Maduro a fost un dictator nenorocit dar era problema venezuelenilor. Înaintașul lui, Hugo Chavez, a venit la putere pe fondul nemulțumirii populare cauzată de jaful resurselor de petrol făcut de plutocrații autohtoni în cooperare cu cei americani. Chavez nu ar fi câștigat alegerile cu un program socialist dacă majoritatea venezuelenilor nu ar fi fost ținuți în sărăcie și înapoiere. Trump a spus-o destul de clar , americanii trebuie să-și recupereze pagubele datorită naționalizării petrolului, petrolul nu este al venezuelenilor, este al plutocraților.

    • Nope. Americanii nu au nevoie de petrolul venezuelean. Mai prost si mai scump decit al lor, au destul din productie proprie. Americanii au nevoie de securizarea unor resurse spre a nu ajunge in miini chineze, despre asta este vorba. Chris Wright si Trump au inteles asta si fac ce trebuie facut in acompaniamentul de pe margine al schelalaitorilor de profesie. E razboi, indiferent ca realizati sau nu asta, si Trump s-a angajat sa-l cistige. Nu conteaza ca place sau nu cuiva, sa latre-n cor analistii lumii, Presedintele American face ce trebuie pentru tara lui. De data asta se-ntimpla sa fie si Romania de partea buna a istoriei in pofida unor clampanitori de larga anvergura locala si putem profita mult de pe urma interesului american in zona noastra. Gasesc incredibil de stupid ca unii ignora asta!
      Ramine sa perorati asupra „jafului” OMV asupra Petrom ignorind un „mic” amanunt: inainte de privatizarea Petrom plateati din propriul buzunar – ca statul are bani din buzunarul dv nu din alta parte – cam 1.75 dolari pe zi ca sa subventionati functionarea Petrom!

    • Ambii parintzi ai lui Maduro au disparut shi nu a fost nici-o-data gasitzi nici in viatza nici cadavrele lor. Se banuie ca au fost aruncatzi din avion fara parashuta deasupra oceanului in perioada numita in Venezuela „razboiul murdar” care iata re-incepe mai murdar ca oricand.

      • @Munteanu – mai ai multe minciuni rusești în repertoriu? Asta se întâmplă când crești cu mamă basarabeancă sub stăpânire sovietică: știi românește, dar răspândești povești rusești.

        Tatăl lui Maduro a murit într-un accident de mașină, se știe exact unde e îngropat:

        Brief Life History of Jesús Nicolás
        When Jesús Nicolás Maduro García was born on 23 December 1927, in San José de La Costa, Píritu, Falcón, Venezuela, his father, Nicolás Maduro, was 25 and his mother, María Presentación García, was 23. He married Teresa de Jesús Moros Acevedo on 1 September 1956, in Nuestra Señora del Rosario de Fátima, Bogotá, Colombia. They were the parents of at least 2 daughters. He died on 23 April 1989, in his hometown, at the age of 61, and was buried in Caracas, Libertador, Distrito Capital, Venezuela.

        https://ancestors.familysearch.org/en/KCW8-3YV/jesús-nicolás-maduro-garcía-1927-1989

  5. Ce spun rușii

    https://en.topwar.ru/275940-globo-rossija-poschitaet-esli-ssha-mozhno-s-maduro-pochemu-ej-nelzja-s-zelenskim.html

    Here’s what Guga Chakra, a columnist for the Brazilian publication Globo, wrote about this:

    The US move to capture Nicolás Maduro sets a serious precedent in international geopolitics. Now that Donald Trump has violently overthrown the ruler of a sovereign country, Vladimir Putin’s Russia may feel more confident in taking direct action against Volodymyr Zelenskyy.

  6. ”Maduro a fost un dictator nenorocit dar era problema venezuelenilor.”

    Se estimează că au fost 20.000 de execuții extrajudiciare în Venezuela. Ceaușescu era copil mic, mai asasina și el dizidenți în închisori, dar nu la o aemenea scară.

    Ca principiu, când presa neomarxistă folosește formula ”fără dovezi”, aceea e dovada perfectă 😀
    Dacă Trump a afirmat ”fără dovezi” că virusul era chinezesc, era clar de unde a venit. Dacă Trump a afirmat ”fără dovezi” că alegerile din 2020 au fost fraudate în cel puțin 6 state americane, era clar că au fost fraudate. Iar dacă Trump a afirmat ”fără dovezi” că Maduro și camarila lui erau implicați în traficul de droguri, era clar că erau.

    ”Chavez nu ar fi câștigat alegerile cu un program socialist ”

    Chavez e mort și îngropat, iar Maduro a fraudat grosolan ultimele alegeri. Maduro a fost extras din Venezuela, nu Chavez. Iar marxiștii europeni ar trebui să se obișnuiască și ei cu ideea că vor fi înlăturați de la putere.

    • „Se estimează că au fost 20.000 de execuții extrajudiciare în Venezuela.”

      Pe puțin! Eu estimez la 60.000. Trăgeau din toate pozițiile.
      Plus că avea și WMD-uri!! Și i-a gazat pe azteci și pe tolteci. Există poze pe internet.
      Despre mărturiile unei nurse din Caracas, care a văzut cu ochii ei militari din junta lui Maduro intrând într-o maternitate, scotând incubatoarele și aerul condiționat din prize ca să moară mii și mii de nou-născuți, ce mai poți să zici?! Iar pe cei care nu mureau îi luau de picioare și îi trânteau de pereți. Exact ca Sadam Hussein în Kuweit.

      „Maduro a fraudat grosolan ultimele alegeri.”

      Corekt! Doar pentru asta și își merită soarta. Cine naiba a mai făcut așa ceva în ultima sută de ani în lume? Cum să fraudezi alegeri? Păi, pentru așa ceva, în SUA faci pușcărie. Nici măcar într-o țară ca România nu e posibilă fraudarea alegerilor. Te vede lumea. Și-apoi ai o Curte Constituțională, care nu ar permitr în veci așa ceva.

      Pe scurt, poporul american e în spatele marelui său conducător, învățătorul popoarelor, geniul stabil Donald Vissarionovici Trumpler.

      • Dintr-un exces de zel, Maduro a fost arestat de cei de la emigrări pe aeroport (a fost obraznic cu funcționarii, nu avea viză, l-a înjurat pe Trump de mamă și a zis că și-a uitat pașaportul acasă) așa că a fost deportat pe loc.

    • „Ceaușescu era copil mic, mai asasina și el dizidenți în închisori, dar nu la o aemenea scară.”
      Putetzi nominaliza mai mult de 1(unu); si acela, nu de el? Ma refer la epoca Ceausescu, nu Gheghedej.

    • Orice medic stie ca daca vrei sa gaseshti originea virusului trebue sa gaseshti primul pacient. In Romania Raed Arafat a gasit primul pacient; venise din Israel. In New York de asemenea primul pacient a fost un rabin intors dintr-o vizita in Israel de aceea guvernatorul Andrew Cuomo a inchis toate singogile din stat pentru a le dezinfecta. In Iran a fost doborat un avion fara pilot venit din Israel. De la epava avionului s-a raspandit epidemia de covid in Iran.

  7. E posibilă ipoteza aceasta?

    Cea mai bună interpretare a atacului de astăzi asupra Venezuelei este probabil și cea mai cinică: atacul a fost pus în scenă și tranzacțional. Trump nu ar fi atacat aliatul Rusiei fără permisiune – dar în 2019 Putin i-a oferit lui Trump un schimb: Rusia cedează Venezuela și primește Ucraina.

    Într-o depoziție în fața Congresului, mai 2019, în timpul primei proceduri de impeachment a președintelui Trump, Fiona Hill a declarat:

    And the Russians at this particular conjecture [May 2019] were signaling very strongly that they wanted to somehow make some very strange swap arrangement between Venezuela and Ukraine.

    Details,

    https://pbs.twimg.com/media/G9wH-zZXYAA91H6?format=jpg&name=large

    • Dacă a zis asta Fiona Hill, garantat trebuie să fie adevărat 😀

      Când o fiică de miner englez se duce la universitate ca să învețe rusește, după care ajunge exchange student în Uniunea Sovietică în 1987, iar la final ajunge analist de intelligence pentru Obama, asta exclude total orice legături cu marxiștii. Trebuiau să o cheme și pe Merkel să depună mărturie în fața Congresului 😀

  8. OFF TOPIC

    Elon Musk reposted

    BREAKING: 𝕏 is now the #1 News App on the Romania App Store 🇷🇴

    People across Romania are choosing fast, real-time news without filters.

    When information is free, the people decide.

    https://x.com/elonmusk

  9. Indiferent dacă sunteți de acord sau nu cu acțiunile militare ale SUA în Venezuela din noaptea trecută:

    Aceasta a fost o demonstrație incredibilă de eficiență, desfășurare rapidă și forță de neegalat din partea Americii.

    Nicio altă țară nu se poate măcar apropia de acest nivel.

    La sfârșitul zilei, este absolut crucial pentru orice lider din întreaga lume să fie convins că Statele Unite îl pot captura dacă vor. Această convingere se numește descurajare. Iar acest tip de voință este coloana vertebrală a securității naționale.

    https://x.com/profdeming

  10. Cu excepția celor care au la dispoziție valiza cu butoane nucleare!
    Administrația Trump, in persoana, a spus foarte clar că Emisfera Vestică îi aparține” și că nu va mai tolera interferențele Rusiei și Chinei în zona ei exclusivă. La fel cum nici Rusia și nici China n-au de cât să tolereze la nesfârșit interferențele SUA în zonele lor… exclusive.
    Acum, urmează să ne dumirim in ce sferă ne situăm și dacă urmează la rând Cuba lui Rubio, vecină cu reședința privată a lui Trump.

  11. Cred ca va grabiti cu concluzile. Si pistonati pe tema petrolului.
    Deocamdata, puterea in Venezuea este in mina oamenilor lui Maduro. In toate sectoarele conduce clica lui. Iar locul i-a fost ocupat -legal- de vicepresedinta. Stati sa vedem intii cum se rezolva problema de autoritate si apoi sa tragem concluziile. Idem cu productia de petrol.

    Nu uitati ca Maduro a permis cartelurilor drogurilor sa abuzeze de protectia statului sau. A fost acuzat si adus in fata judecatorilor, pentru cu totul altceva. Trump spune multe……

    In esenta este vorba de o extractie reusita, care evita un razboi singeros inutil.
    Ce va fi dupa, vom vedea.
    Ca o curiozitate, nationalizarea a fost facuta cu despagubire sau fara?

    Lucrul cel mai important, cred eu, este ca dictatorii ( cei implicati in operatiuni internationale ilegale si/sau pusi sub acuzatie) nu mai pot fi aparati de regulile diplomatice consacrate. Si asta e un lucru bun. Aviz pentru Putler.

  12. P.S. Dar ce e mai nostim, e ca anul acesta, aviatia americana a trecut de doua ori de sistemele a.a. rusesti (S-300, S-400). In Iran si Venezuela, Ba si dronele U le depasesc frecvent, in Rusia.
    Fara alte comentarii.

    • Nostim este că Putin și-a retras consilierii GRU și FSB cu 48 de ore înainte de căpăcirea familiei Maduro, după care împreună cu americanii le-au făcut un frumos shut down sistemelor radar și antiaeriene, conform înțelegerii din Alaska, unde probabil geniul stabil le-a dat rușilor mînă liberă în Ucraina în schimbul mersului cu plugușorul la Maduro acasă. Au rămas de papagali alde Wagner, care îl păzeau pe nea Mustață și care mai-an
      l-au călcat pe bombeu pe Putin, ia mai mînați măi, hăăi-hăăi!

      • Aveau si wagneri acolo? Eu stiam ca era pazit de cubanezi si, se aude ca, foarte multi dintre ei au cazut in lupta inca inainte sa aiba ocazia sa… lupte.

        Stiu ca atit rusii, cit si chinezii, au investitii de multe miliarde in Venezuela, teritoriul asta fiind, se pare, un urias depozit de minerale cu de toate, de la aur si petrol pina la paminturi rare. Cam la fel e si Coreea de Nord!!! E posibil ca in Alaska, inspirat de un alt titan, Trump sa fi scris pe un servetel despre Venezuela: US – 80%, RU – 10%, CN – 10%. Si nu numai despre Venezuela. Ne vom lamuri curind, fiindca Trump are mandatul scurt si vrea sa le rezolve rapid pe toate. Nu cred ca rusii au riscat sa faca intelegile astea cu americanii fara stirea chinezilor, asa ca numaratoarea inversa a inceput si pentru Taiwan, nu doar pentru vecinii Rusiei.

        Noi? Dumnezeu cu mila.

        Singura chestie care mai lipseste (poanta finala) daca reimpartirea lumii in 3-4 sfere de influenta reuseste e intrarea SUA in BRICS.

            • Caracal NU e port la Dunăre.
              Corabia, da.
              Iar distanța dintre ele e aproximativ 40 km.
              O avea el Caracalul (orașul, nu animalul) destul renume, dar ca să fie port… numai un caracalean ar putea susține. 😁

            • @ TinMan
              Nu sunt caracalean (cred că caracalenii știu că orașul lor nu e port la Dunăre).
              Aveți dreptate – am confundat cele două orașe românești.
              Dar poate că în viitor se va construi un canal Dunăre-Caracal, pentru a evita răsturnarea carelor pe drumul public…

            • acum fiindcă tot ați comis-o și fiindcă localitatea mea natală a făcut parte vremelnic din raionul Caracal, deși eu sunt născut în județul Dolj :) am putea să ținem cont că „Nea Nicu” a adus vorba și de Oltul navigabil într-o perioadă, când s-a și făcut amenajarea albiei. În apropiere de Caracal (că sunt câțiva km până la Olt, nu trece nici el prin localitate) Oltul e mult mai mare decât la Islaz, în apropiere de vărsare, pentru că există un baraj care formează un lac pe cursul acestuia. Așa că până la urmă … s-ar putea și asta, dacă tot s-a frânt roata căruței măcar cu barca să mergem :) Dacă mai ținea un pic comunismul ajungeam în secolul XIX când o asemenea idee chiar ar fi fost modernă. La căruțe deja ajunseserăm, eram pe drumul cel bun (doar că dădeam înapoi, direcția era bună, sensul era greșit :))

      • ca sa vezi ce repede aflati dvs. chestiile astea de bucatarie…
        si in Iran a fost la fel?
        radarele mergeau numai cu consilieri?
        ceva e subred in teoria dvs.

      • „plugusorul” tau rimeaza
        (conform „geniului” eminesciank)
        cu latratul funiei in cassa spanzuratului
        app de „cassa”: ti-ai „loat” tainu’ pt postarea/lupta
        impotriva nemernicilor de iesploatatori/imperialisti anglo-americanci?
        sau… turmentat fiind
        habar n-ai ca si cccp a fost „decat” imperialism
        poate ai „pus-botu” la lagarele naziste
        … chiar stii cate „lagare” erau in cccp?

  13. Sînt extrem de curios să văd ce scuze o să îi găsiți clovnului orange dacă va invada Groenlanda sau South Africa, că și ăia sînt plini de aur, diamante și number one în producția de vanadiu, platină sau crom. Deja e supărat pe ei și dacă interesesle US o cer, intră peste ei și îi ajută cu democrația, cam cum face șeful lui din Russia cu denazificarea Ucrainei. N-am nimic cu acești bagabonți planetari, este vremea lor acum, singura chestie de bun simț ar fi să tacă dracului din gură și să nu ne mai dea lecții de democrație. E ca și cum am face maniere elegante cu Becali și fitness cu Șoșoacă.

  14. Aparent, SUA câștigă din chestia asta cu Venezuela iar Rusia și China pierd. Asta va duce la o stare de agresivitate periculoasă. Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei – Trump, Putin, Xi, Netanyahu – vor tensiona Lumea până la limita autodistrugerii Lumii.

    • Nu, este o corectare a unei politici externe prea lejere in zona, datorita „democratiei”. Stinga americana a lasat lucrurile sa curga, in ideea globalizarii. Evident, comunistii au profitat. America Latina este o pepiniera de activisti/agenti devotati, datorita saraciei endemice.
      Solutia militara, totusi, nu va fi eficienta, daca nu va avea si masuri economice sustenabile.
      Si totusi, revin, nu uitati: Maduro a fost extras (evitindu-se un razboi) pentru ca era implicat in carteluri si sustinea, cu forta statului, infestarea pietii clandestine americane cu droguri.
      Nu duceti -deocamdata- discutia dincolo de aspectul juridic.
      Vom vedea ce va fi si daca Trump cu prietenii lui au avut si alte interese,

      • Nu, nu este vorba de „aspectul juridic” ci de acțiunea în FORȚĂ a unei mari puteri. Între utilizarea Forței de către Putin în Ucraina și utilizarea Forței de către Trump în Venezuela NU EXISTĂ nicio deosebire. Mai va putea acuzat Xi când va ataca Taiwanul?
        S-au dat drumul câinilor războiului. Hai să nu fim prea democrați când nu este necesar, „marile puteri” au început să declanșeze agresiuni contra celor mici.

        • ”Între utilizarea Forței de către Putin în Ucraina și utilizarea Forței de către Trump în Venezuela NU EXISTĂ nicio deosebire.”

          Well, Statele Unite nu au ocupat niciun kilometru pătrat de teritoriu venezuelean, cum sună asta pe post de deosebire? Când am scris câ ar trebui să fii degradat la nivel de soldat și să-ți fie redusă pensia specială exact la nivelul gradului de soldat, te-ai plâns moderatorului și mi-a șters acel pasaj din comentariu, la 2 zile după ce îl aprobase deja.

          De asta a ajuns România o țară de toată jena, datorită celor ca tine, care o administrează la fel cum e administrată Rusia: cu serviciile secrete călare pe toată economia și pe toată presa.

          • La capitolul țară de toată jena în meciul Romînia-US pînă acum scorul este 2-2. Românii l-au ales de două ori pe Iliescu și americanii de două ori pe Trump. În meciul Trump-Ceașcă, la pauză conduce Ceașcă dar Trump care demolează Casa Albă și își scrie numele pe toți pereții, vine tare din urmă. Noroc că e bătrîn și nu mai are timp de ctitorii și sistematizări, se mulțumește doar cu șpăgi și își lasă sclaveții să-i lingă pantofii și să-i scrie numele pe toate gardurile.

            • Nu doar c-ai turmentat comparatia,
              (Trump vs… ba iliciescu, ba cismaru analfabet…)
              cetățene ai continuat si cu ar’metica…
              Românii l-au ales de două [3 (trei)*] ori pe Iliescu…
              _______________________________________
              * ’90 ’92 si 2000

        • Gresit ca idee. Trump nu a ocupat teritorii din Venezuela si nu a ucis civili. Xi a intrat puternic in Africa, unde a indatorat zeci de tari, acestea isi platesc datoriile in materii prime si munca ieftina. Putin a intratin Ucraina, a distrus zeci de orase si sate si a ucis mii de civili si militari. In Israel, Netanyahu a facut la fel. In Taiwan, daca intra, Xi va face mii de victime. Dar Trump nu a omorat civili si militari si nici nu a luat teritorii. Speculatiile sunt multe si discutabile.

        • Cum dreaq sa nu fie “nici o deosebire” ?? Chiar ne considerati pe toti tembelizati de propaganda putinista ? Sau …. Mr. Dracu-n Persoans – incercati sa aruncati o perdea de fum Peste odioasele crime ale asasinului de la Kremlin ?

  15. Din toate timpurile, SUA si a aparat interesele si a dorit sa se arate ca mare putere mondiala. Trump este vazut ca fiind in o ureche, dar de fapt stie foarte bine ce face. Venezuela in statistica economica a ONU nu este o mare producatoare de petrol, ci doar la rezevele de zacaminte. SUA nu ii pasa de Rusia si China, Ucraina, Franta, Danemarca sau toata UE, ci doar de ceea ce are de castigat politic, economic si militar. La Ialta a tradat Europa de Est in favoarea URSS si o va face mereu.

    • Mi-am adus aminte de musiu Trang, un vietnamez care avea o cîrciumă în Toulouse și care reușise să fugă în Franța după căderea Saigonului scăpînd astfel de la moarte fiindcă luptase de partea americanilor și din cauza asta era eligibil pentru lagăr sau glonț. Omul mi-a povestit cum era treaba cu americanii la război, adică atunci cînd situația era albastră, veneau băieții cu elicopterele și făceau ”extracția”, iar pe ei în lăsau să se descurce cu Viet Cong-ul. Într-o lună detașamentul lui a fost refăcut de trei ori. Altminteri americanii erau băieți buni, aveau mereu provizii, nu se zgîrceau să împartă un joint cu colegii de tranșee și din cîte a văzut el, dup-aia au făcut niște filme grozave la Hollywood despre cum i-au spart ei pe comuniști prin junglă. Singurul lor defect era ăsta cu ”extracția”, dar erau de gașcă și le lăsau aliaților țigări și rații. Arme și muniție nu prea, că aveau și ei nevoie dacă era la o adică…

      • Ce a fost in Vietnam acum mai bine de 60 de ani este una si cea ce esta acum este alta. In plan politic si militar situatia este alta, suntem in secolul 21.

        • Așa este, asta a fost demult, singura problemă a glorioasei Americi care a rămas este în continuare asta cu retragerea în glorie atunci cînd se împute treaba și lăsatul baltă al partenerilor mai mult sau mai puțin strategici, nu înainte de a le lua ceva bani pentru serviciile prestate, după care îi iei la șuturi și le spui cît sînt de proști (ceea ce uneori e chiar adevărat, după ce vedem cum merge treaba cu UE)

          • … nu înainte de a le lua ceva bani pentru serviciile prestate
            a fost taman vitzavercea: USA a pompat bani in Vietnam
            astfel de infos sunt publice… le gasesti chiar si pe wikipedia

            • Si nici in razboaiele din Afghanistan, Irak, Siria etc., plus cele 900+ baze militare de pe tot globul. Toate astea au fost si sint spalatorii de bani. Entitatea USA tipareste dolari, taxind prin inflatie fiecare posesor de dolari din intreaga lume, ii scoate la aer prin banci, iar guvernul se imprumuta cu sute de miliarde anual pentru a finanta razboaie facute nu ca sa fie cistigate, ci ca sa dureze cit mai mult. Spalati si curati, acesti dolari intra direct in conturile furnizorilor americani de echipament militar si ale firmelor care asigura serviciile necesare (constructii baze militare, apa, hrana, energie, comunicatii, transport etc.) la preturi inimaginabile pentru un civil decent. Schimbarea unui simplu bec intr-o baza militara e facturata cu mii de dolari. Asa se fac miliardarii in America.

              Problema e ca entitatea SUA nu mai poate sa tipareasca dolari ca la balamuc din cauza ca a inceput fuga de dolar, banii americanilor nemaifiind absolut necesari ca sa cumperi petrol de la sauditi si nici marfuri de la chinezi, rusi, nemti sau indieni; iar din America nu ai ce sa cumperi fiindca industria si-au externalizat-o in China. Acest proces va conduce la hiperinflatie in SUA pentru ca, daca restul lumii nu mai poate fi taxat prin inflatie, americanul de rind nu are cum sa o evite.

              Interventia din Venezuela si amenintarile belicoase ale lui Trump tradeaza disperarea. Inselatoria fiat money e pe cale sa le explodeze in fata, dar isi inchipuie ca ar putea sa evite cumva dezastrul iminent prin intimidarea restului lumii. Nu vor reusi.

            • Schimbarea unui simplu bec intr-o baza militara e facturata cu mii de dolari. Asa se fac miliardarii in America.

              Desi, „romaneste”, ai fi avut la-ndemana „panselutele”
              nu pot sa iau in considerare reply-ul tau
              deoarece n-ai „iesplicat” (si) cum se fac oligarhii/baronii
              poate… din cauza ca nu-stii/ignori
              dar… data fiind turmentarea ar’meticii
              concluzia (fireasca, naturala) ar fi ca ‘ma’tale nu poti
              … chiar daca ai fotos cu „dovezile” de pe faianta-din-ba’e

            • @Domnule Ronald, degeaba ironizati continutul postarilor domnului „Cetateanul Turmentat”/aka(probabil)..”NU in Vietnam..”;poate greseste cind e vorba de anumite lucruri, NU sunt expert in domeniu, dar in esenta are dreptate.
              Ar trebui sa stiti anumite adevaruri DUREROASE (cel putin pt mine, ca fan al SUA si ce reprezinta ea pt mine personal de ex.) printre altele faptul ca suprematia dolarului american a fost asigurata de pactul cu Arabia Saudita din 1971 care IMPUNEA CA TOATE tranzactiile legate de petrol sa fie facute in dolari.Din cite stiu problema de baza e ca suprematia dolarului nu a fost asigurata,acoperita de puterea industriei SUA ci in principal datorita acestui pact.Deci e vorba de FIAT MONEY, de bani scosi cu miile de tone de hirtie fara nici o acoperire concreta, in productie sau in aur,care era sistemul de referinta de baza inainte de acel pact.
              PUTETI dovedi contrariul, in afara de niste ironii ieftine, unele de prost gust, din pacate?NU cred.
              Din informatiile existente se pare ca intr-adevar tarile din BRICS au gasit metode tot mai eficiente de a evita cu succes platile in petro dolari, volumul tranzactiilor in moneda americana scazind dramatic in ultimii ani.
              De fapt contrar a ceea ce maj. forumistilor de aici cred, se pare ca intr-adevar Imperiul American a luat-o la vale rau de tot (spre regretul meu sincer) si exista destule dovezi pt. asta.
              Se pare ca lovitura de forta a supermanului de la Casa Alba nu va salva situatia decit temporar situatia;care e fragila in contextul in care putem numai specula daca industriasii americani vor reusi sa puna pe roate eficient industria extractiva venezueleana si rafinariile ei,problemele sunt uriase si extrem de dificile.
              Nu vrea sa accept deocamdata ca cei care cinta prohodul prabusirii imepriului american au dreptate 100% dar pericolele cauzate de scaderea dramatica a volumului tranzactiilor in petro dolari sunt imense si daca trendul initiat de tarile din BRICS de a reusi sa evite tranzactiile in petro dolari comform pactului din 1971 va continua atunci consecintele vor fi dezastruoase pt. SUA si pentru noi.
              Problema ma depaseste si ma intreb in ce masura o prabusire dezastruoasa a economiei SUA (care va face ca criza din 1929 sau mai recent, cea din 2008 sa para niste glumitze) va fi benefica pt. tarile BRICS?(ca de noi, amaritii nu mai zic, n-are rost).Oare China,suparata ca pierde suprematia asupra petrolului venezuelean chiar se va bucura de prabusirea irecuperabila a petro-dolarului?
              Exista zvonuri ca actualul lider saudit ar vrea sa renunte la petro dolar, orientindu-se spre sistemul celor din BRICS…(interesant, dupa acordurile de cumparare de armament din SUA).Sunt oare zvonuri lansate de trolii rusnaci si pro rusi?
              Probleme la care nu cred ca cineva de aici sau de aiurea ar putea oferi raspunsuri valabile 100%.Deocamdata Trump a cistigat o batalie strategica dar se pare ca va pierde razboiul..Spre ghinionul nostru.

            • Spre ghinionul nostru.

              … tot felul de rebuturi genetico-educationale
              incearca „filosofic” sa „iesplice”
              … desi
              Problema (te) depaseste
              … nu doar fundamental
              formal… ai sute si mii de „tecste”
              in care se respecta
              regula elementara de punctuatie
              (spatiu obligatoriu dupa/e).

              suprematia dolarului nu a fost asigurata,acoperita de puterea industriei SUA
              ia sa contabilizam „ieuro”
              cinstit, firesc, fundamental
              in 2k1 (anul in care ieuro a devenit „moneda”)
              „puterea” industriilor fr ge …etc… oare ce avea la temelie?
              nu cumva „benzinaria” rusa/cccp?
              (‘eftina, oligarha… )
              poate nu-ti place „ceaiul”, dle „lamuritor”
              dar te-as ruga sa nu deschizi „fereastra”

        • ”Entitatea USA tipareste dolari, taxind prin inflatie fiecare posesor de dolari din intreaga lume”

          Și cine te împiedică să tipărești yuani și să-i răspândești prin lume? Faptul că nu-i vrea nimeni? 😀

          ”Inselatoria fiat money e pe cale sa le explodeze in fata,”

          Așa e, China nu folosește fiat money, China plătește cu monezi de aur, corect? 😀
          Nu ai idee câtă frustrare marxistă se revarsă din comentariul tău, altfel l-ai fi scris mai subtil.

          Ca să înțelegi cum funcționează lucrurile: exportul de inflație se aplică peste tot și în toată lumea. Inclusiv Bucureștiul își exportă inflația la Dorohoi. De asta bucureșteanul merge cu metroul la jumătate de preț, în timp ce dorohoianul n-are nici bani de autobuz.

  16. Urmăriți banii.
    Tocmai citeam că valorile acțiunilor firmelor din Venezuela au crescut de 2000 de ori într-o zi.
    Atâta timp cât Trump face totul pentru banii lui, oare ce prieteni sau finanțatori ai lui au de câștigat?
    Încă o dată se demonstrează că principiile de drept internațional sunt lozinci, suntem tot în epoca de piatră, golanul câștigă pentru că da primul cu pumnul.
    Ce a făcut golanul MOGA este o mană cerească pentru restul dictatorilor, o demonstrație că puterea militară este singura cale de supraviețuire (la făcut ,,om” pe Kim).

    • Dacă ar vindeca Trump cancerul, v-ați îngrijora de soarta cancerului! Sunteți setați să îl urâți fie fără motiv, fie motivat ideologic , fie financiar, fie irațional.

      • Nu-i adevărat, îl iubim pentru că e singurul președinte american care a bombardat 7 țări într-un an (Venezuela, Siria, Irak, Iran, Nigeria, Yemen și Somalia), iar măgarii ăștia de europeni nu vor să-i recunoască meritele și refuză în mod irațional să-i dea premiul Nobel pentru pace. Să sperăm că anul acesta, dacă împreună cu Israelul va reuși să-i deporteze pe toți palestinienii în Somaliland prin relocare voluntară, îi va sili pe ucrainieni să capituleze și va anexa Groenlanda, făcătorul de pace va primi în mod rațional premiul mult rîvnit, împreună cu milionul de dolari, care vorba aia, nu prea contează, dar sînt de luat, nu de dat.

        • La cat de îndatorați moral sunt europenii Americii ar fi trebuit sa ii ofere Groenlanda doar pentru ca si-a exprimat interesul. Nu conteaza insa, procedura de decolonizare este deja bine rodata, va fi o simpla formalitate.

        • Zise un amărăștean agitat dintr-o țară făcută irelevantă de cei cu ideologia de-o potrivă cu a lui! Văicărelile și schelălăielile de stânga în legătură cu tot felul de curți de justiție, penale și de drepturi care, chipurile, au fost aruncate în ceața propriilor neputințe și inadecvări, nu i-au scos pe venezueleni din foame și pauperizare cronică, ba din contră. Socialismul/comunismul/globalismul are aceeași miasmă a morții oriunde pe planetă, iar slujitorii lui fideli și zombificați găsesc rapid mirosul hoiturilor din care se hrănesc pe orice site, media, dezbatere, activism sulfuros. Pe astfel de indivizi se bazează propaganda dictaturii. Dacă Trump făcea același lucru aflându-se în tribul de stânga, succesul era ridicat la nivel de galaxie!
          Mă gândesc la Nobelul lui Obama, ce mai laude, ce mai plecăciuni! Justificarea? Nu contează, e de-al nost’! De moș Biden să nu suflați un cuvințel că, deh, el încuviința finanțarea.
          Când o să fiți voi, bre PIFu, putere mondială, n-aveți decât să puneți pe masă maldărul de documente pe care s-a așezat colbul inutilității și al intențiilor sforăitoare ale entităților globaliste de teapa ONU! Dela înființarea ONU, a cărei menire este să asigure pacea, securitatea și respectarea drepturilor omului, și până amu, s-au întâmplat vreo 482 de războaie! Niciunul n-a fost început de Donald Trump!😜

          • Nu știți nimic despre mine, dar mă atacați și vorbiți obraznic. (amărăștean, bre, etc.)
            Faptul că îl consider pe Trump un nebun nu spune despre mine nimic în afara de faptul că știu să recunosc unul.
            În rest, cu respect, va anunț că aberați.

  17. @ Constantin Cranganu: “(…) este absolut crucial pentru orice lider din întreaga lume să fie convins că Statele Unite îl pot captura dacă vor.” Nu putea fi un pretext mai bun decat “MOGA” pentru a face propaganda actiunii brutale si sfidatoare a Statelor Unite impotriva dreptului international, prin atacul asupra Venezuelei si capturarea liderului poporului venezuelean, Nicolas Maduro. Este de altfel in linia oficiala a secretarului de stat american Marko Rubio, care a invocat ziua neagra de vineri 2 ianuarie 2026 pentru a adresa Cubei un mesaj de amenintare. Mai inainte, seful opozitiei israeliene, Yair Lapid, a transmis un mesaj similar Iranului. Cu alte cuvinte, se incearca sa se stoarca cat mai mult posibil din acest eveniment in paharul cu otrava al politicii fricii si intimidarii. A teroriza liderii si natiunile cu amenintarea lansarii unui comando (el spunea batalion) asupra unor capitale-tinta ale lumii e o idee intunecata a lui Zbigniew Brzezinski, fost consilier pentru securitate nationala (1977-1981) al presedintelui american Jimmy Carter. Intr-adevar, operatiunea “Absolute Resolve” (Hotarare Absoluta) a fost spectaculoasa, ca o lovitura de teatru, insa nu trebuie exagerata irational, la modul absolut. Consecintele pe termen mediu si lung pot fi diferite. Ca un apel la memorie si luciditate, trebuie rememorata salvarea spectaculoasa a lui Mussolini de catre Hitler, care, intr-un final, avea sa se dovedeasca un act total gratuit si inutil, pentru ambii. Operațiunea „Unternehmen Eiche” (Stejar) din septembrie 1943, executata de catre un comando nazist de elita, condus de Otto Scorzeny, l-a eliberat pe dictatorul italian captiv de pe muntele Gran Sasso, unde era ținut prizonier de propriul guvern, după ce fusese demis de catre regele Victor Emmanuel al III-lea. Dar acel “Wow!” initial de uimire s-a spart precum o bula peste un an si ceva, cand avea sa se consume epilogul din Führerbunker. Ce se va intampla in Venezuela este impredictibil, deocamdata, dar exista un model inspirator de rezistenta activa, de non-capitulare si de solidaritate internationala: Ucraina!

    • ” H.N-06.01. -” Maria Machado spune că i-ar plăcea foarte mult să împartă Premiul Nobel pentru Pace cu Trump- Lidera opoziției venezuelene (?!-n.m.)…a salutat acțiunile SUA ca fiind „un pas uriaș pentru umanitate, pentru libertate și demnitate umană”…De azi, Nicolás Maduro se confruntă cu justiția internațională pentru crimele atroce comise împotriva venezuelenilor și a cetățenilor multor alte țări. În fața refuzului său de a accepta o ieșire negociată, guvernul Statelor Unite și-a respectat promisiunea de a aplica legea”, a mai transmis ea.
      Io cu cine votez?!

  18. Amuzanta e reactia „cancelariilor” europene carora le e frica sa se pronunte, poate ca-le salta si pe ele un elicopter, ca si pe impuscat tot elicopterul l-a „salvat”,
    Min de externe roman a spus ca va discuta, Merz a zis ca situatia e complexa.
    Noi n-avem nevoie de petrol, noi avem vinturi, si aere.

    • Dar avem si analisti. Da’ ce zic eu analisti, Kremlinologi de-a dreptul, de stai si te-ntrebi ce se-ajungea de Statele Unite fara intelepciunile astora! Parca vad ca miine Marco Rubio ii suna pe citiva sa afle care-i treaba :))))

  19. Venezuela’s crude is famously heavy and sour, meaning it’s thick, high in sulfur and difficult to process. Over the decades, complex refineries, especially in the U.S., have been engineered specifically to handle this kind of oil.
    In concluzie. Apologia americana este falsa. In opinia mea. Ati pus problema si ati canalizat mesajul asa cum doar MAGA/MOGA ar fi facut o. Cu tot respectul consider ca rolul de jandarm mondial al US si-a incetat de mult legitimitatea. Binenteles ca plaga din nordul tarii nu e varianta castigatoare. Nu a fost si nici nu face parte din optiunile cel putin a ale mele. Dar interventia SUA in Venezuela aminteste striking de 1990. Acru sau dulce usor sau greu americanii stiu sa l rafineze. Recomand „There will be blood” . Cu stima.

    • ”consider ca rolul de jandarm mondial al US si-a incetat de mult legitimitatea.”

      E super priveliștea, de pe caii cei mari ai superiorității morale, așa e? 😀

      Inclusiv NYT relatează că ultima ofertă americană pentru Maduro a expirat pe 23 decembrie: administrația Trump i-a propus să plece în Turcia și a refuzat indignat. Cu postacul Kremlinului, care amenința recent Statele Unite cu lovituri din Venezuela, cum rămâne?

      ”plaga din nordul tarii nu e varianta castigatoare ”

      Falsa neutralitate, ca să dea bine la public. Există undeva o soluție magică, pe care numai propagandiștii neomarxiști o știu, iar ei sunt autodeclarați ”de centru”. E drept că fac echipă cu Greta și cu cei care vandalizează tablouri în muzee, e drept că defilează în Trafalgar Square cu steaguri venezuelene și palestiniene (la aceeași manifestație 😀 ) dar ei sunt ”de centru”.

      Cu tentativele de asasinat la adresa lui Trump cum e? Tot ”de centru”?

      • Din păcate tentativa de asasinat asupra lui Trump nu a fost ”de centru” ci de dreapta. Am văzut că era ușor ciupit la urechea dreaptă, dacă ar fi fost de centru ca la Charlie Kirk era bine, da’ ce ce să-i faci, ghinion, cum zicea Iohannis…

        • Din păcate tentativa de asasinat asupra lui Trump nu a fost ”de centru” ci de dreapta.

          „din pacate”… cand ai in fata tinta piept nr. 6
          si reusesti sa-i „ciupesti” urechea dreapta…
          inseamna ca „arma” ta „bate” stanga… chiar stanga-sus

    • Si pe cine ne propuneti “viitor jandarm Mondial” ? Ca nu completati ideea de eliminarea USA ? Sau greu de ales intre Doi Mari BANDITI : Putin si Xi !!!

  20. Nu Nero a vrut să fie divin. I s-a propus asta de către cei care au trebuit, mai tarziu, să suporte consecințele divinității sale dezastruoase. Probabil, nu sunt singurul care e convins, pe aici, că asaltul lui Trump a dezlănțuit neliniște in lume. Oare nu a procedat și amicul Putin la fel? Drept momeala la undiță servesc promisiunile grase (uleioase), belșug, înflorire, trăi, frate, ca în sânul lui Avram. Jocul acesta de-a raidul va deveni din ce in ce mai molipsitor, din ce in ce mai perfid și mai primejdios. Cu cât Trump devine mai obraznic, cu atât devine Puțin mai odios. In spatele nelegiuirilor de acest gen, se va așeza încordarea tot mai imens-crescanda a Europei. Trump, cel ce transforma, ca și Dictatorul Roșu, ordinea în haos, după ce i-a reușit magistrala misiune „Monro”, va impune, din exces al forței sale, sarcini noi, cu mai multă trufie sfidătoare, cu mai multă îndrăzneală, cu mai multe meschine uneltiri și mașinații. Or, așa cum un braconier nu poate părăsi vânătoarea, tot astfel Trump, sau Putin, sau alții, nu vor să părăsească puterea amenințătoare asupra destinului universal. Și se va avânta cu patimă in misiunea „sfântă” de luare cu asalt a Canadei, Groenlandei, Cubei, Atlantidei. Ce chip de Meduză are totuși voluptatea aproape maladivă de a hotărî destinele altor popoare. De acord, Masuri a fost un tiran. Și totuși…Acum se poate suna stingerea. Trump care, de la asaltul Capitoliului, gândește în gaze, in petrol, in metale rare, în raiduri și în rapturi, îi întinde o minunata punte de aur amicului Puțin. Iar consecințe vor fi suportate de către cei care au nenorocul să le iasă în cale.

  21. Chiar ma întrebam daca va avea cineva curajul (si permisiunea) sa atace acest subiect dificil pe Contributors. Nu ma surprinde ca a făcut-o prof. Crânganu si a făcut-o scriind un articol echilibrat si care nu este, din nou, „pe linie”.
    As adăuga doar o observație care se poate dovedi oricand eronata. O tara nu poate fi ocupata fără o minimă cooperare a populației si celor care detin puterea in ea. Probabil o oarece colaborare a celor din cercul puterii a existat la Caracas.
    Si o întrebare de 1 milion de dolari, la care nu se poate răspunde inca, daca a existat cu adevărat, cum speculează unii in România, o înțelegere mai larga dintre Trump si Putin in Alaska si daca ea include Romania.

    • „o înțelegere mai larga dintre Trump si Putin in Alaska si daca ea include Romania.”

      Întâlnirea din Alaska s-a terminat în coadă de pește, nu s-a semnat nimic, iar conferința de presă e disponibilă pe internet, poate fi revăzută oricând atitudinea participanților. Asta e partea frumoasă a internetului și partea frumoasă a administrației Trump: nu mai trebuie căutate ziarele prin arhive, există pe YT înregistrările a 10 televiziuni diferite de la același eveniment, Trump chiar vrea ca oamenii să vadă ce face el.

      ”O tara nu poate fi ocupata fără o minimă cooperare a populației si celor care detin puterea in ea. Probabil o oarece colaborare a celor din cercul puterii a existat la Caracas.”

      Nu există trupe americane pe teren, inclusiv Ambasada Statelor Unite de la Caracas e închisă, nu există nici măcar pușcașii marini care asigură paza ambasadelor americane oriunde în lume. Toată operațiunea a durat 90 de minute și s-a încheiat cu Maduro adus la bordul USS Iwo Jima, cu agenți FBI și agenți DEA.

      Ca opinie personală, cineva din anturajul lui Maduro purta probabil dispozitive de localizare ridicole, cum sunt acei ”nasturi” ascunși de părinți în ghiozdanele copiilor sau cusuți la haine. Acei ”nasturi” sunt urmăriți de toate iPhone-urile care se întâmplă să fie prin preajmă, fără știrea utilizatorilor, în timp ce părinții primesc astfel localizarea exactă a copilului. Dar asta înseamnă trădători în cercul puterii, nu cooperare cu cercul puterii.

      • Ceea ce încercam sa spun, este drept cam prost exprimat, este ca implementarea planului Trump de administrare a Venezuelei nu se poate face fără, repet, o minima cooperare a structurilor de putere din acea tara. Exista destule precedente care demonstrează asta cu prisosință. Faptul ca nu exista bocanci în teren arata ca administrația Trump se așteaptă la o cooperare a celor de la putere. Cam asta a sugerat și M. Rubio.

    • „daca a existat cu adevărat, cum speculează unii in România, o înțelegere mai larga dintre Trump si Putin in Alaska si daca ea include Romania.”

      Nu cred ca e cazul sa ne ingrijoram. Facem parte din UE, iar UE are in frunte politicieni de top, una si una:
      – Ursula von der Leyen in fruntea Comisiei Europene
      – Thérèse Blanchet in fruntea Consiliului UE
      – Roberta Metsola in fruntea Parlamentului European
      – Kaja Kallas la externe

      Ca sa nu mai amintesc de Emmanuel Bonaparte de l’Élysée.

      Cel mai rau lucru care ni s-ar putea intimpla, dar nu cred, e ca americanii, stapinii lumii, sa-i dea pe moldoveni rusilor, pe valahi turcilor si pe ardeleni austro-unugurilor.

      Da’ nu cred. Contez pe doamnele din lista de mai sus, chiar daca unii zic ca ne intoarcem in Evul Mediu.

      • Pe lângă doamnele de mai sus eu ma bazez foarte tare și pe doamna Toiu. Mai ales datorita relațiilor sale speciale cu M. Rubio.

      • Va rog sa nu ignorati influenta politica pe care o au Helene de Plescoix, Contesa de Noroaille si Marchiza de Bodegue, toate consiliate de Compania de consultanta politica Couldbe, Maybe & Might!

        • 😂
          Contesa de Noroaille, haha, bună rău asta.

          P.S.
          Ceva mai sus s-a strecurat un typo. Nu e Emmanuel Bonaparte de l’Élysée, ci Emmanuelle Bonaparte d’Élysée.

          S’il vous plaît, (un pic de respect, ce dracu – n.trad.)
          Brigitte Maquereau

    • ”implementarea planului Trump de administrare a Venezuelei nu se poate face fără, repet, o minima cooperare a structurilor de putere din acea tara.”

      Păi, avem un barometru foarte simplu și foarte relevant: când (și dacă!) se va redeschide Ambasada Statelor Unite la Caracas, va însemna că Venezuela are o conducere mai cooperantă cu Statele Unite. Se întâmplau multe și la București, pe vremea lui Ceaușescu, dar nu i-a trecut niciodată prin cap să închidă Ambasada Statelor Unite.

      Maduro exact asta a făcut, în ianuarie 2019: a închis Ambasada Statelor Unite de la Caracas și le-a cerut diplomaților americani să părăsească țara în 72 de ore. În realitate, a mai durat vreo 6 săptămâni, dar în martie 2019 diplomații americani chiar au părăsit complet Venezuela.

      P.S. Postacul care scrie batjocoritor despre execuțiile extrajudiciare din Venezuela poate să scrie bajocoritor și despre închiderea Ambasadei Statelor Unite la Caracas. Important e că Maduro are acum toate drepturile legale ale unui deținut dintr-o închisoare americană 😀

  22. De pe LinkedIn:
    Venezuela by the numbers:
    – 53,798,500% – Venezuela’s inflation (since 2016)
    – 8 million – Number of Venezuelans who have fled since 2015
    – 91% – Venezuelans living in poverty
    – gov’t driven food crisis (as of 2018)

    1 – One failed ideology behind this: Socialism

    Si unii, niste tovarasi, continua sa puna placa cu „neamestecul in treburile interne”, si-i dau cu „dreptul popoarelor la autodeterminare”. Unde i-a dus pe venezueleni „dreptul international”? Aud?
    La foame si la mizerie i-a dus. Direct!

  23. Tot de-acolo.

    I queried ChatGPT on Venezuela’s game-changing events: Maduro’s arrest, NYC extradition, U.S. control, and Trump’s push to stabilize the nation. Backed it with solid links from CNN, NYT, and BBC

    ChatGPT’s response: No evidence; events fictitious; links invalid due to future-dating; fake news; no proof

    • From Arthur MacWaters
      https://x.com/ArthurMacwaters

      I asked ChatGPT & Grok whether it was a crime for Trump to arrest Maduro (a common & important question today)

      ChatGPT said yes:
      – falsely assumed that Maduro was legitimately elected
      – defaulted to referencing the UN charter and „international experts”
      – has an anti-American slant, both explicitly and implicitly.

      It sounds like a left-leaning law professor at any Ivy League school!

      Grok said no:
      – correctly explained Maduro’s fraudulent rule
      – explained Trump’s power as commander in chief to direct the military to execute federal warrants

      This is incredibly important to get right, as it will increasingly be the default information layer for society.

      Unpatriotic idiots in congress and the media are already complaining about Maduro’s capture, and exaggerating the surgical military strike

      But keep in mind, he:
      – literally ran a cartel (Cartel de los Soles)
      – caused hyperinflation, destroying the economy and causing food shortages
      – tortured political prisoners
      – cheated in at least two elections to maintain dictatorial power
      – sent drugboats into the US, resulting in countless deaths

      Trump not only rid the world of one evil dictator, he sent a message to all the other ones that the US can exercise our will anywhere, any time.

  24. Nero simte in ceafa rasuflarea grea a lui Trump, care vine puternic din spate.
    Publicul e in delir, urla cu ochii iesiti din orbite GO TRUMP GO!, aplauda, tzopaie.
    Se scandeaza USA-USA-USA! TRUMP-TRUMP-TRUMP.
    Mai sint doar citiva metri…

  25. S-a trezit si Mamdani, Primar de NY si scos o perla: „I made clear to Trump that I stand against (…) the violation of federal international law”.
    Whats’ that „federal international law”? Asking for a friend …

    • Probabil ca este exact ceea ce a aplicat Trump … 😊

      Pentru justificarea actiunii din Venezuela a fost adus argumentul ca exista pentru Maduro un “federal indicment” care a fost aplicat iata … “international” …

      Frumos a spus cineva mai sus : “Dreptul International e frumos caci … se schimba mereu …”

      In fine ! Va dau intalnire in Taiwan in cateva luni … 😉

      • ”Va dau intalnire in Taiwan in cateva luni”

        Meștere, uită-te pe o hartă și vezi cum faci cu insulele Kinmen, care aparțin Taiwan-ului și sunt militarizate, deși se află la doar 10 km de coasta chineză. După ce te lămurești cu insulele Kinmen, vezi cum faci cu insulele Penghu, de care ai să te împiedici cu vreo 50 de kilometri înainte de a ajunge la Taiwan. Apoi întreabă-l pe Xi dacă marina militară chineză a debarcat undeva vreodată, după care poți să-ți dai întâlnire cu cine vrei tu.

        Ultima dată când chinezii trăgeau în navele taiwaneze care aprovizionau insulele, ele au început să fie escortate de nave americane, cu reguli de angajament simple și clare: cine trage într-o navă americană, va primi o ripostă pe măsură. Nu e nimeni în război cu Beijing-ul, că trebuie să existe întotdeauna și un partener de discuții. Dar baza militară chineză care a tras asupra unei nave americane va înceta să mai existe. Așa că fiecare comandant chinez poate să decidă pentru el însuși 😀

        Veșnica soluție rusească, promisiunile sforăitoare, lipsite de orice acoperire: dacă se construiește un pod de 5-6 kilometri pe undeva, apare imediat o portavoce rusească, gen Rogozin sau Medvedev: ”noi o să facem un pod de 50 de kilometri, din Siberia până în Alaska”. Dacă în România se discută despre reintegrarea Basarabiei, vine un clovn ca Putin și îi dă altui clovn ca Dodon o hartă cu Moldova lui Ștefan cel Mare, de parcă ar fi deja a lui, ca să o poată da cuiva. Iar dacă administrația Trump extrage din Venezuela un infractor de drept comun ca Maduro, vine și portavocea rusească, să-și dea întâlnire în Taiwan, că vorbele sunt gratis 😀

  26. Invitație la audiție

    What’s at Stake with Venezuela’s Oil Industry as US Military Activities Escalate

    Pe 12 noiembrie 2025, Rory Johnston a discutat peste o oră cu expertul Francisco J. Monaldi, directorul Programului energetic pentru America Latină și Wallace S Wilson Fellow în politica energetică latino-americană la Centrul pentru studii energetice al Institutului Baker pentru politici publice al Universității Rice

    Administrația Trump a devenit din ce în ce mai agresivă în relațiile sale cu guvernul lui Nicholas Maduro din Venezuela, acumulând un volum istoric de capacitate militară americană în Caraibe și anulând o serie de licențe de exploatare în sectorul petrolier. Indiferent dacă acest lucru va duce sau nu la o schimbare radicală de regim, se pare că suntem în pragul unui eveniment major în Venezuela.

    Ce ar putea însemna toate acestea pentru industria petrolieră din Venezuela, care se confruntă cu provocări cronice, dar are un potențial extraordinar? Pentru a mă ajuta să explorez această întrebare, astăzi mă însoțește Dr. Francisco Monaldi. Francisco a petrecut zeci de ani documentând și analizând sectorul petrolier din Venezuela și aduce în discuția noastră o enciclopedie de cunoștințe foarte binevenită.

    După care, pe 14 noiembrie 2024, Rory Johston a făcut următoarea predicție pe X:

    The US has built up a *massive* military force off Venezuela’s coast and feels poised to strike.

    Discuția cu Dr. Monaldi – probabil cea mai mare autoritate în industria petrolieră din Venezuela— oferă explicații pentru a înțelege situația actuală din Venezuela și direcția în care de îndreaptă lucrurile acolo.

  27. Un interviu cu Marco Rubio, Secretary of State, NBC News, Meet the Press, 4 ian 2026.

    O propoziție din acel interviu ar putea fi parte integrantă a articolului meu scris și publicat ieri (vezi partea despre imperialismul energetic):

    You cannot continue to have the largest oil reserves in the world under the control of adversaries of the United States.

    Dar și restul interviului de circa un minut jumate conține multe alte informații extrem de utile despre ce se va întâmpla mai departe în Venezuela.

  28. OFF TOPIC

    “Humans will be extinct by 2026” – doom-and-gloom prophet Professor Guy McPherson on abrupt climate change

    Professor Guy McPherson, a leading global voice on abrupt climate change, explains the basis of his prediction that humans will be extinct by 2026.

    Editor BizNews
    Published on:
    20 Jan 2023, 9:02 am
    ––––––––––
    Azi e 4 ianuarie 2026. Conform predicției făcute de „Profesorul Guy McPherson, o voce globală de prim rang în domeniul schimbărilor climatice bruște”, și eu și toți cei care citesc aceste rânduri suntem morți!!

    Eu, totuși, vă urez tuturor „La mulți ani 2026”!

    • Asa, ca intre morti, va urez si eu si d-voastra si colegilor comentatori. Un fericit an 2026!

      P.S La mine deja se anunta sfirsitul, a nins, chiar au iesit copiii cu sania, pina pe la ora 12, ca s-a topit.

    • Asemenea „predictii” (plus propagarea/diseminarea)
      sunt comune/firesti intr-o „societate”
      rezultata din fecundarea unor scursuri de la periferia unor imperii
      (plus „fecundarile” executate intre ’44 si ’58 de catre „eliberatorii” davai-ceas/palton/fabrica)
      peste care s-a impus/suprapus o „educatie” de tip ceaslov/tatal-nostru
      dar… ati uitat de „sfarsitul-lumii” din 2000
      de asemenea promovat/propagat de catre pochi/activisti (scuze pt pleonasm)

      Va urez de asemenea multi ani…
      si la cat mai multe astfel de texte/explicatii instructiv-educative.
      ten-hut… present arm’

  29. Întâi țin să aplaud apariția acestui articol cu totul aparte in massmedia de limbă română.

    Apoi profit de ocazie ca să-l aplaud și pe Trump pentru extraordinarele lui fapte. Să nu uităm că și Obama a țintit dictatori și lumea nu mai sărea așa arsă, ba in vremurile alea se mai găseau și europeni care să participe la acțiuni de dezmembrare a dictaturilor.

    Despre operațiunea din Venezuela. Trump -așa cum ne-a obișnuit- spune multe și o face in mod spectaculos pentru a oferi fiecărui gorobete de front (analist/activist/politruc/inamic) câte un os de ros. Acum toată lumea bună e astfel ocupată și ceea ce e important poate trece neobservat (pentru că acțiunea nu a fost finalizată). Dar motivațiile acțiunilor sale (dar și ale elitelor militare/de informații americane) ar putea fi mult mai banale, din categoria strategii polițienești: dictatorul și consoarta au fost probabil reținuți pentru strângerea de informații legate de clanurile de mafioți latinoamericani, ruși și chinezi care acționează pe teritoriul american. Pentru că asta mi se pare că suspectează Trump: că traficul de droguri și de imigranți este premeditat de forțe ostile Americii și nu are ca scop doar profitul. Așa că unul din capii mafioți este acum cu capu-n placa de spălat ca să dea pe goarnă tot ce știe despre tovarășii lui. S-ar putea să urmeze și alții. De aceea aceste acțiuni rămân secrete până in momentul capturării/izolării unui nou complice. Nici măcar liderii democrați din Congres nu au știut nimic de operațiune pentru că și ei sunt suspecți (că ar putea divulga informații țintelor). In general orice politruc de stânga cu o retorică radicală pro-imigrație e suspect de complicitate cu cartelurile, asta fiind o constantă incă din vremea sovieticilor (care au inventat narcoterorismul columbian).

    In plus, prin reacțiile unor personaje politice dubioase (și nu mă refer la tirani orientali, ci la vip-uri locale, occidentali) vizavi de capturarea mafiotului, serviciile vor putea include pe lista de suspecți și supravegheri și anumiți membri ai anturajului acestora. Deci o grămadă de iepuri (care ies singuri din vizuină) dintr-o singură lovitură. Excelent!

    Din păcate insă nu prea cred in teoria cotirii imperialiste a administrației Trump. Dacă ar fi fost așa astăzi trupele americane erau deja parcate la Caracas. Dar poate mă înșel și se va întâmpla mâine :)

    • Vă mulțumesc pentru aprecierea articolului.
      În același timp, am remarcat o notație critică despre „teoria cotirii imperialiste a administrației Trump”.

      Și în titlu și în textul articolului am scris despre „imperialismul energetic”, un concept pe care l-am introdus, din motive de spațiu/timp, fără detaliile necesare. Vă rog să citiți comentariul care urmează. Sper să fie lămuritor.

  30. Despre imperialismul energetic american

    Imperialismul energetic american nu este doar o sintagmă critică, ci un concept geopolitic și economic profund, care a evoluat semnificativ în ultimul secol. În contextul tranziției de la MAGA (Make America Great Again) la MOGA (Make Oil Great Again) pe care o propun în articol, acest imperialism capătă o nouă formă: nu mai este vorba despre necesitatea de a importa petrol pentru supraviețuire (cum era în anii ’70 sau ’90), ci despre controlul pieței globale și al prețurilor.

    Ofer mai jos o detaliere a conceptului, structurată pe piloni tehnici, istorici și strategici, pe care o consider o completare a articolului:

    Definiția modernă: De la dependență la dominație

    În mod tradițional, imperialismul energetic însemna cucerirea sau controlul unor teritorii pentru a asigura resursele necesare economiei proprii. Însă, odată cu triumful revoluției argilelor, SUA au devenit independente energetic.
    Noua paradigmă (Doctrina „Energy Dominance”): Începând cu administrațiile recente, scopul nu mai este securitatea energetică (să avem suficient petrol), ci dominația energetică (să controlăm robinetul global).
    Mecanismul: SUA folosesc energia ca pe o armă diplomatică și economică („energy statecraft”). Cine controlează rezervele Venezuelei (cele mai mari din lume) și producția din Permian Basin (Texas) poate dicta prețul global al barilului, influențând economiile rivalilor (China, mare importator) sau ale adversarilor (Rusia, mare exportator).

    Argumentul tehnic: „Mismatch-ul” rafinăriilor (Detaliul care impune MOGA)

    Acesta este argumentul economic crucial care validează conceptul MOGA și explică de ce SUA ar interveni în Venezuela chiar dacă are petrol acasă.
    •Problema: Petrolul de argilă (shale oil) extras în principal din Texas și Dakota de Nord este ușor și dulce (light sweet). Însă, majoritatea rafinăriilor americane din Golful Mexic (construite în anii ’90) sunt configurate pentru a procesa petrol greu și acru (heavy sour). Construirea unor noi rafinării, menite să proceseze petrolul de șist american, este costisitoare (15 – 25 miliarde dolari), amortizarea investițiilor durează 20-30 ani, sunt necesare sute de permise la nivel federal, statal și local.
    Soluția MOGA: Rafinăriile americane nu pot funcționa eficient doar cu petrol de argilă. Au nevoie de petrolul greu venezuelean pentru a crea amestecul optim.
    Circuitul „Closed-Loop”: SUA trimite nafta (produs ușor, derivat din gaz) în Venezuela pentru a dilua țițeiul lor vâscos, iar Venezuela trimite înapoi țițeiul diluat către rafinăriile din Texas. Acesta este imperialismul energetic modern: integrarea forțată a resurselor unei alte națiuni în propriul lanț industrial.

    Evoluția doctrinelor: De la Carter la Trump

    Se poate trasa o linie istorică pentru a arăta că MOGA este punctul culminant al unei strategii de 50 de ani.

    Doctrina Carter, 1980; Obiectivul: Protecție; Abordarea: SUA vor folosi forța militară pentru a proteja fluxul de petrol din Golful Persic. Era o măsură defensivă.

    Doctrina Bush, 2003; Obiectivul: Acces; Abordarea: Schimbarea de regim (Irak) pentru a deschide piețele și a asigura accesul companiilor vestice.

    Doctrina Trump/MOGA, 2026; Obiectivul: Control și monetizare; Abordarea: Preluarea directă a activelor (Venezuela) pentru a stinge datoriile, a controla prețurile și a bloca accesul Chinei. Este o măsură ofensivă și tranzacțională.

    Geopolitică: „Fortăreața America”

    Imperialismul energetic din 2026, așa cum îl descriu în acest articol, vizează crearea unei emisfere vestice autosuficiente și inexpugnabile.
    Negarea resurselor (Resource Denial): Un obiectiv major nu este doar ca SUA să aibă petrolul, ci ca China să NU îl aibă. China a investit miliarde în Venezuela. Printr-o intervenție directă și instalarea unei conduceri americane, Washingtonul taie accesul Beijingului la cea mai mare rezervă de petrol din lume, o lovitură strategică masivă.
    •Monetizarea hegemoniei: Spre deosebire de intervențiile din trecut (ex. Afganistan), care au costat trilioane, modelul MOGA propune ca intervenția „să se plătească singură” prin petrol. Acesta este un imperialism comercial explicit: armata securizează activul, iar activul plătește armata.

    Pe scurt:

    Dacă în secolul XX, imperialismul energetic însemna să iei ce îți lipsește, în era MOGA înseamnă să controlezi ce au alții. Nu mai este vorba despre setea de benzină a Americii, ci despre arhitectura puterii globale. Controlând robinetul de la Caracas, Washingtonul nu doar își hrănește rafinăriile din Golful Mexic, flămânde după țiței greu, ci și închide conducta către Beijing, transformând rezervele Venezuelei într-o armă geopolitică cu dublu tăiș.

    Paradoxul rafinăriilor americane explică perfect tranziția către imperialism: SUA înoată în petrol ușor de argilă, dar se îneacă fără petrolul greu venezuelean. Această incompatibilitate tehnică transformă o intervenție militară într-o necesitate industrială, mascând o operațiune de jaf corporatist sub steagul eliberării democratice.

    • Superb ca de obicei, Stimate Domnule Crânganu,
      mă scuzați dacă poate vă deranjez,
      este de remarcat că aveți formidabile informații despre :
      „imperialismul energetic american”
      Dar Despre :
      Imperialismul energetic Chinez(esc)
      sau
      Imperialismul energetic Rus(esc)
      [ și nu doar „energetic”]
      Ne puteți OARE lămuri într-un fel sau altul ?
      Şi-alte Chestii Dacă-mi permiteți,
      CARE dintre imperialismele Astea sînt/ar fi mai avantajoase pentru Lume Occidentală Civilizată ( A Noastră, CREŞTINĂ !!) ?

      „Dominarea Lumii”/ Imperiile este/sînt de cînd Lumea, Pămîntul și Cuvîntul,
      Vorbind DOAR despre „cel american” vă puneți într-o lumină cam prea „moralizatoare” presque „ideologică”.
      Ați putea să ne clarificați un pic în acest sens, poziția demersurilor dumneavoastra științifico-intelectuale recente ?

      P.S. Şi mai am o întrebare școlărească : Dintre aceste imperii, CINE ar fi mai BINE, [pentru Noi] să pună mînă pe rezervele energetice/petrolul Venezuelei (de aproape 30 de ani, Chavez &Maduro&Comp n-au făcut absolut nimic pentru țară nație și popor)?

    • foarte bune observatii. as adauga citeva exemple simple:
      x.tech deschide/largeste piete si transfera tehnologia din locul unde s a nascut in zone foarte populate si cu mina de lucru ieftina.
      y.finante.banci tureaza tiparnita astfel incit putorile traiesc pe datorie iar banii celor harnici se evapora.
      z.insurance.real estate profita de abundenta monetara (decuplata de realitate) si isi fac de cap.
      pitecantropii bancari vorbesc de injectii monetare si cicluri economice (au facut din camatarie stiinta).
      orice bula nu dureaza indefinit, se rostogoleste o vreme, dar cu cit se rostogoleste mai mult cu atit implozia va fi mai rasunatoare.
      n ai ce face/asta i sistemul, iar c o educatie n picaj sansele de redresare se diminueaza.

    • ”Controlând robinetul de la Caracas, Washingtonul nu doar își hrănește rafinăriile din Golful Mexic, flămânde după țiței greu, ci și închide conducta către Beijing, ”

      Nu e nicio contradicție aici? În primul rând, producția actuală a Venezuelei e ridicolă. Dacă e nevoie de petrol greu pentru rafinăriile din Golful Mexic, asta nu înseamnă că producția va crește? Care e interesul venezuelenilor, scăderea sau creșterea producției proprii de petrol?

      Mai departe: după ce e rafinat acel petrol, ce se întâmplă cu produsele rezultate? Le îngroapă Trump undeva? Nu cumva le va vinde Chinei, ca să nu mai cumpere petrol rusesc? Interesul Rusiei este ca producția mondială să fie redusă, astfel încât să-și vândă propriul petrol, inclusiv Chinei. Interesul Statelor Unite este să crească producția mondială de petrol, nu să o scadă. Venezuela fără Maduro va trebui să-și crească producția proprie de petrol, nu să o scadă.

      • Întrebarea dumneavoastră, ca și comentariul anterior al domnului @euNuke, necesită un răspuns mai detaliat. Pentru că am inventat ad hoc sintagma MOGA, în timp ce-l ascultam pe președintele Trump în timpul conferinței sale de presă, și pentru că am legat-o imediat de imperialismul energetic american, scrierea și publicarea articolului au durat puțin timp, motiv pentru care multe detalii nu au fost incluse.

        Revenind la întrebarea dvs. despre o posibilă contradicție în finalul comentariului meu despre noua politică energetică a SUA în contextul conflictului venezuelean, răspunsul meu (ne-comprehensiv) este următorul:

        Afirmația dvs. că „producția actuală a Venezuelei e ridicolă” este corectă din punct de vedere cantitativ. Venezuela produce în prezent aproximativ 900.000-1,14 milioane de barili pe zi (bpd), reprezentând doar 1% din producția globală. Acest nivel reprezintă o scădere dramatică față de vârful istoric de 3,5 milioane bpd atins în anii 1990. Principala cauză a acestei prăbușiri este distrugerea infrastructurii petroliere sub regimurile Chávez și Maduro, combinată cu sancțiunile internaționale și lipsa investițiilor.

        În prezent, majoritatea exporturilor venezuelene (aproximativ 800-900k bpd) ajung în China prin flotele „fantomă” și rutele pieței negre, la prețuri puternic reduse. Exporturile către SUA sunt limitate la aproximativ 120.000 bpd, comparativ cu peste 800.000 bpd în 2013.

        Potențialul de creștere a producției

        Analiza elementelor contradictorii indicate evidențiază o tensiune aparentă: dacă rafinăriile americane au nevoie de petrol greu, producția venezueleană nu ar trebui să crească? Răspunsul este afirmativ, iar proiecțiile susțin această logică:

        Scenarii pe termen scurt și mediu:
        1. În 2-3 luni, odată cu ridicarea sancțiunilor: +100-150k bpd, ajungând la ~1 milion bpd
        2. Până la sfârșitul 2026: 1,1-1,2 milioane bpd (necesită investiții moderate și ridicarea sancțiunilor)
        3. Până în 2028: 1,7-1,8 milioane bpd (necesită investiții majore în upstream)
        4. Pe termen lung (un deceniu): 2,5 milioane bpd conform estimărilor unor experți

        Bariere structurale

        Revenirea la nivelul de 3,5 milioane bpd necesită investiții masive private, reforme guvernamentale profunde și reconstrucția capacității tehnice pierdute în ultimele două decenii. Fără o reformare completă a PDVSA (compania petrolieră de stat) și contracte noi cu operatori străini, producția peste 2 milioane bpd rămâne improbabilă.

        Interesele Venezuelei: O ecuație clară

        Întrebarea „Care e interesul venezuelenilor, scăderea sau creșterea producției proprii de petrol?” are un răspuns neechivoc: creșterea producției.
        Venezuela își poate tripla veniturile anuale prin redirecționarea exporturilor de la China (unde vinde la prețuri reduse pe piața neagră) către rafinăriile de pe Coasta Golfului SUA, unde poate obține prețuri de piață. Această diferență de venit este substanțială și ar putea ajuta la reconstrucția economiei venezuelene devastate de doi decenii de socialism.

        Sub un guvern post-Maduro aliat cu SUA, Venezuela ar beneficia de:

        1. Prețuri mai mari pentru petrol (eliminarea reducerilor pieței negre)
        2. Investiții majore din partea companiilor americane (Chevron, ExxonMobil)
        3. Transfer tehnologic pentru modernizarea infrastructurii
        4. Acces la piețe legitime fără riscul sancțiunilor

        Configurația rafinăriilor americane:

        Aproximativ 70% din capacitatea de rafinare din SUA funcționează cel mai eficient cu petrol greu. Rafinăriile de pe Coasta Golfului au fost construite înainte de boom-ul argilelor americane, când producția globală de petrol era în scădere ușoară. Investițiile masive făcute pentru procesarea petrolului greu venezuelean, canadian și mexican înseamnă că aceste facilități sunt optimizate pentru acest tip de materie primă.

        Exemple concrete:

        1. Rafinăria Marathon Petroleum din Garyville, Louisiana: 606.000 bpd capacitate pentru petrol greu
        2. Rafinăria ExxonMobil din Beaumont, Texas: extinsă la 609.000 bpd în 2023
        3. Rafinăria BP Whiting, Indiana: 430.000 bpd, modernizată special pentru petrolul canadian

        Louisiana singură găzduiește 15 rafinării cu peste 3 milioane bpd capacitate (17% din totalul SUA), majoritatea configurate pentru petrol greu.

        Ce se întâmplă cu produsele rafinate?

        Întrebarea „după ce e rafinat acel petrol, ce se întâmplă cu produsele rezultate? Le îngroapă Trump undeva?” este fundamentală pentru înțelegerea strategiei americane.

        SUA ca exportator record de produse petroliere:

        În 2024, SUA a exportat un record de 6,6 milioane bpd de produse petroliere rafinate:
        1. Motorină (diesel): 1,30 milioane bpd
        2. Benzină: 877.000 bpd
        3.Combustibil pentru aviație (jet fuel): 209.000 bpd

        Destinațiile principale:

        1. Mexic: 28,6% din exporturile totale de produse petroliere
        2. Europa: Olanda, Marea Britanie
        3. America Latină: Chile, Peru, Guatemala, Colombia, Panama
        4. Asia: India, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud

        Valoarea strategică:

        Total, exporturile de produse petroliere americane au atins 117,53 miliarde dolari în 2024, iar SUA este proiectată să rămână exportator net de petrol până în 2050. Această poziție dominantă în procesarea downstream conferă SUA un avantaj strategic major.

        Răspunsul la întrebarea cheie: Nu cumva le va vinde Chinei?
        Da, exact acesta este punctul crucial care lămurește aparenta contradicție.

        Logica strategică:
        1. Controlul upstream vs. downstream: Textul meu spune că SUA „închide conducta către Beijing” – acest lucru se referă la țițeiul brut, nu la produsele rafinate. China pierde accesul la petrol greu venezuelean ieftin pe piața neagră, dar SUA poate vinde produse rafinate (motorină, benzină, jet fuel) Chinei la prețuri de piață.
        2. Importurile chineze de petrol: China a importat 11,1 milioane bpd de petrol brut în 2024, iar petrolul sub sancțiuni (Iran, Venezuela, Rusia) reprezintă peste o cincime din importuri. Pierderea accesului la petrolul venezuelean ieftin ar forța China să concureze pentru petrol greu la prețuri de piață.

        Interesele SUA vs. Rusia: Strategia producției globale
        Analiza aspectelor aparent contradictorii identifică corect diferența fundamentală între interesele strategice americane și rusești:

        Interesul Rusiei: Producție globală redusă = prețuri mai mari

        1. Rusia beneficiază de producția globală scăzută pentru a menține prețurile ridicate
        2. OPEC+ menține pauza producției în Q1 2026
        3. Cotele voluntare de reducere: 1,65 milioane bpd pot fi inversate treptat
        4. Prețurile petrolului au scăzut cu peste 18% în 2025, cea mai mare scădere anuală din 2020

        Interesul SUA: Producție globală crescută = prețuri mai scăzute

        1. SUA sunt cel mai mare producător mondial de petrol și gaze
        2. Țara este sigură din punct de vedere energetic
        3. Beneficiază de prețuri scăzute pentru consumatori americani
        4. Crește capacitatea de rafinare poate prelucra mai mult petrol și exporta produse rafinate cu marjă de profit

        Impactul venezuelan:
        Creșterea producției venezuelene sub control american ar:

        1. Crește oferta globală de petrol greu
        2. Deprima prețurile globale ale petrolului
        3. Reduce veniturile Rusiei din exporturile de petrol
        4. Forța OPEC+ (inclusiv Rusia) să concureze cu producția venezuelană revitalizată
        5. Slăbi poziția economică a Rusiei în războiul din Ucraina

        Analiștii Goldman Sachs estimează că o creștere de 400.000 bpd a producției venezuelene până la sfârșitul anului ar putea reduce prețul țițeiului Brent cu 2 dolari/baril. Pe termen lung, Venezuela ar putea „cimenta prețuri mai scăzute” și pune presiune pe Rusia.

        Controlul rafinării: Avantajul strategic subestimat

        Comentariul meu original captează o tensiune reală, dar subestimează importanța strategică a controlului downstream față de simpla aprovizionare upstream.

        Poziția dominantă a SUA în rafinare:
        SUA și China împart „coroana rafinării mondiale”, dar rafinăriile americane rulează la rate de utilizare de 80-90%, în timp ce China nu atinge aceste rate. Rafinăriile americane sunt printre cele mai moderne din lume, „pot stoarce fiecare moleculă în plus”.

        Controlul strategic prin procesare:
        Controlul asupra capacității de rafinare oferă un avantaj strategic distinct:

        1. Determinarea fluxurilor de produse: SUA decid cine primește motorină, benzină, jet fuel și la ce preț
        2. Siguranța energetică prin procesare: Nu doar aprovizionarea cu petrol brut contează, ci capacitatea de a-l transforma în produse utilizabile
        3. Valoare adăugată: Produsele rafinate au marje de profit mai mari decât petrolul brut
        4. Flexibilitate geopolitică: SUA poate exporta produse rafinate către aliați sau poate reține pentru a exercita presiune

        Diferența critică este următoarea:

        1. China primește petrol brut venezuelean ieftin → rafinează singură → controlează produsele
        2. SUA controlează petrolul venezuelan → rafinează în SUA → decide distribuția globală a produselor
        Această diferență este fundamentală. China pierde nu doar accesul la petrol ieftin, ci și controlul asupra produselor finale.

        Rezolvarea contradicțiilor: Sinteza strategică
        Revenind la contradicțiile inițiale, posibile răspunsuri ar fi:

        1. „Producția actuală e ridicolă” – Corect, dar temporar
        • Da, Venezuela produce doar ~1 milion bpd (1% global)
        • Dar potențialul este 2,5-3,5 milioane bpd pe termen lung
        •Sub control american, producția va crește inevitabil

        2. „Dacă e nevoie de petrol greu, producția nu va crește?” – Da
        • Rafinăriile americane AU nevoie de petrol greu
        • Producția venezueleană VA crește sub un guvern post-Maduro
        •Acesta este exact scopul intervențiilor americane

        3. „Interesul venezuelenilor: scădere sau creștere?” – Creștere clară
        • Venezuelenii beneficiază de prețuri triple vs. vânzările către China
        • Investiții masive din partea companiilor americane
        • Reconstrucția economică după două decenii de socialism „triumfător”

        4. „Ce se întâmplă cu produsele rafinate?” – Export global, inclusiv China
        • SUA exportă record 6,6 milioane bpd produse petroliere
        • China poate cumpăra motorină/benzină de la SUA, dar la prețuri de piață
        • Diferența: SUA controlează procesarea și distribuția

        5. „Nu le va vinde Chinei, să nu mai cumpere petrol rusesc?” – Exact
        • Da, SUA va exporta produse rafinate către China
        • Dar China pierde accesul la petrol brut venezuelean ieftin
        • Rezultat: China trebuie să concureze pentru petrol la prețuri de piață
        • Reducerea veniturilor Rusiei prin prețuri mai scăzute

        6. „Interesul SUA: creștere sau scădere producție?” – Creștere
        • SUA vrea producție globală crescută pentru prețuri mai scăzute
        • Slăbește Rusia economic
        • Întărește siguranța energetică prin procesare dominantă
        • Maximizează valorificarea capacității de rafinare

        7. „Venezuela fără Maduro va crește producția” – Corect
        • Sub un guvern pro-american, producția VA crește
        • Este în interesul Venezuelei, SUA și consumatorilor globali
        • Contravine intereselor Rusiei și Chinei

        Contradicția aparentă se rezolvă astfel: Nu există contradicție între „hrănirea rafinăriilor americane” și „închiderea conductei către Beijing” dacă înțelegem că:
        • Conducta de petrol brut către China se închide
        • Producția venezueleană crește sub control american
        • Produsele rafinate circulă global, inclusiv către China
        • SUA câștigă controlul strategic prin dominația downstream
        • Rusia pierde din prețurile mai scăzute cauzate de producția venezueleană crescută

        Strategia americană nu este să limiteze producția venezueleană, ci să o crească sub control american, asigurându-se că beneficiile economice revin Venezuelei (nu Chinei prin contracte de împrumut), iar efectele geopolitice slăbesc Rusia și elimină influența chineză din Emisfera Occidentală. Întrebarea cheie nu este „cât de mult petrol va produce Venezuela?”, ci „cine controlează rafinarea și distribuția acestui petrol?”. Răspunsul determină cine exercită puterea strategică în piața globală a energiei.

        • @Dl.Crânganu – vă mulțumesc pentru răspunsul foarte detaliat, comentariul mi se pare mai bun decât articolul Dvs inițial.

          P.S. Îmi dau seama că asta poate suna a impertinență, dar vă asigur că nu e intenția mea.

  31. Prea multi comentatori „anti-imperialisti”. Miroase a fiertura de hrisca sau orez.
    Raspunsuri gata pregatite si tema exploatarii petrolului de SUA.
    Marco Rubio a declarat clar ca SUA nu au nevoie de petrolul din Venezuela, dar ca nu poate lasa Rusia si China sa manipuleze piata mondiala prin Venezuela.
    Parca e altceva decat imperialismul american in functiune….
    E anti-imperialismul comunist si neo-comunist in actiune.
    Repet, tema petrolului e secundara in tabloul general. Desi invadarea pietii mondiale cu petrol venezuelean ar micsora pretul barilului. Dar nu uitam ca Rusia si China asteapta miliarde de dolari din Venezuela. Animarea industriei petroliere ar fi si in avantajul lor la incasari, desi pierd piata.
    Nu sunt trumpist, pentru ca m-a dezamagit in acest an de administratie. Mai ales in U,
    Dar nu putem sa negam o miscare de succes. Si rusii au incercat-o in 2022 si n-au reusit. Nu reusesc nici acum, dupa 4 ani.
    Nu stiu de ce nu vreti sa vedeti un lucru elementar: Maduro s-a aliat cu mafiotii si a utilizat stucturile statale si legile internationale -care protejeaza statul- in operatiuni de export masiv, ilegal de droguri. Desi acuzat, era la adapostul legilor internationale. ASTA e problema principala. Un dictator mafiot a fost adus la judecata, in statul victima. Trump si SUA trebuie felicitati! Legile internationale trebuie refacute!
    In rest, vom vedea. Repet, puterea e in mina clicii lui Maduro, vicepresedinta (mina dreapta a lui Maduro) a preluat functia de presedinte. Nu va mai ambalati degeaba cu petrolul, imperialismul, legile internationale.
    Sau voiati sa vedeti un razboi in care armata venezueleana murea eroic, cu tone de morti? Doar ca sa acuzati SUA? Si sa ziceti ca nu sunt deosebiti de rusi? Sunt deosebiti. La toate capitolele. Macar asta puteti recunoaste.

    • Sau voiati sa vedeti un razboi in care armata venezueleana murea eroic, cu tone de morti?
      Doar ca sa acuzati SUA? Si sa ziceti ca nu sunt deosebiti de rusi?

      „armata venezueleanca” murea… dar fara tone de morti
      deoarece n-avea „tonele” de „carne-de-tun” pe care le-a avut stalin
      (si pe care incearca sa le adune putin… btw „ordinu’ 227 inca n-a fost abrogat)

      Macar asta puteti recunoaste.
      Nope. Comuistoiz-religiosii (scuze pt pleonasm) nu pot
      Reala problema este ca fundamentalizmu’
      (no matter forma de iesprimare… a devenit „‘ternational”)

    • Parerisme. Si wishful thinking.

      America se retrage (ca sa se salveze) si lasa loc unei lumi multi-polare. Si fiindca acum e slaba, urmeaza sfaturile lui Sun Tzu isi arata muschii.

      Abia astept sa-ti vad comentariile dupa inchiderea bazelor militare americane din Europa si iesirea US din NATO, urmate a doua zi de sosirea la Bucuresti a komisarilor rusi si de restabilirea relatiei de vasalitate fata de Moscova. Conform intelegerilor notate pe servetzelul din Alaska. Nu cred ca prinzi inca un revelion ca americanofil.

      • ” iesirea US din NATO”… am inteles ca Europa e extrem d eputernica, se inarmeaza pana-n dinti, desi s-au cam scumpit protezele. Deci nu e nici un pericol, Ursula vegheaza!

      • @Mateescu – ”dupa inchiderea bazelor militare americane din Europa”

        Nu se va întâmpla în timpul vieții tale, fii liniștit 😀

        Există într-adevăr la București niște cozi de topor ale Kremlinului și niște cozi de topor ale Berlinului care le-ar cere cu mare plăcere americanilor să plece. Americanii ar putea pleca din România la cererea autorităților locale, fel cum au plecat din Uzbekistan și din Kirghizstan atunci când li s-a cerut. Dar asta pentru că România e Securistan și ascultă de comenzile Moscovei, nu pentru că americanii s-ar retrage din Europa.

        Du-te la instructorul tău și zi-i despre următoarea schemă a lui Trump: cum ar fi să-și declare Kaliningrad independența și să devină a 4-a țară baltică? Nu ar fi interesant? 😀

  32. Eu nu înțeleg cum 1 milion de barili / pe zi , ” made in Venezuela” pot influenta cumva prețul mondial zilnic al țițeiului.
    Care preț e dat de vânzarea și cumpărarea zilnica a unor hârtii numite futures.
    Si cum cantitatea zilnica VIRTUALA de țiței tranzacționat prin futures depășește cu mult producția REALA mondială, mă întreb cum poate cam 1% din această producție REALA ( Venezuela cu țițeiul lor super greu ) să devină strategica.
    Mai degrabă un blond american a decis să pună mâna pe țițeiul asta pentru a despăgubi firmele americane date afara de răposatul Chavez. Că firmele alea or fi donat ceva dolari partidului , campaniei prezidențiale și au prezentat nota de plata .
    Colateral, tovarășii de la Moscova și Pekin vor fi nevoiți să trateze cu americanos salvarea împrumuturilor ( și a dobânzilor) acordate fraților socialiști din zonă.
    Deci se va împărții ceva intre aceste 3 superputeri militare.
    – Nu vă lăsați induși in eroare de „succesele” ruse în Ucraina. Au peste 5.000 bombe nucleare prin depozite. Basca sunt al doilea exportator mondial de țiței depășind Arabia Saudita.
    – China produce arme nucleare în cel mai mare ritm , bască umple zilnic rafturile Walmart, Costco, Target cu de toate. De la scobitori, ciorapi ,chiloți , pantaloni , la televizoare, mașini de spălat frigidere. etc.

    Acum va fi important cat de bine va „colabora” conducerea din Venezuela cu americanos.
    ( condiție pentru „afaceri” , să crească Venezuela extracția zilnica de țiței. Doar cu ajutorul american o pot face ) .
    Sa ” ajungă la toți tovarăși” . Adică ciolan pentru nomenclatura orfană de Maduro , ceva oase boborului înfometat , ceva și pentru americanii de despagubit si bineînțeles ceva să rămână și pentru rusnaci și chinezi. ( Americanos vor împrumuta guvernul care la rândul lui cu banii aia va platii investitorii și furnizorii americani de utilaje dar vor achita și despăgubitii. Adică dolarii vor circula in cerc măriți cu dobânda anuală aferentă )
    Deci și daca vor reajunge la 3,5 milioane barili țiței zilnic , va fi un succes.
    Dar pentru a ajunge la așa producție zilnica , trebuie să treacă Venezuela prin o nebuloasa economica- financiara- politică.
    Nu putem prevedea viitorul.
    Îl putem imagina pe baza învățămintelor istorice.
    Unde istoria recentă a irakienilor „eliberați de dictator” ( coincidenta , întâmplare , eliberați tot de americani cu un președinte republican , numitul G. W. Bush ) NU ne oferă exemple optimiste.
    Evident parerea mea personala.

  33. Tare mi-e teamă că urmează valul doi. Și de data asta americanii vor suferi și pierderi…
    Deoarece Venezuela are cu siguranță conducte care duc țițeiul in Columbia și de acolo până în China comunistă – doar nu credea nimeni că trece prin Panama.
    Toată lumea cunoaște Columbia că pe un cal breaz al traficului internațional de stupefiante. De ce cartelurile nu și-ar fi plasat banii in afacerile bănoase cu petrol venezuelean?

    Belgia, Italia și Olanda (și de acolo toată zona Rinului) consumă la greu produse petroliere venezuelene (cca jumătate din importurile SUA din vremea cui Chavez consuma UE în aceeași perioadă)

    • inca unul care nu stie sa citeasca. In articol se spune clar ca e vorba de 1%, nimica toata. Tot in articol se spune clar ca e petrol acru.. greu de prelucrat, dar vine nea Ion si spune si el ceva fara cap si coada …

    • Deoarece Venezuela are cu siguranță conducte care duc țițeiul in Columbia și de acolo până în China comunistă – doar nu credea nimeni că trece prin Panama.

      În prezent, Venezuela nu dispune de un oleoduct funcțional care să transporte petrol către Columbia, iar marele proiect al oleoductului Orinoco–Columbia a fost anulat. În schimb, principala legătură transfrontalieră în domeniul energetic este reprezentată de un gazoduct.

      Singura conductă transfrontalieră construită este conducta de gaz Trans-Caribbean (Antonio Ricaurte), care transportă **gaz natural**, nu țiței, între Columbia și Venezuela.

      Această conductă transporta inițial gaz din Columbia în Venezuela, cu un plan (care nu a fost niciodată realizat) de a o inversa ulterior, astfel încât Venezuela să poată exporta gaz în Columbia.

      O conductă de petrol Venezuela–Columbia de la Centura Orinoco la Tumaco (coasta Pacificului din Columbia) a fost planificată ca un proiect comun PDVSA–Ecopetrol pentru a exporta țițeiul venezuelean prin Columbia. – Proiectul nu a înregistrat progrese după 2014 și este acum listat ca anulat, astfel încât nu există nicio conductă de țiței în funcțiune.

      Principalele exporturi ale Venezuelei se fac în continuare (momentan sunt blocate de intervenția americană) cu tancuri petroliere, în mare parte către Statele Unite, China și alți cumpărători. Columbia nu face parte dintre acești cumpărători.

      • Ă ă, înseamnă că sunt la fel de … … ca noi!
        Iar China nu are o miză atât de importantă acolo, spre deosebire de Cuba și Rusia.
        Ce nevoie am avea noi de petrolul lor, de moment ce primim petrol azer … și kazah, inclusiv prin porturile rusești?

  34. Ma mir ca cei care vorbesc de exploatarea petrolului venezuelean nu dau si niste cifre legate de logica economica a investitiilor.

    Pentru a tripla productia de titei a Venezuelei de dinainte de expropriere ar fi nevoie de undeva spre 100 mld dolari.
    Pentru a avea un profit la investitii in Venezuela pretul barilului (Brent) ar trebui sa fie undeva la cel putin 75-90 dolari/baril. Din fericire (pt consumatori)/nefericire (pt planurile de investitii straine in Venezuela ca si pt orice companie petroliera) pt 2026 se preconizeaza un pret de intre 50-60 dol/baril care se presupune ca nu o sa creasca simtitor nici in 2027.

    Asa ca nu se poate astepta nimeni la zeci de miliarde investite de companiile straine in urmatorii ani.

    China are doar 4% din importurile de titei din Venezuela iar contractele pe care le are cu guvernul venezuelean nu cred ca pot fi anulate fara compensatie.

    • 1 – Sumele de investit nu sint nici pe departe atit de mari
      2 – Productia maxima a PDVSA a fost pe la 3 milioane de barili pe zi in anii 2000. Azi e sub 1 milion bpd, ba chiar am vazut azi un petrolist care spune ca e pe la 600 000 bpd. Aia e nimica toata. Si va dura cel putin jumatate de an sa ajunga macar la 1 mln bpd, nesemnificativ pentru piata mondiala.
      3 – daca nu investesti continuu in zacamint si in instalatii astea decad rau si foarte rapid. Iar asta se vede in piata de multi ani, investitiile chineze doar investitii n-au fost, au fost cumparaturi ieftine pentru ca Venezuela trebuia sa vinda la orice pret. Cunosc eu 2 cazuri de nave incarcate cu petrol venezuelean care umblau nauce prin SE Asia in cautare de cumparator. Va puteti inchipui la ce discount.
      4 – Am pus mai sus citeva date simple care arata clar: Venezuela e in faliment, inflatia e cit casa, moneda nu are valoare, oamenii fac foamea.

      Nu stiu daca companiile americane au primit compensatii pentru raptul facut de Chavez, stiu doar ca Chevron avea permisiunea sa cumpere din cind in cind (permisiune de la US, da?) titei de la PDVSA. Poate in compensatie? Nu stiu. Fapt este ca Venezuela nu-si permite sa investeasca nimic pentru ca nu are de unde, tot capitalul ba chiar si o parte dintre specialisti au fugit din tara. Specialistii aia nu se fac cu cohorta si trebuie atrasi cu bani, multi, ca nu-s absolventi de snspa cu roaba si „stiinte” politice de „editorialisti internationali” (va sa zica undeva exista niste indivizi si vide care scriu editoriale internationale. Bun asa!).
      Viitorul Venezuelei depinde in cel mai inalt grad de US, irelevant ca asta place sau nu cuiva.

      Cind si unde am mai auzit insinuarea ca „americanii o sa ne spolieze tara, domne, las’ ca stim noi”? De-asta au fugit unde-au vazut cu ochii Chevron (si Shell si Total), ca nu le-a iesit spolierea in Romania? Sigur, sigur?

      • Re 1)

        stimated Cost to Restore Production to ~3 M bpd
        🔹 Wood Mackenzie: $85 billion–$130 billion over ~10 years

        Consultancy Wood Mackenzie estimates that increasing Venezuela’s oil output up to around 3 million bpd would require between about $85 billion and $130 billion in investment over roughly a decade. This covers upstream field work, repairing wells, and restoring critical infrastructure across pipelines, facilities, and export systems.
        Mundo America

        What’s included:

        Reactivating and optimizing existing fields

        Rehabilitating connecting infrastructure

        Modernizing production facilities

        🔹 Alternative Energy Policy Estimates: $175 billion–$200 billion

        Some energy analysts and opposition planning documents suggest a much larger figure—up to $175 billion or even $200 billion—when extended over a long uplift plan (e.g., $15 billion–$20 billion annually for a decade). That scenario assumes not just restoring physical output but also rebuilding institution and managerial capacity.
        OilPrice.com

        🔹 PDVSA Internal/Older Estimates: ~$58 billion

        Government and PDVSA planning documents from prior years (pre-collapse) indicated around $58 billion might be needed just to bring production back to roughly early-1998 levels (~3.4 million bpd) under a business-as-usual model.
        Ghm

    • „nu dau si niste cifre legate de logica economica a investitiilor.”
      Aceeasi recomandare, citeste si incearca sa intelegi ce a scris domnul profesor. Scopul amis nu e exploatarea imendiata ci impiedicarea chinezilor. E si o investitie in viitor.

  35. Venezuela nu înseamnă doar petrol. Este vorba și despre putere, securitate și Doctrina Monroe.

    Două situații importante pe care nu le-am găsit descrise în mass media românească (altminteri plină de „experți”):

    A. Existența unei fabrici iraniene de asamblare a dronelor.

    Detalii:

    • Compania: Empresa Aeronautica Nacional SA (EANSA), înființată în februarie 2020.
    ​• Locație: Baza aeriană El Libertador din Maracay, statul Aragua.
    ​• Operațiuni: Asamblarea și întreținerea dronelor iraniene din seria Mohajer (vehicule aeriene fără pilot).​
    • Control: personalul iranian de la Qods Aviation Industries controlează accesul la instalație; personalul venezuelean nu poate intra fără autorizația iraniană. ​
    • Sancțiuni SUA: Trezoreria SUA a sancționat EANSA și președintele acesteia la 30 decembrie 2025, menționând în mod explicit rolul companiei în „întreținerea și supravegherea asamblării UAV-urilor din seria Mohajer în Venezuela”.

    A fost lovită această fabrică?
    În timpul operațiunii Absolute Resolve din 3 ianuarie 2026, baza aeriană El Libertador a fost lovită. Mai multe surse confirmă că ținte din statul Aragua, unde se află Maracay, au fost lovite în timpul operațiunii.

    Cu toate acestea, există câteva precizări importante:
    • Deși baza a fost lovită, nu există o confirmare specifică potrivit căreia instalația de asamblare a dronelor EANSA a fost ținta, în comparație cu alte infrastructuri militare din bază.
    • Briefingurile oficiale ale operațiunii „Absolute Resolve” s-au concentrat pe capturarea lui Maduro și dezactivarea apărării aeriene, fără a menționa în mod specific instalațiile de drone. ​
    • Nicio evaluare a daunelor post-atac nu identifică în mod specific clădirile EANSA.

    B. Hezbollah menține operațiuni logistice pe Insula Margarita pentru „identificări, instruire și spălare de bani”, fapt susținut de o documentație extinsă care acoperă o perioadă de peste două decenii:

    Mărturii în fața Congresului și surse oficiale:
    • Mărturie în fața Congresului SUA din 2013: „Hezbollah a organizat, de asemenea, instruire teroristă pe Insula Margarita pentru recruți din Venezuela și alte țări din America Latină”.

    • Audieri în Camera Reprezentanților din 2013: S-a documentat că „agenții Hezbollah și complicii lor ocupă funcții înalte în guvernul venezuelean. Aceștia furnizează documente de călătorie, arme și sprijin logistic pentru operațiuni teroriste”.

    Evaluări recente ale serviciilor de informații (2025):
    • Marshall Billingslea (fost secretar adjunct pentru finanțarea terorismului, Trezoreria SUA): „Insula Margarita este într-adevăr centrul de greutate al activităților lor”.

    • Billingslea a confirmat că Hezbollah „menține mai multe tabere de antrenament acolo” și operează „o gamă largă de companii pe insulă”.

    • Operațiuni legate de pașapoarte/acte de identitate: Fostul oficial venezuelean Tareck El Aissami „a jucat un rol esențial în furnizarea de pașapoarte și documente de cetățenie agenților Hezbollah” — între 2010 și 2019, peste 10.400 de pașapoarte au fost eliberate persoanelor din Liban, Siria și Iran.

    Activități specifice documentate:

    1. Tabere de antrenament: Centre de antrenament paramilitar operaționale cel puțin din 2001, clanul Nassereddine fiind responsabil în mod specific de „înființarea centrelor de antrenament paramilitar pe insula Margarita”

    ​2. Operațiuni legate de acte de identitate/pașapoarte: Agenții Hezbollah au primit pașapoarte și documente de cetățenie venezuelene

    3. Spălarea banilor: „Hezbollah a profitat de lipsa statului de drept în Venezuela… pentru a se angaja în spălarea banilor proveniți din traficul de droguri”.

    4. Traficul de droguri: Insula servește drept „un important centru de trafic de droguri” și „punct de plecare pentru bărci care transportă încărcături ilegale”.

    Evaluări ale experților:
    • Walid Phares (expert în Orientul Mijlociu): „Insula Margarita a fost menționată frecvent în rapoarte din surse deschise ca un centru logistic utilizat pentru activități care variază de la operațiuni financiare la culegerea de informații și presupus trafic de narcotice”

    • Matthew Levitt (Washington Institute): A recunoscut „prezența de lungă durată a Hezbollah în Venezuela” ca o oportunitate de abordat după capturarea lui Maduro

    Declarații politice post-operațiune:

    După capturarea lui Maduro, secretarul de stat Marco Rubio a declarat în mod explicit: „Nu mai există prezență a Iranului/Hezbollah-ului” în Venezuela, confirmând evaluarea guvernului SUA că o astfel de prezență exista.

    • Baza operațională avansată a Iranului în Occident

      Având în vedere că supraviețuirea regimului lui Nicolas Maduro este acum incertă, Iranul și Hezbollah au mult de pierdut în Caracas.

      În cei aproape 27 de ani de putere, regimul venezuelean al lui Hugo Chavez și apoi al lui Nicolás Maduro a transformat țara lor într-un aliat cheie al Republicii Islamice Iran. Alinierea politicii Caracasului la agenda globală radicală a teocrației a inclus permiterea Hezbollah să opereze liber în Venezuela. Cu Nicolás Maduro încarcerat acum la New York, supraviețuirea regimului său incertă și viitorul națiunii caraibiene în balanță, Iranul și Hezbollah au mult de pierdut dintr-o realiniere majoră a politicii externe la Caracas. Pentru Iran și Hezbollah, Venezuela avea o mare valoare strategică – era un mijloc de a evita sancțiunile; o poartă de acces către America Latină, unde puteau fi puse la cale comploturi teroriste împotriva Statelor Unite și Israelului; un partener ideologic care se alătura luptei împotriva Occidentului la ONU și în alte foruri internaționale; un partener în activități comerciale ilicite; o bază pentru răspândirea ideologiei radicale a Iranului; și un facilitator al activităților de trafic de droguri și spălare de bani ale Hezbollah. Pierderea tuturor acestor lucruri nu va însemna sfârșitul aventurismului Iranului și al Hezbollah în regiune, dar ar fi un regres semnificativ.

  36. Despre imperialismul energetic american:

    Trump Now Has His Very Own Oil Empire, Bloomberg, 4 ianuarie 2026

    Președintele Trump a creat un imperiu petrolier care se întinde de la Alaska până în Patagonia.

    Aproape 40% din producția mondială de petrol se află acum sub umbrela „Doctrinei Donroe” — o pârghie economică și geopolitică pe care niciun președinte american nu a mai avut-o de la FDR.

    • Statele Unite, împreună cu Canada, Venezuela și restul Americii Latine, reprezintă aproape 40% din producția mondială de petrol, oferindu-i președintelui Donald Trump propriul său imperiu petrolier.
    • Controlul de facto asupra bogăției petroliere din emisfera vestică schimbă regulile jocului geopolitic, permițând Casei Albe să aibă primatul atât asupra aliaților producători de petrol, cât și asupra adversarilor.
    • SUA dispun acum de mijloacele necesare pentru a menține prețul petrolului la aproximativ 50 de dolari pe baril, ceea ce le conferă un avantaj în viitor față de oricine ar amenința să crească prețul prin reducerea ofertei.

  37. Nimeni nu spune ca Manduro masa trupe la granita cu Guyana revendical mai doua treimi din tara.. Noroc cu platformele americane din zona. Pai ce-ti mai trebuie tie petrolul altuia cand nici pe-al tau nu-l poti exploata.
    Foarte bun articol Domnule Cranganu. Doar felicitari!

  38. Cautarea de explicatii independente la holdupul militar american, prin care presedintele venezuelean Nicolas Maduro si Prima Doamna Cilia Flores au fost rapiti din Venezuela si luati ca ostatici in Statele Unite, este imperios necesara si extrem de urgenta. Articolul pe aceasta tema al d-lui Constantin Cranganu, scris la New York si publicat in Romania, este o posibilitate si o invitatie de nerefuzat. Iata, mai jos, cateva contributii:

    Termenul de imperialism, adus de autor in discutie prin referirea la ceea ce fara retinere numeste “imperialismul energetic american”, si-a pierdut din conotatia negativa absolutizata, dupa ce “imperiul raului” din fosta Uniune Sovietica s-a destramat si s-ar fi mutat in Statele Unite, potrivit unor evaluari. Asta deoarece exista si imperii ale binelui, fondate pe valori comune, care aduc prosperitate si securitate pentru toti, si nu in ultimul rand demnitate si respect, la care nicio natiune nu poate accede de una singura. De aceea propagandistii americani si-au asumat si vehiculeaza cu larghete definitia de imperialism pentru SUA, poate si pentru ca pune in umbra convenabila o caracteristica toxica pentru toate natiunile, cea de globalism, ce tinteste controlul la scara comunitatii globale.

    E mai adaptat vremurilor si corect sa vorbime despre globalismul energetic american. Acest globalism este o tentatie viscerala, o ideologie prost camuflata la Trump, care uneori uita sau nu se oboseste sa traga perdeaua. Insa clar va fi diferit in realitate. Ce a spus vicepresedinta venezueleana Delcy Rodriguez, care acum este presedinte pana la alegerile la termen urmatoare – pe model SUA, vicepresedintele Johnson i-a succedat presedintelui Kennedy tot ciclul electoral in desfasurare – are relevanta globala: “Venezuela nu va fi o colonie”.

    Pare confortabil ca experimentul lui Trump de expansiune sa fie impachetat in teorii justificatoare. Insa pe tema vor curge multe opinii contradictorii, ceea ce este benefic pentru testarea ipotezelor de laborator geopolitic. De pilda, o practica curenta in cercetarea stiintifica si indispensabila in drumul catre adevar o reprezinta definitiile negative, opozabile definitiilor afirmative, cum pe caz ar fi afirmatiile despre “triumful revolutiei argilelor” si “independenta energetica” a SUA. Nu ma pronunt daca sunt mituri sau nu. Insa pentru cine vrea sa-si faca o idee este suficienta inventarierea declaratiilor ultraextaziate si hiperbolizante ale lui Trump despre cum petrolul venezuelean va alimenta din belsug masinaria economiei americane si cum profiturile si banii vor curge in valuri in America! Nu ar fi rau daca ar fi rezultatul unei tranzactionari, dar din pacate va fi al unei acaparari!

    Insa cel mai oribil aspect, pe care il tot criticam dur, din 7 octombrie 2023, cand Hamas a atacat in Israel, a rapit israelieni si i-a dus ostatici in Gaza, este ca SUA au procedat similar, pe 3 ianuarie 2026, cand a atacat Venezuela! Armata SUA, l-a ordinul ilegal al lui Trump, a atacat Venezuela, a ucis 40 de venezueleni, militari si civili, i-a rapit pe presedintele venezuelean Nicolas Maduro si pe Prima Doamna Cilia Flores si i-a luat ostatici in Statele Unite! Aceasta este esenta tristei realitati, Statele Unite au imitat Hamas, provocand o noua criza a ostaticilor, care are in centrul ei ostatici venezueleni de rang foarte inalt. Criza ostaticilor israelieni s-a incheiat sub presiunea tumultoasa internationala, care este de asteptat sa puna capat si dramaticei crize a ostaticlor venezueleni.

  39. Teza imperialismului energetic expusă in comentarii de domnul profesor este un excelent eseu de sine stătător. Argumentele, coerența expuneri, detaliile tehnice sunt material de studiu.

    Și totuși, deși am citit cu mare plăcere și mi-aș dori să fie așa, nu sunt convins :) In continuare mi se pare Venezuela un cal mort pe care un jucător de talent precum Trump nu-l va lua in calcul pentru pariuri pe termen lung. Investițiile masive necesare expansiunii energetice americane necesită un mediu prielnic care nu există in Venezuela, practic o pușcărie infernală in care gardieni sunt clicile de mafioți și nomenklaturiști socialiști. Aparatul de stat (dacă putem numi așa hoarda de tâlhari care conduce statul) este chiar mai putred și mai ticălos decât cel comunist ceaușist. Cum poate avea cineva incredere in asemenea specimene? Destructurarea acestui sistem ar fi extrem de anevoioasă și scumpă. Și nu merită nici banii nici timpul.

    E mult mai simplu și mai rapid să blochezi efectiv lagărul (că stat e mult spus) și să impui să cedeze o cotă-parte din exporturi direct unor companii americane (care oricum sunt indrituite la reparații după ce au fost jefuite de socialiștii lui chavez). La fiecare vapor cu petrol cu permis de trecere un altul va merge către rafinăriile americane. Pârghiile sunt astăzi in mâna lui Trump și prin capturarea lui Maduro a demonstrat clar că nu-i pasă de suveranitatea statului-pușcărie, de așa-zisele norme internaționale și de gura lumii bune.

    Desigur, multă lume va spune că o asemenea manevră ar fi extrem de cinică și că va condamna poporul venezuelean la sărăcie. Foarte probabil. Și ce dacă? Cine zice că Trump ar fi un soi de moșuleț cumsecade care acționează spre binele și prosperitatea sudamericanilor? De ce ar face Trump cadouri (=investiții care poate vor aduce profit peste 10 ani) unor socialiști (care vor naționaliza iarăși activele americane peste 2-3 ani)? întâi poporul ăla ar trebui să demonstreze că nu mai e legat la cap de socialiști și să se scuture de tiranie. Apoi, mai vedem.

    In plus, cred că Trump și ai lui (mai exact petroliștii care-l susțin) au găsit deja petrolul ăla acru de care aveau nevoie. Pe meleaguri mai primitoare.

    • ”poporul ăla ar trebui să demonstreze că nu mai e legat la cap de socialiști și să se scuture de tiranie.”

      O tiranie impusă de puteri străine nu poate fi scuturată decât tot cu ajutor străin.

      ”De ce ar face Trump cadouri (=investiții care poate vor aduce profit peste 10 ani) unor socialiști (care vor naționaliza iarăși activele americane peste 2-3 ani)?”

      Nu așa se pune problema. A explicat Marco Rubio în mai multe interviuri că Statele Unite nu vor mai tolera amestecul Rusiei, Chinei și Iranului în emisfera vestică. Chavez și Maduro n-ar fi ajuns unde au ajuns fără sprijin din partea Chinei și Rusiei. Obama a ridicat mereu mingi la fileu Rusiei, dar epoca lui Obama s-a încheiat.

      O glumă care circula în State prin septembrie 2024:
      – Is America ready to elect a Black woman president?
      – Yes, but not a dumb one 😀

      • „O tiranie impusă de puteri străine nu poate fi scuturată decât tot cu ajutor străin.”

        Venezuela a primit deja ajutorul: dictatorul lor tocmai a fost înlăturat. Dacă voiau libertate oamenii trebuiau să iasă imediat in stradă și să lupte pentru ea, nu să aștepte să le pice in gură para mălăiață democratică. Din păcate se pare că majoritatea populației e spălată pe creieri sau cel puțin atât de terorizată/dependentă de regim încât nu au fost in stare să miște un deget.

        Și nu e de mirare că asta e starea de spirit in Venezuela. Vedem cum in lumea așa-zis liberă o liotă de politruci și activiști „democrați” in loc să dea o mână de ajutor și să încurajeze forțele opoziției (din exil) se apucă să-l drăcuiască iarăși pe Trump. In fapt agitația acestor socialiști deghizați in democrați este o sursă constantă de bucurie* pentru mine. Mișcarea genială a lui Trump a băgat efectiv spaima-n tâlhari. Acum orice făuritor de utopii, orice mafiot și orice fanfaron cu vederi „liberale” și dulap plin de schelete (de la pedofilie la vandalism juvenil) tremură la gândul că nu există gaură de șarpe in care să se ascundă și că oricând poate fi ridicat. Cu cât ipochimenul e mai isteric in tiradele anti-Trump cu atât știm că secretul care-l arde pe interior e mai penal.

        Deci. Dacă in Europa sunt atât de mulți oameni spălați pe creieri de socialism apăi ce să ne așteptăm de la o dictatură latino-americană? Și dacă Europa a ajuns atât de anti-americană incât vânează capitaliști americani (cu amenzi de 120 de milioane de euro) ce/pentru că promovează libertatea de exprimare, ce am putea oare să sperăm de la o nomenklatură odioasă care băltește in socialism de 20 de ani?

        *acțiunile in forță menite să afirme puterea civilizației noastre, să ridice moralul și să unească cetățenii lumii libere împotriva Axei Răului nu sunt tocmai frecvente. Ultima dată când am simțit această bucurie a fost când israelienii au reușit să decimeze hezbolahul cu ajutorul tehnologiei.

        • „Acum orice făuritor de utopii, orice mafiot și orice fanfaron cu vederi „liberale” și dulap plin de schelete (de la pedofilie la vandalism juvenil) tremură la gândul că nu există gaură de șarpe in care să se ascundă și că oricând poate fi ridicat.”

          Da, da, tremură rău. Mai ales pedofilii de pe lista lui Epstein (rusi, chinezi, venezueleni, iranieni, mexicani, palestinieni, cubanezi).

          Până îi termină Trump pe toți pedofilii ăștia, propun ca noi în săbii să ne tăiem și în previziuni să ne auto-ridiculizăm. Să vă aud, războinicilor: „Who is next? Colombia? Cuba? Mexico? Panama? Denmark? Nigeria? Palestine? China? Lebanon? Russia? Iran?”

          Încep eu.

          „I-auziți cum cântă Cucu, / Nu vă faceți un seppuku?” (după informația de mai jos):

          „The US will „de-colonize” Denmark by annexing Greenland. Stephen Miller will not rule out military force, and points out the weak Europeans will not fight back. After decades of enthusiastic support for US imperialism, Europe now finds itself on the receiving end.”

          „Europe is drifting into irrelevance and will soon discover that if you are not at the table, then you’re probably on the menu”

          https://x.com/Glenn_Diesen/status/2008394168503042057

          Pe bune, imperialilor, după anexarea (Anschluss, parcă ăsta e termenul consacrat) Groenlandei – cred că asta urmează, fiindcă e un soft target – vreau să vă aud odele închinate Imperiului. Că sepukku…

          • „Da, da, tremură rău. Mai ales pedofilii de pe lista lui Epstein”
            aveți ceva informații legate de tremuriciul pasagerilor Lolita Express? Că eu nu văd nimic nou, iar mușterii lui Jeff sunt bine merci, de la Bil și Donald până la Woody și Noam…

            „(rusi, chinezi, venezueleni, iranieni, mexicani, palestinieni, cubanezi).”
            Deși nu au nicio legătură cu Epstein ați nimerit-o bine. Exact despre ăia vorbeam eu. Doar nu credeați că mahării americani o să înceapă să se aresteze intre pe motiv de concupiscență penală. Cât de naiv puteți fi să așteptați așa-ceva?

            In schimb orice politruc lipsit de cetățenie americană poate fi acuzat de pedofilie, portretizat ca un monstru și apoi ridicat pentru a fi dus la Guantanamo ca să-și facă acolo un sepuku onorabil. :)

            Ziceți ceva și despre Groenlanda. Nu văd care e problema. Chiar și dacă US anexează insula in forță (gen cu 1 elicopter plus o barcă cu motor dotată cu pistolari) tot nu văd. Mă mir că nu s-a întâmplat mai demult (deh, unii lideri americani au ținut la blazonul vetust de țară neagresoare).

            • Ai uitat de Ehud Barak shi el „client” al lui Epstein ca tot Mosadul din care Barak shi Epstein faceau parte.

        • @euNuke – ”Dacă voiau libertate oamenii trebuiau să iasă imediat in stradă și să lupte pentru ea”

          Nu așa merg lucrurile. Se estimează că 8 milioane de oameni au părăsit Venezuela, e clar că a rămas în țară doar ”turma” ascultătoare. Asta ține de temperamentul înnăscut al omului, nu e vina lui că s-a născut așa, la fel cum nu e vina lui că are ochi albaștri.

          Dincolo de asta, ministrul de Interne Diosdado Cabello controlează și bandele de motocicliști înarmați, populația civilă nu poate lupta de la egal la egal împotriva lor. Există soluția unui război civil, cu țara împărțită ca Spania în 1936 sau ca Libia astăzi, dar într-o asemenea situație va fi nevoie de și mai multe droguri exportate în State pentru a finanța luptele.

          ”Dacă in Europa sunt atât de mulți oameni spălați pe creieri de socialism apăi ce să ne așteptăm de la o dictatură latino-americană?”

          Nu. Societatea europeană e la un alt nivel de maturitate, America Latină e la nivelul la care erau europenii în anii ’30. În Europa de astăzi nu ar închide nimeni ambasadele americane și nu ar menține ordinea publică pe bază de execuții extrajudiciare și grupări paramilitare. Dar în anii ’30 exact asta se întâmpla.

          Încercați să înțelegeți că situația din Venezuela e generată de puteri străine. Maduro ar fi fost înlăturat de mult, dacă ar fi existat alegeri libere.

    • @euNuke

      Teza imperialismului energetic expusă in comentarii de domnul profesor este un excelent eseu de sine stătător. Argumentele, coerența expuneri, detaliile tehnice sunt material de studiu.

      Vă mulțumesc pentru aprecieri. Și încerc, pe cât pot de bine, să explic poziția mea legată de imperialismul energetic american. Din cauza caracterului intempestiv al termenului – pe care l-am inclus în titlul și corpul articolului după ce inventasem deja sintagma MOGA și al interesului arătat de unii comentatori (ca dumneavoastră sau domnul @Harald, printre alții), am decis să dezvolt subiectul imperialismul energetic american sub forma unui nou studiu, la care deja am început să lucrez.

      Deocamdată, vă propun câteva gânduri disparate:

      Operațiunea militară americană din ianuarie 2026 și capturarea lui Maduro trebuie înțelese nu ca o aberație, ci ca o aplicație logică a imperialismului energetic în era MAGA/MOGA. Trump a fost explicit într-un mod rar întâlnit în diplomația modernă: „Vom avea companiile noastre mari petroliere americane, cele mai mari din lume, să intre, să cheltuiască miliarde de dolari, să repare infrastructura petrolieră grav deteriorată și să înceapă să genereze bani pentru țară”. Mai șocant, a numit rezervele venezuelene „our oil” (petrolul nostru).

      Din perspectiva strategiei imperiale americane, operațiunea în Venezuela nu este doar punitivă, ci preventivă — menită să securizeze dominația SUA vs. China asupra rezervelor petroliere globale viitoare. Acest lucru este consistent cu pattern-ul istoric: Iraq sub Saddam Hussein, Libia sub Gaddafi, și acum Venezuela sub Maduro — toate țări cu rezerve masive de petrol care au căzut sub influență non-occidentală.

      Referirea lui Trump la „Doctrina Monroe” și redenumirea ei în „Doctrina Donroe” nu este doar un joc narcisist de cuvinte, ci o reconfigurare ideologică semnificativă. Doctrina Monroe originală (1823) afirma că Emisfera Vestică este sfera de influență exclusivă a SUA și că puterile europene nu trebuie să interfereze. Roosevelt Corollary (1904) a extins-o, argumentând că SUA au dreptul și obligația de a interveni în națiunile instabile din America Latină.

      Trump Corollary, așa cum o numesc analiștii acum, merge mai departe: afirmă nu doar dreptul de intervenție pentru „stabilitate”, ci dreptul explicit de control asupra resurselor naturale. Secretarul de Stat Marco Rubio a fost clar când a spus că SUA vor folosi „embargoul petrolului” (carantina) și demonstrația de forță militară pentru a forța liderii venezueleni rămași să se conformeze directivelor Trump. Acest lucru constituie o formă de neocolonialism tranzacțional: regimul venezuelean poate rămâne formal în funcție (minus Maduro), dar trebuie să devină un „instrument” pentru puterea americană în propria țară.

      Venezuela în 2026 reprezintă mai mult decât o criză regională sau o intervenție militară individuală—este un moment definitiv în tranziția de la retorica naționalistă MAGA la practica imperialismului energetic deschis (MOGA). Ceea ce face acest caz deosebit de revelator este absența oricărei pretenții ideologice. Imperialismul lui Bush în Iraq pretindea să aducă democrația; intervenția lui Obama în Libia invoca „responsabilitatea de a proteja” populația civilă. Imperialismul lui Trump în Venezuela este francamente extractiv: „luăm petrolul”.

      • Are sens tot ce susțineți. Râmâne insă de văzut ce întindere vor avea investițiile ‘marilor companii americane’. Deocamdată Trump a vorbit doar de menținerea infrastructurii curente:

        „Vom avea companiile noastre mari petroliere americane, cele mai mari din lume, să intre, să cheltuiască miliarde de dolari, să repare infrastructura petrolieră grav deteriorată și să înceapă să genereze bani pentru țară”

        Asta pentru că noi proiecte extractive ar necesita un interval de timp ce depășește mandatul lui Trump. Sau cel puțin așa înțeleg eu. Orice mare companie își evaluează riscurile și ia in calcul (avînd in vedere precedentul) și dispariția sprijinului politic (nu cred că democrații vor marșa pe doctrina Donroe).

        • Imperialismul energetic american nu este o deviație de la valorile democratice americane—este o revenire la logica imperiului, îmbrăcată acum în slogan MAGA.

          De la MAGA la MOGA: Make Oil „Ours” Again. (un posibil titlu pentru noul meu studiu)

      • ”regimul venezuelean poate rămâne formal în funcție (minus Maduro)”

        Să nu anticipăm 😀
        DEA oferă o recompensă de 25 de milioane de dolari și pentru Diosdado Cabello:

        https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b4/Recompensa_Diosdado_Cabello.png

        Cel mai probabil, Delcy Rodriguez poate rămâne în funcție dacă îl predă Statelor Unite pe Diosdado Cabello, ceea ce s-ar putea să fie varianta convenabilă și pentru ea. Se estimează că nici măcar Hugo Chavez nu avea controlul asupra lui Diosdado Cabello, iar traficul de droguri spre Statele Unite e organizat chiar de el.

        • Drogurile sunt legale in multe state din SUA shi in Olanda, Aruba, Danemaca, etc. Se pare ca majoritatea drogurilor erau vandute perfect legal in Aruba shi de acolo in Olanda, SUA, Danemarca, etc. Multzi Americani viziteaza Aruba pentru a se droga perfect legal. E celebru cazul Amercicancei care a murit de supra doza in Aruba unde venise special ca sa se drogheze legal. In Venezuela insa drogurile sunt ilegal la fel shi in Rusia shi multzi Americani au fost arestatzi in Rusia pentru ca se drogau.

  40. Am inca o observație. Cum spuneam mai sus controlul unei țări nu se poate face fără cooperarea minima a celor care au deținut puterea. Trump pare ca a înțeles asta și nu vrea s-o sprijine pe șefa opoziției, laureată a premiului Nobel pentru ca nu crede ca ar avea suficient suport. Practic in Venezuela a fost extras Ceaușescu și adus la putere Iliescu (sau Iliesca). Doamna Gonzalez (parca asa o cheamă) va controla împreună cu fratele ei Venezuela și va găsi o soluție de compromis cu USA.
    Și încă o observație. Eu as fi îngrijorat când cei care ma atacau vehement pana ieri au încetat s-o facă. Probabil ca fac ceva care-i avantajează pe dușmanii mei. Trecând rapid pe la CNBC și CNN vad ca au dispărut criticile dure asupra lui Trump. E drept ca n-am vizitat aceste site-uri prea des, dar fata de acum un an și-au schimbat tonul (in special CNBC).

    • Un aspect surprinzător al intervenției americane este că, în ciuda capturării lui Maduro, SUA nu au încercat să instaleze opoziția democratică venezueleană la putere. María Corina Machado, liderul opoziției care a câștigat alegerile primare cu peste 90% și este considerată câștigătoarea reală a alegerilor din 2024, a fost efectiv ignorată de Trump. La conferința de presă, Trump a descris-o ca „o femeie drăguță” care nu are „respect în țară” pentru a prelua conducerea.

      În schimb, SUA permit vice-președintei lui Maduro, Delcy Rodríguez, să rămână la putere, iar toți oficialii cheie ai regimului—inclusiv ministrul apărării Vladimir Padrino López și Diosdado Cabello care controlează poliția și este considerat unul dintre cei mai formidabili apărători ai lui Maduro—își păstrează pozițiile. Javier Corrales, profesor la Amherst și autor al cărții „Fixing Democracy: Why Constitutional Changes Often Fail to Enhance Democracy in Latin America”, remarcă: „Este foarte neobișnuit istoric să vezi un asemenea scenariu. Îndepărtezi liderul, dar regimul persistă”.

      De ce această strategie contraintuitivă? Răspunsul meu este că o schimbare totală a regimului ar cere resurse și sacrificii americane semnificative. Instalarea doamnei Machado la putere ar reprezenta un efort de nation-building adevărat, cerând implicare americană prelungită pentru a preveni colapsul instituțional sau războiul civil. Este mult mai simplu pentru Trump să păstreze junta actuală intactă, minus liderul său, amenințând cu violență viitoare dacă cerințele administrației privind petrolul și imigrația nu sunt îndeplinite.

      Aceasta nu este „regime change” în sensul clasic — este coerciție imperială. Scopul nu este transformarea democratică a Venezuelei, ci transformarea ei într-un stat client care livrează resurse către SUA. După cum notează o analiză CNN, „planul lui Trump pentru Venezuela este de a o constrânge pe președintele interimar să devină un instrument al puterii sale în propria ei țară.”

        • @Caudillo – e tot mărturia depusă de Fiona Hill în fața Congresului, nu e o sursă separată. Dacă 30 de ziare relatează mărturia aceleiași persoane, asta nu înseamnă 30 de confirmări.

          Povestea asta cu Venezuela la schimb pentru Ucraina provine de la Moscova. Kremlinul încearcă astfel să pretindă că ar avea legitimitate în a controla Ucraina. Presa românească e infestată de oamenii rușilor la toate nivelele, în timp ce acțiunile lui Trump (sancționarea companiilor petroliere rusești, de exemplu) și opoziția la construirea Nord Stream 2 demonstrează ostilitate la adresa Rusiei.

          Sigiur că există și un anumit pragmatism din partea lui Trump, teritoriile ucrainene deținute de Rusia nu pot fi eliberate, practic vorbind. Dar asta nu înseamnă că Trump și Putin și-au împărțit Ucraina și Venezuela. Asta înseamnă doar că Fiona Hill e o marxistă cu telecomanda la Moscova, ceea ce rezultă oricum din biografia ei.

          • Timpul ne va arata ce inseamna pragmatismul lui Trump.
            Cei drept rusii au profitat de prilej, Medvedev a zis ceva de rapirea lui Merz

            https://stirileprotv.ro/stiri/international/reactia-germaniei-dupa-ce-medvedev-a-propus-capturarea-cancelarului-merz-dupa-modelul-maduro-ce-exclude-berlinul.html

            Guvernul german a condamnat comentariile fostului președinte rus Dmitri Medvedev (foto, stânga), care sugera o ipotetică capturare a cancelarului Friedrich Merz (foto, dreapta), după modelul în care SUA l-au extras pe președintele venzuelean, dar a declarat că nu vede niciun motiv pentru a înăspri măsurile de securitate în urma acestor declarații.

            Agenția de stat rusă TASS, unul dintre principalele canale de propagandă ale Kremlinului, l-a întrebat pe Dmitri Medvedev: „Vă puteți imagina, chiar și în cadrul previziunilor dvs. incredibile, o astfel de operațiune specială împotriva liderului, să zicem, Germaniei?”

            Medvedev, în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a spus că, după evenimentele recente din Venezuela, își poate „imagina destul de bine” operațiuni similare desfășurate împotriva liderilor altor țări, inclusiv Merz, potrivit Kyiv Post.

            • ”Medvedev a zis ceva de rapirea lui Merz”

              Gata, l-ai promovat și pe Medvedev, ai să primești salariu dublu pentru ziua de azi 😀

              Încearcă să înțelegi că pentru orice persoană cu IQ mediu (100 that is) sunt clare abordările lui Trump. Dacă vrei să susții că e omul Moscovei, n-ai decât să susții că e omul Moscovei. Dar asta te descalifică. Pari destul de inteligent, din modul cum îți formulezi ideile în scris, deci ești corupt moral. Așteaptă-te la dispreț pentru asta, nu la aplauze.

            • Harald,
              Mersi pentru aprecierea cu inteligenta.
              N-am sustinut ca Trump e omul Moscovei , ci ca este foarte pragmatic.
              Personal cred ca se va reveni la sferele de influenta, pana la urma doctrina Donroe pomenita de Trump cam asta inseamna.
              Dar vom vedea in 2026 cum va evolua conflictul din Ucraina , cum va arata NATO , care va fi relatia SUA-Groenlanda, probabil vor fi niste clarificari

              Eu zic ca mesajul Departamentului de Stat e limpede

              This is OUR Hemisphere, and President Trump will not allow our security to be threatened.

              https://x.com/StateDept/status/2008221563888292207

              Si cred ca se va confirma si ce scrie WSJ

              „Faceți bani, nu război: Adevăratul plan de pace al lui Trump pentru Ucraina (WSJ)”

              https://www.g4media.ro/faceti-bani-nu-razboi-adevaratul-plan-de-pace-al-lui-trump-pentru-ucraina-wsj.html

      • Ce rost ar avea sa incerce sa schimbe regimul? Sa pateasca la fel ca in Aganistan?
        Daca afacerea cu petrolul merge fara interventie militara, nu conteaza cine e la putere.
        Si e de presupus ca regimul actual, fara Maduro, va deveni mai „soft” cu lesa virtuala…

  41. Ce vrea Venezuela (potrivit publicației The New York Times)

    Venezuela, ca toate țările, are contradicții. Există o apetență pentru naționalismul marxist și o altă apetență pentru cosmopolitism; o credință în capitalism, o ură față de imperialismul american și, totuși, o dorință pentru o economie mai funcțională, pe care președintele Trump promite acum să o aducă.

    După ce administrația Trump l-a arestat pe Nicolás Maduro în weekend, vicepreședintele țării, Delcy Rodríguez, a preluat controlul asupra guvernului țării. „Invităm guvernul SUA să colaboreze cu noi în cadrul unui program de cooperare”, a scris ea pe rețelele de socializare. Ce conține acest program? Trump vrea ca ea să deschidă rezervele de petrol ale Venezuelei companiilor americane. „Aceasta este emisfera NOASTRĂ”, a postat ieri Departamentul de Stat pe X.

    María Corina Machado, lidera opoziției favorabilă capitalismului, laureată a premiului Nobel, aflată acum în exil, l-a lăudat pe Trump la Fox News și s-a oferit să împartă cu el Premiul Nobel pentru Pace.

    Venezuela se aștepta ca blocada parțială a petrolierelor impusă de SUA să reducă producția de petrol cu aproximativ 70% în acest an. Secretarul de stat Marco Rubio a declarat că blocada oferă „un avantaj care va continua să existe până când vom vedea schimbări”.

    China și Rusia au condamnat capturarea lui Maduro, dar nu au amenințat că vor apăra Venezuela, un aliat. Politica externă a lui Trump, bazată pe principiul „puterea face dreptate”, ar putea oferi acoperire pentru propriile lor ambiții.

    Detalii,

    What Venezuela Wants, The New York Times, 6 ianuarie 2026

  42. CNBC: Răsturnarea lui Maduro ar putea ajuta aceste companii petroliere americane să recupereze activele confiscate de Venezuela

    5 ianuarie 2026

    Puncte cheie:

    – Răsturnarea președintelui Nicolas Maduro ar putea deschide calea pentru Exxon Mobil și ConocoPhillips să recupereze activele confiscate de Venezuela în cadrul naționalizării din 2007.

    – Chevron, singura mare companie petrolieră americană care operează în Venezuela, este probabil cea mai bine poziționată pentru a-și crește producția în cazul unei tranziții ordonate a puterii, spun analiștii.

    – Cu toate acestea, va fi nevoie de timp pentru a readuce producția de petrol a Venezuelei la nivelurile istorice, spun analiștii.

    Președintele Donald Trump a solicitat companiilor petroliere americane să investească miliarde de dolari în sectorul energetic din Venezuela, la câteva ore după ce forțele americane l-au capturat pe președintele venezuelean Nicolas Maduro și pe soția sa.

    „Vom solicita marilor companii petroliere americane – cele mai mari din lume – să investească miliarde de dolari pentru a repara infrastructura grav avariată, infrastructura petrolieră”, a declarat Trump într-o conferință de presă sâmbătă, de la reședința sa Mar-a-Lago din Palm Beach, Florida.

    Marile companii petroliere au păstrat în mare parte tăcerea de la răsturnarea lui Maduro, întrucât situația din Venezuela rămâne incertă. Însă acțiunile Chevron, Exxon Mobil și ConocoPhillips sunt în creștere, investitorii mizând pe faptul că cele trei mari companii petroliere americane vor profita de acțiunea militară a SUA.

    Rezervele de petrol ale Venezuelei sunt estimate la 303 miliarde de barili, sau aproximativ 17% din totalul mondial, potrivit Administrației Informațiilor Energetice din SUA.

    Producția țării a atins un nivel maxim de 3,5 milioane de barili pe zi la sfârșitul anilor 1990, dar a scăzut semnificativ de atunci, potrivit firmei de consultanță în domeniul energiei Kpler. Producția Venezuelei se situează în prezent la aproximativ 800.000 de barili pe zi, arată datele Kpler.

    Rezervele sale, situate în cea mai mare parte în centura Orinoco din partea de est a țării, sunt țiței extra-greu, care necesită un nivel mai ridicat de expertiză tehnică pentru a fi extrase, potrivit EIA.

    Fostul președinte Hugo Chavez a confiscat activele marilor companii petroliere americane în 2007. Chevron este singura mare companie petrolieră americană care operează în Venezuela. Exxon și Conoco au creanțe de miliarde de dolari împotriva Caracasului din cauza naționalizării efectuate de Chavez.

    Va fi nevoie de mai mult decât o simplă relaxare a sancțiunilor SUA împotriva Venezuelei pentru a încuraja noi investiții în țară, a declarat analistul Morgan Stanley, Devin McDermott, într-o notă adresată clienților luni. Trump a declarat în weekend că embargoul SUA asupra petrolului venezuelean rămâne în vigoare.

  43. Numărul zilei: 41.000+ de comentarii!

    Astăzi, pragul celor 41.000 de comentarii la articolele mele a fost depășit pe Contributors.ro, la capătul unui parcurs de 308 articole. Este o cifră care, recunosc, mă emoționează și mă onorează. O medie de 133 de comentarii pe articol — un ritm de dialog rar întâlnit, care spune ceva despre intensitatea și seriozitatea cititorilor mei.

    Recordul absolut al platformei Contributors? Articolul „Gimnastică lingvistică: noi cuvinte vampir, ChatGPT și schimbarea climei” (5 mai 2023), cu nu mai puțin de 608 comentarii. Un vârf de conversație care m-a copleșit și m-a responsabilizat.

    Dar dincolo de cifre, există un singur cuvânt care poate cuprinde tot ce simt: MULȚUMESC!

    Mulțumesc pentru cele peste 2,3 milioane de accesări.
    Mulțumesc pentru fiecare minut de atenție, pentru fiecare reacție, pentru fiecare întrebare sau obiecție.
    Mulțumesc pentru că ați transformat aceste articole într-un spațiu viu de reflecție și dezbatere.

    Dacă, din 4 aprilie 2014 încoace, nu v-am trădat încrederea, vă invit să rămâneți alături de mine. Voi continua să scriu cu aceleași unelte: rigoare, curiozitate, dialog și valori care nu se demodează.

    Încă o dată, cu toată sinceritatea și recunoștința: Vă mulțumesc!

    • Haide sa fiu, poate primul, care va raspunde pentru multumirile pe care le-ati acordat tuturor comentatorilor pe care i-ati avut de 13 ani. Noi va multumim! Cel putin eu, nespus!
      Si ca sa continuam in aceeasi directie, am o intrebare datorata evolutiilor recente.
      Ce cauta Trump in Groenlanda? In mod cert nu petrol ca are destul. Nu cauta elemente rare; le are acasa si-n alte parti; rafinarea lor e problema. Daca vrea baze militare mai multe acolo, nu se impotriveste nimeni. Sumedenie de explicatii dar nu inteleg miezul problemei.

      • Ce cauta Trump in Groenlanda?

        Multă lume își pune aceeași întrebare. Fără a avea pretenția unui răspuns exhaustiv, aș sugera că interesul Președintelui Trump pentru Greenland este motivat de o combinație complexă de factori:

        Securitate națională primară: Controlul asupra Pituffik Space Base (fosta bază aeriană Thule) și extinderea capabilităților de detectare timpurie a rachetelor în fața amenințărilor rusești și chineze reprezintă motivația declarată principală.

        Securitate economică secundară: Accesul la pământuri rare și minerale critice necesare pentru tehnologiile viitorului (vehicule electrice, turbine eoliene, echipamente militare) oferă o motivație economică puternică, deși Trump a minimizat public acest aspect.

        Aici aș putea discuta mai mult, pentru că mă pricep un pic mai bine decât alții😊. Greenland deține unele dintre cele mai mari depozite de pământuri rare (REE) de pe planetă, cu estimări care sugerează că ar putea satisface cel puțin 25% din cererea globală. Potrivit datelor obținute de USGS, pe lângă pământurile rare, Greenland deține depozite semnificative de:

        Litiu și grafit: Esențiale pentru bateriile vehiculelor electrice (China controlează 65% din producția mondială de grafit)

        Cobalt, nichel și platină: Pentru tehnologii de stocare a energiei și catalizatori industriali

        Titan și vanadiu: Pentru aliaje speciale de oțel și aplicații aerospațiale

        Uraniu: Depozite semnificative asociate cu pământurile rare la Kvanefjeld

        Controlul rutelor maritime: Poziționarea strategică pentru monitorizarea și potențial controlul noilor rute maritime arctice deschise de schimbările climatice.

        Presiune geopolitică: Retorica agresivă servește ca instrument de descurajare strategică și presiune diplomatică asupra aliaților NATO pentru a obține concesii.

        Stratfor a identificat mai multe scenarii pentru 2026, de la acțiune militară unilaterală la acorduri bilaterale SUA-Danemarca pentru extinderea capabilităților americane. Experții consideră că amenințările militare sunt mai degrabă o tactică de negociere decât o intenție reală, menită să forțeze Danemarca să accepte o prezență militară americană extinsă și acces preferențial la resurse.

        Un prieten a sugerat o modalitate „sigură” prin care SUA ar putea obține Groenlanda: Să organizeze un referendum și să mituiască alegătorii. Dacă Groenlanda decide prin vot majoritar să devină teritoriu al SUA, fiecare alegător adult primește 100.000 de dolari americani. Costul total ar fi de numai aproximativ 4 miliarde de dolari. 😁

        • Mi-as fi dorit ca dv sa fi scris si ca e extrem de greu de exploatat minereuri in Groenlanda, unde o combinatie de natura extrema, lipsa de infrastructura si si de acceptanta sociala face ca in momentul de fata doar o mina de rubine sa fie operanta. Apropo, calatorind din Ilulissat spre Disko Island un groenlandez m-a luat deoparte si mi-a aratat niste rubine spunindu-mi ca le vinde la un pret f bun. Am declinat oferta spunind ca mai bine le-ar oferi chinezilor care cred in fortele ascunse ale pietrelor.

          PS Sa ridice mina cine dintre cititori a fost vreodata in Groenlanda. Fara a fi fost acolo e greu de imaginat ce vor localnicii si ce fel de viata duc.
          PS2 Era vorba acum vreo 10 ani de deschiderea unei mine chinezesti care sa implice prezenta a 10.000 chinezi. Evident ca s-a ales praful de proiectul respectiv. |
          PS3 Groenlandezii au memoria evenimentului legat de B-52ul prabusit linga Thule:
          The 1968 crash of a B-52G Stratofortress near Thule Air Base in Greenland is a critical event in Cold War history, blending high-stakes nuclear policy, dramatic survival, and enduring environmental and political consequences.

          Here is a detailed breakdown of the incident, often called the „Thule Accident” or „Project Crested Ice” (the cleanup codename).

          The Mission: „Chrome Dome”
          The crash didn’t happen in a vacuum. The B-52 was part of Operation Chrome Dome, a continuous airborne alert program run by the U.S. Strategic Air Command (SAC) from 1961 to 1968.

          Purpose: To keep a number of nuclear-armed bombers aloft 24/7, ensuring a retaliatory strike capability in case of a Soviet first strike that destroyed U.S. bases.

          The Route: These B-52s would fly routes over the Mediterranean, Alaska, and the Arctic, including Greenland. The Thule-based bombers were on a „racetrack” loop that brought them close to the Soviet Union.

          The Accident: January 21, 1968
          Aircraft: B-52G, serial number 58-0188, call sign „HOBO 28.”

          Crew: Seven crew members.

          Armament: Four B28FI thermonuclear bombs were on board. Each bomb had a yield of up to 1.1 megatons (about 70 times more powerful than Hiroshima).

          The Flight: The bomber had departed from Plattsburgh Air Force Base in New York for a routine Chrome Dome mission. It was scheduled to orbit near Thule for 12 hours.

          What Went Wrong:
          The Fire: About two hours before its scheduled return, the co-pilot went to the lower deck to rest. He used a simple cushion for comfort, which he placed near a heating vent. The vent malfunctioned, overheating and igniting the cushion.

          Rapid Escalation: The fire filled the cabin with thick, acrid smoke, blinding the crew and disabling critical instruments. Within minutes, the crew lost control of the aircraft.

          The Order: The commander, Captain John Haug, gave the order to eject. All seven crew members successfully parachuted out onto the dark, frozen ice of North Star Bay, about 7 miles west of Thule Air Base.

          The Crash: The pilotless, burning B-52 continued flying for several more miles before crashing onto the sea ice in Davis Strait at approximately 900 km/h (560 mph). The conventional high explosives (TNT and HMX) inside all four nuclear bombs detonated on impact in a massive conventional explosion.

          The Contamination: The explosion did not cause a nuclear chain reaction (a nuclear detonation) because the bombs’ safety mechanisms required a specific, armed sequence to be initiated in flight, which they were not. However, the force pulverized the bombs’ plutonium and uranium cores, scattering radioactive debris across a wide area of blackened ice and seawater.

          The Aftermath & Cleanup: „Project Crested Ice”
          Immediate Response: A massive, unprecedented cleanup operation was launched, codenamed Project Crested Ice (informally known as „Dr. Freezelove” by personnel). It was a race against the approaching Arctic spring, which would melt the ice and sink the contaminated debris into the ocean.

          Conditions: Workers (mostly American and Danish) toiled in 24-hour darkness, with temperatures as low as -75°F (-60°C) with wind chill. Heavy equipment kept failing in the extreme cold.

          The Process: They collected over 10,500 tons of contaminated ice, snow, wreckage, and even the top layer of ice itself. The debris was shipped back to the U.S. in special containers for burial. The cleanup was declared complete by September 1968.

          The Missing Bomb?: For decades, there was speculation that one bomb was never recovered. Declassified documents and a 2008 BBC investigation suggested that a uranium-plutonium core may have melted through the ice or been overlooked. The U.S. government maintains that all nuclear components were recovered.

          Major Consequences & Legacy
          End of Chrome Dome: The Thule accident, coming just two years after the infamous Palomares B-52 crash in Spain (1966), was the final straw. Secretary of Defense Robert McNamara terminated the continuous airborne alert program within days, ending the Chrome Dome flights on January 31, 1968. Nuclear bombers remained on ground alert instead.

          U.S.-Denmark Relations Crisis: Denmark had a strict nuclear-free zone policy for Greenland. The U.S. had assured Denmark that no nuclear weapons were overflying its territory. The crash revealed this was false, causing a major diplomatic scandal and a crisis of trust.

          Environmental & Health Concerns: The long-term environmental impact of the residual plutonium on the seafloor is still studied. Danish workers involved in the cleanup have reported health issues for decades, leading to legal battles and studies into potential radiation exposure.

          Safety Reforms: The accident led to significant improvements in the safety features of nuclear weapons, specifically more „one-point safe” designs where a detonation of the conventional explosives would not cause a nuclear yield under any circumstance.

  44. Fără politețe exagerată, mulțumirile CĂTRE dv. ne aparțin.

    Nu sunteți numai un specialist adevărat în domeniul dv – și în citeva adiacente – dar aveți o cultură solidă, chiar și în ce ați fi „amator” – dacă vorbiți de istorie, muzică, literatură sau dialectică.

    Cum a spus-o marele Dem Rădulescu,

    „Chopin, jos le joben!”

    Mai glumim, dar vă respectăm fără rest.

  45. https://adevarul.ro/stiri-externe/sua/donald-trump-anunta-ca-venezuela-va-ceda-statelor-2499030.html#webview=1

    Preşedintele Donald Trump a declarat, marţi seară, că Venezuela va ceda Statelor Unite între 30 şi 50 de milioane de barili de petrol, care vor fi vânduţi la valoarea de piaţă, iar veniturile vor fi controlate de SUA, transmite CNN.

    Un înalt oficial al administraţiei, care a vorbit sub condiţia anonimatului, a declarat pentru CNN că petrolul a fost deja produs. Majoritatea acestuia se află în prezent pe nave şi va fi transportat la instalaţiile americane din Golf pentru a fi rafinat.

    • O mulțime de președinți americani ar fi avut ceva de învățat din asta: soluția nu e debarcarea a zeci de mii de militari americani și lupte terestre care să genereze milioane de noi migranți. Soluția e generarea de venituri din resursele deja existente ale regimului respectiv și alocarea lor într-o manieră mai potrivită pentru nevoile reale ale acelei țări.

      Într-un registru similar, România ar avea mare nevoie de reluarea exploatărilor de uraniu, chiar dacă se tăvălește Bruxelles-ul pe jos 😀

      • Democrații din SUA nu au învățat nimic

        https://www.g4media.ro/un-senator-american-de-opozitie-vrea-ca-congresul-sua-sa-aiba-drept-de-veto-daca-presedintele-trump-lanseaza-un-atac-asupra-groenlandei.html

        Senatorul democrat (de Opoziție) Ruben Gallego dorește ca Congresul să preîntâmpine o preluare a Groenlandei de către SUA, solicitându-i președintelui Donald Trump să obțină aprobarea legiuitorilor pentru orice astfel de acțiune, transmite Politico.

        Gallego a declarat că va introduce o rezoluție privind prerogativele de război axată pe Groenlanda, un teritoriu semiautonom al Danemarcei despre care Trump a sugerat în repetate rânduri că ar trebui să facă parte, în schimb, din SUA.

        „Trebuie să îl oprim înainte de a invada o altă țară dintr-un capriciu”, a scris Gallego pe rețelele sociale. „Gata cu războaiele fără sfârșit.”

        Rezoluțiile privind prerogativele de război sunt considerate „privilegiate” conform regulamentului Senatului, ceea ce înseamnă că Gallego și alții pot forța camera să se pronunțe asupra acestei chestiuni. Democrații au forțat anterior voturi pentru a limita atacurile lui Trump împotriva ambarcațiunilor suspectate de contrabandă cu droguri și privind atacarea Venezuelei, dar ambele inițiative au eșuat.

    • În continuare din ciclul ”Trăim vremuri interesante”:

      Statele Unite par să fi capturat un petrolier care în timpul urmăririi, ca în flimele cu pirați, își schimbase numele și arborase pavilionul rusesc:

      https://www.bbc.co.uk/news/live/cwynjdqgellt

      Se pare că Rusia trimisese nave care să-l escorteze, dar un armator explica faptul că nu contează ce pavilion arborează petrolierul și ce nume nou a vopsit echipajul pe carcasă, nava e aceeași și poate fi capturată.

  46. Imperialismul energetic american în acțiune:

    Forțele armate ale SUA interceptează un petrolier care a sfidat blocada impusă Venezuelei

    Armata SUA urmărea petrolierul sub pavilion rus ca parte a campaniei sale de presiune împotriva Venezuelei. Această mișcare adâncește confruntarea cu Rusia după înlăturarea de către SUA a președintelui Venezuelei.

    Petrolierul Bella 1 în strâmtoarea Singapore, în luna martie. Rusia a trimis cel puțin o navă militară pentru a întâmpina și escorta petrolierul, pe care armata americană îl urmărea și încerca să îl captureze.

    Armata americană a interceptat în Atlanticul de Nord un petrolier sub pavilion rus care a evitat eforturile americane de a combate exporturile de energie ale Venezuelei, au declarat oficiali americani, escaladând brusc confruntarea cu Moscova după înlăturarea aliatului său, președintele Nicolás Maduro din Venezuela.

    Armata americană a emis o declarație în care a afirmat că forțele americane au „confiscat” nava pentru încălcarea sancțiunilor impuse de SUA. Paza de Coastă a abordat petrolierul după o urmărire de aproximativ două săptămâni, potrivit unui oficial american informat cu privire la operațiune. Paza de Coastă nu a întâmpinat rezistență sau ostilitate din partea echipajului, a declarat oficialul, care a vorbit sub condiția anonimatului pentru a discuta despre o operațiune militară sensibilă.

    Detalii,
    https://www.nytimes.com/live/2026/01/07/world/venezuela-us-trump?unlocked_article_code=1.ClA.z1YZ.UO0bwgO-Xtmd&smid=url-share

  47. Da, măsurile luate de Trump în Venezuela sunt legale
    Acțiunile președintelui au în spate sute de ani de precedente.

    Criticii președintelui Trump au condamnat arestarea lui Nicolas Maduro drept o depășire a prerogativelor executive și o încălcare a dreptului internațional. Totuși, recurgerea la forță țintită pentru a proteja interesele SUA fără o declarație formală de război nu reprezintă o noutate.

    „Într-adevăr, Congresul a declarat război doar de 11 ori în istoria SUA și nici măcar o dată după al Doilea Război Mondial”, scriu Ilya Shapiro și Santiago Vidal Calvo în articolul citat mai sus. „Cu toate acestea, președinții americani au desfășurat trupe sau au ordonat atacuri de sute de ori sub propria autoritate.” De la Thomas Jefferson și James Monroe la George H. W. Bush și Barack Obama, națiunea are o lungă istorie de astfel de acțiuni prezidențiale.

    „Este adevărat că intervențiile lui Trump s-au confruntat cu o opoziție semnificativă din partea Congresului în ultimele luni”, scriu Shapiro și Calvo. „Legiuitorii – în principal democrații, dar și unii republicani – susțin că el riscă o escaladare fără consimțământul puterii legislative. Dar Congresul, ca organism, nu și-a exprimat dezaprobarea, eșuând în repetate rânduri să adune majoritatea necesară pentru a face acest lucru.”

    • Cum a spus cineva, dacă Președintele Trump ar descoperi cura pentru cancer, democrații bolnavi mintal și cu sufletele împovărate de o ură fără sfirsit ar urla în favoarea cancerului.

      Stînga nu este o mișcare politică ci o afecțiune psihopatică.

  48. SUA vor controla vânzările de petrol din Venezuela „pe termen nelimitat”, afirmă secretarul Departamentului de Energie

    Secretarul Departamentului de Energie, Chris Wright, a declarat miercuri că Statele Unite intenționează să mențină un control semnificativ asupra industriei petroliere din Venezuela, inclusiv prin supravegherea vânzării producției țării „pe termen nelimitat”.

    „În viitor, vom vinde pe piață producția provenită din Venezuela”, a declarat domnul Wright la o conferință Goldman Sachs pe tema energiei, organizată în apropiere de Miami.

    Declarațiile domnului Wright au venit după ce președintele Trump a declarat marți seara că Venezuela va livra în curând zeci de milioane de barili de petrol Statelor Unite.

    Venezuela va trimite Statelor Unite între 30 și 50 de milioane de barili de petrol, adică producția zilnică a țării pe o perioadă de până la două luni, a declarat domnul Trump într-o postare pe rețelele de socializare, adăugând că va controla profiturile obținute din aceste vânzări.

    „Avem nevoie de această pârghie și de acest control asupra vânzărilor de petrol pentru a impulsiona schimbările care trebuie să aibă loc în Venezuela”, a declarat domnul Wright, fost director executiv în industria petrolieră. El a adăugat că banii „pot reveni în Venezuela pentru a aduce beneficii poporului venezuelean”.

    Dacă vor fi puse în aplicare, planurile administrației Trump ar însemna o schimbare radicală a politicii SUA față de Venezuela. Producția și exporturile de petrol ale țării au fost sever restricționate din 2019, când domnul Trump a impus sancțiuni dure asupra țării, inclusiv asupra companiei petroliere de stat din Venezuela.

  49. Apropo de Chavez si politica de inceputuri a lui de „dezvoltare” a tarii. Sa fi fost prin 2006? Le-am vandut o masina de dat gauri in tronsoane sudate de pod. Masina lunga de vre-o 30 de metri. Un gantry care se misca peste tronsonul sudat. Masina moderna, in CNC cu controlere si motoare Fanuc. Instalata bine merci, toate bune, banii jos. O parte din gantry era intr-un sant din fundatie unde era si lantul cinematic. Dupa vre-o 2 luni i-a tras o ploie mai zdravana de a inundat santul si a scurtcircuitat toata treaba. Alti bani, alta distractie cu reparatul masinii si a acoperisului. Nu stiu daca au gaurit cu ea 10 tronsoane de pod in final. Cred ca e si acum acolo si rugineste.
    Unul din tehicieni spunea ca era coada de fete frumoase sa se casatoreasca cu el si sa vina in Canada.
    Ce trebuie sa fie acum acolo e, cred, de 100 de ori mai greu.

  50. Un punct de vedere pacifist

    Există un mit conform căruia legile și normele internaționale sunt inutile, deoarece nu există un Leviathan internațional, iar țările agresive le încalcă (așadar, de ce nu am face-o și noi?).

    Răspunsuri:

    1. Oamenii încalcă și legile împotriva crimelor, agresiunilor și violurilor; asta nu dovedește că legile sunt inutile. Întrebarea relevantă este cât de mult s-ar înrăutăți viața fără legi.

    2. Majoritatea comportamentelor noastre sociale sunt, în practică, reglementate de norme, nu de legi: nuditatea, obscenitatea, râgâitul și flatulența, glumele rasiste și misogine, manierele de bază la masă, statul la coadă… fie nu există legi, fie acestea sunt imposibil de aplicat. Normele sunt aplicate prin ostracizare, bârfe, manifestări de dispreț.

    3. Națiunile depind unele de altele (comerț, terorism, piraterie, pandemii, frontiere, extrădare…), astfel încât sancțiunile și excluderea nu sunt ineficiente. 4. Războiul NU este de fapt alternativa „realistă”, pragmatică și lipsită de romantism, ci duce adesea la eșecuri catastrofale: SUA în Vietnam, SUA în Afganistan, URSS în Afganistan, Irak în Kuweit…

    Steven Pinker, Harvard University
    https://x.com/sapinker

  51. Dupa umila mea parere petrolul, ca motiv, in atacul American asupra Venezuela’s & “perechea presidentiala” (si traficanta de droguri) este doar o PERDEA DE FUM ce acolera adevaratul si principalul motiv : Eliminarea adevaratului si principalului adversar al USA – China – din proxima appropiere – sau cum am spune noi : din coasta USA ! China, de ani buni se infiltreaza – nu numai economic, dar si militar – in Asia centrala, Africa si America de Sud. In Panama portable de la ambele capete ale canalului sunt “inchiriate” chinezilor !!! Rusii lui Putin au in Venezuela “un general si o trupa” (si Putin ESTE la dispositia lui Xi oricand !) USA nu-si poate permite ca “marele adversar China sa-si poata instala moderne rachete nucleare in “curtea din spate” an Americii” ! Asa cum nu I-a permis lui Hrusciov sa le instaleze “alaturi” in Cuba !! Chiar daca e mult de atunci unit Inca ne aducem aminte.

  52. PS – Stim ca petrolul greu Venezuelan, la radiate, produce o fractie mai mare de motorina decat petrolul usor de sist din US – si ca motorina este ceruta imperativ de transportul rutier de marfuri, predominant in US, dar petrol greu este si cel Canadian (din nisipurile bituminoase) a car or utilizare in rafinariile texane era preconizata prin instalarea unei conducte – operatie inmormantata de Biden spring Ordin Prezidential in prima zi de mandat ( a fost prima, dar nu ultima stupiditate tehico-economica a bietei papusi trase pe sfori ). Si ca o ultima informatie : Chinezii si-au modificat cateva refineries pentru prelucrarea petrolurilor grele ! Probabil in vederea “colonizarii pe baze.socialist-comuniste” a Venezuela lui Maduro & Co”

    • Stim ca petrolul greu Venezuelan, la radiate, produce o fractie mai mare de motorina decat petrolul usor de sist din US

      Țițeiurile grele din Venezuela conțin relativ mai multe componente din gama moleculară pe care rafinăriile o pot transforma în motorină și alte lichide, astfel încât, pe baza distilării directe a țițeiului, acestea prezintă adesea o fracție de distilat mai mare decât țițeiurile de argilă foarte ușoare. Țițeiurile de argilă din SUA sunt mai ușoare și produc proporțional mai multe produse din gama nafta/benzină și mai puțină motorină de distilare directă. Acestea sunt tendințe chimice generale, mai degrabă decât reguli absolute.

      Cu toate acestea, ceea ce produce efectiv o rafinărie depinde de configurația sa: cocsificatoarele (cokers), instalațiile de hidro-cracare și alte unități de conversie pot transforma reziduurile grele în motorină și alte distilate medii, în timp ce țițeiurile ușoare pot fi amestecate sau prelucrate pentru a crește producția de motorină, dacă rafinăria dispune de unitățile și resursele economice adecvate.

      Rafinăriile de pe coasta Golfului Mexic (Americii, după noua nomenclatură) au fost construite inițial pentru a prelucra țițeiurile venezuelene mai grele, ceea ce afectează cantitatea de motorină pe care o pot produce din aceste țițeiuri în practică.

    • Despre soarta viitoare a producției de motorină, prognozele specifice pentru motorină sunt divergente: unele analize din industrie descriu cererea de motorină ca fiind relativ stagnantă în ultimii ani, dar încă rezilientă în multe regiuni; altele (de exemplu, ADI) prevăd că creșterea cererii de motorină va continua după 2030, reflectând cererea din sectorul transporturilor grele și din sectorul industrial.

      Detalii,

      Diesel’s enduring drive: ADI’s long-term global demand forecast, 11 august 2025

  53. Pentru cititorii care au parcurs articolul meu Cât costă, de fapt, electricitatea produsă de panourile solare și instalațiile eoliene? (2024), le propun un update legat de faimosul parametru LCOE (Levelized Cost of Electricity), pe care l-am contrastat cu FCOE (Full Cost of Electricity.

    Narațiunea LCOE tocmai s-a ciocnit cu realitatea.

    Dacă energia solară și eoliană „ieftină” ar fi fost într-adevăr suficientă, tranziția energetică s-ar fi desfășurat în mare parte pe pilot automat.

    Emisiile ar fi scăzut.

    Subvențiile nu ar mai fi fost necesare.

    Electricitatea ar deveni mai ieftină.

    Nimic din toate acestea nu se întâmplă.

    Utilizarea energiei fosile continuă să crească, nu să scadă.

    Prețurile energiei electrice în sistemele electrice dominate de LCOE scăzut sunt în creștere, nu în scădere.

    De ce?

    Pentru că LCOE nu a fost conceput pentru sisteme electrice dependente de condițiile meteorologice.

    Istoric, LCOE a fost utilizat de Agenția Internațională pentru Energie (AIE) pentru a planifica sisteme electrice bazate pe generarea fermă și dispecerizabilă, alimentată de resurse care nu depind de condițiile meteorologice.

    Astăzi, același indicator este utilizat pentru a justifica sistemele electrice dominate de surse de energie variabile care necesită backup, rezerve, servicii auxiliare și active de flexibilitate — costuri pe care LCOE le ignoră pur și simplu.

    Rezultatul?

    Energie cu LCOE redus ≠ energie electrică cu cost redus.

    Tocmai de aceea, un nou raport al UNECE solicită abandonarea LCOE ca instrument de planificare și înlocuirea acestuia cu costul total al energiei electrice (FSCOE).

    Costurile sistemului contează.

    Fiabilitatea contează.

    Fizica contează în continuare.

    Autorul este Jonas Kristiansen Nøland, Norwegian University of Science and Technology (NTNU) și Uppsala University

  54. Secretarul Marco Rubio, 7 ianuarie 2026

    Astăzi, președintele Trump a anunțat că Statele Unite se retrag din 66 de organizații internaționale antiamericane, inutile sau risipitoare. Analiza altor organizații internaționale este în curs de desfășurare.

    Aceste retrageri respectă o promisiune cheie făcută de președintele Trump americanilor: vom înceta să subvenționăm birocrații globaliști care acționează împotriva intereselor noastre. Administrația Trump va pune întotdeauna America și americanii pe primul loc.

    ––––-

    Printre organizațiile anunțate, Statele Unite se retrag din United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC) și din The Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC).

    Activitățile DOGE se extind la o scară internațională.

      • SUA se retrage „vitejeste” din lume ca sa evite scene mult mai umilitoare decit acelea din Saigon (30 aprilie 1975), sau Kabul (august 2021). Se retrage fiindca imperiul s-a intins prea mult si nu mai face fata cheltuielilor. E vorba de o eroare cauzata de betia puterii si de aroganta imperiala, pentru care multe imperii s-au prabusit, de reactiile de respingere in fata fortei brute (actiune-reactiune), de deteriorarea accelerata a dolarului cauzata de inflatie si de scaderea interesului pentru dolar odata cu aparitia unor intelegeri comerciale de tip BRICS.

        Trump proclama „American dominance in the Western Hemisphere” la fel cum propaganda de razboi din WW2 prezenta infringerile de pe front ca victorii: „aflata intr-o continua ofensiva victorioasa, glorioasa noastra armata s-a retras pe pozitii dinainte stabilite”.

        Trump se poarta ca un bufon care incearca din rasputeri, prin actiuni spectaculoase, vorbe mari, petreceri fastuoase, sali de bal cum n-a vazut Parisul, arc de triumf gigantic etc., sa amuze si sa binedispuna ca sa reduca presiunea din sala tronului unde inca se mai tin discursuri sforaitoare, dar toata lumea e cel putin ingrijorata de starea natiunii si a imperiului, daca nu panicata si pe picior de dezertare. America e in deriva si Trump incearca disperat sa mascheze declinul cu initiative spectaculoase, vorbarie sforaitoare si umor de brigada artistica de amatori. Eu il vad ca pe un personaj tragic, amintind de Hitler in ultimele sale doua trei luni de lupta disperata in incercarea de a intoarce soarta razboiului.

        SUA nu se va prabusi ca Imperiul Roman de Apus si nici nu va avea soarta Cartaginei (daca nu apasa vreun nebun butonul fatal). Protejata de doua oceane si de doi vecini slabi, nu e in pericol de a fi ocupata militar. Dar pericolul unor mari tulburari interne e real, iar aluziile la secesiune tot mai frecvente.

        • Comportamentul public al lui Trump si actiunile sale din spatele scenei par a fi inspirate de abordarea lui Henry Kissinger a misiunii de a pune capat razboiul din Vietnam cit mai onorabil cu putinta. Pe de o parte, Kissinger a facut un spectacol ostentativ de nonsalanta, opulenta, siguranta de sine si veselie continua la nesfirsitele tratative de pace de la Paris, pe de alta a manevrat continuu prin culisele si subteranele politicii. A pozat la Paris in milionarul american imperturbabil si relaxat, reprezentant al invincibilei Americi. Poze cu el in cele mai luxoase restaurante din Paris, cu masa plina de mincaruri exotice si sticle de sampanie, insotit mereu de domnisoare super-sexy, apareau zilnic in presa mondiala si contrastau teribil (chiar asta se urmarea) cu hainele jerpelite si saracia vizibile la negociatorii vietnamezi. A jucat la cacealma („inducere în eroare a adversarului, dându-i impresia că ai cărți mai bune decât ale lui”), dar mai mult pentru publicul american cazut in depresie dupa contabilizarea a peste 50.000 de morti degeaba in Vietnam.

          Pentru cei care nu cunosc povestea si, deci, nu au cum sa inteleaga asemanarea Trump – Kissinger, un bun rezumat al modului de a opera al lui HK gasiti aici:

          https://search.brave.com/search?q=Henry+Kissinger+paris+vietnam&source=web&summary=1&conversation=61c32dc022d3956308c277

  55. https://hotnews.ro/lovitura-la-adresa-lui-trump-senatul-a-votat-pentru-limitarea-puterilor-sale-in-privinta-unor-noi-actiuni-militare-in-venezuela-bombardarea-capitalei-unei-alte-natiuni-este-un-act-de-razboi-2146379

    Senatul SUA a înaintat joi o rezoluție care i-ar interzice președintelui Donald Trump să întreprindă alte acțiuni militare împotriva Venezuelei fără autorizarea Congresului, deschizând astfel calea pentru o examinare ulterioară în camera superioară cu 100 de membri, scriu Reuters și AFP. Gestul Senatului exprimă o vădită dezaprobare față de ambițiile în expansiune ale liderului de la Casa Albă privind influența în emisfera vestică, notează The Associated Press.

    Votul asupra unei măsuri procedurale pentru promovarea rezoluției privind puterile de război ale președintelui american a fost de 52 la 47, în contextul în care o mână de colegi republicani ai lui Trump – mai exact cinci – au votat împreună cu toți democrații în favoarea continuării demersului.

    • O să treacă rezoluția asta de Camera Reprezentanților la anu’ și la mulți ani! 😀
      După care Trump are drept de veto, așa că i se termină mandatul până când trece din nou prin Congres.

      Oricum, așa se vede stupiditatea propagandei neomarxiste. În urmă cu doar câteva zile, i se reproșa într-un comentariu afișat chiar mai sus că:

      ”(…) Atacul asupra Venezuelei nu a avut aprobarea Congresului (…) ”

      https://www.contributors.ro/de-la-maga-la-moga-make-oil-great-again-o-tranzitie-de-la-retorica-nationalista-la-imperialismul-energetic/comment-page-1/#comment-672018

      În timp ce acum se anunță cu mare satisfacție o propunere de rezoluție care tocmai asta demonstrează: pe baza legislației existente, nu avea nevoie de aprobarea Congresului.

      • https://thehill.com/homenews/administration/5679376-trump-criticizes-republican-senators/

        „Republicans should be ashamed of the Senators that just voted with Democrats in attempting to take away our Powers to fight and defend the United States of America. Susan Collins, Lisa Murkowski, Rand Paul, Josh Hawley, and Todd Young should never be elected to office again,” Trump said.

        “This Vote greatly hampers American Self Defense and National Security, impeding the President’s Authority as Commander in Chief,” he continued.

        “In any event, and despite their ‘stupidity,’ the War Powers Act is Unconstitutional, totally violating Article II of the Constitution, as all Presidents, and their Departments of Justice, have determined before me.”

        Trump then noted the final vote on the measure would be next week.

        If approved by the Senate, the resolution would still need to pass the House, and it faces a certain veto from Trump. It’s unlikely either chamber would have the two-thirds majority needed to override a veto.

  56. Why ‘Taking’ Venezuela’s Oil Hurts U.S. Energy Security
    Washington’s long-term interests require a smooth political transition in Caracas, not short-sighted mercantilism.
    Bordoff-Jason-foreign-policy-columnist
    Bordoff-Jason-foreign-policy-columnist
    Jason Bordoff
    By Jason Bordoff, a columnist at Foreign Policy and the founding director of the Center on Global Energy Policy at Columbia University’s School of International and Public Affairs.
    A mural at the PDVSA headquarters shows men working at Venezuela’s oil refineries, in Caracas, on September 13, 2023.
    A mural at the PDVSA headquarters shows men working at Venezuela’s oil refineries, in Caracas, on September 13, 2023.
    A mural at the headquarters of Venezuela’s state oil giant, PDVSA, shows men working at Venezuela’s oil refineries, in Caracas on Sept. 13, 2023. Miguel Zambrano/AFP via Getty Images
    January 5, 2026, 11:20 AM
    In discussing the dramatic seizure of Venezuelan President Nicolás Maduro and his wife, Cilia Flores, over the weekend, President Donald Trump declared that the United States would now “take back” the country’s oil. Yet he has offered little clarity on what exactly this means.
    How the administration answers that question will carry lasting consequences for global oil markets, geopolitics, and the world order—far more significant than any immediate price effects from more Venezuelan supply. If Trump oversees Venezuela’s transition to a transparent democracy that can attract international investment, this could provide needed resources to rebuild the country and help ease energy prices over the long run. If, however, he seeks to impose a mercantilist model in pursuit of short-term financial gain, he will undermine the global energy market on which U.S. security depends.
    Despite Venezuela’s status as the world’s largest holder of crude oil reserves, the immediate impact of Maduro’s ouster on oil markets will be modest. Oil prices may ease slightly if fears of further military escalation recede, but the near-term outlook for Venezuelan production is largely unchanged. Venezuela produces under 1 million barrels per day, less than 1 percent of global supply, and even optimistic projections suggest it would take two to three years in a best-case scenario to double that output.
    That stands in stark contrast to Venezuela’s oil past. In the mid-1990s, the country opened its energy sector to foreign investment and technology, growing production to 3.5 million barrels per day. In 1998, Luis Giusti, the CEO of Venezuela’s state-owned oil company, was honored in London as Petroleum Executive of the Year for “positioning the country to double its production to 6.4 million barrels a day by 2007.” By the end of that year, oil prices had collapsed, and Hugo Chávez rode a populist backlash to power, denouncing Giusti for selling Venezuela’s soul to the imperialists. Chávez politicized what had been a professionally run company, setting in motion a long decline that accelerated under Maduro amid mismanagement, corruption, expropriations, and international sanctions.
    Today, Venezuela’s oil infrastructure is in severe disrepair. Skilled workers have fled, maintenance has been deferred for years, and once productive fields have deteriorated. Consultancy Wood Mackenzie estimates that operational improvements and modest investment could lift output by up to 1 million barrels per day, but growing production meaningfully beyond that would require tens of billions of dollars and sustained investment over the next decade.
    Even if it takes longer for Venezuelan production to recover, the market has little immediate need for Venezuelan oil. Global supply is projected to well exceed demand this year, contributing to today’s low gasoline prices. That glut owes far more to OPEC’s rapid unwinding of production cuts last year than to Trump’s promise to “unleash” U.S. oil. Ironically, it is precisely this abundance that enables the administration to exert pressure on oil producers such as Venezuela, Iran, and Russia without fearing the economic or political backlash of a price spike.
    Over the longer term, however, Maduro’s ouster could matter more. Assuming a smooth political transition—a major uncertainty—Venezuelan oil could become one of the new sources of supply that helps keep prices in check toward the end of the decade, as global demand continues to grow and projections of peak oil demand are pushed further into the future. With U.S. oil production expected to decline slightly this year after a decade of shale-driven growth, companies are again looking to invest in geopolitically complex regions such as Iraq and Libya as well as in the Western Hemisphere in Argentina, Guyana, and Suriname. Venezuela may soon rejoin that list.
    The most consequential impact of Trump’s foray into Venezuela’s oil sector, however, is not how much production grows but how the United States approaches the task of rebuilding the sector. On that score, Trump’s initial remarks offered conflicting signals.
    On one hand, he said, “We’re going to have our very large United States oil companies—the biggest anywhere in the world—go in, spend billions of dollars, fix the badly broken infrastructure, the oil infrastructure, and start making money for the country.” Done right, that outcome would not just benefit U.S. firms such as Chevron, the sole remaining American operator in Venezuela. More importantly, oil revenue would be indispensable to any democratically elected government seeking to rebuild the Venezuelan economy and restore basic services for the people.
    If Washington supports a transition viewed as legitimate by Venezuelans, a new government could adopt an oil investment and governance framework capable of attracting long-term capital. Multinational firms would need confidence that contracts would be honored and institutions strengthened. That environment would also allow companies such as ConocoPhillips and ExxonMobil to finally receive the billions of dollars awarded to them in arbitration after Chávez expropriated their assets. Absent durable institutional reform, however, it is difficult to imagine firms committing tens of billions of dollars to projects ongoing long after Trump leaves office—even if pressed to do so by the White House.
    Other comments from the president point toward a more troubling path. Trump also told reporters, “We’re going to be taking out a tremendous amount of wealth out of the ground,” and insisted that the United States would be “reimbursed for everything” that it spends militarily. He justified claims on Venezuelan oil revenues by asserting that “Venezuela unilaterally seized and sold American oil,” an apparent reference to past expropriations.
    At those moments, Trump’s remarks echoed an early 20th-century view of oil geopolitics, one in which great powers, such as Britain in Persia, pursued direct or quasi-imperial control over foreign resources through concessions, protectorates, or colonies.
    Yet that world of oil geopolitics no longer exists—and the United States is better off for it. Today’s oil system is defined not by imperial control or even long-term bilateral contracts but by deep, liquid, transparent global markets supported by the dollar and a diversity of suppliers. This system is one of America’s most important, if underappreciated, strategic assets. Trump’s rhetoric about “controlling” Venezuelan oil misunderstands how power operates in the 21st-century oil system and risks undermining the very advantages the United States enjoys.
    The idea that America must control foreign oil resources to benefit from them is outdated. The United States is now the world’s largest oil producer and a net exporter. It does not have a nationally owned oil company, and the sole U.S. firm operating there produces just one-fifth of Venezuela’s oil alongside European firms such as Eni and Repsol. U.S. energy security is enhanced—not weakened—by well-functioning, interconnected global markets that can reallocate supply when disruptions occur. And locking up resources through political arrangements invites retaliation from countries on which the United States depends for energy, minerals, and other critical commodities—behavior Washington has long criticized when practiced by others.
    A concession-style arrangement in which the United States itself extracts a significant share of Venezuela’s oil wealth may sound implausible—not to mention contrary to Venezuelan law. As with many Trump pronouncements, it may be wise not to take his rhetoric too literally. Still, the administration has sought financial upside when intervening to support particular sectors—from semiconductor exports to critical minerals—through equity stakes or profit-sharing. It is not inconceivable that Trump would at least consider a similar approach in Venezuela following a military intervention.
    That would be a mistake. It would undermine global energy markets that serve U.S. interests, reinforce the worst suspicions about American motives abroad, and undo decades of effort by administrations of both parties to separate energy security from resource nationalism. It would also permanently alienate the Venezuelan people and poison any post-Maduro political settlement.
    Secretary of State Marco Rubio has since tried to downplay suggestions that the United States would “run” Venezuela while emphasizing that the administration intends to exclude “adversaries, competitors, and rivals” from operating in the Western Hemisphere. That stance—particularly toward China and Russia—is yet another step in a U.S. policy shift away from an open, rules-based global economic order and toward one increasingly defined by competing geopolitical and geoeconomic spheres of influence.
    The stakes in Venezuela extend far beyond more barrels per day. The real question is whether the United States will reinforce an energy system that has long underpinned its economic and geopolitical strength or undermine it by reviving an outdated model of resource control. Helping Venezuela to rebuild its oil sector through transparent markets, strong institutions, and legitimate governance would serve both Venezuelans and U.S. interests. Treating oil as spoils of war would do the opposite—weakening global markets, inflaming regional tensions, and eroding the credibility of U.S. leadership at a moment when it matters most.

    Jason Bordoff is a columnist at Foreign Policy, the founding director of the Center on Global Energy Policy at Columbia University’s School of International and Public Affairs, a professor of professional practice in international and public affairs, co-founding dean emeritus at the Columbia Climate School, and a former senior director on the staff of the U.S. National Security Council and special assistant to former U.S. President Barack Obama. X: @JasonBordoff

    • Nu numai in RO ci si in Statele Unite, activisti globalisti corupti pozeaza in experti si profesori specialisti in gaura covrigului. „Columbia Climate School” – l-am fi luat mai in serios daca era profesor de alchimie.

      „Secretary of State Marco Rubio has since tried to downplay suggestions that the United States would “run” Venezuela while emphasizing that the administration intends to exclude “adversaries, competitors, and rivals” from operating in the Western Hemisphere. That stance—particularly toward China and Russia—is yet another step in a U.S. policy shift away from an open, rules-based global economic order and toward one increasingly defined by competing geopolitical and geoeconomic spheres of influence.”

      Spune-mi, „profesorule”, ca esti un globalist promovind cu nerusinare interesele Rusiei si Chinei, fara sa-mi spui ca esti un globalist nerusinat promovind interesele Rusiei si Chinei. Bord off.

      • Leo told European politicians on the center-right that “the mark of any civilized society is that differences are debated with courtesy and respect.”
        Si daca ati fi profesor la o universitate mai prestigioasa decit Columbia – ceea ce banuiesc ca nu este cazul – tot va lipseste atributul acela de linga „societate”.

        • cine postează comentarii kilometrice, în care aceeași frază se repetă de câte 3 ori, nu prea se califică să-i evalueze pe alții. Orice elev de liceu ar fi sancționat pentru un copy-paste atât de neglijent. Însă în lumea în care trăim, narcisismul n-ar mai fi narcisism, dacă prostituatele n-ar da lecții de moralitate.

            • Te asigur că nu ne comparăm în abilități. Mai folosesc și eu copy-paste în comentarii, însă doar pentru câte un fragment de 3-4 rânduri, la care pun și link-ul spre sursa originală.

              Ca să copiezi un articol întreg de pe un site și să nu vezi că ai aceeași frază de 3 ori, pentru că site-ul îți include automat și textul alternativ pentru imaginile afișate în pagina html, asta denotă și indolență, nu doar incompetență crasă.

              În rezumat, care e teoria ta? Că nu pot ceilalți să citească tot ce poți tu să adaugi aici cu copy-paste? 😀

        • Interesant. Dat fiind ca a dv. „contributie” a fost exclusiv un copy and paste (nu tocmai o expresie stelara de gindire critica) nu am dezbatut nimic cu dv. pentru ca nu era nimic de dezbatut. Mi-am exprimat parerea despre textul intesat cu clisee verbale si asumptii globaliste ale profesorasului de mucava. Nu v-am atacat personal. Nu este vina dv. ca nu faceti decit sa copiati papagaliceste semi-gindurile altcuiva.

          Columbia-Schmolumbia, pe acesti cretini vorbareti de tip Bordoff nu ii face mai inteligenti pozitia, pardon, s[in]ecurista in unitati pseudo-academice de tip „Potemkin Village”.

          Se cheama „argumentum ad auctoritatem”. Poate va ajuta google sa aprofundati, „critic”, chestiunea.

  57. Când oamenii nu mai înțeleg pe ce lume trăiesc: un ziarist anti-corupție care a activat în Venezuela susține:

    ”Desigur că a existat o răpire, o operațiune chirurgicală împotriva lui Maduro.”

    Asta după ce repetase conștiincios ceea ce reportera româncă îi spusese direct:
    ”am citit că ar fi fost o lovitură de stat cu sprijin internațional.”

    https://hotnews.ro/in-venezuela-acelasi-post-tv-unde-era-denuntat-imperialismul-acum-zice-cu-placere-si-bunavointa-ca-urmeaza-sa-vanda-petrol-statelor-unite-marturia-unui-jurnalist-2147049

    Asta e cea mai recentă interpretare neomarxistă: în Venezuela ar fi avut loc o lovitură de stat (o lovitură de stat fără schimbare de regim?!) iar Maduro ar fi fost ”răpit” (răpit cu mandat de arestare?!). Pe reportera româncă o cheamă Lăutaru, deci nu e chiar o surpriză că scrie după ureche. Dar în toată redacția aceea nu se găsește cineva cu minime cunoștințe juridice?

    Asta li se servește românilor pe post de ”educație” anti-americană: un infractor de drept comun este arestat de către agenți FBI în baza unui mandat de arestare (efectiv, i s-au citit drepturile) și este dus în fața unui judecător, iar presa neomarxistă consideră asta ”răpire” și ”lovitură de stat”!

    • Un document oficial: așa arată punerea sub acuzare (indictment) a lui Maduro, publicată pe site-ul oficial al Guvernului Statelor Unite (justice.gov):

      https://www.justice.gov/opa/media/1422326/dl

      Punerea sub acuzare a fost decisă de un Mare Juriu, ceea ce de-obicei înseamnă un juriu de 18 persoane. Juriul obișnuit, de la proces, este compus de-obicei din 12 persoane.

  58. OFF TOPIC

    Copper in the Age of AI: Challenges of Electrification

    Pentru cititorii articolului Să vorbim (și) despre cupru… (2025), recomand o publicație recentă a unui grup de experți despre soarta cuprului în noua eră AI.

    Noul studiu analizează perspectivele globale privind oferta și cererea de cupru până în 2040, concentrându-se pe rolul esențial al cuprului în satisfacerea cerințelor crescânde ale electrificării, digitalizării și tehnologiilor precum AI, centrele de date, vehiculele electrice și apărarea. 

    În era exinderii electrificării, cuprul va rămâne un factor de progres sau va deveni un obstacol în calea creșterii? Noul studiu prevede o creștere a cererii cu 50% până în 2040. Însă oferta nu ține pasul, deoarece centrele de date și inteligența artificială contribuie la accelerarea cererii deja existente.

  59. OFF TOPIC

    Recenta hotărâre a președintelui Trump de a retrage SUA din organizațiile climatice The United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC) și The Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), după retragerea din Acordul Climatic de la Paris, a declanșat reacții de aprobare/dezaprobare pentru că SUA contribuiau masiv bani publici în bugetele respectivelor organizații.

    Ted Nordhaus (nepotul profesorului William Nordhaus, singurul laureat Nobel pentru „ integrarea schimbării climei în analiza macroeconomică pe termen lung”) a publicat recent un îndemn realist: Numai finanțați mitingurile anuale COP!

    Autorul pleacă de la constatarea că bacanala anuală al COP din noiembrie 2025 a costat, aproape sigur, de câteva ori mai mult decât au oferit țările bogate celor sărace prin intermediul mult discutatului mecanism de pierderi și daune. Această obscenitate ar fi un motiv suficient pentru a desființa conferințele anuale COP. Dar există atât de multe alte motive, care pot fi citite în articolul citat.

    Nu este suficient să ignorăm pur și simplu bacanala climatică anuală a ONU ca pe o invenție inutilă. Este timpul s-o abolim.

    • La anu se strang in Antalia. Ce-i drept e frumos acolo. Sa vedem de fac kebabul la oglnzi parabolice solare. Ma intreb ce mai drege Gore; in ultimul timp n-am prea auzit de el…e la pensie pe banii ONU?

    • Treaba-i groasa. Incendii in Australia, incendii in Patagonia si asta-n mijlocul iernii. Nemaiauzit!
      Am mai spus dar repet – e necesar un studiu aprofundat, bine finantat, privind inflenta paralelismului sinelor de cale ferata asupra strabismului la puii de cangur nascuti prematur in conditiile incalzirii globale.
      PS. Otelul se dilata cu 12 microni pe grad C pe metru. Pai normal, faceti un calcul cu cat se lungeste un Km de sina la o crestere de 1.5 grade C si de aici strabismul. Mai poti sa privesti in ochi un cangur spanchi? Nu cred.

  60. OFF TOPIC

    „Schimbarea climei” (aka Încălzirea globală) la Iași
    Duminică 11 ianuarie 2026

    O femeie în vârstă de 72 de ani, asistată social, a fost adusă la spital cu hipotermie moderată, având o temperatură corporală de 28,7 grade Celsius, sub valorile normale ale corpului uman, care sunt cuprinse între 36,5 și 37°C.

    Cazul nu este unul izolat. În primele patru zile ale anului, la UPU a fost înregistrat zilnic câte un caz de hipotermie. Trei dintre pacienți au fost bărbați cu hipotermie moderată, iar cel mai grav caz a fost cel al unei femei de 54 de ani, adusă la spital cu o temperatură corporală de doar 27 de grade Celsius

    Detalii,

    https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/vremea-geroasa-continua-sa-faca-victime-o-batrana-a-fost-gasita-aproape-inghetata-in-casa-in-care-locuia–1826342.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbarea climei, geologia petrolului.Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași.În 2008, Constantin Crânganu a devenit primul român Full Professor de geologie din SUA.2024 este Annus Mirabilis al profesorului Crânganu: Patru cărți publicate ca singur autor (o tetralogie) -Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature; The Dynamic Earth - Introduction to Geology and Climate Change, KendallHunt; Clima în schimbare De la frică la realitate, Editura Trei/Colecția Contributors. Recordul anterior în cultura română aparține lui Mihail Sadoveanu, care a publicat patru cărți în 1904. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER:Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

anunt

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Societatea română pentru Istoria Religiilor organizează la București, în perioada 20-25 septembrie 2026, Congresul mondial al disciplinei.

Tema generală a Congresului – Religions 360° – va reuni sute de savanți din șase continente, care vor prezenta cercetările actuale desfășurate în toate centrele semnificative ale discipline la nivel global – vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro