Diasporele seamănă cu migrația care le este constitutivă (Cohen 2022): sunt în mișcare. Formularea este greu de verificat, teoretic și empiric, pentru că datele pe migrație, în genere, cele pe comunități diasporice prin migrație ,în particular, sunt relativ sărace. O excepție fericită pare să existe pentru diasporele românești în mișcare din Uniunea Europeană (EU), în baza de date a EUROSTATului. Este punctul de pornire pe care îl folosim în continuare. Cum s-au schimbat cele 140 de comunități diasporice ale românilor din EU, în decurs de 10 ani, între 2016 și 2025? Există tendințe? Cum s-au manifestat acestea? Sunt întrebări la care încercăm să răspundem în continuare.
În căutarea unor astfel de tendințe principalul sprijin pe care îl adoptăm este cel al stocurilor de cetățeni români înregistrate în cei 10 ani menționați, în țări ale EU, posibile destinații pentru emigrarea românească. Conform datelor EUROSTAT, în EU existau, la sfârșitul anului 2025, aproape 3 milioane de cetățeni români emigranți. Cum s-au structurat aceste milioane de migranți pe câmpuri sau tipuri de migrație? Nu este vorba de lumi în mișcare, ca să reluăm un titlu faimos ( Massey et al. 1998) ci de o lume diasporică în mișcare pe care încercăm să o înțelegem.
Concluzia de bază a analizei susține că mișcarea migratorie a diasporelor românești în EU, în intervalul celor 10 ani analizați, are loc, în principal, spre nouă țări mari și mijlocii ale EU, grupate funcție de sudul și nord-vestul continentului, în baza unor tendințe specifice pentru patru grupări din cele nouă țări (Italia-Spania, Germania-Franța, Austria-Belgia, și țările costiere Irlanda-Danemarca-Olanda). Aceste grupări sunt, în fapt tipuri de țări relativ apropiate și asemănătoare.
Câmpuri de atracție migratori a românilor în spațiul UE
Câmpurile sudic, nord-vestic și central-vestic, fiecare de cât două țări relativ apropiate, sunt cele care au reprezentat principalele centre de atracție a românilor. Este vorba de Italia-Spania, Germania-Franța și Austria-Belgia. (Marea Britanie, țară importantă de atracție a românilor, nu este inclusă în analiză din motiv de date absente în spațiul public, după ce aceasta a ieșit din EU, la sfârșitul anului 2019.). Acestea sunt grupările de țări din EU care, pe parcursul celor 10 ani de analiză, au reprezentat principalii poli de atracție a cetățenilor din România (RO).Imigranții români din aceste șase țări au reprezentat, la sfârșitul anului 2025, 92% din cetățenii români imigranți în EU. Pentru contextualizare, prin contrast ne vom referi și la alte trei grupări de țări europene cu capacitate mai redusă de atracție migratorie a românilor (Tabel 1).
Italia, Spania și Germania sunt țările care atrăgeau, la sfârșitul anului 2025, peste 77% dintre migranții români aflați în EU. Tendința este mai veche, din anii 2001-2015 când cele trei țări, în special Italia și Spania, apăreau, tot cu datele EUROSTAT, în gruparea țărilor de maximă atracție pentru români din spațiul european (Sandu 2018, p. 251). Tot cu date mai vechi, la nivelul intențiilor de emigrare din România apăreau pe primele locuri , ca destinații preferate, Germania (14%), Spania (12%) și Italia (11%) (EUROBAROMETRul special 528).
Chiar și cu datele EUROSTAT de aici (Tabel 1) se observă ușor că Italia a fost urmată de Spania în atractivitatea migratorie a românilor până în 2020, când Germania a devenit a doua țară ca atractivitate europeană a românilor, în locul Spaniei. Este foarte adevărat că, după 2019 atractivitatea Germaniei pentru români sporește. Este, însă, un spor pe linia eterogeneității capacității de atracție a Germaniei pentru români. Este foarte probabil că imigrările românilor se fac în principal în fosta Germanie Federală, nu în cea de Est tocmai datorită nivelului de viață mai ridicat în Vest decât în Est. O cercetare aplicată pe temă pentru testarea ipotezei este necesară.
Table 1. Number of Romanian citizens who are immigrants in countries of the European Union, 2016- 2025
| Data Source: Eurostat data basis. Extract from EUROSTAT data basis, DOI https://doi.org/10.2908/MIGR_POP1CTZ referring to Romanian citizens abroad, own computations. The unavailable data for Denmark, 2023-2025, are replaced by the last available data in Statistics Denmark as annual averages for 2023-2025. Shadow for continuously declining figures. |
Sensurile de variație ale primelor două grupări Italia-Spania și Germania-Franța sunt puternic diferențiate sub aspectul puterii de atracție migratorie, descendent în primul caz și ascendent în al doilea rând. De ce numărul de români scade în sud, în spațiul italo-spaniol (IT ES) și crește în cel germano-francez (DE FR)? Istoria și salariile, foarte probabil. Numărul de români scade acolo unde inițial au fost mai mulți, respectiv în sud, și crește în spațiul germano-francez, din zona central-vestică, unde au plecat ulterior o parte din migranții sudici spre salarii mai mari, după ce au „învățat” mai mult avantajele și dezavantajele migrației europene.
O a treia grupare de state de atracție migratorie este formată din două țări mai mici, din centrul Europei, dar cu tendință monotonă de creștere a numărului de imigranți din România. Este vorba de imigrările în Austria și Belgia. Determinarea atracției este diferită. Migrația spre Austria (AT) are o lungă tradiție care ține de dominația parțială a Imperiului Austro-Ungar asupra vestului României, la început de secol XX. Atracția Belgiei (BE) asupra României, ceva mai slabă, ține mai ales de perioada post-aderare la Uniunea Europeană (începând cu 2007). AT și BE exercită au o atracție mai mică asupra migranților din România și datorită faptului că, demografic vorbind, au populații considerabil mai mici decât DE și FR.
Olanda, Irlanda și Danemarca formează o a patra grupare de atracție a emigranților din RO. Motivele de atracție de intensitate medie sunt diferite: sunt mai dezvoltate decât cele din sud, au o plasare în zone apropiate de ocean, nu sunt apropiate de RO etc.
Celelalte 17 țări ale EU ( =27-6 de mare atracție- 3 de atracție medie – RO) de țări ale EU au atracție relativ redusă asupra emigrării din RO.
Posibile explicații
Din păcate, nu avem date pentru a intra în detalii explicative. Ipoteze pot fi formulate, însă. Foarte probabil stagiul de migrație, salariile, limba și educația migranților au jucat un rol important în structurarea câmpurilor de migrație a românilor în timp și spațiu. În stagiile incipiente din anii 1990 și după aderarea RO din 2007 la EU, plecările majoritare au fost mai ales spre Italia și Spania. Datele recensământului din 2011 analizate pentru perioada 1990-2011 relevă asemănări importante între emigrările de pondere ridicată ale celor cu educație primară spre IT și ES, cererea mai mare de forță de muncă feminină în IT decât în ES , determinarea protestanta a plecărilor, marea conectivite urbană a localităților din care plecau etc. Învățarea drumului spre Germania și Franța pare să fi avut și o condiționare etnică importanta, inițial (Sandu 2018). Ulterior, multe drumuri de migrație de la sudul la nord-vestul continentului european par să fi fost învățate de la migranții din sud (Sandu 2024).
Concluzii
Rezultă că discuția asupra atracției migratorii a românilor în EU, cel puțin pentru perioada pe care o analizăm, 2016-2025, se poartă asupra a 9 țări, grupate în patru tipuri sau categorii. Două dintre ele, IT și ES, exercită o atracție foarte mare dar imigranții români pe teritoriul lor sunt în declin. Au fost printre primele țări care au atras imigranți din România, după 1990. Sunt țări sudice, cu populație vorbitoare de limbi de origine latină, ca și româna. DE și FR sunt, de asemenea, relativ mari sub aspect demografic, situate în zone central-nordice ale EU. AT și BE sunt țări mai mici dar tot cu putere de atracție de 130 de mii-156 de mii de imigranți din RO. Cea de-a patra categorie de țări de atracție, este formată din IE, DK și NE, cu caracter costier. Restul țărilor din EU au o capacitate relativ redusă de atragere migratorie a românilor.
Detalii asupra mecanismelor care duc la schimbarea stocului de imigranți români la nivelul celor nouă țări din EU rămân să fie culese și analizate în continuare pentru înțelegerea mișcării migratorii a românilor în străinătate sau între țară și străinătate. Politici de migrație și dezvoltare viabile pot fi fundamentate prin astfel de analize.
Referințe
Cohen, R. (2022). Global diasporas: An introduction. Taylor & Francis.
Massey, D., Arango, J., Hugo, G., Kouaouci, A., Pellegrino, A.,Taylor, J. E. (1998). Worlds in motion. Understanding international migration at the end of the millennium. Oxford University Press, (2), 5.
Sandu, D. (2018). Migrația temporară în străinătate.În Ghețău, V.(coord). Demografia României, 222-244. București : Editura Academiei Române.
Sandu, D. (2024).Câmpuri sociale ale migrației românilor în străinătate. In Contributors.ro.5.06.
Sandu, D. (2025). Disparități în educația diasporelor românești din țări OECD. Contributors.ro.3.11.
