Legea avocaturii: ce s-ar putea schimba pentru avocat și client?

Vrei ca viața, familia, proprietatea și libertatea ta să fie în mâinile unui expert? Probabil vei zice „Da”. Dorința ta nu va conta dacă nu există legi care să definească ce face un expert pentru tine. E timpul să ne protejăm dreptul de a avea acces la expert, spre exemplu avocat, inginer, IT-ist, funcționar, arhitect, notar, contabil, profesor, medic, farmacist sau multe alte categorii de experți.

Astăzi, în atenția publicului este avocatul, prin inițiativa legislativă B563/2026 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Am identificat ce este bun, dar și ce necesită mai mult dialog, consultare și probe. Discutăm despre avocat și ce poate face acest expert pentru tine, iar acest lucru nu privește doar interesul avocatului de a își exercita profesia, ci și obligația statului de a te proteja și a nu te pune în situația de a fi victima unor erori juridice. Să nu uităm că avocatul desfășoară activități în folosul unei alte persoane. Legea propusă definește ce poate face avocatul pentru a îți proteja mai bine drepturile și pentru a nu îți lua „țeapă”.  Poți să îți iei țeapă dacă legea nu definește clar cine are expertiza potrivită pentru a se zbate să îți rezolve problema ta juridică. Până la urmă, să nu uităm că niște persoane au profitat de lipsa de claritate a legii pentru a „administra” prin furt investițiile unor persoane, FNI, dar și că în România există încă contracte cu clauze abuzive, semnate rapid și neverificate de către un avocat, care sunt puse în executare  silită după zeci de ani de la semnare.

Este prin urmare nevoie de inițiative legislative care elimină ambiguitățile pe care o să le plătim noi toți mai târziu, dar și de dezbateri și ajutor pentru a se obține cea mai bună formă posibilă.

Să spunem de la început ce este bun în propunerea pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și pentru completarea Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil:

• Avocatul te ajută doar în baza propriei împuterniciri avocațiale. Împuternicirea avocațială este documentul prin care avocatul dovedește că are acordul unui client să îl asiste sau să îl reprezinte. Clientul ar evita întocmirea unei procuri separate doar pentru a confirma ceea ce a autorizat deja prin contractul de asistență juridică. Prevederea este deosebit de utilă pentru persoanele aflate în străinătate, bolnave, care se deplasează greu sau care pur și simplu nu se pot învoi de la locul de muncă. (Punctul 12)
• Avocatul are mai multă putere pentru a te ajuta. Poate cere instituțiilor publice și private probele de care ai nevoie și te poate însoți oriunde. Nu mai ești singur în fața șefului abuziv, a autorităților intimidante sau când are loc o discuție complexă unde simți nevoia unui sfat pentru a înțelege ce drepturi îți sunt încălcate. (Punctul 9)
• Avocatul este automat și mediator. E normal, deoarece avocatul are studii juridice, experiență și multe examene luate. Pentru tine, înseamnă că ai de unde alege. Poate ai nevoie doar de unul, așa că nu plătești de două ori pentru aceeași problemă. (Punctul 3)
• Poți spune avocatului tot, inclusiv greșelile, temerile și punctele vulnerabile ale situației tale. Vor fi protejate indiferent dacă sunt pe hârtie, pe calculator sau pe cloud. Doar avocatul a putut oferi până acum această protecție și doar avocatul va continua să o ofere, deoarece el este cel care a acceptat să răspundă penal, civil, administrativ și disciplinar pentru păstrarea confidențialității datelor tale. Nu se înghesuie prea mulți să răspundă pentru protecția datelor tale. Transmiterea directă a problemelor juridice unor alte persoane, nu oferă, prin ea însăși, aceleași garanții ca relația profesională cu un avocat. Nu de puține ori mi-a cerut clientul asigurări că poate discuta liber. (Punctul 13 și 15)
• Avocatul te poate apăra mai bine, deoarece îi este garantată utilizarea echipamentelor electronice în instanțe, parchete, penitenciare, secții de poliție sau ale autorităților. În timpul unei audieri, al unui termen de judecată sau al unei consultații în penitenciar, avocatul poate lua notițe și poate verifica declarații, contracte, expertize și alte materiale păstrate electronic. Nu de puține ori m-am certat pentru acest drept. (Punctul 14)
• Să fie pedepsit cel care se dă drept avocat. Asta este pentru a te proteja de înșelăciuni și de folosirea ilegală a informațiilor tale personale. Beneficiul concret este ca persoana să știe cui îi încredințează banii, documentele și problema juridică. Când cineva merge la avocat, se așteaptă la secret profesional, reguli privind conflictele de interese și răspundere profesională. O prezentare falsă îl poate face să creadă că beneficiază de aceste garanții, deși furnizorul nu are statutul pretins. (Punctul 16 și 17).
• Cei care te păcălesc online să fie îndepărtați mai rapid de o instanță. În mediul online lucrurile se mișcă foarte rapid. Într-o singură oră se poate promova o înșelătorie către mii sau sute de mii de persoane. Este normal să avem mecanisme care să rezolve mai rapid problema aceasta. Termenul de 5 zile mi se pare mare pentru a combate o înșelătorie online, dar este un termen care ține cont de volumul mare de activitate al instanțelor. Protecția publicului se realizează prin control judiciar și cu posibilitatea contestării hotărârii. Procedura ar putea preveni alte prejudicii, dar nu ar acorda automat despăgubiri sau restituirea banilor persoanelor deja afectate. (Punctul 11)
• Nicio lege fără dialog cu cei afectați. Acest principiu ar trebui să fie aplicat în general, iar în cazul nostru impune ca orice lege care vizează profesia de avocat să implice și dialog cu cei afectați, prin Uniunea Națională a Barourilor din România. (Punctul 18)

Putem să ne punem de acord, chiar dacă nu avem pregătire juridică, că proiectul are cel puțin 8 teme care aduc un beneficiu fiecăruia dintre noi. Aceste prevederi sunt necesare și aveau nevoie de o legiferare.

Totuși, este nevoie de perfecționarea unor alte prevederi din propunerea de lege.

De exemplu, prevederea care a stârnit discuții în spațiul public se referă la obligația de a apela la avocat pentru a încheia un contract, atunci când legea cere forma scrisă sub semnătură privată pentru validitatea sau pentru dovedirea contractului. Totuși, libertatea contractuală este protejată de prevederi din Carta drepturilor fundamentale, Constituția României, Curtea Constituțională a României, Codul civil și multe alte norme juridice. Libertatea contractuală înseamnă că, în principiu, fiecare persoană poate decide dacă încheie un contract, cu cine îl încheie și ce condiții acceptă. Părțile stabilesc împreună ce drepturi și obligații își asumă. Prevederea de obligativitate pare să prioritizeze îndepărtarea riscului. Dacă este să ne gândim din această perspectivă, există numeroase exemple de contracte cu clauze abuzive, încheiate în deplină libertate contractuală, dar care au rezultat în executări silite: creditele în franci elvețieni unde riscul valutar putea transforma un credit inițial accesibil într-o povară foarte mare, comisionul de risc plătit lunar de clienți, clauze care te forțează să plătești despăgubiri pentru renunțarea anticipată la abonament, costuri pentru energie mult mai mari decât cele pe baza cărora alesese furnizorul și IFN-uri cu dobânzi uriașe.

Este astfel nevoie de un echilibru între prevenirea unui risc și protejarea dreptului la libertate contractuală, astfel că prevederea ar putea fi modificată sau chiar eliminată dacă nu poate fi garantat un echilibru sau dacă nu vine dintr-o preocupare autentică. Suntem sub un asalt al unor entități care mimează profesionalismul juridic. Folosind inteligența artificială sau investind într-un marketing agresiv, diverse entități pot mima expertiza juridică pentru a acapara persoane care au nevoie de ajutor. Miza este câștigul financiar fără nicio investiție în calitatea sfatului juridic. Nu au ani de pregătire juridică, nu au fost examinați în cadrul examenelor de intrare în profesie, nu investesc în formarea continuă a abilităților juridice, nu au abonamente la reviste de specialitate, nu cumpără ultimele cărți juridice, nu își publică ideile în comunitatea academică juridică ce îi poate evalua, nu au depus un jurământ, nu răspund penal, civil, administrativ și etic pentru modul în care își desfășoară activitatea. În fapt, aceștia sunt cei care vor să facă bani fără nici un fel de investiție. Acum câțiva ani, astfel de persoane te agățau prin instanță, la registrul comerțului sau în zona spitalelor. Alergau să înființeze firme la prețuri infime și să convingă victme ale accidentelor rutiere că le pot obține despăgubiri mari. Între timp, s-au digitalizat și promit câștiguri mari la prețuri infime. Costurile reale apar mai târziu, iar unele dintre victime abia atunci apelează la un avocat.

Combaterea avocaturii clandestine rămâne necesară, iar drepturile avocatului, de fapt, reprezintă un câștig, un alt drept, pentru clienții săi. Proiectul de lege poate fi revizuit în acest sens, dar cu gândul că inițierea sa vine din dorința autentică de a preveni sau rezolva probleme reale.