vineri, iunie 12, 2026

Dezvăluiri

Am ceea ce aș numi un apetit redus pentru tot ceea ce înseamnă SF. Așa că nu m-am dus chiar cu un exces de entuziam la filmul Disclosure Day, regizat de Steven Spielberg, ajuns la venerabila vârstă de 79 de ani. Deși știam că înainte chiar de lansarea publică ce s-a consumat în ziua de 12 iunie, filmul stârnise val de aprecieri. Deloc puțini fiind acei spectatori ziși avizați de peste Ocean care au edictat că avem de-a face cu cea mai bună producție a celebrului regizor din ultimii 20 de ani. Mai știam însă și că genul acesta de proiecții speciale, cu caracter cumva exclusivist, provoacă îndeobște reacții foarte adesea defective de nuanțe.

Filmul durează peste 2 ore. Și mărturisesc că  l-am urmărit poate nu neapărat și nu tot timpul necondiționat cu sufletul la gură, însă niciodată plictisit. Poate sau mai ales datorită faptului că Spielberg  și scenaristul David Koepp au știut să îmbine genul SF cu toate atuurile policier-ului. Avem, așadar, alarme de gradul zero, urmăriri ca-n filme, scene periculoase, secvențe în care protagoniștii Margaret Fairchild și Daniel Kellner sunt pe punctul de a capota, sunt salvați sau se salvează singuri în ultima secundă. Întreaga poveste se joacă elegant cu axa timpului, așa că îi vedem pe Margaret și Daniel și la maturitate, și copii, îl vedem și pe Richard Nixon înainte chiar de a deveni președinte. Povestea din Disclosure Day  conține un bine controlat grad de emoție și mai ales este excelent jucată. Indubitabil, cel puțin Emily Blunt, interpreta lui Margaret Fairchild, va fi  o candidată serioasă la Oscarurile de anul viitor.

Așadar, de zeci de ani , o agenție guvernamentală cu activități secrete și care se cheamă Wardex (multe secrete mai ascunde ceea ce măcar până la Trump era socotită cea mai mare democrație din lume)  a înmagazinat dovezi de toate felurile referitoare la faptul că nu suntem singuri în Univers. În repetate rânduri, ființe non-umane au dat omenirii semne de existență și au încercat să intre în contact cu ea. Au găsit formule de comunicare prin care sperau să se facă înțeleși și să convingă omenirea că nu îi vor răul. Și-au găsit agenți de comunicare, aleși,, așa cum sunt Margaret Fairchild, care la 38 de ani trebuie încă să se mulțumească cu poziția modestă de prezentatoare meteo la un post de televiziune de mâna a doua și Daniel Kellner (foarte bine jucat de Josh O’Connor), un geniu în ale ciberneticii, angajat al mai sus-amintitei agenții cu activități secrete al cărei șef este un anume Noah Scanlon, excelent jucat de Collin Firth. Excelent mai mult, după părerea mea, nu neapărat în scenele cu pronunțat și necesar caracter sf, ci, mai ales, în momentele în care, după ce pare că și-ar fi acceptat înfrângerea, urmărește cumva și dezabuzat, și împăcat cu sine incredibilele dezvăluiri despre ceea ce el știa deja.

Convins de Hugo Wakefield (Colman Domingo), cel care, de altminteri îl cooptase în echipa Wardex, să devină parte la primejdioasa dezvăluire a megasecretelor depozitate în agenție, Daniel Kellner dezertează. Are asupra sa toate dovezile necesare, tot ceea ce Wardex dorea să rămână pe mai departe drastic ascuns. Alți câțiva angajați li se alătură. Cu toate riscurile de rigoare. Din dorința de a informa omenirea.  Daniel Kellner face pe neașteptate echipă cu Margaret Fairchild care își descoperă ea însăși mirată de sine însăși înzestrările de comunicare și nu numai  cu totul ieșite din comun.

Dezvăluirile ce nu mai pot fi împiedicate în pofida obstacolelor impecabil detaliate în film electrizează instantantaneu vreo șapte miliarde de oameni care află datorită televiziunii exact ceea ce era necesar să afle.  Că nu sunt singuri în Univers. Respectivele secvențe ca și cele consumate pe platourile de televiziune, în live-uri încredibile sporesc valoarea filmului. Ele înseamnă o altă și un alt fel de revoluție în direct intervenită într-un moment în care lumea noastră omenească pare a nu se mai înțelege cu ea însăși și este în principal definită prin stare de nesiguranță și conflict.    

Amblin Entertainment, Universal Pictures

DISCLOSURE DAY (Ziua adevărului)

Regia: Steven Spielberg

Scenariul: David Koepp după o povestire de Steven Spielberg

Producători: Chris Brigham, Graceann Dorse, Emma Elgort, Michael Kahn ș.a.

Muzica: John Williams

Imaginea: Patrick Capone, Janusz Kaminski

Montajul: Sarah Broshar

Cu:Emily Blunt (Margaret Fairchild), Josh O’Connor (Dr. Daniel Kellner), Collin Firth (Noah Scanlon), Evde Hewson (Jane Blankenship), Colman Domingo (Hugo Wakefield), Wyat Russel (Jackson), Tyler Maxwell Renaud (Daniel copil), Delaney  Anne Cuthbert (Margaret copil),Grace Courtney (Prezentatoare NBC),  Clarke Torrel (Prezentator KCXE), Elizabeth Stanley (Prezentatoare KCXE)>

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro