sâmbătă, iulie 4, 2026

George Washington sau republica

Şi poate că nimic din tot ceea ce au înfăptuit Statele Unite nu  ar fi fost posibil dacă la temelia măreţiei lor nu s-ar fi aflat înţelepciunea calmă şi vizionară a celui ce le-a fost intâiul Preşedinte. George Washington este cea dintâi pagină din cartea acestei istorii care se întemeiază pe energia libertăţii.

          Căci Washington a întruchipat, în mai mare măsură decât oricare alţi contemporani, însuşi idealul pe care  noua republică  avea să îl impună: aliajul său de modestie şi de fermitate pragmatică era  fundaţia pe care el o aşeza, spre a dura şi spre a inspira generaţii.

          Washington nu a deţinut nici geniul polivalent al lui Thomas Jefferson, după cum a nu a etalat  profunzimea  intelectuală a celor ce au redactat „The federalist papers”.  Dar tot ceea ce au imaginat cei din jurul său a căpătat contur doar graţie  capacităţii sale  de a impune, prin curaj şi prin moderaţie, un tipar al virtuţilor republicane.  Destinul său se confundă cu acela al edificării unui stat şi a unei naţiuni.

          Secolul lui  Washington este cel în care  se naşte, o dată cu  radicalismul iacobin şi cu despotismul lui Bonaparte, dialectica ideologică ce striveşte libertatea. În numele utopiei sau al ordinii, prin ghilotină sau  prin sabie,  statul care se naşte în Franţa  aspiră la unitatea de monolit a ideilor şi a acţiunii. Pentru acest stat omul este materia din care se  plămădeşte măreţia abstractă.

          Prin educaţie şi temperament, Washington a respins, instinctiv şi programatic, utopismul  ca şi tentaţia cezarică. Liberal– conservator, atent la nuanţe, niciodată sedus de  himere, Washington a ales să guverneze, iar nu să stăpânească. Autoritatea sa nu a contrazis sau subminat constituţia, ci a construit  temelia de precedent fără de care aceasta nu ar fi rezistat peste veacuri.

           Washington a fost, înainte de toate, un republican, iar republicanismul său a însemnat respingerea întronării monarhice sau a canonizării imperiale. Ca republican ce a privit, mereu, spre evul de granit al Romei antice, Washington nu a vrut  să îşi transforme aura de salvator în soclul puterii mesianice. Acolo unde Bonaparte a ţintit spre coroana lui Cezar, Washington a privit spre colonadele de legi ce  garantează libertatea.

          Cel care a condus naţiunea în luptă nu a devenit, prin forţa  armelor  sale, un alt lord-protector. Graţie moderaţiei sale, Statele Unite nu au cunoscut despotismul unui alt Oliver Cromwell. Iar în clipa în care a ales să se retragă după cel de-al doilea mandat Washington a dovedit că republica nu este o iluzie, ci o  patrie care merită apărată.

          Ultimul discurs al său  este un îndemn la consolidare şi la temeinicie.  Modestia măreţiei sale este moştenirea pe care a lăsat-o  posterităţii. Împotriva radicalismului şi a absolutismului Washington a ales libertatea şi constituţionalismul. După două secole şi jumătate de la 1776 el este cel cu care toate încep.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro