Haideți vă rog să vedeți niște date interesante.
Industria de apărare România 1990
– Cifra de afaceri 0,8 miliarde dolari = 2 miliarde $ astăzi;
– Număr de angajați – peste 200.000;
Rheinmetall Dusseldorf 2025
– cifra de afaceri – 9,9 miliarde euro
– listata la bursă – Frankfurt Borse, simbolul RHMX:GER;
– capitalizare de piață – de 60 miliarde;
– număr de angajați – cca 40.000
– CEO – Armin Papperger
Romarm București 2025
– cifra de afaceri – 3 miliarde lei
– număr de angajați – 5.000
– CEO – Răzvan Marian Pîrcălăbescu
În 1990 aveam 20-25 de fabrici, uzine și combinate care produceau armament – la Victoria, Filiași, Plopeni, Sadu, Mija, Tohan, Făgăraș, pe lângă cea arhicunoscută de la Cugir.
După 1990, la fel ca restul industriilor, din varii motive, domeniul s-a destrămat. Din fericire, dacă se poate spune așa, nefiind plasate în centrele urbane importante, fabricile, uzinele și combinatele de apărare n-au fost demolate ca să lase în locul lor mall-uri cu importuri, ansambluri de blocuri sau clădiri de birouri. Din nefericire însă, industria de apărare a avut aceeași poveste trista ca multe alte ramuri industriale, proprietatea a trecut din mâna în mâna, activele nu au ajuns la investitori strategici și s-au degradat, au fost făcute puține investiții, resursa umană specializată și calificată a plecat din țară iar sistemul de învățământ nu a produs o nouă generație de specialiști.
Daca dați o căutare și citiți istoricul companiilor de apărare din România, poate o să înțelegeți de ce sunt supărat atunci când vorbesc despre dezindustrializare. Fabrici, uzine şi combinate cu o vechime unele de peste 100 de ani – fabrica de la Cugir și-a început activitatea în 1946 – unități cu tradiție, înființate de regi ai României, cu sute de mii de angajați, nu mai au nimic din fala de odinioară. Industria de apărare, la fel ca multe alte ramuri industriale, s-a năruit. În alte ţări industria de apărare aduce zeci de miliarde la buget.
Este greu să ne imaginam o economie competitiva fără industrie strategica competitivă, fabrici, uzine şi combinate cât vezi cu ochii. Dar pentru asta este nevoie de o guvernare impecabila pentru următorii 10 ani care să genereze o adevărată cultură, cu tot ceea ce înseamnă asta, în ce privește reindustrializarea ramurilor strategice, mâncare, chimie, energie şi apărare.
Romarm a salvat ce s-a mai putut din industria de apărare și trebuie să includă măcar o parte din cele 15 sucursale rămase în subordinea sa în cele 16,5 miliarde de Euro ale proiectului SAFE.
Daca Romarm reușește un parteneriat cu Rheinmetall, sau cu alte companii de apărare, exista o șansă ca industria locala să își revină. O sarcina importantă pentru tânărul CEO-ul al Romarm, Răzvan Marian
Pîrcălăbescu, care are în mâini soarta uneia dintre industriile ultra-strategice din ziua de azi.
