Am ales să scriem despre economisire, în Revista de Educație Financiară a BNR, pentru a îndrepta atenția cititorilor noștri, câtuși de puțin, către perspective ce nu dau greș, în ciuda propensiunii către consum din societatea actuală, acel consum care să fie obținut acum, imediat, „la un click distanță”, eventual prin credit instant – așa cum sună, adeseori, campaniile de marketing. Partea frumoasă este că, în lumea digitală, tot „la un click distanță” se află și conturile de economisire, de investiții sau plasamentele financiare pentru viitor. Pentru a prefigura un consum sporit și bunăstare în viitor.
Indiferent ce acțiuni întreprindem și ce alegeri facem în viața de zi cu zi, acestea sunt întotdeauna decizii prin care alocăm resursele între prezent și viitor. Adică între consum, pe de o parte, dorind să obținem mai multe satisfacții în prezent, și economisire sau investire, pe de altă parte, având în minte satisfacții mai mari de care să ne bucurăm în viitor. Tot timpul pendulăm între dorința de a beneficia acum de ceea ce dispunem și perspectiva unor beneficii sporite mai târziu.
Economisirea nu este, însă, doar o simplă acumulare de resurse, un fel de „bani albi pentru zile negre”, ci este baza economică a formării capitalului necesar producției și dezvoltării, pentru a beneficia de un consum sporit în viitor, iar „zilele negre” să fie și ele albe, precum banii. În acest sens, economisirea cultivă valori morale și comportamente economice, precum răbdare, precauție, chibzuință, disciplină.
În ciuda virtuților sale, economice și morale, economisirea nu a beneficiat dintotdeauna de cinstirea rolului său. De exemplu, pentru J. M. Keynes, creatorul macroeconomiei în urmă cu aproape un secol, economisirea era subminată de un „paradox” care pune în umbră beneficiile sale, incontestabile de altfel în întreaga gândire economică de până atunci. Prin „paradoxul economisirii”, Keynes punea sub semnul întrebării rolul cheie al economisirii în susținerea investițiilor și a creșterii economice. Și din acest motiv, economisirea merită reabilitată, în pofida dominanței consumului din zilele noastre.
În sfera privată și la nivel de individ sau familie, consumul pe datorie este totuși limitat, din rațiuni obiective care țin de durata vieții noastre active, sau prin forța normelor legale și procedurale. În schimb, asistăm la deteriorarea severă a comportamentelor asimilate economisirii în sfera politicilor publice. Mă refer la situația finanțelor publice, marcată de permanentizarea deficitelor bugetare și a datoriilor publice, ca efect al politicilor bugetare expansioniste promovate de aceleași teorii keynesiene. Începând din a doua jumătate a secolului XX, politicile publice au reflectat gândirea macroeconomică de tip keynesian și prevalența calculului politic, așa cum arată teoria alegerii publice.
Doar rareori și probabil întâmplător, finanțele publice au cunoscut poziții de echilibru sau excedente bugetare, contrar atitudinilor de responsabilitate și disciplină financiară specifice economisirii. Astfel, deficitul bugetar și datoria publică au devenit noua regulă macroeconomică în mai toate țările lumii.
La nivel global, datoria guvernamentală brută se apropie de borna de 100% din PIB. Continuă să se îndatoreze nu doar statele emergente și în curs de dezvoltare, precum China, dar și țările dezvoltate, datoria SUA având o pondere globală de circa o treime. Pe un trend similar, UE a înregistrat, în ultimii douăzeci de ani, creșterea datoriei publice cu circa 15 puncte procentuale, la peste 80% din PIB, însă ascensiunea datoriei în UE s-a produs totuși cu un ritm mai moderat, de sub 1 punct procentual anual. În context, România a înregistrat cea mai rapidă creștere a datoriei publice dintre țările Uniunii Europene.
În aceste condiții, economisirea și valorile responsabilității economice trebuie reabilitate, astfel încât să ghideze politicile publice în atingerea obiectivelor cheie de sustenabilitate financiară. Atunci când statul face dovada responsabilității, prin bugete publice credibile și sustenabile, transmite populației și firmelor un mesaj coerent în favoarea disciplinei financiare. Altminteri, se deschide insidios capcana populismului economic, iar politicile publice recurg doar la soluții facile și pe termen scurt, bazate pe consum și deficite bugetare, în detrimentul investițiilor și al echilibrelor macroeconomice.
Tocmai de aceea, educația financiară trebuie să reprezinte un obiectiv strategic pentru o societate civilizată, atât în ceea ce privește cultivarea comportamentelor adecvate de economisire și investire, la nivel de individ și în sfera mediului de afaceri, cât și în promovarea unor politici publice sănătoase, în consonanță cu principiile economiei de piață și ale sustenabilității financiare.
Deși suntem, grație tehnologiei, doar „la un click distanță” de achizițiile de consum și gestiunea conturilor de economisire și investiții, educația financiară este indispensabilă pentru decizii corecte, iar dobândirea acesteia nu este la fel de spontană precum tehnologia, cerând eforturi consecvente.
Educația financiară este un angajament asumat la nivelul Băncii Naționale a României și al statului român, prin Strategia Națională de Educație Financiară, la împlinirea căreia contribuim și prin aceste proiecte editoriale, având convingerea că dezvoltarea României se sprijină pe o gândire economică sănătoasă, atât în rândul populației, cât și al decidenților preocupați de politici publice sustenabile.
N.B. Imaginile reprezintă instantanee din expoziția Banii ne vorbesc – o istorie a leului de la metal la polimer, realizată de Muzeul Băncii Naționale a României în colaborare cu Monetăria Statului și Imprimeria BNR. Expoziția este deschisă vizitatorilor, gratuit, în perioada 10 februarie – 6 mai 2026. (Foto: Teona Giugariu)
Articol aparut pe blogul autorului
Initial am crezut ca articolul este o gluma.
Apoi am vazut ca
„Educația financiară este un angajament asumat la nivelul Băncii Naționale a României și al statului român, prin Strategia Națională de Educație Financiară ”
si m-am mai linistit.
Am rams totusi cu o nedumerire, cum s-ar putea reabilita „economisirea și valorile responsabilității economice” intr-o economie in care inflatia mare (10%) e politica de stat, deficitul bugetar mare e politica de stat, rentele si privilegiile sunt politica de stat ?
”cum s-ar putea reabilita „economisirea și valorile responsabilității economice” intr-o economie in care inflatia mare (10%) e politica de stat, deficitul bugetar mare e politica de stat, rentele si privilegiile sunt politica de stat ?”
Nu s-ar putea reabilita, dar nu contează. Important e să li se inducă oamenilor ideea că ei sunt de vină, că nu știu ei să se descurce și nu știu ei să facă economii.
În principiu, o inflație de 10% înseamnă o fiscalitate arbitrară de 10%, în plus peste toate celelelate obligații fiscale. Cine are bani, pierde 10% din ei, pentru simplul fapt că îi are. E politică de stat, așa cum ați scris.
Un sfat adresat guvernantilor?
Păi pentru creșterea economisirii ar trebui ca dobânzile la depozite oferite de bănci să fie mai mari ca rata inflației! Păi dacă dobânda oferită de bănci este 5% iar rata inflației este 10%, ce afacere este asta?
Ia o hartie. Suficienta ca Spatiu. De preferat un A3. Desenezi un tabel cu doua coloane : Venituri si Cheltuieli. Apoi incepi si completezi de la tigari, ciorapi, mancare, combustibil, etc. Apoi completezi veniturile. Apoi Tragi linie. Apoi vei vedea ce e necesar sa faci ca sa iti cresti veniturie. Sau sa scazi cheltuielile? Bancile NICIODATA o sa iti cedeze tie ventiturile lor. Nota Bene.
Voiam să spun că băncile ne jecmănesc și îi și plătim ca să ne jecmănească. Din cauza asta au apărut criptomonedele.
Nu vad legatura. Criptomnodele sunt unelte de spalat banii, nu de câștig
@Sebastian Au fost și alte vremuri. Textul este un email primit în 18.04.2009:
„Incepand cu data de 20 mai 2009 dobanda standard pentru ING Card Cont’ROL, contul curent cu card atasat, va fi de 9% pe an*. Dobanda este valabila din prima zi si se aplica de la primul leu existent in cont.
Vestea mare este ca de la 1 mai pana la 30 iunie primiti o dobanda de 14% pe an la sumele nou aduse in cont in aceasta perioada.
Pentru mai multe detalii va puteti adresa ING Office Gara de Nord, Calea Grivitei nr 163 sector 1 langa Hotel Ibis, telefon 0314061191 sau puteti accesa pagina http://www.ing.ro/control incepand cu 1 Mai.
Cu stima,
XXX
Director Retea Distributie Retail
ING Bank N.V. Amsterdam
Sucursala Bucuresti
XXX
Director Dezvoltare Produse Retail
ING Bank N.V. Amsterdam
Sucursala Bucuresti
Așadar: Rata medie a inflației pe întreg anul 2009 a fost de ~5,6%
La o dobândă nominală: 9% rezulta o dobândă reală de (aprox.) +3% până la +4%
@Maria-Elena
Pentru exemplul dat, se aduce in dialog numele unei Banci care NU este sub supraveghere BNR, implicit, orice cifra, sau procent, bun sau rau, NU e relevant deoarece, anumite raspunderi, NU pot fi linistitoare pentru un roman de rand.
@Sebastian Răspunsul meu era un contraexemplu la afirmația dvs sentențioasă și generalizatoare, citez „Bancile NICIODATA o sa iti cedeze tie ventiturile lor. Nota Bene.” Dar acum chiar mă întreb dacă chiar aveți idee despre ce vorbiți.
@Maria-Elena. Da. Lucrez in Domeniu. Noapte Buna!
5%? de cand nu ati mai depus bani la banci?
Cea mai buna afacere este sa iti conservi capacitatea de lucru ( nu de munca ) . Cind muncesti pentru mai mult decit iti este necesar surplusul il manevreaza oricine altcineva in afara de tine .
Lipsa educatiei in general si a educatiei financiare in particular ii determina pe inconstienti sa isi doreasca mai mult decit le este necesar ( pentru a trai ) .
„Continuă să se îndatoreze nu doar statele emergente și în curs de dezvoltare, precum China…”
Personal, cred că China a depășit de mult statutul de țară ”în curs de dezvoltare”.
Dezvoltarea sustenabila si prosperitatea reala a unei societati presupune rareori reabilitarea unui singur tip de capital, ca de exemplu capitalul financiar in articolul de fata. O dezvoltare durabila si cu adevarat reala a unei societati presupune sinergia tuturor pool-urilor de capital dispobibile (fizic, financiar, uman, know-how, institutional, natural), iar daca o parte din acestea nu exista – formarea lor intr-o masura cat mai apropiata de potential. Lucrul asta e foarte greu de facut (SUA si China sunt singurele tari care au reusit lucrul asta pana in momentul de fata) dar odata realizat, dau societatii respective un avantaj competitiv fara egal care va plati dividente timp de secole.
Buna Dimineata Domnule Marinescu
BNR are un rol, discret, chiar subtil de a face „educatie financiara” Declar asta in contextul actiunilor Comisiei Buget-Finante din Parlamentul Romaniei care nesocoteste „educatia financiara” emanata de BNR. Oare e ceva gresit in materialul educatiei financiare? Oare Parlamentarii sunt complet nepregatiti? Incercati sa ii vizitati, sa cereti o Audienta. Fara sa aveti o atitudine de „sus” incercati sa le desenati cum functioneaza un Buget, poate, atunci, Economisirea va incepe ca politica de stat, teocratic catre cetateni. Poate.
Educatia finaciara este nula in fata fenomenelor negative din lumea bancara.
Oamenii se vor feri de bancile care le maninca banii.
Oricum, pentru cultura dvs. generala: din ’67, CEC -impreuna cu Educatia- a emis niste cartonase cu figuri de voievozi. In valoare de 5 lei. Comercializabile prin scoli. Cand cumparai 5 figuri, puteai sa-ti deschizi un cont CEC de 25 lei. Si deveneai clientul lor. Se adunau bani frunosi, recompensati cu o dobinda de 3% la vedere si 5% pe termen. Era educatie bancara si ajutor pentru elevi.
Sa nu credeti ca Revolutia a descoperit apa calda si mersul pe jos. Unele forme educationale erau de multa vreme.
Dar cand bancile iti dau dobinda de 0,….% si cand ti se impune taxa de admistrat banii si taxa de cassa, plus impozitul statului pe dobinda, ce interes mai ai sa mergi la banci? Daca nu ma insel, veniturile sub 30.000 E nu sunt impozitate. De vazut Codul fiscal. Dar dobinzile la banci, desi sunt ridicole, sunt ,TOTUSI, impozitate.?!!! Cum e cu egalitatea in fata legilor?
Va rog Atentie la textul scris de mine. Restul e Istorie cu Voievozi.
Educatie financiara s-a facut, dar a fost abandonata. De altfel, nici nu importa ce fel de educatie se face, caci parlamentarii nostri nu prea au invatat. Chiar cei titrati.
Ce le poate face BNR?
Astia merg numai cu indicatii „de sus”. Pe aia cine ii educa?
Poate ca o solutie ar fi recurgerea la oameni care au fst educati, la vremea lor, si au dovedit -prin realizarile de o viata- ca au educatie financiara. Si nu numai.
Totusi, ridic si alte probleme (in afara de pozele color de voievozi), in postarea mea. Poate ar trebui sa fiti mai atent.
Regret daca v-ati iritat. Cu siguranta daca veti reciti ceea ce am scris, ati vedea Perspectiva Necesara.
Perfect real! Am desfiintat un depozit la o mare banca RFB cu origine in Austria, pt ca dobanda nu acoperea comisioanele depozitului si pierdeam din banii mei. In 10 – 15 ani, suma nu este mica..
Desigur, economisirea este esentiala intr-o gospodarie. Nu mai vorbesc de o firma privata.
O problema ar fi firmele de stat, care nu pot economisi. Ei trebuie sa cheltuiasca toti banii atribuiti pina la finele anului, altfel li se iau. Si li se dau altii (mai putini) in anul urmator. Mai putini, caci cei dati nu au fost cheltuiti. Deci, nu e nevoie.
Poate ca ar trebui regindit sistemul functionarii firmelor de stat. Si lasati sa-si faca propriul program financiar. Dar daca merg pe datorii, sa fie privatizate imediat. O situaite mai complicata.
Dar in ce priveste familiile, situatia este cam grea. Oamenii pot economisi la saltea (lei, valuta, aur, argint), i banci sau actiuni. SI:
-economiile la saltea risca sa fie devalorizate; atit banii hirtue, cat si aurul/argintul; de fapt, aurul/argintul cresc la bursa, dar nimeni nu cumpara aur/argint la pret oficial; toti merg spre 50% din valoare; in conditiile in care cumperi cu 10-20% mai scump (profit, impozite); dupa cativa ani, iesi totusi, pe minus; e nevoie de zeci de ani si crize mari sa poti vinde la un pret apropiat de pretul pietii; si cu castig clar, sensibil;
– la banci nu ai dobinda; trebuie sa duci de acasa bani sa pastrezi suma initiala; pe linga devalorizarea oficiala, de pe piata, mai vine si statul cu impozite; si banca iti ia taxe pentru ca-ti administreaza banii (?!!!) si de cassa; deci, pierzi garantat mergand la banca; nu in ultimul rind, bancile ce funtioneaza in Romania dau o dobinda mai mica decat la ele acasa; o nedreptate flagranta, pe care BNR si Guvernul nu o sanctioneaza;
– la actiuni totul este volatil; dai un ban si poti ramine fara el; e priculos; doar titurile alea date de stat sunt mai sigure, dar dobinda este mai mica decat inflatia; deci pierzi; in pus, blochezi capitalul mult timp; si inca nu stii daca statul nostru este corect cu cei ce au titluri de depozite la ei; oricind poate veni o decizie care sa te lase fara bani; la banditii ce ne conduc si criza in care suntem…..
Deci, cum sa economisim? Cei care o pot face, caci multi abia traiesc de la o luna la alta.
Domnul Marinescu ignora ca lumea în care trăim este construita pe creșterea continua a consumului. Mașinăria se gripează dacă cetățenii consuma mai puțin. O dilema din care nu vad o ieșire ușoară.
Consumul/ cheltuielile scad mai incet decat rata cu care scad veniturile si explodeaza cand veniturile in general sunt pe un trend” ascendent, deoarece nevoile sunt virtual nelimitate!
(sunt limitate doar de resurse si deficite)
Rezulta ca economisirea nu e in genele civilizatiei actuale/ e intotdeauna valabila DOAR pentru ALTII, constransi sa o PRACTICE (gen, pensionarii, dependentii, bolnavii, subdezvoltatii, Lumea a treia sau a doua din propriul stat chiar!
Japonezii, indienii si chinezii sunt Buni la ECONOMISIRE constiincioasa/ constienta;
occidentalii, in general si anexele lor globale, NU.
Prima economisire trebuia sa o faca statul si toata structura sa administrativa si toate institutiile sale. Dar acest lucru nu se intampla de 36 de ani. Degeaba scrieti, daca avem tot 485 de alesi in loc de 300, unicameral, la 18 mil.de cetateni, 41 de judete, cu tot atatea directii agricole, silvice, de mediu, de sanatate, scolare, urbanism, etc. Guvernantii si partidele ce educatie financiara au ?!! Zero. Mai nou SPP cumpara zeci de masini, ca li se rupe fundul in cele vechi!!!
Parlamentului ii sunt alocate 0,09% din bugetul consolidat al statului. Chiar presupunând că reducerea cheltuielilor ar fi liniară în raport cu numărul parlamentarilor și al camerelor, economia realizată ar fi insignifiantă. Dar mai puțini parlamentari, înseamnă că un parlamentar va avea circumscripție mai mare, adică va reprezenta mai mulți cetățeni și deci va avea nevoie de mai multe birouri, de mai mulți consilieri, în general de mai mult personal care trebuie remunerat.
La fel și în cazul direcțiilor județene. Comasarea lor în organisme regionale nu reduce neapărat cheltuielile, dar sigur le afectează eficiența prin îndepărtarea lor de teritoriu. Înțeleg ca sunteți un fan al centralizării administrației publice, dar e greșit să nu luați in calcul efectele negative ale acestui sistem. Cel mai nefast lucru îl constituie privilegiile cu atât mai mari cu cât potentații sunt mai puțini. Marea majoritate a parlamentarilor și șefilor de direcții va deveni practic inamovibilă, destituirea lor și din funcții devenind imposibilă și chiar riscantă pentru autorități.
Impresia că la aceste capitole se poate economisi a fost indusă prin intermediul unui referendum populist. La fel de bine s-ar putea face altele pe subiecte precum reducerea TVA sau a impozitelor la jumătate. De ce să lucrăm la numărul de instituții publice și nu direct la finanțarea lor?! Chiar cu riscul ca ele să devină astfel mobilier “democratic”: le avem ca așa arată bine, dar nu mai folosesc la nimic.
PS. Autorul scrie clar ce urmărește:
“Mă refer la situația finanțelor publice, marcată de permanentizarea deficitelor bugetare și a datoriilor publice, ca efect al politicilor bugetare expansioniste (…) “
In Comsia Buget-Finante, avem ilustrii vorbitorinci pe Retele Sociale. Insa, daca analizam Activitatea acestor Vorbitorinci, aflam, ca, Dansii, trec de chestiunile de FDond : Bugetul National NU este masurabil din Partea Lor, NU se ocupa de asta. Asadar, deficitele mentionate NU sunt corectate in timp real. Astfel, in anul 2027, vom afla, ca in Parlamentul Romaniei, Membrii Comsiiei Buget-Finante AVEAU posibilitatea sa intervina, insa NU o fac, nu au facut-o.