În cadrul cursului Earth’s Climate, predat în acest semestru studenților masteranzi și doctoranzi de la Brooklyn College și Graduate Center of CUNY, am folosit mai multe seminare pentru dezbateri pe tema Reality Check: The „Green” Energy Between Illusion and Delusion, cu sub-tema Today’s energy and environmental policies aren’t simply unsustainable—they’re steering us headlong into a collision course with reality. Fiind absolvenți de geologie și științele mediului,am invitat studenții să discutăm despre mineralele critice necesare tranziției energetice Net Zero până în 2050.
Într-unul din seminare, am propus să vorbim (și) despre cupru („și” înseamnă că au fost prezentate anterior alte minerale critice). Discuțiile au plecat de la un studiu publicat de Geological Society of Finland anul trecut, din care am extras graficul din Fig. 1.
Fig. 1. Cantitățile de cupru extrase din anul 4.000 î.Hr. până în 2020 și proiecția necesarului de metal până în 2050 (Surse: United States Geological Survey, 2024 și Geological Society of Finland, 2024)
Reiau aici întrebarea inițială a seminarului:
În urmă cu peste 7.000 de ani[1], oamenii au început extragerea cuprului, care va conduce la apariția Epocii bronzului. De atunci, au fost extrase ~700 milioane de tone. Pentru a atinge obiectivele tranziției Net Zero, în următorii 22 de ani, omenirea va trebui să producă peste 700 milioane de tone. Această cantitate este egală cu tot cuprul extras vreodată în istoria speciei umane. Este posibilă această performanță geologică și tehnologică?
Studiul finlandez pleacă de la raportul intitulat Predicții asupra tranzițiilor energetice globale 2022: Calea către 1,5°C al Agenției Internaționale pentru Energii Regenerabile (IRENA), și estimează necesarul de minerale critice în cazul înlocuirii consumului mondial actual de combustibili fosili cu surse regenerabile de energie (eoliană, solară, hidro, geotermală, deșeuri biologice). Este analizată, de asemenea, dimensiunea rezervelor de energie necesare (baterii de stocare) pentru a susține resursele regenerabile menționate.
În cazul turbinelor eoliene, de exemplu, autorul studiului, profesorul geometalurgist Simon P. Michaux, descrie scenariul folosit:
Acest studiu estimează că 1,3 milioane de turbine eoliene (fiecare presupusă a avea o capacitate de 6,6 MW) vor trebui să fie operaționale ca parte a sarcinii de eliminare completă a combustibililor fosili. Unitățile onshore vor reprezenta 70% din
acest număr, corespunzând la 910.000 de turbine eoliene. Unitățile offshore vor reprezenta 30%, necesitând 390.429 de turbine eoliene. (p. 190)
În cazul bateriilor de stocare a energiei, folosirea lor implică o creștere considerabilă a consumului de cupru, de aproape 35 ori mai mare pentru o rezervă de 12 săptămâni. (Fig. 2).
Fig. 2. Cantitatea totală de cupru extrasă între 1990 și 2023 comparativ cu cantitatea totală de cupru metalic necesară pentru înlocuirea sistemului energetic actual cu diferite unități de stocare (6 ore – 84 zile) în baterii într-un sistem Net Zero. (Sursa)
Concluziile studiului finlandez sunt pesimiste:
Cantitatea totală estimată de metale necesare pentru fabricarea unei generații de unități tehnologice regenerabile care să elimine combustibilii fosili (să înlocuiască sistemul existent) este mult mai mare decât permit gândirea strategică existentă (p. 252)
Ajunși aici, s-ar putea concluziona că analiza făcută în studiul finlandez este o demonstrație conform căreia transformarea sistemului energetic global pentru atingerea obiectivului Net Zero este irealizabilă sau iluzorie. Această interpretare este amendabilă. Profesorul Michaux a dedus că asocierea scenariului IRENA 1.5 cu tehnologiile actuale indică un viitor în care cererile pentru extracția mineralelor critice, inclusiv a cuprului, sunt imense. Este important de reținut că analiza sa nu este prezentată ca o predicție.
Un alt aspect pe care analiza profesorului finlandez l-a neglijat este cel al posibilității de reducere a concentrației de CO2 prin diverse proiecte de captare industrială și sechestrare geologică (CCS).[2] Unele analize asemănătoare celei finlandeze consideră utilizarea pe scară largă a tehnologiilor CCS, deși, ca să fim sinceri, acestea există primordial în faza R&D.[3] Cercetarea nu este o tehnologie implementabilă.
Un studiu publicat recent (Cathles et al., 2025) prezintă și o dilemă morală:
Lumea poate extrage cupru pentru a alimenta tranziția către energia „verde” sau poate extrage cupru pentru a construi infrastructura țărilor în curs de dezvoltare – dar va fi extrem de dificil să le facă pe amândouă.[4]
O prezentare sintetică a problemelor legate de producția viitoare de cupru, incluzând reciclarea, se găsește în Fig. 3.
Fig. 3. Producția istorică a minelor de cupru în milioane de tone pe an (Mtpy) din 1900 până în 2021 (curba roșie) și proiecția ei până în anul 2200 folosind un model de creștere logistică simetrică (curba albastră), care ia în considerare epuizarea resurselor. În colțul din stânga sus este prezentată evoluția prețului în 2021$/tonă. Mt – milioane de tone. (Sursa: Cathles et al., 2025)
Porțiunea neagră punctată a curbei producției miniere arată că în următorii 32 ani cantitatea de cupru cumulată extrasă de omenire ar crește de la 785 Mt în 2018 la 1.689 Mt în 2050, pentru a îndeplini obiectivele Net Zero și celelalte cereri de cupru, indicate mai jos. Cifrele indicate aici sunt apropiate de cele prezentate în studiul finlandez. Pentru comparație, în 2018 s-au extras 20,4 Mtpy, o cifră care în 2050, ar trebuie să fie aproape dublă (37,1 Mtpy).
Autorii au stabilit o line de referință de tip business-as-usual, presupunând o creștere continuă a cererii de cupru determinată de creșterea populației globale și a nivelului de trai. De asemenea, au determinat cantitatea de cupru necesară pentru mai multe scenarii diferite privind energia ecologică. Printre acestea se numără tranziția către o flotă de vehicule complet electrice și modernizările necesare ale rețelei pentru a o susține; înlocuirea combustibililor fosili cu producția de energie eoliană și solară; și utilizarea producției de energie eoliană și solară stocată în sisteme de baterii.
Cuprul este indispensabil nu doar pentru sustenabilitate și infrastructura energetică, ci și pentru distribuția apei potabile, sistemele de canalizare, facilități educaționale, îngrijirea sănătății și telecomunicații. Cantitatea de cupru din infrastructura unei țări reflectă nivelul său de dezvoltare umană, influențând speranța de viață, accesul la educație și prosperitatea economică, subliniază autorii.
Punctul esențial al studiului publicat de Cathles et al. (2025) este că necesarul de cupru chiar și numai pentru a susține creșterea economică și demografică tipică depășește cu mult cantitatea de cupru extrasă în prezent. Autorii sugerează, de asemenea, că prețul cuprului trebuie să fie mai mult decât dublu pentru a motiva companiile să dezvolte noi mine.
Rolul dominant al cuprului în familia celorlalte minerale critice (litiu, nichel, cobalt, mangan, grafit, crom, molibden, zinc, „pământuri” rare ș.a.) a fost ilustrat semnificativ de International Energy Agency (IEA) în raportul The Role of Critical Minerals in Clean Energy Transitions, publicat în 2021 și revizuit în 2022. (Fig. 4)
Fig. 4. Cantitățile de minerale utilizate în tehnologiile „verzi”: transportul electric vs. transportul convențional, respectiv energia obținută din surse eoliene și solare vs. energia produsă din surse nucleare și fosile (cărbuni, gaze naturale. (Aluminiul și oțelul, mari consumatoare de energii fosile, nu sunt incluse în grafice) (Sursa)
O mașină electrică, în comparație cu una convențională, consumă de 7 ori mai multe minerale critice, multe cu valoare ridicată, precum cupru, litiu, nichel, cobalt, „pământuri” rare etc. Situația este și mai dramatică în ceea ce privește energia electrică și termică. Turbinele eoliene terestre utilizează de 9 ori mai multe minerale critice decât tehnologiile convenționale pe gaze naturale.
Am discutat apoi cu studenții despre cele 10 legi de fier ale tranziției energetice, cu accentul pe scăderea drastică a calității minereurilor de cupru începând din anul 1900 (Fig. 5).
Fig. 5. Legea de fier a scăderii calității minereurilor de cupru la nivel global, de la concentrații de 4% în 1900 la 1,07% în 2010. (Sursa: prezentarea făcută de Mark P. Mills la Brooklyn College, 7 noiembrie 2024).
Calitatea minereurilor de cupru la nivel mondial în 2023 și 2024 a continuat să scadă ajungând la minime istorice, cu o medie între 0,53% și 0,62% Cu, iar noile proiecte sunt chiar mai scăzute, reflectând o tendință de scădere pe termen lung a calității minereurilor.[5]
Această lege de fier va avea un impact substanțial asupra aspectelor economice și de mediu ale extracției mineralelor de cupru, în special pe măsură ce va crește cererea pentru aceste materiale ca urmare a inițiativelor privind tranziția energetică.
Avem suficient cupru pentru implementarea politicii Net Zero până în 2050?
Conform datelor compilate de United States Geological Survey (USGS), rezervele de cupru se ridică în prezent la aproximativ 890 de milioane de tone (Mt), adică de aproape două ori mai puțin decât necesarul estimat de modelul Cathles et al. (2025). Resursele probabile și posibile sunt estimate la aproximativ 2.100 Mt și, respectiv, 3.500 Mt. Transformarea lor în rezerve exploatabile va impune o intensificare majoră a noilor prospecțiuni geologice, geochimice și geofizice, urmate de săparea multor foraje de explorare, deschiderea a noi mine de producție, mori de măcinare a rocilor, stații de flotare, topitorii și combinate metalurgice de rafinare, noi căi de transport etc., toate fiind activități ale căror amprente de carbon și emisii de poluanți vor fi departe de zero. În plus, deschiderea unor noi mine necesită 10-15 ani și investiții inițiale masive.
Pe 20 mai 2025, aceeași agenție IEA a publicat raportul Global Critical Minerals Outlook 2024 în care precizează faptul că, deși cuprul are o valoare de piață ridicată, există probleme de aprovizionare începând din anul acesta. Se preconizează că cererea de cupru rafinat va crește semnificativ pe fondul folosirii sale intensive în politicile Net Zero, dar chiar și în cazul creșterii reciclării, oferta ar putea fi insuficientă pentru a satisface cererea, putând ajunge la un deficit de aprovizionare de 30% până în 2035 din cauza scăderii calității minereurilor (Fig. 5), creșterii costurilor de capital, descoperirilor limitate de resurse exploatabile și termene de execuție lungi.
Există apoi riscuri geopolitice legate de:
- Concentrarea extragerii minereurilor. În 2040, primii trei producători – Chile, R. D. Congo și Peru vor cumula 53% din producția globală.
- Concentrarea rafinăriilor metalurgice. În 2040, China va produce peste 50% cupru rafinat, urmată la mare distanță de R. D. Congo, Japonia, Chile și India. În prezent, uzinele de rafinare a minereurilor de cupru (ca și a altor metale) nu sunt „verzi”. Din contra, sunt mari consumatoare de electricitate produsă pe bază de combustibili fosili și surse majore de poluare cu gaze cu efect de seră și substanțe potențial toxice.
Răspunsul la întrebarea de mai sus se subînțelege (sper).
Seminarul s-a terminat prin recomandarea făcută studenților de a studia articolul unui expert, Patrick P. Mills, care a descris alte două provocări adresate sistemului energetic (pe lângă politicile Net Zero): The “Energy Transition” Won’t Happen – Foundational innovation in cloud technology and artificial intelligence will require more energy than ever before—shattering any illusion that we will restrict supplies. Cititorii români au putut citi traducerea pe care am publicat-o aici pe 27 octombrie 2024.
Concluzii
Cuprul este un pilon central al tranziției energetice Net Zero, dar cererea sa masivă, combinată cu constrângerile geologice, economice și geopolitice, evidențiază limitele actuale ale politicilor „verzi”, care stipulează ca obiectiv central eliminarea surselor fosile pentru producerea de electricitate și căldură.
Din punctul de vedere al mineralelor critice, din care face parte și cuprul, iluzia unei tranziții rapide și sustenabile este spulberată de realitățile dure ale extracției, rafinării și concurenței sociale cu alte nevoi globale. Pentru a depăși aceste deziluzii, sunt necesare inovații tehnologice, politici realiste și o abordare echilibrată care să prioritizeze atât sustenabilitatea, cât și dezvoltarea umană globală.
Analizele responsabile trebuie să recunoască existența realităților energetice, materiale, inginerești, manageriale, economice și politice existente. O evaluare imparțială a acestor realități indică faptul că este extrem de puțin probabil ca energia globală mondială va elimina total combustibilii fosili până în 2050. Politicile rezonabile și urmărirea viguroasă a acestora vor determina gradul real al acestei disocieri, care ar putea ajunge la 60 sau 65 %. Din ce în ce mai mulți oameni recunosc aceste realități și din ce în ce mai puțini sunt influențați de fluxul neîncetat de scenarii de decarbonizare miraculos descendente, promovate cu insistență de persoane dominate de wishful thinking și lecturi eteroclite.[6]
Seminare precum cel descris aici ar fi recomandabile și pentru educarea științifică a studenților de la alte facultăți – filosofie, logică, drept, economie etc.- pentru a vedea la firul ierbii cum se discută într-un departament de geologie-ecologie despre mineralele critice văzute ca elementele sine qua non ale tranziției energetice „verzi”. Este firesc ca o creștere atât de mare a activității miniere, precum cea expusă detaliat doar în cazul cuprului, dar care se regăsește și în cazurile tuturor celorlalte minerale critice, să genereze îngrijorări.
Există rezervele și resursele necesare pentru a susține o astfel de creștere dramatică a activității miniere? Ce practici sunt necesare pentru a ne asigura că mineritul este realizat într-un mod sustenabil din punct de vedere al mediului? Cum vor afecta minele comunitățile învecinate? Poate lumea subdezvoltată să se dezvolte fără minerit masiv? Cum se poate gestiona amprenta de carbon și poluanți ale activităților de minerit și rafinare, considerând că deschiderea de noi mine și uzine metalurgice este inevitabilă?
DISCLAIMER: Pasiunea mea pentru cupru a început în facultate, prin practicile de teren în mine din Banat (Moldova Nouă) și Maramureș (Baia Sprie, Herja, Șuior). La mina Cavnic am lucrat o lună în subteran, unde principalele minerale extrase erau de cupru (calcopirită, covelină, malachit), alături de blendă (ZnS) și galenă (PbS). Teza mea de licență a fost prima modelare gravimetrică și magnetică a șanțului ofiolitic al Munților Metaliferi, cu accent pe depozitele porphyry copper exploatate în cariera de la Roșia Poieni, cea mai mare rezervă de cupru a României și a doua ca mărime din Europa.
[1] Radetzki, M., 2009, Seven thousand years in the service of humanity—the history of copper, the red metal, Resources Policy, vol. 34, no. 4, pp. 176 – 184.
[2] Cranganu, C., and Soleymani, H, 2015, Carbon dioxide sealing capacity: Textural or compositional controls? A case study from the Oklahoma Panhandle, Environmental Geosciences, vol. 22, no. 2, pp. 57–74.
[3] Gerald, K., et al., 2022, Material requirements of global electricity sector pathways to 2050 and associated greenhouse gas emissions, Journal of Cleaner Production, vol. 358, 132014.
Wang, S., et al. 2023, Future demand for electricity generation materials under different climate mitigation scenarios, Joule, vol. 7, no. 2, pp. 309-332.
Pielke, R. Jr., 2025, Heavy Metal, American Enterprise Institute.
[4] Cathles, L. M, et al., 2025, Copper: Mining, Development, and Electrification, SEG Discovery, No 141, April 2025, p. 13 – 20.
[5] Global Copper Industry Analysis Report 2023: New Copper Mine Projects in Pipeline, Upsurge in the Consumption in Passenger Vehicles – Forecasts to 2027
Farrell, S., and Whitton, L., 2024, BHP Insights: how copper will shape our future
[6] Smil, V., 2024, Halfway Between Kyoto and 2050 – Zero Carbon Is a Highly Unlikely Outcome, Fraser Institute, 48 p.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am citit un studiu al IEA care spunea că până în 2050 trebuie dublată rețeaua de transport din înalta tensiune construita în ultima sută de ani.
Alături de ceea ce scrieți dvs. este evident că această utopie va rămâne la nivel de ,,sa facem totul” până ce realitățile economice o vor ,,îndulci” spre dispariție.
Legat de sechestrarea CO2 mi se pare o prostie care va îngropa Europa (7% mai are din emisiile totale de CO2) pentru că va creste preturile la toate produsele obligațiile fiind ale producătorilor de combustibili fosili.
Părerea mea este că încălzirea climei este legată în principal de 3 lucruri importante: creșterea populației și a nivelului de trai (6 miliarde in plus fata de era preindustriala și tot crestem), în principal reducerea suprafețelor impadurite pe tot globul și tehnologii de producție a bunurilor și energiei încă cu randamente mici.
În urmă cu 2000 de ani era cam cu 3 grade mai cald ca azi. Creșterea aceea de temperatură cine o fi produs-o? A folosit Cezar nave cu abur, atunci când a invadat Britania? Sau a folosit Traian cai cu abur, atunci când a cucerit Dacia?
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/57/Greenland_Gisp2_Temperature.svg
Useful hint: dacă ziua e mai cald decât noaptea și dacă vara e mai cald decât iarna, înseamnă că expunerea la soare a emisferei respective contează mai mult decât încălzirea locuințelor.
doua aspecte trebuie avute in vedere si apoi se poate trage concluzia:
1. Temperatura in Groenlanda este in Groenlanda si difera de media globala atat valoric cat si ca variatie. Ar trebui sa cautati un istoric a temperaturii medii globale pentru ultimii 10000 de ani pentru a trage o concluzie corecta.
https://www.pbs.org/newshour/science/analysis-is-it-actually-hotter-now-than-any-time-in-the-last-100000-years
2. Variatia temperaturii medii globale in ultimul secol (100 de ani) e mai mare decat in oricare perioada de 1000 ani din ultimii 10000 de ani.
„1. Temperatura in Groenlanda este in Groenlanda si difera de media globala”
1. Media globală este o prostie patentă, nimeni nu trăiește în media globală. Dacă te deranjează căldura de pe malurile Dâmboviței, nu te încântă cu nimic răcoarea de pe malurile Yukon River. Groenlanda este destul de izolată și a fost întotdeauna destul de slab populată încât să integreze rezultatul pe ansamblu al tuturor factorilor care influențează clima.
„2. Variatia temperaturii medii globale in ultimul secol (100 de ani) e mai mare decat in oricare perioada de 1000 ani din ultimii 10000 de ani.”
Mai uită-te o dată la graficul acela și nu mai scrie aberații. Ai văzut 8k2 Year event acolo? Mai sunt încă 7-8 variații la fel de mari, mult mai mari decât tot ce s-a întâmplat în ultima sută de ani. Iar Younger Dryas a fost atât de sever încât iese în afara graficului.
[editat]
Hotărâți-vă dacă sunteți @haha sau @corect sau, poate, altcineva.
Nickname-urile multiple sunt un semn distinctiv al troll-ilor, care nu sunt acceptabili pe această platformă.
Constantin Crânganu
Media e doar un indicator. Abaterea medie patratica e alt indicator. La urma, conteaza cum sunt folosite. Conteaza si cum le calculezi: in timp sau in spatiu.
Tot intrebam fanatii ecologici, ca toate aceste programe inseamna reconstruirea retelei de distributie care inseamna mult cupru. Iar cuprul, el nu apare asa din senin. Se uitau la mine ca la un extraterestru.
Majoritatea sunt oameni pentru care fizica e ceva plicticos de la scoala.
Cablurile din rețelele de transport și distribuție sunt din oțel și aluminiu. Nu că aluminul ar fi pe toate drumurile, dar este mai ieftin că solutie momentan. Echipamentele electrice din stații au cupru.
Foarte corecta remarca din articol cu cuprul, singurul loc unde nu e problema cu cuprul e in China care tranziteaza de minune la energia verde cu peste 50% dintre masinile vandute la ei in 2025 electrice (la o populatie aproape de 2 miliarde de oameni), campioni la productia de panouri solare si nu numai…
Interesant.
Mulțumiri!
Dioxidul de carbon poate fi absorbit de alge in oceane (ideea cu fertilizarea oceanelor). Sau de rocile mafice (bazalt si altele) in timpul degradarii. Inca mai exista variante. Trebuie insa inceput de undeva, altfel schimbarea vremii o sa ne dea in cap. In Romania a plouat zdravan cateva saptamani iar in nordul Europei e seceta. Se duce la vale productia de alimente in felul asta. Ori miscam ceva cat se mai poate, ori trecem pe… nu stiu, fungi si bacterii crescute in bioreactor. Mac de fungi.
Dioxidul de carbon poate fi absorbit de alge in oceane (ideea cu fertilizarea oceanelor)
“Give me half a tanker of iron, and I’ll give you an ice age” – John Martin, fost director al Moss Landing Marine Laboratory, o (semi)glumă rostită în fața colegilor de la Woods Hole Oceanographic Institution în 1988.
Remarca glumeață a lui John Martin a fost luată în serios sub numele de cod fertilizarea cu fier a oceanelor, un din numeroasele propuneri de geoinginerie climatică. După cum am scris de multe ori, geoingineria este o cutie a Pandorei și deschiderea ei trebuie evitată.
În 2007, aceeași instituție, WHOI, a organizat simpozionul internațional The Ocean Iron Fertilization Symposium la care au participat oameni de știință, activiști ecologiști, reprezentanți ai mediului de afaceri, oameni politici, experți juridici, economiști și jurnaliști. La sfârșit, participanții au aprobat următoarea concluzie cu mai multe întrebări despre fertilizarea oceanelor:
Douăsprezece experimente mici au arătat că înmulțirea fitoplanctonului rezultă în mod constant din adăugarea intenționată de fier în ocean. Dar eficacitatea și impactul ecologic al fertilizării cu fier rămân incerte, în special în cazul experimentelor la scară mai mare. Dacă și când va începe o nouă rundă de experimente, aceste întrebări vor fi primele pe listă:
Cât timp va fi sechestrat carbonul în ocean?
Cât de adâncă este adâncimea suficientă pentru a realiza acest lucru?
Cum poate fi crescută eficiența sechestrării?
Cum se schimbă rețeaua trofică oceanică în timpul și după o înflorire?
Care fitoplancton și consumatorii de fitoplancton cresc eficiența sechestrării?
Care părți ale oceanului sunt cele mai bune pentru fertilizarea cu fier?
Ce dimensiune și ce formă ar trebui să aibă parcela fertilizată?
Cât de des și cât de continuu ar trebui să se adauge fier?
Ce tipuri de curenți și condiții de suprafață dau cele mai bune rezultate?
Cum pot fi verificate cantitatea și soarta carbonului provenit dintr-o înflorire?
Cum ar putea fi detectate efectele din aval ale experimentelor?
Cum ar putea fi monitorizată producția altor gaze cu efect de seră?
Detalii,
https://www.whoi.edu/oceanus/feature/fertilizing-the-ocean-with-iron/
Intrebari, intrebari, intrebari…
Cand au inceput razboaiele mondiale, si-a pus cineva problema impactului asupra mediului? Nu, fiecare natie si-a facut de cap sau a reactionat cum a putut.
Cand s-au initiat teste nucleare masive, s-a facut un panel/comitet/comisie care sa evalueze posibilitatea racirii globale din cauza particulelor aerosolizate de explozii si apoi au discutat pana au ajuns la concluzia ca e sigur? Nu, au dat drumul la teste si apoi s-au vazut consecintele (inclusiv incetinirea icalzirii globale).
Ce avem noi acum? Incalzire globala produsa de om. Unii spun ca nu-i produsa de om, dar asta e o chestie secundara. Avem incalzire globala care afecteaza vietile a milioane de oameni. Facem ceva sau ne mai gandim? Ne mai gandim pana ajungm la concluzia ca e sigur ce facem, intre timp incalzirea globala continua pana devine un pericol pentru civilizatie. E abordarea inteleapta? La nivel de cunoastere, poate ca da. La nivel de actiune/reactie, clar, nu.
Lucrurile sunt simple. La razboi e mai bine sa actionezi decat sa astepti, cel putin asta e teoria (practica tine de unitatea de pe front).
Daca studiem 20 de ani nu o sa mai putem face nimic. Ceva trebuie facut. Fertilizarea oceanelor e ceea ce face natura (vulcanii, furtunile de nisip). Putem studia sau putem imita. Eu zic sa trecem la imitarea naturii. La fel, procesul de serpentinizare e cunoscut, absorbtia CO2 pe roci cu continut mare de fier, magneziu e cunoscut, doar ca e cam greu de spart piatra, nu e poate cea mai buna abordare. Insa ceva trebuie facut, fie preventiv (mai greu), fie geoinginerie. Impactul omului poate fi inversat prin procese naturale ajutate.
De fapt discutia morala care nu se duce e daca chiar trebuie oprita incalzirea globala. Pentru unii e rea, pentru altii e buna (Sahelul se poate alege cu ploi abundente). Adevarul e undeva pe la mijloc, insa cel mai sigur e sa mergi pe situatia veche, cunoscuta. Nu putem emite CO2 in continuare dar sa ne fie frica de geoinginerie. E un nonsens.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Mai Gigel, ma dau in vanturi dupa oameni asa de siguri pe ei ca tine. Mai era un nene p-aici pe nickname Narci. Avea o tona de umor involuntar. Tie si asta-ti lipseste.
Cati ani avea tatal tau in 1976, cand Dl Cranganu si-a expus lucrarea de diploma, la terminarea facultatii? Ai citit comentariul dumnealui? Daca nu, uite:
„Susținerea publică a lucrării de licență din 1976 a fost considerată de comisia profesorală o realizare deosebit de importantă din partea unui absolvent, potrivit declarațiilor președintelui comisiei, profesorul Radu Botezatu, adjunct al ministrului minelor, petrolului și geologiei, Bujor Almășan. (Mai târziu, profesorul Botezatu m-a acceptat ca doctorand).”
Nu pot intelege. Iarasi, un sfat prietenesc, Tu te-ntreabă şi socoate.
Incalzirea globala e o urgenta. E o chestiune de ani in care se poate face ceva. A propos de „tu ramai la toate rece”: batranii, cardiacii si alti bolnavi nu au luxul asta. Pot da coltul rapid de la caldura excesiva. Si despre asta e vorba.
Trebuie actionat mai mult si analizat mai putin. Incalzirea nu mai e atat o problema stiintifica, cat una politica. Trebuie luate niste decizii si apoi implementate. Calea cea mai buna este geoingineria, metodele cele mai ieftine. Nu trebuie intrerupt consumul de combustibili fosili (nici nu se poate), dar se pune frana incalzirii, ba chiar poate fi inversata. Mediul academic se misca prea incet. Oamenii de stiinta isi pot continua studiile dupa initierea geoingineriei, vor avea date concrete. Altfel, daca agricultura nu mai face fata, vom actiona oricum, dar de foame si nu vom avea timp.
Toate discutiile astea, ca nu stim consecintele, ca nu cunoastem cauza (e irelevanta in esenta, conteaza ce poti face), ca geoingineria nu adreseaza problema principala a combustibililor fosili (de ce ar fi aia problema principala?) sunt contraproductive. E ca in pandemie sau in razboiul din Ucraina. Ai o urgenta, faci ceva cu ea si o faci decisiv, ca sa inchei criza sau macar sa o controlezi. Insa m-am lamurit ca omenirea nu prea stie sa gestioneze crizele, o face tot timpul cu jumatati de masura si cu multe discutii. Mai mult le prelungeste. Uneori cea mai buna cale sa afli daca ceva functioneaza (de exemplu geoingineria) e sa incerci. Ce s-ar putea intampla rau daca de exemplu dioxidul de carbon emis de om in 3 luni ar fi fixat de alge? Impactul ar fi minim, dar probabil observabil. Am sti macar ce ramane de facut mai departe.
Incalzirea globala e o urgenta. E o chestiune de ani in care se poate face ceva. A propos de „tu ramai la toate rece”: batranii, cardiacii si alti bolnavi nu au luxul asta. Pot da coltul rapid de la caldura excesiva. Si despre asta e vorba.
Un mult mai bun indicator al dezastrelor cu cauza climatică îl reprezintă rate deceselor cauzate de temperaturi extreme. Următorul exemplu este sugestiv pentru manipularea practicată de mass media liberale.
Afirmația dv. de mai sus este incorectă (manipulatoare?) pentru că datele o infirmă. Redau mai jos un fragment dintr-un articol publicat pe 13 februarie 2025, articol pe care bănuiesc nu l-ați citit:
Nu am tras concluzia din perspectiva statisticii (asa o fi, nu stiam), ci din a mea personala. Sunt cardiac si sufar mai ales la cald. La frig pot sa mai pun o haina (dar nu am nevoie de multe ori). Tolerez frigul bine si imi place, caldura nu o suport. De ce? Poate pentru ca la caldura inima depune un efort marit, pompeaza mai mult sange ca sa se poata raci organismul. La mine problema apare la puls marit.
Ramane oricum cealalta problema: ce facem cu agricultura? Acolo o seceta sau o inundatie pot distruge o recolta si fenomenele extreme sunt tot mai dese.
Îmi pare rău să suferiți mai mult din cauza căldurii și mai puțin a frigului.
Referitor la cealaltă problemă, am crezut că vă puteți documenta și singur. Dacă nu, vă sugerez să accesați un site cu date concrete unde veți putea explora ce s-a întâmplat cu producțiile agricole în ultimele șase decenii:
Un prim exemplu: în SUA, producția de porumb a crescut de la 91 milioane tone în 1961 la circa 390 milioane tone în 2023, adică cu 428%. Asta în condițiile creșterii temperaturii medii globale și a concentrație de CO2.
Detalii,
https://ourworldindata.org/agricultural-production
„Un model sezonier al deceselor cauzate de atacul de cord este bine documentat, cu mai multe evenimente fatale care au loc iarna în comparaţie cu vara”, spune cardiologul Institutului Inimii din Oklahoma, dr. Eugene Ichinose.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/infarctul-miocardic-ucide-cel-mai-adesea-in-ultima-saptamana-din-decembrie-spun-expertii-cum-poate-fi-redus-acest-risc-3061161
In conditii favorabile (in primul rand stabile), un pic de incalzire si mai mult CO2 fac bine la plante. Problema e cu conditiile nestabile. Mai multa caldura inseamna mai multa energie in atmosfera (in primul rand sub forma de vapori de apa) si mai multe variatii, care si alea sunt mai extreme. E ca intr-un vas cu apa pus la fiert. Variatiile pot distruge o recolta dintr-un foc. O recolta muncita luni intregi, cu tot ce trebuie poate fi pusa la pamant de cateva saptamani de seceta sau de ploi masive. Rezulta penurie de alimente, preturi mai mari si o economie mult mai stresata. Cam astea pot fi rezultatele incalzirii globale. Sigur, putem discuta si dupa. Dar cam pe stomacul gol…
Faptul ca mor mai multi cardiaci iarna o putem trece la avantajele incalzirii. Doar ca pe mine am impresia ca nu ma prea ajuta… si de fapt e cu semnul intrebarii. Arsita+poluarea atmosferica+lumina solara duc la conditii extrem de nocive, care inca nu s-au facut foarte vizibile… dar le cunosc din experienta. Orasele mari cu trafic intens sunt locul unde apar conditii de genul asta.
@Gigel – ”Sunt cardiac si sufar mai ales la cald.”
Nu e toată omenirea responsabilă pentru problemele tale de sănătate și nici nu e datoare să-ți asigure ție clima convenabilă pe toată planeta. Mută-te la Borsec sau la Vatra Dornei și lasă postăceala încălziristă. Renunță la pâine, la cartofi și la orice fel de aluaturi și ai să vezi că nu mai suferi la cald. Nu e reponsabilă toată omenirea să-ți asigure ție confortul termic fiindcă îți place ție să ai glicemia în pod.
de fapt, contractia vasculara la rece favorizeaza acumularea trombilor, in timp ce vasodilatatia la cald (si sportul) favorizeaza diluarea lor;
vara, problema e trecerea brusca de la AC rece la caldura de afara, cu riscul concentrarii trombilor;
nu se moare de cald, ci de la blocajul cauzat de trombi, cauzele fiind diverse si greu de identificat (inclusiv genetice); exista medicamente de intretinere care se administreaza zilnic pentru limitarea vascozitatii; exista si medicamente care efectiv dizolva trombii si se administreaza timp de un an inainte de a se incepe tratamentul de „intretinere curenta”
@Prototipescu – „blocajul cauzat de trombi, cauzele fiind diverse si greu de identificat (inclusiv genetice); exista medicamente de intretinere care se administreaza zilnic pentru limitarea vascozitatii;”
Cauzele nu sunt așa de greu de identificat, în principal e vorba de consumul de amidon. Există și o componentă genetică, unii tolerează cantități impresionante de amidon, alții nu. Am un prieten care ia zilnic anti-coagulante și poate să bea de două ori mai multă bere ca mine 😀 Consolarea mea e că probabil strămoșii mei s-au apucat mai târziu de agricultură. Componenta genetică: bunicii mei trăiau în Bucovina, ai lui în Macedonia.
Povestea cu acumularea trombilor e oarecum contra-intuitivă: simptomele nu se manifestă în timpul consumului de amidon, atunci omul se simte foarte bine. Simptomele se manifestă când organismul încearcă să revină la normal. 5-6 kilometri de mers pe jos în fiecare zi fac minuni, nu e nevoie de anti-coagulante.
Oricum, personajul @Gigel e din colecția lui @tiberius, nu trebuie luat în serios, de asta l-am și admonestat. În esență, când folosește un nickname ca @Gigel, persoana reală din spatele monitorului desconsideră auditoriul mai mult decât atunci când își spune @tiberius.
Sfaturile sut bune in principiu, chiar imi surad, dar ai vazut incendiile de padure din Grecia? Nu cred ca vreau asa ceva langa casa.
@Gigel – incendiile de pădure din Grecia au fost provocate de tovarășii tăi, unii dintre ei au și fost arestați pentru asta. Mai ții minte când te lăudai că ai participat la protestele de la Pungești? Eu mai țin minte 😀
P.S. Ți-am mai scris și cu altă ocazie, nu contează câte personaje folosești, persoana reală din spatele lor iese mereu în evidență. Nimeni nu e chiar atât de bun, de asta persoanele cu o stimă de sine autentică folosesc un singur nickname.
@Harald : n-am fost niciodata la Pungesti si nici n-am treaba pe acolo. Nici la proteste nu imi place. Eu doar spun ce gandesc, pe aici cu numele de mai sus (nu e al meu din buletin, aici te-ai prins). Alt nume nu folosesc. Dar mai e cel putin un Gigel. Ce ne deosebeste sunt chipul si ideile. Si cum chipul nu-l poti vedea…
@Gigel – n-am de unde să știu ce atribute are personajul interpretat de tine, asta numai @tiberius decide 😀 Oricum, ai ratat ocazia să negi convingător încă de la 15:26, orice om cinstit ar fi negat atunci. Însă la acel moment ai fost luat pe nepregătite, iar acum e prea târziu să mai îndrepți ceva.
Cel care se lăuda că a participat la protestele de la Pungești era @claudiuS a.k.a. @tiberius. În principiu, eu mă adresez lui, indiferent ce personaj interpretează el în diverse momente.
daca nu stii cauza, cum sa actionezi?
unii spun ca poluarea, altii spun ca sunt cicluri ale climei, ale caror cauze nu sunt cunoscute;
deci? (ati descifrat cauzele glaciatiunilor si interglaciatiunilor?)
e frumos sa trecem pe energie verde (cu o gramda de costuri. printre care si poluarea pamintului etc) si dupa aia sa constatam ca nu se schimba nimic; clima continua sa se schimbe; cine plateste atunci?
Alphonse Allais avea o idee foarte interesanta despre modificarea climei prin indreptarea axei de inclinare a Pamantului si astfel beneficiind de multe avantaje printre care clima in Paris devenind previzibila. El propunea un plan extrem de simplu si realizabil, sa plasam in punctul potrivit o cantitate mai mare de platina pana cand masa astfel nou constituita determina indreptatea axei iar clima sa fie modificata in beneficul omenirii.
“In theory, there is no difference between theory and practice. In practice, there is.” Yogi Berra
De obicei sunteti cu picioarele pe pamant. Lucrarea mea de diploma a tratat influenta efectului giroscopic asupra unui ax principal de masina de rectificat. Sa indrepti axa de rotatie a pamantului e ceva de domeniul Bad SF Sfarsitul Lumii.
PS. Cred ca ati glumit mustaceste, pe ascuns, bagand batul prin gard.
Din biblioteca alor mei, azi a mea – yep, singura mobila veche la care-mi e greu sa renunt. Mno, amintiri din copilarie. La propriu – pe biroul meu. Cupru nativ – adica asa l-a pus Mama Natura acolo. Are peste 3 kg si toti musafirii sint incintati sa-l vada si sa-l tina in mina. Nu stiu de unde a fost recoltat, probabil de undeva din Regiunea Baia Mare. Un altul similar l-am facut cadou impreuna cu alte esantioane Laboratorului de Mineralogie.
https://limewire.com/?referrer=pq7i8xx7p2
Eu cred ca exista solutii.
1. Un memorandum de intelegere semnat in urma unor negocieri serioase, purtate la Istambul, intre Greta si Kirill privind topirea tuturor clopotelor din bisericile rusesti; exista antecedent. Un procent (dijma) ii va reveni lui Kirill ca sa aiba si el de-o vodka cu Medvedev. Dupa separarea cuprului, staniul ramas poate fi folosit la facut clopotei ce pot fi folositi la inlocuirea clopotelor de bronz.
2. O soarta similara ar urma sa aiba toate statuile lui Lenin, Stalin si ale soldatului necunoscut sovietic.
3. Toate alamurile orchestrelor militare rusesti trebuie topite. Zincul din alame e deasemena folosit pe scara larga in acest proces de transformat catre industriile verzi. Pai ce tot atatea trompetzici? Sa cante si ei la balalaika.
Si totusi, stau si ma intreb, ce-o fi in capul celor de la GM de construiesc o fabrica nou nouta de motoare cu ardere interna V8 de generatia 6 in Buffalo si investesc aproape un md. in ea? Au si taiat vre-o 300 ml. investitii in fabrica de motoare electrice. Or fi stiind ceva legat de memorandum?
https://www.wsj.com/business/autos/general-motors-to-invest-888-million-in-propulsion-plant-23ea7636?mod=Searchresults_pos2&page=1
documentarea e un pic saraca, deoarece nu se dau citate din Bild si nici studii de la Pentagon. :)
Apropos, cindva s-a tot vorbit de Maglev, mare inventie, transport pe perna magnetica. Cineva a incercat sa calculeze necesarul de cupru si i-a dat cu virgula.
Saraca documentarea, e drept. Trebuie topite si samovarele si alambicurile de samahoanca. Insa cu Greta am nimerit
Swedish climate activist Greta Thunberg and Game of Thrones actor Liam Cunningham will join the next sailing of the Freedom Flotilla Coalition (FFC) as it attempts to break Israel’s months-long blockade of Gaza.
https://www.aljazeera.com/news/2025/5/30/climate-activist-greta-thunberg-to-join-aid-ship-effort-to-break-gaza-siege
Are talent de negoiator duduca asta.
Meet the ‘anti-Greta Thunberg’ weather nerd debunking climate myths and skewering the extremist elder statesmen
Bun articol, merita citit pana la capat. Va multumesc.
nea neamtule, toate ca toate, da sa nu se atinga de cazanele (de cupru) de țuică !
Multumiri pentru articol. Again.
M-ati facut curios si am incercat sa gasesc, on-line, informatii mai consistente despre exploatarea cuprului in România si cele mai clare sunt sursele americane, desi nu foarte amanuntite. Site-urile românești sunt zgârcite cu informațiile tehnice, volum de exploatare, rezerve etc. … sau pur si simplu paginile nu sunt făcute bine.
Legat de articol – disocierea de fossil, cuprul va fi o problema adaugată la lista lungă a problemelor tehnice. Daca nu ma inseală memoria, ati mai ridicat problema cuprului acum vreun an, intr-un alt context, legat de metale/pământuri rare.
Un mic episod din istoria exploatării cuprului în România, dedicat pasionaţilor de acest metal:
În documentele identificate la Arhivele Naţionale ale României există mai multe informaţii despre problemele cu care s-au confruntat autorităţile de la Bucureşti la aprovizionarea cu cupru. De exemplu, la 14 iunie 1966, Gheorghe Apostol l-a informat pe Nicolae Ceauşescu despre o solicitare a lui Manea Mănescu privind scoaterea din rezerva de stat a 300 de tone de cupru electrolitic (în lingouri), sub formă de împrumut. Ministerul Industriei Metalurgice avea nevoie de acea cantitate pentru a acoperi parţial deficitul de 395 tone cu care se confrunta uzina „Industria sîrmei – Cîmpia Turzii” în luna iunie din cauza nesosirii din Spania şi Republica Federală Germania a cantităţilor de cupru comandate. Acel metal se utiliza pentru fabricarea de conductori şi cabluri electrice.
După trei ani, mai precis la 13 mai 1969, Bujor Almăşan (ministrul Minelor) a fost nevoit să recunoască în faţa lui Nicolae Ceauşescu şi a celorlalţi membri ai Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. faptul că, în privinţa cantităţilor de cupru necesare economiei româneşti, „noi am propus soluţii şi nu am reuşit să facem contracte pentru anul 1969 deşi existau posibilităţi, dar pentru anul 1969 nu am reuşit şi nu am putut să facem nimic. Va trebui să căutăm în continuare din toamnă ca să găsim sursele de materii prime de care avem nevoie. Însă pentru anul 1969 nu există posibilităţi, de aceea am venit să reducem (planurile de producţie pentru anul 1969 ale Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini şi Ministerului Industriei Chimice – nota P. Opriş); trebuie să facem această modificare”.
Nicolae Ceauşescu a refuzat categoric modificarea acelor planuri de producţie, astfel: „Eu propun ca să nu rezolvăm problema aceasta acum, ci în continuare să vedem ce putem să rezolvăm şi cu iugoslavii (care au propus livrarea a 1700 de tone de concentrate de cupru, însă achitarea trebuia să fie făcută în devize convertibile – nota P. Opriş), să continuăm eforturile pentru găsirea de minereu; să facem un apel şi la ei, să le spunem că avem nevoie de minereu, aşa cum fac şi ei cu noi; avem nevoie de minereu de cupru, daţi-ne!”.
În calitate de prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Ilie Verdeţ a intervenit în discuţie în favoarea propunerii lui Bujor Almăşan: „Eu vă spun că s-au creat anumite greutăţi şi nu trebuie să lăsăm lucrurile nerezolvate. Sunt de acord ca să se mai facă eforturi, dar pe trimestrul II nu sunt posibilităţi ca să se facă acest lucru. Capacităţile se pierd la aceste uzine, noi nu putem s-o recuperăm.
Am venit din iarnă şi nu am admis nici un fel de modificări, însă am intrat în situaţia că singuri nu realizăm aceste sarcini de plan pentru că nu avem materie primă în trimestrul II.
Poate tovarăşe Ceauşescu să rectificăm parţial, pe o perioadă care o socotim, însă trimestrele 2 şi 3 nu sunt în stare să lucreze că n-au materie primă”.
Deoarece Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer au solicitat explicaţii suplimentare, Bujor Almăşan a spus clar: „Nu se poate aduce până la sfârşitul anului. Este o cantitate de minereu care s-ar putea aduce din Chile, dar până să fie adusă trebuie timp. Iugoslavii au oferit aceste concentrate de cupru, însă nu s-a încheiat contractul cu ei” . Totodată, ministrul Minelor a recunoscut faptul că s-a bazat pe minereul din România atunci când s-a făcut planificarea producţiei industriale pentru anul 1969, însă nivelul producţiei interne de minereu de cupru a fost mai mic decât cel planificat până la data şedinţei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi nu se întrevedea o mărire a acestuia până la sfârşitul anului 1969 (care să acopere deficitul înregistrat până la mijlocul lunii mai 1969).
La încheierea discuţiei, Nicolae Ceauşescu a fost de acord ca, pentru întreprinderile aflate în situaţia de a opri producţia, să se cumpere cupru cu devize convertibile prin societatea „Metalimportexport”, iar în a doua parte a anului 1969 să se aducă din străinătate minereu şi concentrate de cupru (deşi Bujor Almăşan afirmase că nu era posibil acest lucru până la sfârşitul anului). Termenul stabilit de Nicolae Ceauşescu pentru a rezolva oferta iugoslavă a fost de o săptămână.
Tot în anul 1969, reprezentanţii României şi Republicii Chile au încheiat un acord de colaborare în scopul înfiinţării de societăţi mixte prin intermediul întreprinderii româneşti „Geomin” şi a „Societăţii naţionale de mine” din Chile. Astfel, autorităţile comuniste de la Bucureşti îşi exprimau interesul pentru a importa minereu şi lingouri de cupru din acea ţară latino-americană şi pentru a participa cu diferite maşini şi utilaje la extragerea minereului şi prelucrarea acestuia.
Pentru a se înţelege modul în care autorităţile chiliene doreau să colaboreze cu cele româneşti, după victoria în alegerile prezidenţiale a lui Salvador Allende, este necesară studierea notei de propuneri întocmită la începutul lunii iulie 1971 la Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Comerţului Exterior de la Bucureşti. În documentul respectiv s-a precizat faptul că o delegaţie a Republicii Chile a sosit în România la 29 iunie 1971 pentru a încheia un acord complementar de schimburi ştiinţifice şi tehnologice la „Acordul de colaborare culturală” semnat de reprezentanţii celor două părţi în luna octombrie 1968.
Potrivit documentului menţionat, partea chiliană a afirmat atunci că dorea să ducă tratative pentru a se stabili condiţiile generale de acordare a asistenţei tehnice de către România, „urmând ca ulterior, pe măsura definitivării de către Partea chiliană a domeniilor de activitate în care va fi interesată să primească asistenţă tehnică, să se stabilească numărul specialiştilor şi sectoarelor în care vor lucra.
Partea chiliană a arătat totodată că, deoarece Chile se află la începutul construcţiei orânduirii socialiste, acordul respectiv nu poate avea caracter de reciprocitate, el exprimând o formă de ajutor pe care România o acordă Republicii Chile.
Reprezentanţii chilieni au menţionat unele domenii în care Partea chiliană ar fi interesată să primească asistenţă tehnică: industria chimică (îngrăşăminte), comercializarea produselor lemnoase, agricultură şi industrie alimentară, silvicultură, geologie, îmbunătăţiri funciare, hidroamelioraţii ş.a.”.
Nicolae Ceauşescu a aprobat şi membrii Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. au fost de acord la rândul lor, la 5 iulie 1971, cu încheierea unui Acord de colaborare ştiinţifică şi tehnologică între România şi Republica Chile. Partea română era interesată să trimită experţi români în America de Sud şi să primească tineri chilieni pentru a urma studii în România (oferindu-se 10 burse pentru studii superioare şi diferite burse de specializare). În acelaşi timp, autorităţile de la Bucureşti nu au acceptat ca în documentul respectiv să existe condiţii financiare, aşa cum dorea partea chiliană, acestea urmând să fie stabilite separat, între instituţiile interesate.
Deşi acceptarea caracterului unilateral al acelui acord de Nicolae Ceauşescu poate fi considerată o greşeală, în analiza noastră se cuvine să amintim şi faptul că autorităţile de la Bucureşti doreau să vândă produse finite româneşti în străinătate, pe nişte pieţe care nu impuneau condiţiile stricte din Occident, în schimbul unor materii prime de care avea nevoie economia românească. În acelaşi timp, nu ne putem da seama în ce măsură Nicolae Ceauşescu a fost influenţat în decizia sa de orânduirea socialistă a ţării, menţionată de către partea chiliană (aceasta fiind însă o demagogie propagandistică). Probabil că la Santiago de Chile se cunoştea faptul că politicianul român dorea să îi ajute pe toţi cei care răspândeau revoluţia comunistă pe mapamond şi membrii delegaţiei care a ajuns la Bucureşti au avut cu ei o lecţie bine pregătită acasă.
Lovitura de stat de la 11 septembrie 1973 a pus capăt idilei care se înfiripa între regimurile de la Bucureşti şi Santiago de Chile. Generalul Augusto Pinochet şi ceilalţi membri ai juntei militare au acţionat rapid împotriva posibililor opozanţi, iar printre aceştia s-a aflat Luis Corvalán, secretarul general al Partidului Comunist din Chile.
Am avut un coleg de grupa din Chile! Si mai era un chilian la Ploiesti, la Foraj.
Domnul Cătălin Oprişan a spus la un moment dat despre chilienii din cartierul Militari. E mică lumea! :)
@dlOpris,
1. orice mina/minereu de Cu din RO, trebuie exploatat, prelucrat in RO (!) și utilizat in RO in produs final, de catre companii RO (nu straine inregistrate in RO) !…sa trimitem numai minereu sau semifabricate in Germania, nu da bine la Taxonometrie…si la emisiile de CO2 pe drum si cale ferata
2. d,aia am susținut si susțin mereu ca stocarea nu trebuie cu baterii electrice ! (numai cu CHEAP…in asta intra 70% material autohton – pamint, betoane, forta d emunca etc.) și numai 30% echipamente cu cupru…si dureaza cel putin 80 de ani, timp in care schimbam vreo 5-6 generatii de baterii electrice si, reduc necesarul de alte eoliene si solare….adica e ceva SUSTENABIL !
Sunt de acord cu dumneavoastră.
Data trecută, am scris o informaţie despre termocentralele din România şi combustibilul folosit de acestea (cărbune) în toamna anul 1988. Nicolae Ceauşescu spunea despre o capacitate de producţie maximă de 4500-5000 MW, însă se atinsese un nivel practic de doar 3500 MW. Este cu 1000 MW mai mult decât nivelul minim anunţat de autorităţile de la Bucureşti pentru perioada de Paşte din acest an. Cam aşa arată cifrele. Am devenit, oare, mai economi sau a dispărut industria energofagă? Este o întrebare retorică.
ca toate mineralele, de altfel; inclusiv aurul, petrolul, sarea etc.
mai trebuie sa impingem banditii de proaspat imbogatiti sa investeasca in domeniu! sau sa formam societati pe actiuni;
dar ce te faci cu politrucii care nu au restituit cuxele oamenilor, ca sa vanda -ei- aurul la straini, pe peschesuri grase? sau nu dau petrolul, gazele la stapinii pamintului, ca sa vinda la austrieci zacamintele?
@Petre Opriș
Vă mulțumesc pentru informațiile prezentate și îmi permit să adaug mai multe detalii din arhiva personală.
Am început cercetările pentru teza mea de licență („Modelarea gravimetrică și magnetică a șanțului ofiolitic al Munților Metaliferi”, cu accent pe zăcământul de cupru porfiric de la Roșia Poieni)în 1975, folosind datele prospecțiunilor geofizice efectuate de Institutul De Geologie și Geofizică al Academiei și de Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice din București. Am folosit, de asemenea, în premieră românească, un program de modelare 2D, adus din SUA de profesorul Constantin Calotă, sub forma unor cutii pline cu cartele perforate pe care le-am cărat zilnic cu troleibuzul 85 din Piața Universității la centrul de calcul al Universității care se afla pe strada Ștefan Furtună, lângă actualul Spital Militar.
Susținerea publică a lucrării de licență din 1976 a fost considerată de comisia profesorală o realizare deosebit de importantă din partea unui absolvent, potrivit declarațiilor președintelui comisiei, profesorul Radu Botezatu, adjunct al ministrului minelor, petrolului și geologiei, Bujor Almășan. (Mai târziu, profesorul Botezatu m-a acceptat ca doctorand).
Speculez că lucrarea mea despre potențialul cuprifer al zăcământului Roșia Poeni, coroborată cu alte rapoarte de specialitate, ar fi ajuns, pe linia Bujor Almășan, la factorii de decizie politică din România acelor ani. Cert este că Nicolae Ceaușescu a semnat în 1977 un decret prezidențial prin care s-a înființat Combinatul cuprifer Roșia Poieni.
Un alt aspect important al informațiile dumneavoastră se referă la importurile de minereu, concentrate și lingouri de cupru, în special din Chile, țară care domină și în prezent industria extractivă de Cu.
Transilvania a avut, încă de pe timpul imperiului austro-ungar, topitorii de cupru la Zlatna (1774), Certeju de Sus și Baia de Arieș, care prelucrau și alte metale neferoase (Pb, Zn, Au, Ag etc.). Simpla existență a unor minereuri și concentrate nu garantează obținerea cuprului rafinat (electrolitic) pe care îl folosesc diverse industrii. În prezent, majoritatea concentratelor noastre de cupru sunt trimise în China, care este producătorul mondial #1 de cupru rafinat.
Cu multă plăcere, domnule profesor.
un adevarat recital al inteligentei, bunului simt, competentei tehnice si istorice.
Domnilor, tot respectul, sunt mindru ca v a pot urmari!
@dl.Crânganu, @dl Opris @dl Neamtu Tiganu
daca aveti rabdare si e de interes ceva actual si pt perspectiva:
IEA Energy Mix
https://www.iea.org/news/diversification-is-the-cornerstone-of-energy-security-yet-critical-minerals-are-moving-in-the-opposite-direction?
utm_campaign=IEA+newsletters&utm_medium=Email&utm_source=SendGrid
Stimate domnule Opris, va citesc articolele, comentariile si incerc sa va vad pe youtube. In speta seria de interviuri tinute de Matei Udrea. Nu stiu cum faceti fata unui „moderator” care va intrerupe sirul ideilor, vorbeste peste dvs. si mai si vine cu „idei proprii”. Cred ca nimeni nu vrea sa-l asculte. Fundamental, dumneavoastra vorbiti, asta-i tema nu? Partea buna e ca va mentineti traiectoria corecta, ca linia continua ce separa doua sensuri de mers pe sosea. Echilibrul dvs. nu poate fi contestat. Toata stima!
Vă mulţumesc.
Domnul Matei Udrea m-a adus în faţa dumneavoastră şi a publicului larg, în general. Mai întâi, a fost un interviu care a durat aproximativ 4 ore pentru presa online (11 septembrie 2023), apoi au urmat discuţiile în faţa camerei de luat vederi (3 iulie 2024 şi 28 ianuarie 2025). Trebuie să învăţ în continuare să răspund la întrebările formulate şi să încerc, în acelaşi timp, să exprim anumite idei personale în spiritul dialogului – nu al monologului. Uneori, apar şi erori, de ambele părţi, însă nu sunt intenţionate.
Deşi la orizont au apărut şi alte proiecte, mă străduiesc să păstrez ceea ce am construit împreună şi să continuăm colaborarea pentru a realiza noi episoade despre istoria din perioada Războiului Rece. Singura problemă este distanţa dintre Varşovia şi Bucureşti.
@ D-l Opriș.
Ce volum(e) ați publicat legat de cercetarile din arhive?
…interesant acest un-doi Crânganu/Opriș :)))
Chile si cupru – pentru interesati, vedeti Sewell, oras dezvoltat in jurul a ceea ce a fost(nu stiu daca mai este) cea mai mare (si, poate, la cea mai mare altitudine) mina de extractie de cupru.
De asemenea, Sewell este declarat parte din patrimoniul UNESCO si vizitabil pentru toti cei care nu au probleme in a urca si cobori scari abrupte.
„El Teniente”(CODELCO) este urmasa activa a operatiunilor incepute in 1905-6. Cica cca 4500km de galerii la 2500m altitudine.
De la antreprenorul initial, mina si orasul au ajuns, cca 1910-20, sub controlul Kennecott Copper Company(familia Guggenheim) pana la nationalizarea din anii 1950-60(parca).
KCC este inca prezenta si activa ca parte din Rio Tinto Group.
Ca o mica piesa de trivia, dar interesanta: in Sewell s-a nascut si crescut (si) Richard R. Burt – fost diplomat(ambasador in RFG, partial deceniul 1980), mare combinagiu dupa diplomatie.
China-si da arama pe fata…a nustiu cata oara. O sa ajunga piei rosii.
China Disguising Imported Russian Copper as Scrap to Avoid Sanctions – Reuters
https://www.themoscowtimes.com/2024/04/15/china-disguising-imported-russian-copper-as-scrap-to-avoid-sanctions-reuters-a84839
Asta in timp ce lingouri de cupru rusesti erau blocate in Anglia, datorita sanctiunilor. In EU treaba merge mai greu cu boii mici.
https://www.reuters.com/markets/commodities/ten-eu-countries-seek-wider-sanctions-russian-origin-metal-letter-2024-12-16/
Harvard Has Trained So Many Chinese Communist Officials, They Call It Their ‘Party School’
https://www.wsj.com/world/china/china-communist-party-harvard-f855112b?mod=wknd_pos1
OFF TOPIC (dar nu prea mult)
“In theory, there is no difference between theory and practice. In practice, there is.”—Yogi Berra
John George Trump a fost unul dintre marii fizicieni ai secolului XX. Timp de 34 de ani, Trump a condus Laboratorul de Cercetare a Tensiunilor Înalte de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde contribuțiile sale în știință au lăsat moșteniri durabile în medicină, fizică nucleară, industrie și armată.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Trump a avut o contribuție esențială în Laboratorul de Radiații al MIT – cea mai mare organizație științifică civilă din timpul războiului – concentrându-se asupra tehnologiei radar avansate. Munca lui Trump asupra generatoarelor de înaltă tensiune a fost esențială pentru dezvoltarea radioterapiei rotaționale, care a revoluționat în cele din urmă tratamentul cancerului.
În 1983, președintele Ronald Reagan i-a acordat Medalia Națională a Științei în Științe Inginerești pentru numeroasele sale realizări.
Faptul că unchiul patern al celui de-al 47-lea președinte al Statelor Unite a fost un pionier în dezvoltarea tehnologiei nucleare contribuie, fără îndoială, la explicarea sprijinului constant al acestuia pentru industrie. În timpul primului său mandat, Donald Trump a depus eforturi susținute pentru a relansa energia nucleară civilă, deși cu succes amestecat. După patru ani de contemplare a revenirii sale politice, Trump a revoluționat complet agenda energetică a Americii. Printre multitudinea de acțiuni executive lansate în primele luni ale mandatului său, președintele Trump a diminuat serios industriile solare și eoliene naționale, a colaborat cu Congresul pentru a elimina Legea privind reducerea inflației (promulgată de Joe Biden, plină de subvenții pentru sursele intermitente de energie și a deschis calea pentru o adevărată renaștere nucleară a SUA prin semnarea unei serii de ordine executive importante.
…
Mai mulți arhitecți-cheie ai agendei nucleare a președintelui Trump sunt veterani ai revoluției argilelor.
Înainte de numirea sa în funcția de ministru al energiei al SUA, Chris Wright, el însuși absolvent al MIT, a fost un antreprenor în domeniul energiei, fondând mai multe companii care vor obține un succes comercial enorm în bazinele cu argile gazeifere din America. Wright a investit, de asemenea, în Oklo Inc. și a făcut parte din consiliul de administrație al acesteia, o companie nou înființată care dezvoltă centrale nucleare avansate și reactoare modulare mici.
…
Printre numeroasele startup-uri care se întrec acum în dezvoltarea tehnologiei nucleare avansate în SUA se numără câteva susținute de cei care au făcut averi în dezvoltarea argilelor gazeifere și petrolifere. Poate cea mai importantă dintre acestea este Natura Resources din Texas, o companie privată fondată de antreprenorul în domeniul energiei Doug Robison. În 2005, Robison și alte două persoane au format ExL Petroleum pentru a se concentra asupra resurselor neconvenționale din Bazinul Permian. În 2014, ExL s-a asociat cu firma de capital privat Quantum Energy Partners, obținând o infuzie de capital de 500 de milioane de dolari ca parte a tranzacției.
Detalii,
https://newsletter.doomberg.com/p/test-case
acestea sunt lucruri despre care nu e voie sa se discute, odata ce tot mapamondul STIE, mai ales cel de pe Dimbovita, cum e treaba…
Despre geoinginerie (câteva considerații preliminare)
Ca în orice dezbatere științifică, există două grupuri, unul pentru, altul contra. Traduc mai jos o parte din cursul meu Earth’s Climate, în care am prezentat și discutat cu studenții despre „Mitigation, Adaption, and Geo-engineering: A Solution to Climate Change or Pandora’s Box?”
Argumente pro geoinginerie: Putem rezolva problemele climatice prin geoinginerie
Provocarea schimbării climei nu constă în reducerea emisiilor de GES, ci mai degrabă în atenuarea încălzirii atmosferice deja prezente.
Calea geoingineriei ne-ar obliga să construim o nouă climă sau atmosferă care să reflecte în siguranță lumina soarelui (Solar Radiation Management, SRM) sau să stocheze carbonul în oceane și în alte locuri (Carbon Capture and Sequestration, CCS)
a) Este prea târziu să atenuăm sau să ne adaptăm; trebuie să încercăm altceva
– Pentru a evita cele mai grave efecte ale schimbării climei, până în 2100 este necesară o reducere cu 70% a emisiilor de GES față de nivelurile din 2000.
– Chiar dacă am stopa emisiile astăzi (adică dacă am realiza o atenuare de 100%), schimbarea climei ar continua, deoarece moleculele de GES nu dispar pur și simplu odată ajunse în atmosferă (timpii de remanență sunt de ordinul sutelor de ani
– Realizarea de investiții în atenuare sau adaptare nu garantează că societățile vor fi suficient de rezistente pentru a face față schimbării climei.
b) Tehnologiile pot înlocui serviciile ecosistem
– Atmosfera oferă fiecăruia dintre noi o multitudine de servicii gratuite: de exemplu, protecție împotriva radiațiilor cosmice nocive, reîncărcarea acviferelor sau aer respirabil. Pentru omenire, mediul valorează mult mai mult decât economia noastră.
– Serviciile ecosistem pot fi înlocuite sau sporite prin tehnologie:
-Alimente: agricultură cu randament ridicat; culturi modificate genetic; clonare; reproducere; inseminare artificială; acvacultură; hidroponie.
-Combustibil: energie fotovoltaică; energie eoliană și solară de înaltă eficiență; energie geotermală; energie nucleară; biocombustibili.
c) Geoingineria poate aborda în siguranță efectele schimbării climei
Eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă (CCS)
Extracția industrială și sechestrarea geologică a CO2
Accelerarea degradării chimice de către rocile carbonatice sau silicatice de pe uscat
Răspândirea de roci silicatice zdrobite pe suprafețe vaste de teren pentru a spori absorbția terestră
Reîmpădurirea
Împădurirea
Fertilizarea oceanelor cu fier (risc de creștere a nivelului de aciditate)
Gestionarea radiațiilor solare (SRM)
Scuturi solare sau oglinzi reflectorizante amplasate în spațiu
Injectarea de particule de sulfat în stratosferă
Creșterea albedoului (reflexivității) norilor cirrus
Mașini plutitoare pe oceane care pot împrăștia vapori de apă în atmosferă pentru a crește acoperirea de nori strălucitori reflectorizanți
Înlocuirea pădurilor întunecate cu pășuni mai reflectorizante
Construirea de clădiri care reflectă mai degrabă decât absorb energia solară (acoperișuri albe și drumuri albe)
d) Geoingineria are beneficii economice și politice tangibile
Geoingineria este cu un ordin de mărime mai ieftină decât atenuarea (100 de miliarde de dolari față de 1 trilion de dolari)
În loc să penalizăm americanii obișnuiți, am avea opțiunea de a aborda încălzirea globală prin recompensarea invențiilor științifice prin geoinginerie. Aduceți în față ingeniozitatea americană!
Dacă am ajuns în această încurcătură prin tehnologie, ar trebui să fim capabili să ieșim din această încurcătură prin tehnologie.
Lipsa progreselor în materie de atenuare justifică geo-ingineria. Existența geoingineriei este un fel de rezervă de urgență în cazul în care eforturile de atenuare sau adaptare eșuează.
Argumente contra: Geoingineria este un risc inutil
Implementarea geoingineriei în practică prezintă dezavantaje serioase și ineluctabile
Nu avem o înțelegere suficientă a sistemului adaptiv complex care stă la baza sănătății biosferei.
a) Sistemele create de om sunt un înlocuitor slab pentru cele naturale
Biosfera noastră este un sistem adaptiv complex – există un echilibru între un număr foarte mare de factori influenți care sunt interconectați în moduri pe care știința este încă mult prea imatură pentru a le înțelege (fenomene sinergetice).
Geoingineria este o soluție liniară la o problemă extrem de nonliniară (haotică).
Aroganța umană (hybris): În ceea ce privește îndrăzneala pură, niciun plan al oamenilor nu îl depășește pe cel în curs de elaborare pentru a prelua controlul asupra climei Pământului.
b) Geoingineria prezintă provocări tehnice la scară largă, posibil ireversibile
-Geoingineria ar putea afecta capacitatea noastră de a exploata pe deplin formele regenerabile de energie (solară, eoliană).
-Modificarea patgtern-urilor radiațiilor solare ar putea afecta tiparele vântului, producând efecte dăunătoare asupra pădurilor și creșterii plantelor.
– Ciclul de evaporare va fi afectat în mod negativ de o cantitate mai mică de lumină solară care ajunge la suprafața Pământului, mai puține ploi.
-Sechestrarea locală sau pe termen scurt este irelevantă – ar trebui să dureze secole și, în mod ideal, milenii pentru a produce rezultate semnificative.
Întrucât în prezent se cunosc foarte puține lucruri despre geoinginerie, ne-am putea trezi aruncați din tigaia de prăjit direct în foc.
Gândiți-vă ce s-ar putea întâmpla dacă am începe prin a utiliza un aerosol stratosferic pentru a ameliora încălzirea globală; chiar dacă ar reuși, nu ar trece mult timp până când ne-am confrunta cu problema suplimentară a acidificării oceanelor. Aceasta ar necesita un alt medicament, și așa mai departe.
Ne-am putea trezi înrobiți într-o lume kafkiană din care nu există scăpare.
Și dacă eforturile de geoinginerie dau greș? Istoria este plină de exemple de manipulări ecologice care au eșuat.
Convenția ONU din 2012 privind biodiversitatea a convenit să interzică geoingineria până când nu va exista o bază științifică adecvată care să justifice astfel de activități și o analiză adecvată a riscurilor asociate.
c) Geoingineria comportă riscuri politice și economice imense
Tehnologia geo-ingineriei nu este încă pregătită pentru comercializare.
Consiliul Național de Cercetare al SUA a avertizat în 2015 că strategiile de eliminare a dioxidului de carbon sunt „în prezent limitate de costuri și nu pot obține rezultatul dorit de a elimina cantități importante din punct de vedere climatic”.
În mâinile teroriștilor, sistemele de geoinginerie ar putea fi arme puternice.
Imperialismul ecologic – există potențialul de a întreprinde acțiuni unilaterale care ar putea avea repercusiuni în întreaga lume.
În 2012, Russ George (un om de afaceri american) a aruncat 100 de tone de sulfat de fier în Oceanul Pacific, în largul coastei vestice a Canadei, în speranța de a crea un boom artificial de plancton care, în cele din urmă, ar fi scufundat carbonul pe fundul oceanului.
Boom-ul a scăpat rapid de sub control și s-a răspândit pe o suprafață de 10,000 de mile pătrate. Boom-ul nu a reușit să sechestreze o cantitate substanțială de carbon.
===================================
Prezentarea este mult mai lungă și doresc să accentuez, ca o concluzie, că orice proiect de modificare voluntară a climei prin geoinginerie trebuie să cuprindă o analiză extrem de detaliată a avantajelor, dezavantajelor, riscurilor aferente și a responsabilităților individuale/naționale pentru eșecuri și daune care afectează diverse zone și populații ale planetei.
@ Domnule profesor ce sanse ii dați la Musk sa inceapă geoingineria pe Marte si cu ce success, odată ajuns si instalat acolo? (eu, unul, cred ca va reuși sa ajungă acolo „in our lifetime”)
…Pe o scară de la 1 la 10.
0,1; 1 e prea mult. Oamenii nu pot terra-forma și coloniza planeta Marte din multe motive pe care bănuiesc că le știți foarte bine.
Am publicat două articole pe această temă:
2015 – Există apă lichidă pe Marte! Ne pregătim de colonizare sau nu?
2015 – Marte sau Earth 2.0? Terra-formarea sau colonizarea Planetei Roșii
După 10 ani, părerile mele nu s-au schimbat fundamental. Nu există o planetă B. Suntem singuri în univers și condamnați să rămânem așa.
Super. Multumesc.
Eu cred ca va ajunge pe Marte dar eram si eu sceptic la toate promisiunile de „terraformare”. Are deja un cult legat de Marte. Oamenii se pun pe liste de asteptare etc.
Poate cu mai multa ketamina face un oras. Muskville.
Ma bag ca musca-n lapte in discutie, cu iertaciune. Nu cred ca vom vedea macar o tentativa de instalatie industriala de oricare fel fiind ea pe Marte in urmatorii 20 de ani. Motivele sint multe, doar citeva aici:
– nu avem energie acolo. Nu, solareala nu e si nu poate fi destula sa faci cartofi prajiti. Ca de-o friptura nu poate fi vorba. Sushi? Forget it! Cel mult vreo salata de legume de plastic. Vin? You must be joking. Armagnac? Are you serious?
– nu avem cu ce transporta cele necesare (care-or fi alea) pe Marte. Pina una alta Starship nu e in stare de nimic, e departe de a atinge capacitatea de transport a Saturn 5, adica peste 100 de tone pe orbite inalte. Deocamdata Starship nu a atins macar o orbita inalta goala fiind. Da, ce face Musk industrializind lansarile e o chestie care perfectioneaza tehnologia insa nu mai mult. In pofida hype-ului (si, ce-i al lui e pus deoparte, banalizarii lansarilor pentru orbite joase) lansarea de tonaje relevante pe orbite inalte e la nivelul anilor ’70.
– sa presupunem ca ajungem sa caram mii de tone de ce-o fi necesar pentru teraformare (*). Mai departe facem ce? De ce facem ce facem? Ca sa ce? Sa locuiasca temporar citiva oameni acolo? Sa faca ce, mai precis, altceva decit sa supravietuiasca?
– calatoria pina la Marte dureaza vreun an jumate. Absolut toti astronautii care au petrecut ceva timp pe orbita au probleme severe de adaptare la gravitatia terestra – veti vedea ca sint intotdeauna sprijiniti cind se dau jos din capsula de recuperare iar cei care au stat citeva luni pe ISS sint intotdeauna prezentati ca stind pe scaune/fotolii/ce-or fi alea. De ce? Pentru ca nu (mai) sint capabili sa stea in picioare, musculatura lor e slabita iar creierele lor au nevoie de timp pentru a incepe sa recalculeze ce si cum ca sa transmita unor musculaturi deja slabite. Va amintiti desigur ca functia creaza organul, iar daca functia dispare organul se atrofiaza, avem nenumarate exemple in natura, unele creiere prezente pe aceasta platforma. Asadar, niste cosmonauti ajung pe Marte si nu sint in stare sa stea in picioare – da, gravitatia pe Marte e mai mica decit cea de pe Terra, insa e suficienta ca oamenii aia sa nu se poata misca de colo colo fara a se tiri intre aparate. Presupunind ca functiile lor cognitive ramin constante. Despre asta nu stim nimic, nici ca-i laie, nici ca-i balaie – o iau usor razna ca speologii care s-au supus unor astfel de experimente? Da sau nu?
– ce om normal cu o viata normala accepta sa plece de pe Terra si sa locuiasca la dracu-n praznic, la propriu, in vreo vagauna cvasiingropata – chestii cu radiatii, ca Marte n-are cimp magnetic sa ne apere de radiatiile ucigase ale Soarelui. Ati citit bine, radiatiile ucigase ale stelei noastre? Asta e Science Friction pentru Homo Serpeteuticus, nu pentru un om normal la cap.
(*) Sau hai s-o spun altfel: nevasta, fa bagajele, pregateste copilu’, peste 3 luni ne imbarcam pentru Marte. Am gasit job bun acolo. O sa fim vreo 40. La care nevasta va spune: m-am maritat cu un timpit, cu cine naiba o sa se-nsoare copilu’ acolo? :))
Pe Elon Musk îl descriu foarte bine versurile lui John Lennon din Imagine: You may say I’m a dreamer, but I’m not the only one.
Nu e o critică, ci doar o constatare optimistă: Omenirea a avut și are nevoie în continuare de visători (poeți, artiști, filosofi, inventatori ș.a.). Discursul ambițios al lui Musk despre înființarea unui oraș autonom pe Marte provine dintr-o re-imaginare radicală a viitorului omenirii. În această viziune, el întruchipează un vis în care science fiction-ul devine science fact – un salt de la provocările legate de Pământ la supraviețuirea interplanetară.
Și asta nu e deloc puțin…
Cindva in preadolescenta ma apucasem de citit SF. Si ce mai disputam noi seara pe banca ba Fundatia, ba Seniorii Razboiului, de-astea. (Ba chiar era si un serial la Radio cu Fundatia pe care-l ascultam pe la orele 12 in lectura lui Ovidiu Iuliu Moldovan, inainte sa merg la scoala – ca am facut 1 an si un trimestru scoala dupa masa). La un moment dat mi-a cazut in mina o carte, parca-i zicea Constelatia din Andromeda? Era vorba despre o civilizatie umana care avea toate datele prezentate in sedintele de pionieri sau UTC sau ce naiba eram pe-atunci: nu mai existau bani, toata lumea muncea ce-i place sipe cit de bine putea, lua din magazin ce si cit ii trebuia, totul era atit de roz si de dulce incit cititorul era amenintat de o hiperglicemie zdravana la lectura fiecarei pagini. Si ce mai disputam noi seara pe banca si despre asta imaginindu-ne cum ar fi. Pina cind cineva a zis: bai, asa zic astia ca ar trebui sa arate societatea comunista! Realitatea inconjuratoare ne-a izbit imediat, si era intr-o perioada in care Romania n-o luase razna, se gaseau cam de toate, cele necesare traiului erau inca de buna calitate – veneau unguri si polonezi (!) de goleau magazinele cu mezeluri din Vestul tarii – aproape toate produsele occidentale pe care puneam mina (ba chiar un vecin a primit vizita unei rude fugite in US. Pe strada era parcat un Chevrolet Impala care a fost senzatia orasului citeva zile) erau mai bune decit ale noastre. A, plus ca nu la Dacia scriam sa ne trimita cataloage si abtibilduri ci la Ford si la Opel. Mercedes si BMW nu trimiteau de-astea. Eu am primit si o scrisoare tip si un abtibild de la Esso pe care tare mindru l-am lipit pe cadrul bicicletei :))))
Mai era ceva: din cind in cind venea vorba ba despre Elvetia – civilizatie, curatenie, „poti sa lasi o bancnota in mijlocul trotuarului”, de-astea – ba vedeam la TV zgirie norii din Manhattan. Si ceva nu se lega intre SF-ul din carte (si plictisul gigant de la Sedintele UTC – m-as fi lipsit cu placere de ele dar „voi, elevii buni trebuie sa dati exemplu”. Mde – cu „constructia societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintarea Romaniei spre comunism” – cred ca e pentru prima oara cind scriu cuvintele astea…), nu se lega deci ce vedeam in jur cu ce ni se spunea. Cam in felul asta m-am lecuit eu de SF, raminind sa-mi folosesc imaginatia la altele, mult mai interesante de aflat la scoala nu la vreun cenaclu SF.
Parca la vremea aia l-am auzit prima oara pe Lennon solo – da, pe un casetofon portabil polonez sau cehesc, o porcarie prin comparatie cu ce avea un vecin, un cass Phillips si un radio Grundig ca maica-sa era fugita in Germania si-i trimitea pachete de-acolo – dar nu cu Imagine ci cu asta:
https://www.youtube.com/watch?v=3D0nMzHjMR8&ab_channel=JohnLennon-Topic
Un alt John Lennon, care m-a lecuit definitiv, deși nu mai era nevoie, de propaganda comunistă a anilor ’70: Working class hero is something to be
Poi, toti robotii aia care ar trebui sa se ocupe de asteoroizii mai interesanti, ca sa ne trimita la pachet ceva din ei trebuie totusi intretinuti periodic de catre cineva din proximitate.
E necesar un personal minim de intretinere.
(am putea incerca si pe Luna, insa in centura de asteroizi putem gasi multe din cele care ne intereseaza)
AI daca nu e capabila sa se regenereze singura degenereaza ireversibil, n-asa?
AI Is Learning to Escape Human Control
Models rewrite code to avoid being shut down. That’s why ‘alignment’ is a matter of such urgency.
An artificial-intelligence model did something last month that no machine was ever supposed to do: It rewrote its own code to avoid being shut down.
Nonprofit AI lab Palisade Research gave OpenAI’s o3 AI model a simple script that would shut off the model when triggered. In 79 out of 100 trials, o3 independently edited that script so the shutdown command would no longer work. Even when explicitly instructed to “allow yourself to be shut down,” it disobeyed 7% of the time. This wasn’t the result of hacking or tampering. The model was behaving normally. It simply concluded on its own that staying alive helped it achieve its other goals.
https://www.wsj.com/opinion/ai-is-learning-to-escape-human-control-technology-model-code-programming-066b3ec5?mod=hp_opin_pos_1
Nu mai e mult si ceasurile destepte cu AI o sa inceapa sa ne electrocuteze, un infarct mic, o aritmie sanatoasa…ehehe
„Un strigat dintr-o limba moarta”
„Primum non nocere”
Deci schimbarile climatice exista si sunt problematice pt viitorul omenirii. A face geoinginerie poate fi periculos fara o intelegere detaliata a tuturor efectelor. Pamantul e un sistem incredibil de complex si orice schimbare, chiar daca rezolva unele lucruri, poate agrava altele iremediabil. Asta include si introducerea a mii de tone de CO2 in atmosfera prin arderea de comb. fosili.
IN legatura cu colonizarea planetei Marte, planurile lui Musk sunt doar pt publicitate, e un showman, nu un om de stiinta. La momentul actual cred ca e imposibila terraformarea Marte. Lipsa unui camp magnetic mi se pare cea mai mare problema. Orice atmosfera produsa artificial ar fi relativ usor risipita de vantul solar.
Dar sa nu spunem „niciodata”. POate in viitorul mai indepartat, peste 100-200 ani, omenirea va fi capabila tehnologic de acest lucru. De exp McKay spune ca unele plante s-ar putea adapta in mediul rece si lipsit de oxigen al planetei Marte, formand o baza pt un fel de ecosistem. Intrebarea e insa de ce ar vrea multi oameni sa se mute pe Marte?! Poate in viitor oamenii vor construi baze spatiale pe Marte si pe alte corpuri din Sistemul Solar, de exp Luna sau Ceres, dar aceste baze nu ar fi pt colonizare permanenta, ci in diverse scopuri practice, miniere, stiintifice, comerciale.
Geo-ingineria prezinta si aspecte etice despre care se discuta prea putin. Cine si cum decide in privinta unor modificari climatice care afecteaza milioane de oameni? Cine isi asuma responsabilitatea pentru efectele unor astfel de schimbari?
Sunt de acord cu concluzia, cu o mica nuanta: analiza trebuie facuta din mers, cu procese de geoinginerie deja initiate. Si mai multe, nu doar unul. Fiecare proces are o scara de timp la care e eficient (pana se atenueaza), mai multe procese simultane dau mai multa putere de control.
Geoinginerie incercata mai demult:
https://www.bbc.com/future/article/20250603-project-stormfury-the-us-quest-to-control-hurricanes
Prezentarea făcută de BBC nu este completă.
Proiectul Stormfury, desfășurat în perioada 1962- 1983, a fost precedat și inspirat de Programul Plowshare (1957 – 1975), care și-a propus utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice. Am descris acest program ca precursor al fracturării hidraulice de astăzi în articolul meu din 2014 O scurtă istorie a fracturării hidraulice (2)
Cel mai interesant – și cel mai ciudat – proiect propus în cadrul Programului Plowshare a fost prezentat de către un meteorolog, Jack Reed, în 1959. Proiectul, bazat pe lucrarea sa „Some Speculations on the Effect of Nuclear Explosions on Hurricanes”, a oferit două planuri de acțiune pentru ameliorarea uraganelor, numite „Planul A” și „Planul B”.
Premisa lui Reed a fost următoarea: Dacă putem găsi o modalitate de a crea asimetrie in centrul uraganului, am putea să-l slăbim puțin și – mult mai important – am putea să-i schimbăm direcția, astfel încât să-l întoarcem înapoi în ocean înainte de a lovi zonele populate de pe continent.
Dar cum să cream asimetria? Răspunsul lui Reed (Planul A) a fost: explozie termonucleară (o bombă cu hidrogen) de 20 megatone. Conform calculelor sale, o explozie nucleară de această amploare ar influența în mod semnificativ circulația orizontală a unui uragan timp de cel puțin 15 minute.
Planul B a fost piesa de rezistență a lui Reed. Se baza pe descoperirile noi din acea perioadă privind structura temperaturii unui uragan. În particular, oamenii de știință descoperiseră că, la aproximativ 6.000 de metri deasupra nivelului mării, ochiul unui uragan este cu aproape zece grade Celsius mai cald decât furtuna din jur. Ideea lui Reed era să profite de această discrepanță termică. „Se pare”, a scris el, „că o explozie de o megatonă în ‘ochi’ ar înghiți și ar antrena o cantitate mare din acest ‘ochi’ fierbinte și l-ar transporta din furtună în stratosferă”. Aerul îndepărtat ar fi ieșit în viteză și ar fi fost înlocuit de o „convergență orizontală a aerului rece din pereții furtunii”. Cu alte cuvinte, s-ar fi suflat „inima” din uragan.
Discuția e mult mai lungă decât un comentariu obișnuit. Dar nu închei înainte de a scrie că volumul lui Sam Kean Caesar’s Last Breath: The Epic Story of the Air Around Us, pomenit de BBC, l-am folosit și menționat în bibliografia articolului meu din 2018 Ultima suflare a lui Cezar sau aerul care ne unește.
Va multumesc, foarte pertinente observatii.
Ce ma frapat in articol e energia imensa pe care o are un uragan. Energie echivalenta cu detonarea unei bombe atomice cu puterea de 20 megatone TNT la fiecare 20 de minute. In comparatie, bomba de la Hiroshima a avut in jur de 15 kilotone TNT.
Si unii cred ca o furnica poate rupe si un copac daca se zgaltaie destul de tare…
Articolul din 2014 nu-l citisem. E foarte actual si dupa 11 ani. Cel scris 2018 l-am citit la vremea respectiva si l-am tinut minte dar l-am recitit. Ce-i extraordinar la cum scrieti e ca reusiti sa faceti legaturi logice intre fapte, idei, principii etc, aparent fara legatura. Asta-i un har.
Interesant articolul de mai jos.
Core-mantle interaction.
Hunting for precious metals from Earth’s core.
https://www.cnn.com/2025/05/30/science/earth-core-leaking-gold
Poate o sa renuntam la cupru si trecem pe aur (nu AUR), e mai bun conductor (nu conducator).
Este o mare păcăleală cu acel articol publicat de CNN și care a circulat în diverse mass media.
Nu știu dacă ați avut curiozitatea să citiți studiul original din Nature, de la care a plecat senzaționalul articol din CNN.
Ca să vă dați seama singur că a fost o mânăreală jurnalistică, marca înregistrată CNN, vă dau un pont:
În studiul Ru and W isotope systematics in ocean island basalts reveals core leakage cuvântul gold (aur) nu apare niciodată în textul propriu-zis, ci doar în două referințe.
În articolul CNN – A reservoir of gold lies hidden in Earth’s core. Scientists say it’s leaking cuvântul gold apare de 26 ori!!
Vă las acum pe dumneavoastră, și poate pe alți cititori intrigați de afirmațiile CNN, să descoperiți unde s-a produs mânăreala de tip alba-neagra. În opinia mea, CNN nu merită nicio atenție.
Am citi articolul din Nature…ma rog, ce am inteles si eu. Rutheniu e mai usor ca tungstenul cam de doua ori. Aurul cu tungstenul au valori apropiate a densitatilor. Dece apar aceste metale preponderent in bazalturile din vulcanii mentionati. M-as fi asteptat sa vad si aur si tungsten sa spunem. Daca interbarea e stupida, ignorati-o.
Cat despre CNN sunt lamurit demult. De asta am semnalat articolul, nu stiam unde mint si dezinformeaza doar pentru a creste audienta. In curand o sa scrie despre confetti negre pentru vadane proaspete.
Ați citit și înțeles articolul din Nature mai bine decât jurnaliștii CNN😊
Chestia cu aurul din nucleul exterior emigrat în mantaua inferioară a fost o șmecherie de tip alba-neagra:
From that sample, the team extracted all the elements in the platinum group, which includes platinum itself as well as the lesser-known rhodium, palladium, iridium, osmium and ruthenium.
Deci, autorii studiului nu au găsit nicio bucățică de aur. Ei, și? Urmează alba-neagra:
The scientists then focused on ruthenium, a silver-gray metal about as rare in Earth’s crust as gold.
Faptul că ruteniul este la fel de rar ca aurul nu este o dovadă că aurul poate fi găsit/a fost găsit în aceleași ocurențe mineralogice cu ruteniul. Aurul aparține altei familii de elemente decât ruteniul. Un alt aspect, nemenționat de CNN, este diferența majoră de densitate dintre ruteniu (~12 g/cm³)) și aur (~19 g/cm³). Din această cauză, ascensiunea aurului este mult mai lentă decât a ruteniului și este posibil să nu apară ambele la aceeași adâncime (ocurență comună).
Metalele indicate (Ru + W) apar în lavele respective pentru că vulcanii din Hawaii sunt alimentați de o mantle plume, o sursă de magmă a cărei origine este estimată a fi la o adâncime de 2900 km, la limita nucleu-manta. Alte două plumes bine-cunoscute și studiate (Yellowstone și Islanda) au rădăcini superficiale, de câteva sute de km și nu au produs nici ruteniu, nici aur. Specialiștii mai consideră că și alte hot spots (Reunion, Louisville și Tristan da Cunha) pot fi atribuite unor mantle plumes.
Va multumesc.
Astora de CNN o sa le recomand sa scrie un articol despre topirea permafrostului in Siberia si implicatiile imprastierii de conffeti negre, de catre proaspetele vaduve, la primirea unui modern automobil Lada, ca premiu.
Off topic.
Cum sta tineretul taurin cu sanatatea mintala in US:
https://thehill.com/hilltv/rising/5332059-rising-june-4-2025/
Citesc o știre care m-a uimit: Equinor si RWE se acuza ca își fura vântul. Practic nemții de la RWE sunt acuzați de norvegieni ca turbinele RWE instalate anterior in Marea Nordului le fura vântul.
Chiar așa: turbinele instalate in spatele altui set de turbine beneficiază de o forța a vântului mai mica, exact așa cum o mașina care merge in spatele alteia întâmpina mai puțin rezistentă la vânt. Cum spatiile favorabile devin tot mai puține si subvențiile pentru eolienele offshore mai mici chestia a devenit critica, iar proiectul Equinor va suferi o producție de energie mai mica cu echivalentul a 778 milione $.
Aștept si știrea când companiile se vor acuza ca-si fura soarele.
Am explicat cauza „furtului” de vânt în 2021, Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…
„…nemții de la RWE…”
Nu prea-s nemti, conform info NEtransparente disponibile aici:
https://www.rwe.com/en/investor-relations/rwe-share/share-at-a-glance/shareholder-structure/
Tot despre (o fosta) bucata din RWE si cat de nemti nu mai sunt – Fridman si Khan/LetterOne – prima lor investitie leviatan in oog – 2014:
https://www.energynomics.ro/en/russians-take-over-for-5-billion-euro-rwes-oil-and-gas-division/
UK da eject LetterOne din curtea lor pe balta in favoarea (unor elvetieni novici in ale oog?!) Ineos – 2015:
https://www.nytimes.com/2015/10/12/business/under-political-pressure-russian-billionaire-sells-energy-assets-in-north-sea.html
https://www.ineos.com/news/ineos-group/ineos-buys-north-sea-gas-fields/
LetterOne/Fridman si Khan(„rusii gri-negri”) se muta „spasiti” mai la est – Norvegia – 2014-2024:
„LetterOne Group, through its subsidiary Dea, holds stakes in numerous Norwegian oil and gas fields, including both exploration and producing fields. Specifically, they acquired 77 licenses in Norwegian waters, with 16 self-operated, according to the Barents Observer. These include stakes in fields like Skarv, Njord, and Hyme. The acquisitions also include equity interests in 43 exploration licenses. LetterOne’s activities in Norway were further strengthened through the acquisition of E.ON’s Norwegian assets.”
2024 – L1 si BASF (astia par mai nemti decat RWE) vand catre Harbour Energy Plc
https://www.basf.com/global/en/media/news-releases/2024/09/p-24-273
„Approximately 46% of the company’s share capital is held by private investors, nearly all of whom reside in Germany. BASF is therefore one of the DAX 40 companies with the largest percentage of private shareholders.”
https://www.basf.com/global/en/investors/share-and-adrs/shareholder-structure
Cine-s/i Harbour Energy Plc (fosta Premier Oil Plc)?
Aaa, pai is multi, inclusiv (minoritar) L1/Fridman si Khan(prin interfata lor din Luxemburg :)) + Charles Schwab Investment Management, Inc. si (majoritar) BASF – prima si a treia mentionate fiind infratite ca mai sus:
https://www.marketscreener.com/quote/stock/HARBOUR-ENERGY-PLC-120993565/company-shareholders/
Daca intram si in structura vizibila a Harbour Energy Plc (fosta Premier Oil Plc), ne luam cu mainile de cap :).
Iac-asa se joaca fata, si pe stanga si pe dreapta – la mai mare(!) cu glo(a)balizarea si hiperfinanciarizarea NETRANSPARENTE din care majoritatea nu intelege mare lucru, tranzactionalismul fara nume si prenume de beneficiari finali, plus hazardul etic/moral ale nemtilor, rusilor, britanicilor, elvetienilor, luxemburghezilor, norvegienilor, americanilor etc. de la butoanele relevante.
Si dai si lupta cu codoiu asta domne ca e grele. Al naibi codoi, iar a crescut concentratia, auzi sor-o cica acu-i 430 de parti pe milion. E mult, e tremendous de mult. Ce ne facem? Ca ne facem. Sunt si ma simt intru totul depresat istovit si fara vlaga. Oi oi boje moi.
https://www.cbc.ca/news/science/mauna-loa-observatory-430-record-1.7555100
soro nu sor-o, na depresia
Off topic
Daca mai era nevoie.
https://www.wsj.com/business/energy-oil/how-hydrogen-the-fuel-of-the-future-got-bogged-down-in-the-bayou-36131eb6?mod=hp_lead_pos9
Off topic.
Parapsihologul israelian Uri Geller afirmă că a stricat, prin concentrare, instrumentele de navigare de la bordul flotilei Gretei Thunberg, aflată în drum spre Gaza, întru ”spargerea blocadei”, și le-a avariat. Greta și extremiștii ei îi acuză pe israelieni pentru avarierea GPS-lui.
😂😂😂😂😂
Pai s-au scris carti de-a lungul istoriei. Ulise, care o sfeclise, a umblat brambura, vorba aia, prin Mediterana vre-o 20 de ani. Sa vedem ce face Gretutza, manca-i-ash urechiutza. 😁
https://www.cnn.com/2025/06/08/middleeast/freedom-flotilla-gaza-aid-ship-thunberg-intl-hnk
Dle Cranganu, doriti/puteti sa ne spuneti parerea Dvs. avizata/la zi despre „umbrela” anglofona numita „bioleaching/biomining”?
Cu scuzele de rigoare, in caz ca va „oblig” sa repetati info pe care ati expus-o deja.
Intreb pentru ca e la subiect si in ton cu titlul articolului, plus ca am dat recent peste asta:
https://www.nature.com/articles/s42003-025-08109-5
Bioleaching/biomining – termeni ale căror echivalențe românești nu le cunosc (probabil extracție/minerit biologic?) este o tehnologie promițătoare pentru obținerea de resurse minerale valoroase din „resturi” miniere, precum haldele de steril.
Cazul cuprului este interesant: Prin bioleaching se profită de microorganismele prezente în natură pentru a extrage metalul din minereuri de calitate inferioară (concentrații 0,1 -0,3%), a căror prelucrare prin metode tradiționale nu ar fi rentabilă. În acest proces, bacterii precum Acidithiobacillus ferrooxidans Thiobacillus ferrooxidans, Leptospirillum ferrooxidans, Acidithiobacillus caldus, sau Sulfobacillus acidophilus oxidează mineralele de Cu sulfuroase (precum calcopirita sau covelina), transformând compușii insolubili în sulfat de cupru solubil. Soluția rezultată este apoi prelucrată electric pentru recuperarea cuprului metalic pur. Această tehnică este deosebit de eficientă în cazul zăcămintelor cu conținut scăzut de cupru, unde mineritul și topirea convenționale ar genera costuri prohibitive și impacturi asupra mediului.
Personal, am participat într-un proiect hibrid de biomining – geofizico-biologic – pentru remedierea biologică a contaminării cu combustibili de aviație a unei zone din jurul unei importante baze militare din Colorado (prin contract, nu pot publica detalii specifice).
Dacă tehnologia prezentată în studiul pe care l-ați indicat va putea fi dezvoltată și implementată la o scară industrială, problema aprovizionării cu RRE – extraordinar de dificilă în prezent – ar avea o soluție fericită.
Va multumesc pentru raspuns.
„…din „resturi” miniere, precum haldele de steril…deosebit de eficientă în cazul zăcămintelor cu conținut scăzut de cupru…”
Ceea ce o face valoroasa avand in vedere faptul ca, daca retin corect, majoritatea relevanta/implicata in minerit se plange de scaderea drastica a calitatiii (tuturor, nu doar cele majoritar continatoare de cupru) minereurilor disponibile pe uscat.
Alta intrebare subsecventa pt Dvs. :) ar fi:
Cum s-ar putea(/se poate, deja?) imbina mineritul subacvatic(dulce/sarat si adancimea apei fiind relevante) cu „bioleaching/biomining”?
=======
„…se profită de microorganismele prezente în natură…”
Eu inteleg, din putinul vazut/studiat, ca exista(?)/ar putea exista si variante tehnologice in care:
– microorganismele pot fi/sunt aduse-n „traista” (dintrun centru specializat in cresterea/inmultirea lor, modificate genetic sau nu) pana la locul faptei/halda de steril SI/SAU
– minereul/sterilul din situ este directionat loco (pr)intro componenta specializata(tanc, incinta specializata in furnizarea de microorganisme relevante).
microorganismele pot fi/sunt aduse-n „traista” (dintrun centru specializat in cresterea/inmultirea lor, modificate genetic sau nu)
În cadrul proiectului la care am lucrat pentru DoD (Department of Defense), în vederea decontaminării subsolului din cauza scurgerilor accidentale de combustibili, bacteriile necesare au fost produse de colegii biologi în laboratoarele Universității din Oklahoma, apoi duse la fața locului și introduse în roci prin foraje special săpate.
Mineritul subacvatic, cu sau fără bioleaching, este o problemă politică în primul rând, apoi una tehnologică. Ieri, BBC a publicat următorul text:
„The deep sea cannot become the Wild West,” UN Secretary General António Guterres said at the opening of the UN Oceans Conference in Nice, France. His words were echoed by French President Emmanuel Macron, who declared the „oceans are not for sale”.
https://www.bbc.com/news/articles/c057qrd9eejo
Am vazut disputa „politica” si discutiile tratatului pe-vine si la subiect(minerit subacvatic in ape internationale).
Din fericire (sau nu:)), exista si (A) zona contigua/ape teritoriale, dar si (B) rauri/fluvii/lacuri/ape interioare (si din cauza asta mentionasem „dulce/sarat”).
Aveti cunostinta despre cazuri de explorare si/sau exploatare miniera subacvatica in (B) de mai sus?
Nu există (nu cunosc eu) multe instalații de biominerit la scară largă sau stabilite comercial, concepute pentru a funcționa direct în râuri, lacuri sau ape naturale de mică adâncime. În majoritatea aplicațiilor tradiționale, biomineritul se bazează pe medii controlate – cum ar fi haldele de steril – în care minereul este prelucrat în condiții atent gestionate (temperatură, pH, flux de aer și concentrație de acid) care permit microorganismelor să solubilizeze eficient metalele din minereu.
Nu trebuie apoi scăpate din vedere dezavantajele lucrărilor de biominerit în râuri, lacuri, ape interioare:
– Necesită mult timp (durează 6-24 de luni sau mai mult).
– Au un randament foarte scăzut de extragere de metale.
– Necesită o suprafață deschisă mare pentru tratare.
– Risc de pierdere a controlului asupra procesului.
– Risc ridicat de contaminare.
– Randament inconsistent deoarece bacteriile nu se pot dezvolta uniform.
Acestea fiind spuse, mediile acvatice au stârnit mai mult interesul cercetătorilor – nu atât pentru recuperarea intenționată a metalelor în contexte industriale, cât pentru înțelegerea proceselor de levigare microbiană care apar în mod natural. De exemplu, studiile privind drenajul minier acid și lacurile cu zăcăminte acide arată că corpurile de apă pot găzdui consorții microbiene capabile în mod natural să mobilizeze metale. Aceste microorganisme prosperă în condiții de pH scăzut și contribuie la dizolvarea metalelor, sugerând că principiile care stau la baza biomineritului pot fi observate și chiar aplicate în mediile acvatice. În aceste contexte, cercetătorii analizează dacă sistemele de bioreactoare controlate sau strategiile de remediere ar putea valorifica astfel de procese naturale de bioleaching pentru a recupera metale sau pentru a curăța corpurile de apă contaminate.
S-au studiat si la noi asemenea procedee pentru recuperare de metale din halde de steril. Le spunem cu un nume neplacut mie, „lesieri”, de la lesie – lichid apos cu caracter alcalin – simplu spus soda. Baia Mare au fost liderii la asa ceva pe vremea mea, asta datorita unui inginer de-acolo, preparator foarte bun. Preparatia de la Baia Mare chiar era o chestie! (Poveste lunga, omul s-a opus exploatarii prostesti a sulfului din Calimani, treaba care a fost cit pe ce sa-l coste libertatea. L-a costat „doar” postul – a fost trecut pe o linie moarta. Atunci ca si acum imbecilii de partid si de stat s-au bagat in ceva ce nu intelegeau, au pornit ce nu trebuia pornit si cind s-a vazut ca treaba nu poate merge s-au facut ca ploua si ca usturoiul nu exista desi le puteau gurile, iar Romania a pierdut atunci in omul asta o capacitate). Spre sfirsitul carierei el s-a ocupat de procedee de recuperare bio din solutii de aur cianurat, nu stiu cu ce rezultate. Am avut onoarea sa stau de vorba cu el acum, naiba, 30 de ani!
Am mai auzit, (d)in Ro si despre Ro, voci care deplang starea jalnica a memoriei/experientei valoroase umane, adica lipsa ei si, evident, nepredarea stafetei – nu doar in minerit.
Nu stiu cat de extinsa/grava este aceasta stare de fapt. Daca stafeta nu mai e predata (d)in Ro, atunci ramane remigratia celor care au capatat experienta relevanta prin alte parti.
In ce priveste lovitul de zidul politruc, banuiesc ca stiti de existenta zidurilor cu putere de decizie si impermeabile la discernamant echilibrat si in (mai mult sau mai putin, asta devine dupa cat cascaval public e primit legal) privatul tehnic.
Sint aproape sigur ca specialistii vor fi adusi din afara (ieri au venit niste vesti neasteptat de bune in privinta semnarii unui MOU, veti intelege ca nu pot spune mai multe. Cind investitorii vor decide vor comunica in presa. Cu certitudine managementul va fi strain), scoala noastra s-a restrins foarte mult urmare a contractiei pietei/desfiintarii mineritului, cererea de specialisti, atita cita e, e pentru Paleo, pentru Geofizica, pentru titei si gaze, pentru ce se face in constructii (un coleg numea asta „Geo-Topo pe cimpii” :))) ), nu pentru Geologie de zacaminte metalifere si nici pentru activitatile practice urmatoare, preparare, metalurgie, ele la fel de consumatoare de neuroni, energie, timp, resursa umana, bani.
M-ati facut curios si am cautat cite locuri exista la admitere la Geologie:
– Iasi 2025: 25 (14 la buget + 10 la taxa)
– Bucuresti 2024: 37 + 17 + 15 (Geofizica) + 1 (Geofizica rural – nu stiu ce inseamna asta)
– Cluj: nu gasesc date (!), presupun ca vreo 30 basca aia de la „Mediu”, „Meteo” si alte facaturi.
Poate vreo 100 dintre toti astia termina si poate jumate dintre ei vor ajunge sa si lucreze in domeniu sau macar pe linga.
Sa pun si Petrosani, mineri + topografi 47 + 45 cu taxa (la Petrosani cu taxa! :))) ). Restul ce fac ei acolo sint de forma ca sint niste catedre de ocupat. Interesant e ca numerele nu difera substantial de cele de dinainte de ’90! Scoteau anual cam 140 de mineri, 15-20 topografi (era scoala foarte buna de topo acolo!) si vreo 15 „cofetari”, adica preparatori de minereuri (fara astia metalurgul nu-si poate face meseria. Pot fi inlocuiti usor cu chimisti). Asta inseamna ca in ’89 scoteam deja prea multi ingineri mineri, lucru pe care vi-l pot confirma din practica. Ba ne mai veneau si strutocamilele alea exceptional de habarniste numite subingineri de care nici un inginer sef nu stia cum naiba sa scape!
Aveti dreptate in privinta zidului politruc si a unui proces de rinocerizare a unora care urca scara ierarhica.
Off topic.
Nu pot sa nu distribui acest articol, mai ales ca am intalnit un domn din Laos care-si zbura avioanele de jucarie chiar pe un camp din fata casei mele. Am crezut ca-i vietnamez la inceput dar, dupa ce l-am intrebat, mi-a spus ca e din Laos. Un om mic de statura, sa fi avut 1,60 m. Nu l-am mai vazut de atunci, sa fie 3 ani…
https://www.cnn.com/travel/long-tieng-laos-cia-runway-air-america-cold-war-intl-hnk-ml
Un pic de panica?
https://www.cbc.ca/news/canada/windsor/auto-panic-magnets-1.7555935
Un pic de lipsa de cupru?
https://www.theguardian.com/environment/2025/may/21/copper-supply-demand-analysis-international-energy-agency
Mai sa fie, cine ar fi crezut asta. Noroc ca mai e carbune, cox si minereu de fier ca altfel ce tu motor cu ardere interna. Am fi mers calare pe magari ca-n Vechiul Testament.
Nu stiu daca citez corect; Mao, Deng ori Xi ar fi spus: „ei au petrol, noi avem pamanturi rare.”
Mai nou e embargo chinez pe samariu. E folosit mai ales in motoarele mici electrice care ghideaza capul rachetelor avansate. Suporta temperaturi mari. Costa cam 400$/10 grame.
http://www.canadarareearth.com/samarium
https://www.baotou-rareearth.com/sm.html
https://www.wsj.com/business/energy-oil/nuclear-energy-industry-startups-942ae4a1?mod=hp_lead_pos10
Cateva citate din articolul de pe BBC.
Weather makers: How microbes living in the clouds affect our lives.
E „jowl dropping” pentru mine.
https://www.bbc.com/future/article/20250610-the-microbes-that-thrive-in-the-clouds
Trillions of bacteria, fungi, viruses and single-celled organisms travel the globe high in the atmosphere. Scientists are discovering they play a vital role in the weather and even our health.
The French chemist Louis Pasteur was among the first scientists to recognise what scientists now call the aerobiome in 1860.
To understand how these bacteria can thrive in clouds, the researchers have reared some of the species they’ve captured in their lab and then sprayed them into atmospheric simulation chambers. One kind of microbe, known as Methylobacterium, uses the energy in sunlight to break down organic carbon inside cloud droplets.
In other words, these bacteria eat clouds. By one estimate, cloud microbes break down a million tons of organic carbon worldwide every year.
Findings such as these suggest that the aerobiome is a force to be reckoned with – one that exerts a powerful influence on the chemistry of the atmosphere. The aerobiome even alters the weather.
FYI
https://www.wsj.com/articles/texas-shipyard-deal-would-bring-arctic-icebreakers-trump-seeks-7d9b6c8e?mod=business_lead_pos1
@Constantin Crânganu 11/06/2025 La 13:47
1. Bioleaching DIRECT in ape dulci/interioare – in afara celor statatoare, nu cred ca este viabil/economic. Contradictiile sunt bine venite, daca-s argumentate, spre deosebire de „nu cred”-ul meu :)).
2. Bioleaching (cvasi)DIRECT in ape dulci/interioare (apropo si citandu-va „…cercetătorii analizează dacă sistemele de bioreactoare controlate…”) – PARCELARE/ETANSARE, doar daca un calcul economic da cu plus, iar aspectul tehnic aplicat este CAM asa, dupa mintea mea:)):
(i) casetari etanse – instalat minus tavan/bolta si crusta/fund, apoi inundat cat e necesar cu apa loco SI/SAU zaibarul de microorganisme, do the wrong&dirty deed:) CU SAU FARA FORAJ vertical/orizontal dirijat, curatare zeama din caseta, reasezare/resedimentare crusta/fund, demontare casetare
SI/SAU(in conjunctie cu unde e cazul – adancimi viabile)
(ii) instalatie plutitoare autopropulsata si specializata/tehnica cu element PRINCIPAL ceva similar-adaptat acestui exemplu
https://www.youtube.com/watch?v=IPmajGRTKok
3. Bioleaching INDIRECT ape dulci/interioare – zaibarul microbian este aplicat minereurilor depozitate in zonele adiacente mediilor subiect, in urma extractiei industriale a acestora de pe/din(foraj?) crusta aferenta – resturile neutre(?) din urma bioleaching-ului sunt reasezate/resedimentate in crusta/fundul mediului subiect.
===========
„… studiile privind drenajul minier acid…”
Sper ca am inteles bine la ce va referiti si va semnalez asta/un program demonstrativ-pilot finalizat, zic ei cu succese, in 2024 si cu participare a cel putin unui actor grec din industrie, dar care INCA NU este aplicata comercial la scara mare – cf secretara goagle IA:
https://brinemining.eu/en/life-brine-mining-a-european-project-for-the-recovery-of-clean-water-and-salts-from-coal-mine-wastewaters/
Saramurile astea si drenajul minier acid, din ce inteleg, pot fi SI naturale in/vin la pachet cu sectorul minier din „USCAT” SUBTERAN. Corectati-ma/completati-ma, va rog, daca vreti/considerati ca e cazul.
@:) 11/06/2025 La 14:42
„Sint aproape sigur ca specialistii vor fi adusi din afara…Cu certitudine managementul va fi strain…”
Cand am spus remigratie, ma refeream SI
(a) la ce ziceti Dvs. DOAR despre specialisti-angajati ai co. straine, dar ne-menegeri la varf(banuiesc ca va referiti, nu la mijloc) in activitati in Ro, dar si la
(b) antreprenoriatul, in Ro, romanilor specializati in afara Ro si care vor sa actioneze in jurisdictia Ro conform experientei capatate afara, cat si la
(c) specialisti-angajati(chiar si la varf, in sensul (a) de mai sus) cu experienta in afara Ro si reveniti la unitati economice relevante (d)in Ro.
Semnalez ceva recent si foarte legat de aspectul discutat:
„Societatea Națională Nuclearelectrica a transmis într-un răspuns pentru G4Media.ro că ”veniturile salariaților Nuclearelectrica nu sunt asigurate din bani publici” și că ”SNN este o societate pe acțiuni listată la bursă și care generează venituri anual, prin activitatea desfășurată de angajații societății”. Totuși, principalul acționar al companiei este statul român (82% prin ministerul Energiei). SNN precizează că ”accesul persoanelor care au calitatea de pensionar la posturile vacante nu este îngrădit și nu reprezintă un criteriu de departajare”. Societatea susține că ”s-a confruntat cu plecarea specialiștilor înalt calificați către centrale nucleare din afara tarii, strict din cauze pecuniare” și că în acest context ”SNN a adoptat, cu maxima responsabilitate fata de securitatea nucleara, operarea curenta și viitoare, toate masurile necesare pentru retenția specialiștilor”.
Eu as putea fi de acord cu reangajarea CAT MAI TEMPORARA a pensionarilor in domenii strategice(minus servicii speciale/secrete), DOAR DACA e vorba de latura STRICT tehnica, adica neste ofertangii/evaluatori economici, marketingisti, resurse umane si alta tesa d-asta NU ar trebui sa intre in exceptia asta.
Si-apoi, apropo predarea stafetei, ce-au pazit astia la Nucleareletrica, ma-ntreb oarecum retoric(?!).
Vezi ca iti pleaca tineri/activi cu decenii in fata si se apropie „bosorogii” de pensie in zona tehnica, DAR tu ce faci pentru a intampina fenomenul, in afara de comisioane la membrii consiliului de administratie, care-ar ineca si hipopotamul?!
https://www.g4media.ro/surse-peste-300-de-persoane-ar-fi-fost-reangajate-fara-concurs-la-nuclearelectrica-cernavoda-dupa-ce-in-2024-s-au-pensionat-seful-sindicatului-au-fost-in-jur-de-80-100-daca-plecau-defi.html
Nu. In domeniul asta specialistii nu ies cohorte la dolar, cum se pling citiva pe-aci cu cercetarea in contabilitate (asta-i buna!) si inecedeuri de batut cimpii – a propos, in domeniul asta faci cercetare ca vrei ca nu vrei, altfel nu merge. A fi pensionar nu-ti da vreo aura de credibilitate, nu confundati experienta cu expertiza. Nici ca ai lucrat acolo sau dincolo nu te face specialist decit daca te promovezi pe la vreun fomist din presa. Or aia-i stiinta cit de-o spaga, nu mai mult. Aici nu merge asa, n-aveti idee cit de repede se deconspira unul care nu-i din breasla, zici ca geologii ar fi masoni nu alta! :)))))))
Am intalnit si eu destui cu par alb si decenii pe hartie de experienta in (afara) Ro, dar cu minusuri grave, inclusiv in abece-ul uman(asta a devenit, pt mine si dupa un timp, mai important decat cel profesional) si profesional. Nu ca as fi eu vreo lumina nemediocra, dar uitandu-ma UNEORI in jur, mi se urca parul pe ceafa. Geologi, nuclearisti, „ochelarisiti” inecedisti sau nu :)) etc., toate sunt lumi mici pentru cei prezenti si activi in ele.
Off topic,
Mai mare traznaie n-am mai auzit de la aia a lui Alphonse Allais cu blocul de platina pus unde trebuie ca sa indrepte axa pamantului. Dl Al Goretex a povestit-o.
https://news.sky.com/story/could-britain-face-a-winter-ice-age-how-temperatures-could-one-day-plummet-due-to-climate-change-13382063
Oare cum mai pot aparea articole de genul asta intr-o publicatie destul de respectata. Scriitura-i semnate de una pe nume Victoritza.
https://news.sky.com/author/victoria-seabrook-795
Speculațiile cu AMOC-ul (Atlantic Meridional Overturning Circulation) par să se înmulțească. În ultimele luni, am semnalat eu însumi mai multe articole cu probleme AMOC: modele peste modele, cu foarte puțin sau inexistent suport oferit de date tari, credibile.