Ideea generală vehiculată azi, este că Guvernul nu are de unde lua bani. Are, deoarece incompetența, dovedită inclusiv zilele acestea, produce pierderi incomensurabile. Deci înlăturarea incompetenței și corupției de fapt produce valoare.
Scenarii distopice ce pot deveni reale
Ia imaginați-vă că v-ați rupt un picior și ajungeți la spital, la UPU. Acolo, în loc să vină un medic, vine un doctor inginer, care este consiliat de un doctor în filosofie … Managerul spitalului a terminat marketingul, ministrul sănătății a terminat la ”litere” araba și în minister lucrează numai juriști și specialiști în comunicare și PR …
Iar acum să ne imaginăm că ministrul energiei este condus de un medic, că avem secretari de stat economiști cu facultățile făcute la Herculane sau Botoșani, că aceștia sunt consiliați de filosofi și popi și în minister lucrează numai juriști și specialiști în marketing și comunicare. Managerii și membrii CA-urilor sunt polițiști pensionați, dezvoltatori imobiliari, marinari, profesori de sport sau circari.
Un scenariu de groază? Malpraxisul din sănătate are urmări imediate … Problema este că după un malpraxis în energie, care nu se poate demonstra (că sunt prea mulți incompetenți) și se moare cu miile dintr-odată dacă se întâmplă ceva … Ne imaginăm că Bucureștiul nu are energie electrică o săptămână: nu este lift, nu este internet, nu putem face plăți (a se vedea ce s-a întâmplat în Spania săptămânile trecute), nu curge apa. De unde vom bea apă, cu ce vom face baie, cu ce curățăm wc-ul? Nu intru într-un scenariu apocaliptic cu boli, pandemie, oameni înnebuniți să-și procure mâncare, apă, baterii … Adevărul este că producem mai puțin decât consumăm. Că nu avem instalații de stocare suficiente pentru a putea face față supraproducției momentane de regenerabile. Că rețelele noastre sunt pline de bug-uri, chinezești sau nu, care pot fi activate oricând într-un război asimetric și hibrid. Parcă văd rețelele căzând la vară în maximul de consum, accidental sau nu!
Despre oameni
Din păcate, nu a fost realizat un manual “Energy for dummies”, adresat politicienilor, deoarece scenariul de mai sus în parte este posibil dar nimeni nu va recunoaște așa ceva … Chiar avem în zonele de decizie din industria energetică, personaje care nu au nici cea mai mică legătură cu domeniul. Aceștia își fac un ”CV beton”. Am descoperit indivizi care au fost în fel de fel de consilii de administrație prin companiile de stat de crezi că au o pricepere enormă în extragerea gazului sau a producerii și transportului de energie, dar ei de fapt sunt de mulți ani niște sinecuri politice care au vânat salarii imense. Astfel s-a creat o castă de protejați, de care adevărații profesioniști sunt dezgustați și de abia așteaptă să iasă la pensie și să nu mai audă de industria energetică. Tragedia este că alți profesioniști nu vin din urmă …
Când au apărut și „schimbările climatice”, de care sunt conștient, dar care e interpretată mai mult ideologic decât practic, a apărut o altă specie de „specialiști” care simte rost de mulți bani pentru „reports and policy papers”, adică „easy money” sau „money for nothing”. Ei nu înțeleg că nu putem echivala capacitățile „verzi” cu capacitatea nucleară de la Cernavoda. Acesta este unul din motivele pentru care se scumpește energia. (aici am scris pe tema asta)
Despre oameni și bani
Omenirea a evoluat de la ”vânători – culegători” la ”consumatori”. Noi cumpărăm tot ce ne este necesar traiului. Dacă achiziționez un produs defect, există ANPC-ul care obligă vânzătorul să-mi returneze banii și îl amendează deoarece nu sunt respectate specificațiile de pe etichetă.
În cazul energiei, care este tot o marfă, nu putem face mai nimic! Energia cumpărată nu o putem stoca pentru a o folosi când avem nevoie de ea, deoarece o cumpărăm pentru folosirea instantanee. Nu o putem returna că nu are calitatea necesară. Nu este etichetată, nu îi putem constata defectele și nu avem cu ce să îi comparăm prețul. În principiu calitățile tehnice se respectă, cu toate că mai există reclamații precum că au fost ”arse” toate aparatele electrice din gospodărie sau că sunt perioade când mâncarea fierbe pe aragaz mai multe ore decât de obicei sau temperatura caloriferelor e prea mică. Aici ar trebui să ne apere ANRE-ul, dar câte reclamații primește aceasta autoritate că ”filează becul”, că ”aragazul nu arde bine”, că ”sunt reci caloriferele” sau că sunt prea scumpe energia electrică, energia termică primită prin sistemul centralizat sau ”gazul nu are presiune” ? Energia trebuie să fie ”sigură, ieftină și verde”, spune ministrul, dar ministerul nu prea poate controla tot lanțul producție – transport – distribuție – furnizare. Tot ANRE-ul este cel care trebuie să ne apere. Dar aceasta ”autoritate”, făcând o analiză calitativă și cantitativă a activității sale, deducem că apără alte interese.
Piața de energie electrică este la vedere doar 25%, piața de gaze naturale este la vedere 1% și piața de certificate CO2 (care și ele au un rol în prețul energiei) este la vedere doar 0,1%. Cu alte cuvinte nu avem cu ce să facem comparație pentru a spune că energia este scumpă. Mai apar din când în când managerii companiilor din industria privată (în care am încredere) care reclamă acest lucru (fără a ne da nume) și semnalizează că economia națională suferă din cauza ANRE-ului care nu își îndeplinește misiunea și a unor companii ce aparțin ori statului, ori a ”noilor șmecheri din energie”. (Aici, dar în special aici demonstrez de ce este mai scumpă energia.)
Despre oameni și bugete
Orice familie când nu are bani suficienți în bugetul propriu se gândește de unde taie cheltuielile. Fără concediu la vară, fără cadouri scumpe de Crăciun, circulă cu tramvaiul și nu cu mașina personală … Foarte puțini se gândesc să-și mărească veniturile prin vânzarea forței de muncă cu încă o jumătate de normă (oboseală, sănătate, lipsă de timp) sau să riște într-o afacere privată. Problema este că mai există și unii care se gândesc să fure pentru a acoperi surplusul de cheltuieli.
Statul nu se gândește la diminuarea cheltuielilor (clar vedem zilele acestea această gândire) ci să fure de la săraci pentru a da noii nomenclaturi (adică să mărească veniturile din taxe și impozite). Statul este disfuncțional din cauza calității decidenților și nimeni nu se gândește să riște lansându-se în noi activități producătoare de noi venituri (încurajarea unei industrii, investiții într-o infrastructură critică și deficitară).
Cunosc companii de stat unde cohorte de angajați nu au altă preocupare decât aceea de a-și ține scaunul sub fund pentru a încasa salariul, uneori nejustificat de mare. Cunosc companii de stat în care sunt plătiți sute de oameni care încasează salariul fără ca nici o instalație să nu mai aibă șansele să funcționeze vreodată. Cunosc companii cu directori de resurse umane, de direcții juridice, de ”control intern”, de dezvoltare … sau mai știu eu ce, care au mașină și șofer doar ca să îi aducă la job sau sa îi ducă acasă, au secretară care să le facă cafeaua și pe deasupra încasează și o mare sumă de bani pe care nu prea pot să o justifice. La toate acestea se adaugă cu consiliu de administrație supradimensionat care încasează de asemenea sume nejustificate, ei de fapt fiind doar niște sinecuri politice (care probabil cotizează la ”partid” cu o parte din venituri) și care nu se pricep la nimic. (Sunt destule relatări în presă pentru a vă mai supăra și eu.) Plus că am scris despre companii care canibalizează banii statului.
Mai știu companii de stat care au bugete mari de reparații și retehnologizări ale unor utilaje care nu-și mai au rostul, în loc să aloce aceste sume impresionante pentru investiții. Nu aduc în discuție investiții cu mai știu eu ce fantasmagorii vândute ca ultimele noutăți tehnologice și trenduri ci doar îmi amintesc că nu se fac investițiile care ar aduce o plusvaloare mai mare.
Despre oameni și mafie
Am spus de mute ori că în industria energetică există grupuri de interese ilegitime care drenează mulți bani din bugetele administrației sau ale companiilor de stat. Ceea ce mă înspăimântă este că acestea s-au transformat în mafii. Daca ministru energiei primește astfel de amenințări, avem semne ca deja am devenit stat mafiot. „Băi bulangiule! (…) Arzăte-ar focul să te ardă de nemernic. (…) Să se aleagă praful de tine și familia ta.” este mesajul primit de la un președinte de CA al unei companii naționale care se află sub coordonarea ministerului. Daca și-a permis să îi scrie un astfel de text ministrului, trebuie să ne imaginăm că acest interlop ar putea fi membru al unei mari mafii care acționează în delapidarea industriei energetice. Această mafie nu a apărut de ieri de azi ci s-a format în ani mulți, cu știința foștilor miniștri și echipelor de consilieri ale acestora și posibil sub directa îndrumare a acestora.
Acum aproape doi ani în presă a apărut cum „doi peștișori mici” (de la CE Oltenia și Elcen) au cerut și au primit bani pentru a facilita accesul mafiei la niște bani din companiile de stat. Știți care este culmea? Că firele duceau chiar la unul din membrii proaspătului Comitet Consultativ numit de ministru a-i fi de ajutor. Evident că în câteva zile acesta a fost schimbat tacit și fără ca presa să afle ceva. Oare cine i-a băgat pe gât ministrului acel individ? Oare cum funcționează grupurile perene de interese din catacombele ministerului? Nu este singurul caz deoarece au mai dispărut din lista primului Consiliu Consultativ diverse personaje și nu știm de ce! Mai știm că mai există alte trei personaje, din aceeași organizație, dar prezentați ca fiind din locuri diferite, probabil pentru a avea acces la informații sensibile sau a deturna decizii (sau bani) în favoarea cine știe cărui grup de intrese care ar putea fi și chiar din state neprietene. În 2016 mă întrebam într-un articol (academic) publicat în revista SNSPA, Perspective Politice, dacă este prostie sau trădare în jurul industriei energetice românești. Cu toate că domnul Iulian Fota, zilele trecute, a afirmat că incompetența produce pierderi mai mari decât corupția, eu azi înclin să cred că e trădare, deoarece incompetența este rezultatul corupției iar corupția în cazul acesta nu este altceva decât trădare de țară!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Piața de energie electrică este la vedere doar 25%, piața de gaze naturale este la vedere 1% și piața de certificate CO2 (care și ele au un rol în prețul energiei) este la vedere doar 0,1%. Cu alte cuvinte nu avem cu ce să facem comparație pentru a spune că energia este scumpă.”
1. Comparatie cu:
– vecinii asemanatori ca dotare cu rezerve/resurse si interconexiuni cu SEN/DEN-uri vecine la 360grade geometrice
SI
– ce avusem(pret final/kWh raportat la puterea reala de cumparare) mai antzartz(de la 1 la 35ani – da, stiu, mixul de productie schimbat drastic si investitii (cam) pauza in mentenanta programata si extinderi/imbunatatiri/retrofit/upgrade).
2. Intreb, DIN NOU, si, apropo prima parte a extrasului citat mai sus, o sa tot intreb aici, pana cand se va gasi cineva sa vorbeasca DESCHIS, APLICAT, BINE INFORMAT SI REALIST despre acest subiect sine qua non pentru viata in ceea ce numim civilizatie moderna:
Cum ar trebui definite si legiferate ADECVAT, in Ro/UE,
(a) energia utila consumata si produsa(inclusiv de prosumatorii mici si medii conectati la SEN/DEN) in Ro/UE,
si
(b) cea importata in Ro/UE:
(i) MARFA si/sau
(ii) PRODUS si SERVICIU DE UTILITATE PUBLICA(transport, distributie, furnizare, mentenanta, extinderi, imbunatatiri)
cu implicatiile aferente asupra GESTIONARII PRETULUI FINAL/kWh la toti consumatorii – unii fiind si prosumatori, fie consum-regie proprie-institutionali, fie panoaie si moristi/persoana fizica)?
========
„…eu azi înclin să cred că e trădare, deoarece incompetența este rezultatul corupției iar corupția în cazul acesta nu este altceva decât trădare de țară!”
Subscriu si adaug:
– lipsa deliberata de TRANSPARENTA FATA DE PUBLICUL DIRECT AFECTAT in/de „proiecte de importanta nationala”-PIN(eu am identificat, cf PNIESC-oct2024 + stiri de atunci si pana acum, fo 8-9 astfel de PIN-uri)
– lipsa de coordonare de la nivel CSAT in sensul excluderii explicite a BRICS+ (si lacheilor lor din Austria, Ungaria, Bulgaria si Slovacia) de la extractia de valoare din jurisdictia energetica(uscat+balta) a Ro, dar si din restul domeniilor strategice.
Ți-ai răspuns oarecum singur!
Incompetență s- ar numi dacă te bagi unde nu te pricepi. Aici avem de-a face cu un amestec de hoție-viclenie-șmecherie 60%, prostie 25% incompetență 15%. În mare. Acest mix deloc „energetic” a făcut ca în anii înrolării în condiții umilitoare în marea famiglie, să ne cedăm suveranitatea energetică. Cum ai numi de exemplu actul guvernanților de a renunța la energia stabilă în bandă ptr moriști și oglinzi… pe câmpurile patriei… Iată ce spune un raport al unor băieți foarte bine plătiți (degeaba, căci ei scriu, ei citesc…) din care citez:
„Existența unor prețuri medii ponderate superioare pentru activitatea de import față de cele de export, poate fi explicată prin efectuarea operațiunilor de export de electricitate la momentul în care la nivelul piețelor este înregistrat un excedent, cu precădere în situația în care există un excedent de energie regenerabilă (zile însorite și vânt puternic), iar a operațiunilor de import în situațiile în care la nivel național este înregistrat un consum ridicat față de producția internă. O astfel de situație scoate în evidență necesitatea introducerii unor surse de stocare a energiei electrice care să acumuleze energie în perioadele de excedent și să o elibereze la momentul creșterii consumului”
Adică România a legiferat exportul de energie de „2 bani” și importul de energie de 10-100-1000 de ori mai scumpă. Cum se numește asta? Eu zic că s-ar numi ceva legat de scaunul electric…
Apare mititelul plutitor și ne spune ceea ce este evident de zeci de ani: șmecherii care și-au tras legi proprii și personale dictate de băieții deștepți, plus salarii nesimțite asigurate tot de ei:
„Toţi banii din preţul ăsta se duc la nişte speculatori, pentru că mecanismele care n-ar trebui să permită acestor speculatori decât să aibă nişte profituri rezonabile într-o economie de piaţă, mecanismele sunt gestionate din ANRE care nu-şi face treaba. Pe scurt, ăsta este peisajul din energie.”
Alo dl mititelu, numit și nu ales, hai să te lămuresc eu: vina peisajului din energie o poartă mai mulți. Inclusiv parlamentul, alias clasa politică, care trebuia să-și exercite controlul asupra acestei mari INUTILITĂȚI plătite regește. Inclusiv miniștrii de resort. Inclusiv mulți actori ai sitemului energetic național, care au căpușat parlamentul, comisiile și alte organe precum organul dereglementator INUTIL, cu propria floră și faună.
S-au trezit acum politrucii să povestească poporului cum că ENERGIA este „cheia” economiei, dar tot ei sunt cei care au încuiat „poarta” cu această cheie și au vândut apoi „cheia magică” unora. Unora, care le-au asigurat la schimb, scaunele, sinecurile și unora care bagă tva puternic la buget- ce convenabil- și simultan pe cetățean plus economia nației, la groapă!
”Ne imaginăm că Bucureștiul nu are energie electrică o săptămână: nu este lift, nu este internet, nu putem face plăți”
Într-o asemenea situație, liftul și plățile vor fi ultima problemă a bucureștenilor: cel mai târziu a doua zi seara, toate magazinele alimentare vor fi sparte și jefuite până la ultimul biscuit.
Avaria din Spania nu a fost totală, mari părți din sistemul energetic au continuat să funcționeze. Într-un oraș ca Bucureștiul, o săptămână întreagă fără energie electrică înseamnă suspendarea de facto a oricărei legi și a ordinii publice.
fusei acum doua saptamini sa vad Vidraru, era cam sec. Lumea rea zice ca se scumpeste curentu de la 1 Iulie, nu pot sa cred tocma acum cind am avut succesuri in aleger!
Dat fiind faptul ca a fost o iarna si primavara calda si secetoasa, lacurile de acumulare sunt sub capacitatea de umplere. Iar cateva zile cu ploi abundente nu acopera deficitul de apa.
Sugestii pentru eficientizarea guvernului și reducerea risipei.
A. Avem de redus deficitul cu 39 de miliarde de lei.
In 2024 cheltuielile de personal ale guvernului au fost de 164,6 miliarde de lei.
Cum ar fi să reducem cheltuielile de personal cu un sfert ?
B. Eliminarea sporurilor pentru bugetari ar economisi 12 miliarde de lei. Cum ar fi asta?
Și cum ar fi dacă „taxa de solidaritate” s-ar aplica numai la bugetari?
Și cum ar fi dacă toți bugetarii ar primi salariile în conturi personale la trezorerie
iar „taxa pe tranzacție” ar fi luată doar de trezorerie din aceste conturi?
Dar dacă plata bugetarilor ar fi legată aritmetic de indicatori numerici de performanță?
C.Și cum ar fi dacă s-ar reduce numărul de ministere ca mai jos?
Din 7+4+5=16 ministere rămân 7 (9 ministere mai puțin).
Cu reduceri de personal și cheltuieli.
Ministerul infrastructurii înlocuiește:
1.Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
2.Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului
3.Ministerul Energiei
4.Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
5.Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
6.Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației
7.Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
Ministerul Resurselor Umane înlocuiește:
1.Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale
2.Ministerul Sănătății
3.Ministerul Educației și Cercetării
4.Ministerul Culturii
Cele de mai jos rămân:
1.Ministerul Finanțelor
2.Ministerul Afacerilor Interne
3.Ministerul Afacerilor Externe
4.Ministerul Apărării Naționale
5.Ministerul Justiției
Buna intrebarea dvs. „Cum ar fi să reducem cheltuielile de personal cu un sfert ?”, ati incercat sa si raspundeti?
Scrieti ca eliminarea sporurilor pentru bugetari ar economisi 12 miliarde de lei, sa zicem ca asa e (desi eu sunt convins ca exista multi bugetari de care chiar avem nevoie si carora va trebui sa le inlocuim sporurile cu mariri de salariu).
Dar de unde economisiti restul de 29 de miliarde? Restul listei dvs. sunt doar povesti de discutat la o bere, dovada ca nici nu ati incercat sa puneti o suma concreta in dreptul lor.
Nu e prostie. E hoție!
Când au dat drumul la marea abureală de kkt casa verde, green_shit_etc trebuia să facă o treabă bine gândită tehnic. Nu dai drumul la injecții de energie într-o rețea de distribuție (infrastructură) nepregătită să facă față unor asemenea situații…cu fluctuații. S-au repezit să atragă fonduri ue -aka bani de șterpelit- sesizând oportunitatea pt anumiți băieți deștepți gen nepotul lui ciulamacu, si alti mahări… deși știau bine că rețelele de distribuție energie nu pot manageria asemenea încărcări fără o automatizare k-lumea. Văd că sar de k*r ca arși țeparii sistemului, care profită de ciupeala lor pe seama nișei de furăciune-aka-compensare 1:1. Daca tu stat, sau tu dereglementator parșiv (plin de sinecuriști securiști) nu ai fost în stare să anticipezi și nu ai emis norme tehnice stricte, nu ai bani de modernizare&automatizare a rețelei, măcar să fi impus soluții de stocare obligatorii prosumatorilor. Acum taci și inghite rahatul pe care l-ai servit, cu bună știință tuturor. Dar care iată unora, servește pe post de îngrășământ. ARU!
Ce spune un Raport 2023: public! și clar…
„Deși punerea în funcțiune a unor unități de producție de mare capacitate a fost prevăzută în diverse documente strategice36 (ex. Centrala Hidroelectrică Tarnița, Centrala electrică cu ciclu combinat de la Iernut, Unitățile U3 și U4 de la Cernavodă, cu termenul de începere a exploatării comerciale stabilit pentru anul 2015), acestea au rămas la stadiul de proiect sau în diverse stadii de execuție, iar nerealizarea investițiilor prevăzute reprezintă cu certitudine un risc pentru asigurarea independenței energetice și a condus la imposibilitatea asigurării consumului de energie electrică din surse interne încă din anul 2019, moment de la care România a devenit importator net de electricitate. Ministerul Energiei, în calitate de Autoritate Publică Tutelară la operatorii economici cu capital majoritar de stat de sub autoritatea sa, stabilește (prin Scrisoarea de așteptări) așteptările acționarilor privind performanțele societății, cât și ale organelor de administrare și conducere. Încă din anul 2019, odată cu transmiterea Scrisorii de așteptări și aprobarea Planurilor de Administrare, deși a pus accentul pe investiții (Spre exemplificare Hidroeletrica SA: realizarea unor investiții hidroenergetice rentabile; finalizarea proiectelor de investiții rentabile, utilizarea la maxim posibil a finanțării europene disponibile; creșterea potențialului hidroenergetic amenajat; creșterea gradului de realizare a lucrărilor de mentenanță cu capitalizare, a lucrărilor de retehnologizare, a dotarilor cu utilaje independente; SAPE SA: participarea în cadrul unor proiecte energetice care să contribuie la o dezvoltare sustenabilă a sectorului energetic din România, etc.), acestea nu au fost transpuse și în ținte ale indicatoriilor cheie de performanță ale managementului companiei, context în care gradul de realizare al investițiilor la nivelul acestor companii nu reprezintă un reper pentru măsurarea performanței managementului.
Autoritatea publică tutelară a ales să evalueze performanța managementului companiilor în funcție de îndeplinirea unor obligații legale (ex. Elaborarea la timp a Bugetului de venituri și cheltuieli), dar fără a efectua această evaluare în funcție de gradul de realizare a Programelor de investiții.”